Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 17 Februarie 2013 22:49
Emil Cioran, art-emis
„E timpul s? spunem r?spicat c? i-am ajutat pe evrei s? nu fie extermina?i! Evreii ne sunt datori.
Dar nu le cerem decât s? recunoasc? adev?rul!"

(Emil Cioran)

În revista „Cadran politic", anul VII, nr. 65-66 din aprilie-martie 2009, sunt publicate câteva fragmente din interviul dat de Emil Cioran în 1988, la Paris, domnului Ion Deaconescu. Inutil s? mai spunem ceva despre valoarea acestui document, mai degrab? l-a? felicita pe autor pentru reu?ita de a-i lua un interviu marelui însingurat de la Paris. Adev?rul este c? Cioran face figura schimnicului din inima Parisului, mul?i a?a îl v?d, iar aceast? imagine a unui Cioran greu de abordat pentru un interviu pare s? fie imaginea curent? aflat? în circula?ie. În realitate, cel pu?in din partea subsemnatului vorbind, e de rev?zut ?i de retu?at aceast? poz?. Am stat de trei ori de vorb? cu Emil Cioran, în fiecare dintre vacan?ele mele pariziene de dinainte de 1990, ?i nu mi-a fost deloc greu s? ob?in întrevederea solicitat?. E drept c? am uzat de un passepartout care mi-a deschis la Paris multe u?i: eram un fel de mesager al lui Petre ?u?ea. Cred c? am povestit ce era mai interesant despre aceste discu?ii în cartea Marele Manipulator ?i asasinarea lui Nicolae Iorga, Nicolae Ceau?escu ?i Ioan Petru Culianu. Textul publicat de dl Ioan Deaconescu îmi ofer? acum posibilitatea de a reveni, cu preciz?ri ?i comentarii mai ap?sate. M? invit? la acest remember îndeosebi fragmentul urm?tor din acest interviu care, sunt convins, va face istorie:

Ion Deaconescu: ?i totu?i ce ar trebui f?cut ca România s? nu cad? din timp, acum, la întret?ierea dintre milenii?

Emil Cioran: S? nu mai fim parazi?ii unor glorii desuete. S? nu mai vorbim de idealuri, ci s? edific?m istoria propriei noastre identit??i. (...) ?i înc? ceva important: s? rezolv?m cazul evreilor din cel de al doilea r?zboi mondial. E timpul s? spunem r?spicat c? nu am fost barbari. C? i-am ajutat pe evrei s? nu fie decima?i. Trebuie s? scriem c?r?i, s? lu?m leg?tura cu cei care ne def?imeaz? în leg?tur? cu acest subiect. Evreii ne sunt datori. Dar nu le cerem nimic. S? recunoasc? doar adev?rul. Dac? se va în?elege exact pozi?ia României în anii patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dac? nu, vom fi culpabiliza?i mereu, cu efecte îngrozitoare.

A?adar, zice Emil Cioran, e timpul s? spunem r?spicat adev?rul, adev?rul c? nu am fost barbari ?i nu am participat la exterminarea evreilor, la care ne invitase insistent Hitler, ci dimpotriv?, i-am ajutat pe evrei s? se salveze, pe acei evrei a c?ror soart? a depins cât de cât de noi! Drept care, consider? Emil Cioran, în acord cu bunul sim? cel mai comun, evreii ar trebui s? se simt? datori fa?? de români! Iar nu s? ne def?imeze pe toate drumurile! Iat? îns? c? evreii nu se simt datori! Iat?-i c? nu sunt în stare s? tr?iasc? starea de normalitate a fiin?ei umane! Recuno?tin?a este o povar? prea grea pentru evrei! E mult mai profitabil ca din debitor s? te transformi în creditor! De ce s? fie dumnealor datori la români, când i-ar putea scoate pe români datori ?i vinova?i fa?? de evrei?! A?a se vor fi gândit acei evrei despre care Cioran spune c? „ne def?imeaz? în leg?tur? cu acest subiect", subiectul fiind holocaustul din România. N-a fost holocaust în România? S? fie ei s?n?to?i românii, c? le invent?m noi un holocaust s? nu-l poat? duce! C?ci doar asta este menirea presei libere, a mass mediei interna?ionale! ...

Cioran, care a scris o mul?ime de lucruri deosebit de interesante ?i de „pozitive" despre evrei, care, deci, îi cunoa?te bine pe evrei, nu se mir? ?i nici indignat nu pare de aceast? manevr? mizerabil?, ci ne îndeamn? pe noi, românii, „s? lu?m leg?tura cu cei care ne def?imeaz?", nu este clar în ce scop! Noi îns?, adic? românii care ?tim c? în România nu a fost nici urm? de holocaust, chiar a?a am f?cut: am luat leg?tura „cu cei care ne def?imeaz?" ?i am încercat s? angaj?m un dialog, o confruntare senin? a argumentelor. Din p?cate nu am putut men?ine „leg?tura", c?ci nici unul dintre preopinen?ii def?im?tori nu a vrut s? r?spund? la dovezile noastre, considerând c? simplul fapt de a nu le accepta acuza?iile îi jigne?te pe ei, pe acuzatori, dup? o logic? imposibil de împ?cat cu un comportament ra?ional ?i onest... Oare la fel vor proceda ?i cu declara?ia lui Cioran, declara?ie atât de net?, de neechivoc?, a marelui Cioran?! Nu le va fi u?or celor „care ne def?imeaz?" s? se fac? din nou c? plou?!

Da, sunt convins c? ne afl?m în fa?a unei declara?ii decisive pentru discu?ia care se poart? pe tema holocaustului din România. Nu este prima oar? când tr?iesc acest sentiment, ceea ce dovede?te cât de mult m-am în?elat de fiecare dat? când am crezut c? eviden?a ar avea vreo for?? de convingere, ar clinti pe cineva din ceea ce crede sau crede c? ?tie. Dar cred, simt c? pic?tura ad?ugat? de Cioran face s? se reverse paharul r?bd?rii noastre. Desfid pe omul onest care, convins pân? acum de teza holocaustului din România ?i luând acum cuno?tin?? de declara?ia lui Emil Cioran, nu va cere sau m?car nu va accepta reexaminarea probelor invocate în aceast? disput?. C?ci nu cerem mai mult decât atât: un examen corect ?i cinstit al argumentelor. Când spun „corect" am în vedere regulile cercet?rii ?tiin?ifice, ale ra?ionamentului deductiv, iar când spun „cinstit" m? gândesc la capacitatea de a recunoa?te c? ai gre?it atunci când sensul evident al faptelor ?i al argumentelor te contrazice. Cine nu va purcede nici m?car acum la revizuirea condamn?rii noastre pentru un genocid atât de contestat ?i imposibil de dovedit în fa?a justi?iei ?i a istoriei, contestat, iat?, ?i de Emil Cioran, nu merit? s?-?i mai zic? intelectual, om cu idei ?i convingeri judicios edificate, nu merit? s?-?i mai zic? om – evreu sau român etc.!

S? revenim la text! Nu cunosc interviul în întregime ca s?-mi dau seama de eventuale conexiuni cu alte declara?ii ale lui Cioran. Avem tot timpul s-o facem mai târziu, c?ci este vorba - cum spuneam, de un text care va stârni nenum?rate comentarii. Rândurile de fa?? nu urm?resc decât s? lanseze aceste discu?ii ?i s? constate, cu o satisfac?ie deplin?, imposibil de ascuns, o satisfac?ie pe care o fac public?, satisfac?ia c? la lista nesfâr?it? de nega?ioni?ti ai holocaustului din România se adaug? acum numele unui mare ?i deosebit reprezentant al speciei om, care el singur este mai conving?tor, mai impozant, decât laolalt? to?i cei care intr? în corul detractorilor neamului românesc, acuzându-ne pe noi, „blândul popor român", de crima cea mai nemernic?: genocidul. Nu numai c? nu l-am comis, c? nu am ucis evrei, dar atât cât ne-am implicat în istoria evreimii am f?cut-o mereu ca binef?c?tori, iar în anii „patruzeci" ca salvatori ai evreilor. Evreii - au mai spus-o ?i al?ii, dar acum o spun e ?i marele Cioran, evreii ne sunt datori cu recuno?tin?a lor ?i nu sunt pu?ini evreii care au recunoscut aceast? datorie de onoare ?i de omenie.

Numai c? dinspre evrei se aude cel mai tare corul evreilor ne-evrei, care au inventat stratagema, atât de tic?loas?, c? este mult mai profitabil s?-l acuzi în primul rând pe cel care te-a ajutat ?i chiar te-a salvat, c? în loc de recompensa pe care ar putea s? ?i-o cear?, e mai convenabil s? i-o iei înainte ?i s?-l acuzi tu pe binef?c?tor c? a f?cut echip? cu cel, cei care te-au chiar suprimat! Astfel c? la ceasul aritmeticii finale tu nu vei avea nimic de dat, ci vei putea cere ?i ob?ine desp?gubiri înc? ?i mai mari, nu numai de la prigonitorii uciga?i, ci ?i de la cei care ?i-au s?rit în ajutor! Treaba lor dac? au fost pro?ti ?i nu s-au îngrijit s? se acopere cu toate actele doveditoare posibile! Cu toate certificatele de bun? purtare! E riscul lor dac? nu dau multe parale pe justi?ia omeneasc?, palpabil?, ?i se las? pe mâna justi?iei divine, atât de ipotetic?! S?-?i cear? dreptatea la Judecata de Apoi, adic?, în termeni precre?tini, la calendele grece?ti! Cine-i pune pe românii ??tia imbecili s? cread? în via?a de apoi, în justi?ia ?i dreptatea lui Dumnezeu?! Dumnezeu? Care Dumnezeu? ?la inventat de noi? S? fim serio?i ?i s? nu ne fur?m singuri c?ciula!... Nu exist? plat? ?i r?splat? decât aici, pe p?mânt!... Iar cine-i prost ?i crede altfel, s? pl?teasc?!... C? are cui! Taxa pe prostie noi am inventat-o! La noi ajunge!...

Pun aici cap?t, deocamdat?, altor comentarii care bântuie prin creiera?ii mei. Deocamdat? cred c? este mult mai ...productiv – horribile dictu, s? fac câteva conexiuni, conexiuni între acest magnific interviu si ce am scris eu sau îmi mai aduc aminte despre discu?iile cu Cioran, purtate în vara lui 1984 la telefon, iar în 1986 ?i 1988 fa?? c?tre fa??. La prima discu?ie nu s-a spus nimic despre evrei. Mai mult de o jum?tate de ceas Cioran mi-a vorbit numai despre Petre ?u?ea... Regret ?i azi c? nu m-am priceput s? pun în func?iune instala?ia gazdei mele, Victor Smatoc, de înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de la acel aparat. Doamne, ce l-a mai l?udat Cioran pe ?u?ea, pe ideea c? era altceva decât to?i ceilal?i, c? le era ca un fel de cenzor suprem din interiorul genera?iei, Nae Ionescu fiind din alt? genera?ie, a dasc?lilor, mentor necontestat. ?ineau cu to?ii s?-i ?tie p?rerea ?i î?i validau ideile numai dup? ce le discutau cu „Petrache". C?ci Petrache avea un ascendent asupra celorlal?i: nu scria! (sic!) Nu sacrificase actul gândirii pentru actul consemn?rii prin cuvinte a gândului oprit din zborul s?u lin, planat... Cât s-a mai nec?jit Cioran când a aflat c? i-am adus un text semnat de ?u?ea (cu pseudonimul Boteanu), publicat într-un almanah literar... Deci cedase! Se apucase ?u?ea de scris!...

La a doua întâlnire, în Jardin de Luxembourg, a trebuit s?-l a?tept pân? a încheiat discu?ia pe care o purta la câteva b?nci distan??. Pas?mite, cu un evreu, din America, pictor cu procup?ri metafizice. Mi-a relatat, pe scurt, ca o scuz? a întârzierii, c? a trebuit s?-i dea am?nunte în leg?tur? cu ideea care i-a venit atunci când interlocutorul i s-a plâns c? se înmul?esc dovezile unui antisemitism american în cre?tere... „Ave?i grij?, ce se va întâmpla când (sau dac? – nu mai ?in bine minte) americanii î?i iau mâna de pe evrei? Mâna azi atât de protectoare!" Mai mult nu am discutat despre evrei în 1986.

Am f?cut-o în 1988, iat?, anul când Cioran i-a dat domnului Ion Deaconescu istoricul interviu. Eu am purtat discu?ia mea în august, poate început de septembrie. Discu?ia a pornit de la situa?ia din ?ar?. Am încercat s? retu?ez tabloul sumbru al României care circula în toat? mass media apusean?, s?-i prezint lucrurile dintr-o perspectiv? mai optimist?. De ce am f?cut asta? Mai întâi pentru c? asta era perspectiva lui Petre ?u?ea asupra României. ?i am considerat c? asta îl va interesa de fapt pe Cioran: ce crede Petrache despre lumea în care tr?im? Mai apoi, eu însumi împ?rt??eam acest optimism. Am constatat c? Cioran primea cu bucurie ve?tile bune din ?ar?, dovezile c? dracul nu-i chiar a?a negru. Absolut memorabil? satisfac?ia cu care a luat cuno?tin?? de calitatea tineretului din România. În mod deosebit a fost impresionat s? afle c? un mare num?r de tineri roiau în jurul lui ?u?ea, îl „?u??reau" cu devotament ?i cu mare interes pentru ideile lui nea Petrache. Iar când a aflat c? tinerii ace?tia, de capul lor, organizaser? un servicu ad hoc de asisten?? la domiciliu lui Petre ?u?ea, c? în fiecare zi doi dintre ei veneau ?i-l ajutau s? se scoale, s? se îmbrace, s? ias? la plimbare, s? merg? la mas? etc., dar mai ales ca s? aib? un conlocutor interesat de cee ce avea de spus nea Petrache, Emil Cioran a exclamat: „A?a ceva este de neimaginat la Paris!" ?i a continuat spunând c? aceste informa?ii, primite de la mine, confirmau optimismul lui Mircea Eliade cu privire la rolul pe care curând îl va juca tineretul din Europa de R?s?rit! Mult mai apt s? fac? istorie decât tineretul dezabuzat din Occident... La acest punct al discu?iei eu am avut de r?spuns la întrebarea lui Cioran, o întrebare pe care ?i-o pun ast?zi mul?i români: de ce mass media din toat? lumea este preocupat? s? r?spândeasc? în lume despre România o imagine denigratoare, deformat? cu inten?ia de a ne calomnia în toate felurile posibile ?i la fiecare prilej?

R?spunsul meu - valabil ?i azi, a sunat cam a?a: Pentru c? antiromânismul nu mai este o atitudine ocazional? ?i personal?, a unor indivizi care, din varii motive, nu mai încap de r?ul românilor. Anti-românismul nu este antipatia visceral? a unui individ, provocat? de anumite accidente biografice, ci antiromânismul a devenit o institu?ie, creatoare de locuri de munc?, cu buget ?i sedii în mai multe ??ri, inclusiv în România, cu angaja?i care ies la pensie dup? ce o via?? întreag? au petrecut-o pl?nuind ?i ac?ionând împotriva românilor, a intereselor României.

Dac?, prin mecanica rela?iilor paradigmatice, cuvîntul anti-românism te duce vrând-nevrând la anti-semitism, trebuie spus din capul locului c? antisemitismul în România, condamnat prin lege, este practic inexistent, nu cunoa?te forme institu?ionalizate ?i, dac? se manifest? când ?i când, asta se întâmpl? sporadic ?i neorganizat, în forme le-a? numi spontane, chiar naive prin sinceritate ?i directitate. Asta în timp ce anti-românismul se manifest? în mod subtil, apelând la tehnici de manipulare ori de sabotaj dintre cele mai sofisticate ?i mai eficiente, antrenând efective umane numeroase, abil disimulate îndeosebi în structurile de stat menite prin statut s? apere ?i s? promoveze componenta româneasc? a planetei noastre. În România de azi anti-românismul este practic subven?ionat de statul român ?i nu este condamnat prin lege, ci este ignorat ?i trecut sub t?cere, pentru a nu deveni subiect de discu?ii publice, pentru ca nu cumva românii s? se dumireasc? de caracterul anti-românesc al multor legi ?i evenimente, de caracterul anti-românesc al guvern?rii. Introducerea conceptului de anti-românism în con?tiin?a public? ar fi s?-i ajute pe români s? priceap? esen?a r?ului de care au parte ca societate, ca neam, ca ?ar?...

Atunci, în 1988, câte i-oi fi spus eu lui Cioran au fost deajuns c? el s?-mi dea dreptate ?i s? „cad? pe gânduri", declarându-mi c? acum pricepe ce ?i de ce i s-a întâmplat acelei ziariste americance care, ?tiindu-l român, îl vizitase cu pu?in? vreme în urm? spre a-i cere l?muriri într-o poveste de neîn?eles pentru ea. Povestea era cam urm?toarea: ziarista, al c?rei nume nu-l mai ?tia Cioran, în orice caz una dintre cele mai importante din Statele Unite, a aflat c? exist? în Europa o ?ar? ?i un popor care, în timpul celui de al Doilea R?zboi Mondial, de?i afla?i în mare prietenie cu Germania hitlerist?, în alian?? militar? cu aceasta, nu au acceptat s? i se al?ture Germaniei în politica nazist? fa?? de evrei. Nu numai c? nu a desf??urat programul de exterminare a evreilor, dar au ini?iat ?i desf??urat un program de salvare a evreilor. Ziarist? autentic?, autentic? ?i ca evreic?, a priceput valoarea uman? excep?ional? a basmului despre omenia româneasc?, a?a c? a trecut imediat la verificarea informa?iei: a luat avionul ?i a aterizat la Bucure?ti, unde s-a interesat în stânga ?i în dreapta, a cerut detalii, s-a întâlnit cu liderii evrei din Bucure?ti, cu evreii cei mai în vârst?, etc. Pe scurt, s-a edificat, bucuroas? c? i se confirm? povestea atât de frumoas? despre o ?ar? ?i ea atât de frumoas?, despre care pân? atunci, frumoas? ?i ea, evreica lui Cioran nu ?tiuse mai nimic! („O femeie foarte frumoas?", a precizat cu o lucire ?trengar? în ochi r??in?reanul...)

Surpriz? mare îns? la întoarcerea în America: nici o publica?ie nu a vrut s? publice reportajul ei despre România! Despre ciuda?ii ?ia de români care s-au purtat atât de îngere?te – cuvântul îmi apar?ine, nu numai cu evreii ajun?i la necaz, dar ?i cu prizonierii de r?zboi, ru?i sau anglo-americani! Nici m?car revista pe a c?rei cheltuial? f?cuse deplasarea în România, nu i-a acceptat textul care vorbea atât de frumos despre români. Alte reviste, care mereu pân? atunci îi ceruser? o colaborare cât de neînsemnat?, au refuzat-o ?i ele, f?r? nicio explica?ie. Ajuns? la Paris, americanca s-a gândit c? explica?ia i-ar putea-o oferi românul cel mai important din Occident: De ce, domnule Cioran, nimeni nu au vrut s?-mi publice în Occident m?rturia mea despre omenia aproape neomeneasc? a românilor?, va fi sunat întrebarea angelicei evreice.

Cioran mi-a declarat c? nu a avut r?spuns la întrebarea ziaristei de la New York. Regreta c? nu a ?tiut s? i-l dea pe cel potrivit, invocând argumentul de care aflase abia acum, de la emisarul lui nea Petrache: realitatea dureroas? ?i absurd? a unui anti-românism institu?ionalizat la scar? planetar?. Halal planet?. A?adar, un Cioran preocupat de problema Holocaustului din România? De ce ar fi fost preocupat Cioran de acest subiect? Din n motive putea s? fie, dar mai ales pentru c? î?i d?dea bine seama de „efectele îngrozitoare" pe care le are faptul c? „vom fi culpabiliza?i mereu" pentru o barbarie pe care nu am comis-o. De aceste efecte nu le pas? belferilor din clasa politic? româneasc?, în frunte cu însu?i pre?edintele ??rii, incapabili s? îng?ime m?car o ?oapt? neauzit? în ap?rarea demnit??ii noastre de români, pus? în balan?? cu acuza?ia cea mai grav?. footer