Revista Art-emis
Politică rusească în Basarabia a fost antiromânească PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Dinu Poştarencu, Chişinău   
Joi, 14 Februarie 2013 13:15
Prof. univ. dr. Dinu Poştarencu, art-emisDinu Poştarencu, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în dialog cu Ilie Gunca, de la Jurnal.md

Ilie Gulca: Stimate domnule profesor, pentru început, aş vrea să-mi satisfaceţi o curiozitate jurnalistică. La o primă privire a hărţii etnografice a RM, constatăm că elementul românesc este concentrat preponderent în zona centrală, iar la extremităţile de sud şi nord avem un pronunţat mozaic etnic...

Prof. univ. dr. Dinu Poştarencu: Mozaicul etnic pronunţat pe care îl remarcăm la extremităţile de nord şi de sud ale Republicii Moldova este o consecinţă a proceselor demografice ce s-au produs în aceste zone în contextul istoric, plin de vicisitudini, al Principatului Moldovei, şi anume al imigrării diferitor etnii. În partea de nord, acest fenomen a cunoscut o anumită intensitate pe parcursul secolului XVIII, după transformarea de către Imperiul Otoman, în 1714, a ţinutului Hotin în raia. În locul unei părţi a populaţiei româneşti, care s-a refugiat în urma războaielor ruso-turce, aici s-au aşezat etnici ucraineni, mai cu seamă după 1784, când autorităţile ţariste au introdus şerbia în Ucraina. În partea de sud a teritoriului dintre Prut şi Nistru, fenomenul imigrării a decurs intens în deceniile doi şi trei ale secolului al XIX-lea, când autocraţia rusă, promovând o politică de colonizare, au populat stepa Bugeacului, rămasă fără locuitori după plecarea şi evacuarea de aici a tătarilor, cu colonişti germani, transdanubieni (bulgari şi găgăuzi) şi ruşi. În plus, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în sudul Basarabiei s-au aşezat mulţi ucraineni care s-au refugiat din stânga Nistrului.

I.G.: În acest context, vă rog să explicaţi motivul deportării tătarilor din sudul Basarabiei şi colonizarea acestui ţinut cu bulgari, găgăuzi şi alte etnii.

D.P.: Scopul politicii etnice pe care au promovat-o autorităţile ţariste în Basarabia a constat în a modifica structura etnică a populaţiei acestei provincii, alcătuită, în anul anexării la Imperiului Rus, în cea mai mare parte din români. Colonizând sudul Basarabiei cu alte etnii, autorităţile de la Petersburg tindeau să valorifice stepele pustii de aici, să-şi creeze un suport social sigur constituit din colonişti străini bogaţi şi, astfel, să transforme Basarabia, printr-o colonizare masivă, într-o regiune prosperă, care, în aşa fel, să servească scopurilor politice externe ale ţarismului. Tătarii veniţi aici cu sprijinul turcilor, cărora le erau vasali, după 1538, când armata turcă a sultanului Soliman I Magnificul a pus stăpânire pe Cetatea Tighina, constituiau elementul de încredere al otomanilor.

I.G.: În acelaşi timp, autorităţile ţariste au încurajat plecarea românilor din Basarabia în guberniile din partea estică a Rusiei. Cum apreciaţi asemenea politici?

D.P.: Exact, în acelaşi timp, autorităţile ţariste au încurajat emigrarea românilor basarabeni în unele zone ale imensului Imperiu Rus, mai cu seamă, în părţile Kubanului din Caucazul de Nord şi regiunea Amur din Extremul Orient. Ţăranii basarabeni erau nevoiţi să plece din cauza insuficienţei de pământ arabil, fiind ademeniţi de suprafeţele mari ale terenurilor agricole ce urmau să le fie repartizate în locurile noi de trai. Evident, această politică aplicată de autocraţia rusă - pe de o parte, colonizând Basarabia, iar pe de altă parte, stimulând emigrarea băştinaşilor - nu poate fi apreciată altfel decât antiromânească.

I.G.: Surse din epocă mărturisesc că, în fiecare zi, în Gara Chişinău aşteptau familii care urmau să fie deportate...

D.P.: Prezenţa zilnică în Gara Chişinău a familiilor, care acceptau „de bună voie" deportarea, se explică prin faptul că plecarea dura. Ţăranii trebuia să-şi vândă avuţia pe care o agonisiseră, să-şi ia cu sine un bagaj care să nu depăşească o anumită greutate. Pentru a li se permite să transporte bagajul suplimentar, sărmanii oameni aşteptau luni întregi acordarea autorizaţiei.

I.G.: Cum comentaţi expresia devenită proverbială: „Papa - rus, mama - rusoaică, iar Ivan - moldovan?

D.P.: După anexarea spaţiului românesc dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus, ţăranii basarabeni au continuat să se bucure de libertatea socială pe care au avut-o în cadrul ţării de la care au fost rupţi. Pe când în guberniile ruse, până în 1861, a existat şerbia. De aceea, Basarabia devenise o zonă atractivă pentru ţăranii şerbi care fugeau din guberniile de est ale imperiului. Trecând Nistrul, ţăranii fugari se oploşeau printre locuitorii de aici. Copiii acestora, crescând în mediul românesc al Basarabiei, deveneau moldoveni, de unde a şi apărut această expresie.

I.G.: Cu toate că, pe parcursul secolului al XIX-lea, autorităţile ţariste au promovat o politică vehementă de amestecare etnică, la începutul secolului al XX-lea, românii erau majoritari între Prut şi Nistru. În acest caz, de ce recensământul rus din 1897 arată că elementul românesc constituia mai puţin de jumătate din populaţia Basarabiei?

D.P.: Şi demografii sovietici, şi oficialităţile Rusiei autocrate au urmărit scopul să diminueze datele referitoare la componenţa etnică a recensământului general al populaţiei din 1897. Deşi, conform acestui recensământ, românii din Basarabia constituiau 47,5%, ei depăşeau oricum cu mult celelalte etnii conlocuitoare, fiind urmaţi de ucraineni (19,6%), şi evrei (11,7%). Celelalte etnii reprezentau între 0,1 şi 8%. În acest context, este cazul să subliniem şi următorul detaliu destul de curios, şi anume: în 1905, au fost publicate rezultatele recensământului din 1897, în acelaşi timp, de asemenea în mod oficial, erau prezentaţi indici mult mai mari privind ponderea românilor basarabeni. Bunăoară, la 3 octombrie 1906, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a emis un decret cu privire la predarea limbii române în Seminarul Teologic din Chişinău, luându-se în considerare, precum se menţionează în document, „necesităţile populaţiei moldoveneşti cu pondere în Basarabia (până la 83%)". Întâmplător oare a fost indicată această proporţie într-un act oficial? Or, ea reflectă o stare de lucruri din Basarabia mai aproape de adevăr.

A consemnat Ilie Gulca[1]
---------------------------------------------------
[1] http://ziar.jurnal.md/2012/02/24/%E2%80%9Epolitica-ruseasca-in-basarabia-a-fost-antiromaneasca%E2%80%9D/ footer