Revista Art-emis
Dominatia banului interna?ional, impus? de str?ini PDF Imprimare Email
Mihai Eminescu   
Luni, 21 Ianuarie 2013 00:06
Eminescu Vol X Publicistica
„Vom avea de-acum înainte domina?ia banului interna?ional, impus? de str?ini".

Eminescu nu a fost doar poet ?i gânditor, ci ?i un mare jurnalist român ?i, în aceast? calitate, primul comentator economic ?i politic competent din istoria României. „Diagnosticele", avertismentele, analizele ?i solu?iile sale, bazate pe o profund? cunoa?tere a realit??ilor române?ti, a istoriei ?i a contextului european, sunt valabile ?i ast?zi. Citindu-i textele publicistice, ai senza?ia halucinant? c? sunt scrise aici ?i acum. Pornind de la aceast? realitate, care, de?i public?, este necunoscut? publicului (c?ci Eminescu este mai mult citat decât citit), s?-l „confrunt?m" cu situa?ia din prezentul imediat, printr-un interviu virtual. De fapt, virtual? este proiec?ia în prezent, pentru c? r?spunsurile „intervievatului" sunt, de fapt, extrase din textele sale ap?rute în publica?iile „Federa?iunea", „Convorbiri Literare", „Curierul de Ia?i" (1869-1877), „Timpul" (1877-1883), „România Liber?" (1889) - ?i din manuscrisele publicate postum.

Reporter ipotetic: Domnule Eminescu, a?i putea descrie, în câteva cuvinte, cam cum arat? România de ast?zi, în perspectiv? social? ?i politic??

Mihai Eminescu: Plebea de sus face politic?, poporul de jos s?r?ce?te ?i se stinge din zi în zi de mul?imea greut??ilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ ?i administrativ care nu se potrive?te deloc cu trebuin?ele lui simple ?i care formeaz? numai mii de pretexte pentru înfiin?are de posturi ?i paraposturi, de primari, notari ?i paranotari, to?i ace?tia pl?ti?i cu bani pe?in din munca lui, pe care trebuie s? ?i-o vânz? pe zeci de ani înainte pentru a sus?ine netrebnicia statului român. Cea mai superficial? socoteal? din lume ar dovedi, îndestul, c? puterea productiv? a na?iei române?ti n-a crescut, n-a putut s? creasc? în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civiliza?ie str?in?, introduse cu gr?mada în ?ara noastr?... Clasele productive au dat înd?r?t; proprietarii mari ?i ??ranii au s?r?cit; industria de cas? ?i me?te?ugurile s-au stins cu des?vâr?ire – iar clasele improductive, oamenii ce încurc? dou? buchii pe hârtie ?i aspir? a deveni deputa?i ?i mini?tri, advoca?i s-au înmul?it cu asupr? de m?sur?, dau tonul, conduc opinia public?.

R: Care crede?i c? este cauza acestei situa?ii?

M.E.: Am admis legi str?ine în toat? puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea ?i pururea, în locul no?iunilor na?ie, ?ar?, român, no?iunea om, pe aceea de cet??ean al universului... Am creat o atmosfer? public? pentru plante exotice, de care planta autohton? moare... Azi avem cele mai înaintate institu?ii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii jude?ene ?i comunale. St?m mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai r?u, c?ci institu?iile noi nu se potriveau cu starea noastr? de cultur?, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie s? le sleim pe acestea pentru a între?ine aparatul costisitor al statului modern.

R: A?i definit, în editorialele de la TIMPUL, aceste legi de import ca fiind „legi ale demagogiei". Ce sunt acestea ?i cum ar trebui s? arate ni?te legi... „nedemagogice"?

M.E.: Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte str?ine, supte din deget, pe când ele ar trebui s? fie, dac? nu codificarea datinei juridice, cel pu?in dictate ?i n?scute din necesit??i reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marf? nou? sau ca un nou spectacol. Cum s-a ajuns la acest import necondi?ionat? Spiritul public nu e copt... Aceast? copil?rie a spiritului nostru public se arat? de la începutul dezvolt?rii noastre moderne, din zilele în care cei dintâi tineri, r?u sau deloc prepara?i, s-au întors din Paris, unde, uimi?i de efectele str?lucite ale unei vie?i istorice de o mie ?i mai bine de ani ?i uitând c? p?durea cea urie?easc? de averi, ?tiin?? ?i industrie au un trecut foarte lung în urma-i, au socotit a introduce aceea?i stare la noi, introducând formulele scrise ale vie?ii publice de acolo. Deci, îi învinui?i de superficialitate... E o zical? veche c?, de-ai sta s? numeri foile din pl?cint?, nu mai ajungi s-o m?nânci. Drept c? e a?a, dar cu toate acestea acele foi exist?. ?i dac? n-ar exista, n-ar fi pl?cint?. Asem?narea e cam vulgar?, dar are meritul de a fi potrivit?. Condi?iile pl?cintei noastre constitu?ionale, a libert??ilor publice, de care radicalii se bucur? atâta, sunt economice; temelia liberalismului adev?rat este o clas? de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o bucat? de piatr?, îi d? o valoare înzecit? ?i însutit? de cum o avea, care face din marmur? statua, din în pânz?tur? fin?, din fier ma?ine, din lân? postavuri.

R: Este clasa noastr? de mijloc în aceste condi?ii? Poate ea vorbi de interesele ei? Dup? p?rerea dumneavoastr?, ce prevaleaz? – sau ce ar trebui s? prevaleze – în via?a unui stat: politicul sau economicul?

M.E.: De când lumea nu s-a v?zut ca un popor s? stea politice?te sus ?i economice?te jos; amândou? ordinele de lucruri stau într-o leg?tur? strâns?; civiliza?ia economic? e muma celei politice... Cestiunea economic? la noi nu e numai o cestiune a mi?c?rii bunurilor; ea e mai adânc?, e social? ?i moral?. F?r? munc? ?i f?r? capitalizarea ei, adic? f?r? economie, nu exist? libertate. Celui care n-are nimic ?i nu ?tie s? se apuce de nici un me?te?ug d?-i toate libert??ile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ?ine o bucat? de pâine în mân?. Nu exist? alt izvor de avu?ie decât munca, fie actual?, fie capitalizat?, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari f?când avere f?r? munc? ?i f?r? capital nu mai e îndoial? c? ceea ce au ei, a pierdut cineva.

R: Am avut de curând alegeri locale unde, conform unui n?rav devenit tradi?ie, mita electoral? a fost la loc de cinste. Se pare c? mita este una dintre bolile societ??ii române?ti. Cât de coroziv? crede?i c? este aceast? racil??

M.E.: Mita e-n stare s? p?trunz? ori?iunde în ?ara aceasta; pentru mit? capetele cele mai de sus ale administra?iei vând sângele ?i averea unei genera?ii... Oamenii care au comis crime grave se plimb? pe strade, ocup? func?iuni înalte, în loc de a-?i petrece via?a la pu?c?rie... Func?iunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni strica?i, lovi?i de sentin?e judec?tore?ti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, ghe?eftarii de toat? mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conduc?torilor lor o supunere mai mult decât oarb?. Elemente economice nes?n?toase, juc?tori la burs? ?i întreprinz?tori ?arlatani, se urc?, cu repejune, în clasele superioare ale societ??ii omene?ti...

R: Dar Justi?ia ce p?ze?te?

M.E.: Justi?ia, subordonat? politicii, a devenit o fic?iune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloas?, care se denun??. Acest om este men?inut în func?ie, dirijaz? însu?i cercet?rile f?cute contra sa; partidul ?ine mor?i? a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calc? f?g?duielile f?cute na?iei în ajunul alegerilor ?i trec, totu?i, drept reprezentan?i ai voin?ei legale ?i sincere a ??rii... Cauza acestei organiz?ri stricte e interesul b?nesc, nu comunitatea de idei, organizare egal? cu aceea a partidei ilustre Mafia ?i Camorra, care miroase de departe a pu?c?rie. Da?i-mi un indiciu din care s? se poate vedea c? tot sistemul administrativ este direc?ionat împotriva popula?iei, nu în sprijinul ei. Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucur? popula?iile noastre din partea administra?iei ?i a fiscului când constat?m c?, în acela?i timp în care zeci de mii de str?ini imigreaz? în fiece an, românii, din contr?, p?r?sesc ?ara lor, ca ?oarecii o corabie care arde, ?i c? emigreaz?? La noi mizeria e produs?, în mod artificial, prin introducerea unei organiza?ii ?i a unor legi str?ine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economic? a ??rii, organiza?ie care cost? prea scump ?i nu produce nimic.

R: Cum a?i caracteriza actuala clas? politic??

M.E.: Uzurpatori, demagogi, capete de?arte, lene?i care tr?iesc din sudoarea poporului, f?r? a o compensa prin nimic, ciocoi boiero?i ?i fudui, mult mai înfumura?i decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ??rii. De acolo pizma cumplit? pe care o nutresc aceste nulit??i pentru orice scânteie de merit adev?rat ?i goana înver?unat? asupra elementelor intelectuale s?n?toase ale ??rii, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din be?ia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.

R: Partidul Conservator, cu care ave?i o leg?tur? strâns?, f?r? a fi devenit membru al s?u, ?i-a construit doctrina dup? editorialele Dumneavoastr? ap?rute în TIMPUL. Sunte?i sus?in?torul unei teorii, al unui model de stat pe care nici mass-media, nici sociologii nu-l cunosc sau se fac c? nu-l cunosc: STATUL ORGANIC. Sunte?i amabil s?-l prezenta?i în rezumat?

M.E.: Via?a noastr? modern? pare a se apropia de povârni?ul fatal, pe care istoricii latini îl presupun, f?r? cuvânt, a fi existat înaintea constituirii statelor, adec? acea stare de vecinic? vrajb?, însemnat? cu vorbele bellum omnium contra omnes, r?sboiul tuturor contra tuturor. Dar, precum în roiul de albine sau în mu?inoiul de furnici nu exist? legi scrise ?i facult??i de drept, de?i toate fiin?ele, câte compun un roiu, tr?iesc într-o rânduial? stabilit? prin instincte înn?scute, tot astfel omul primitiv tr?ie?te din cele dintâi momente în societate, iar când începe a-?i da seam? ?i a c?uta s? explice modul de convie?uire ?i de conlucrare, se nasc religiile, care stabilesc adev?ruri morale, sub forme adev?rat c? dogmatice sau mitologice, religii care sunt totodat? ?icodice. Astfel, s'ar putea spune c? întreaga lupt? între taberele opuse, numite una liberal? – care ajunge la comunism, alta conservatoare – care poate ajunge într'adev?r la osificarea statului, e pe de o parte lupta pentru drepturi, pe de alta lupta pentru datorii. Conservatismul lupt? pentru datorii. Pentru el, împlinirea datoriilor c?tre semenii s?i, solidaritatea de bun? voie sau impus? prin legi a cet??enilor unui stat, o organizare strict?, în care individul e numai mijloc pentru între?inerea ?i înflorirea colectivit??ii, cru?area economic? a tuturor claselor, pe care le prive?te ca organe vii ale societ??ii, cu un cuvânt organizarea natural?, în?eleas? de to?i, mo?tenit? adesea prin tradi?ie, prin obiceiul p?mântului, recunoscut? de to?i f?r? legi scrise chiar, iat? starea de lucruri la care aspir? conservatismul extrem. Dar ?i ceast? direc?ie are primejdiile ei. Vecinica tutel?, exercitat? asupra claselor de jos, le d? într'adev?r pânea de toate zilele, dar le lipse?te de energie individual?, le face indolente. Pe de alt? parte sistemul libert??ii, totodat? al individualismului, cuprinde primejdii ?i mai mari. El preface via?a într'o lupt? de exploatare reciproc?, care poate ajunge la disolu?iunea complet? a statului. ?i într'acolo tind ideile comuniste interna?ionale de azi.

R: Între aceste dou? extreme e poate me?te?ugul adev?ratei clase politice. Facem parte din Uniunea European?. În ce condi?ii ne-ar fi favorabil? aceast? apartenen???

M.E.: În condi?iile în care existen?a statului e asigurat? prin cârma puternic? ?i prev?z?toare a tot ce poate produce na?ia mai viguros, mai onest ?i mai inteligent. Suntem îns?, din contra, aviza?i de-a a?tepta siguran?a acestei existen?e de la pomana împrejur?rilor externe, care s? postuleze fiin?a statului român ca pe un fel de necesitate interna?ional?. Acea necesitate interna?ional? n-are nevoie de-a ?ine seama de sentimentele noastre intime, ci numai de existen?a unui petec de p?mânt cvasineutru lâng? Dun?re. Ce crede?i c? ne a?teapt? în urm?torii ani? Vom avea de-acum înainte domina?ia banului interna?ional, impus? de str?ini; libertatea de munc? ?i tranzac?iuni; teoria de lupt? pe picior în aparen?? egal, în realitate inegal. ?i, în aceast? lupt? învinge cel pentru care orice mijloc de câ?tig e bun. Urmarea ei, capitalul, care ar trebui s? fie ?i s? r?mân? ceea ce este prin natura lui, adic? un rezultat al muncii ?i, totodat?, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individual?, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploat?rii publicului prin întreprinderi hazardate ?i f?r? tr?inicie, a jocului de burs?, a minciunii.

R: Situa?ia dezastruoas? pe care a?i creionat-o se reg?se?te în vreun fel în evolu?ia general? a societ??ii omene?ti?

M.E.: Peste tot credin?ele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mân?-n mân? cu s?r?cia claselor lucr?toare, amenin?? toat? cl?direa m?rea?? a civiliza?iei cre?tine. Shakespeare cedeaz? în fa?a bufoneriilor ?i dramelor de incest ?i adulteriu, cancanul alung? pe Beethoven, ideile mari asfin?esc, zeii mor. footer