Revista Art-emis
Mesajul c?peteniei Seattle PDF Imprimare Email
Autor necunoscut   
Miercuri, 12 Decembrie 2012 16:56
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/jurnalistica/Seatle-2.jpg
C?petenia Seattle a indienilor LacotaÎn anul 1854, pre?edintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865) a f?cut oferta, ca statul s? cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promis? o rezerva?ie. La aceast? ofert? a primit un r?spuns plin de în?elepciune din partea c?peteniei Seattle. Mai târziu, în semn de respect pentru profundele gânduri care au fost rostite despre mediul înconjur?tor al omului, despre dragostea pentru p?mântul natal, ora?ul Seatle a primit numele dup? cel al c?peteniei indiene.

„Când marele ?ef Alb din Washington î?i trimite glasul c? dore?te s? cumpere p?mântul nostru - ne cere prea mult... Cum se poate vinde ceva. sau cump?ra cerul ?i c?ldura p?mântului? A?a ceva ne este cu totul str?in. Noi nu suntem proprietarii prospe?imii aerului ?i limpezimii apei...Fiecare p?rticic? a acestui p?mânt e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac str?lucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mic? negur? din întunecimea p?durii, sunt sfinte în gândurile ?i via?a poporului meu, suntem parte a p?mântului ?i el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, arm?sarul, vulturul cel mare – ne sunt fra?i. Culmile stâncoase, p??unile suculente, trupul învelit în c?ldur? al poney-ului ?i omul, toate apar?in aceleia?i familii.

Aceast? ap? str?lucitoare ce curge prin torente ?i râuri, nu este numai ap?, ci ?i sângele str?mo?ilor no?tri. Dac? v? vindem p?mântul, trebuie s? ?ti?i c? e sfânt. C? fiecare reflectare din lacul limpede vorbe?te despre întâmpl?ri ?i amintiri din via?a poporului meu. Murmurul apei - e glasul tat?lui-tat?lui meu. Râurile ne sunt fra?i, ne sting setea. Râurile poart? canoele noastre. Ne hr?nesc copiii. Dac? v? vindem p?mântul, trebuie s? v? aminti?i ?i s? înv??a?i copiii vo?tri c? râurile sunt fra?ii no?tri ?i ai vo?tri. De aceea va trebui s? oferi?i râului bun?tatea pe care nu a?i oferit-o fratelui. ?tim c? omul alb nu ne în?elege. Pentru el un p?mânt e la fel ca ?i oricare altul... Fa?? de p?mântul-mam? ?i fratele-cer se poart? ca fa?? de lucruri care se pot cump?ra, pr?da, vinde ca vitele sau podoab? str?lucitoare. L?comia lui va distruge p?mântul ?i va l?sa în urm? pustiu.

Nu ?tiu. Modul nostru de via?? se deosebe?te de al vostru. Numai privind la ora?ele voastre, pe omul ro?u îl dor ochii... În ora?ele omului alb nu exist? un col?i?or de lini?te. Nu exist? loc în care s? se aud? deschiderea frunzelor prim?vara sau tremuratul aripii musculi?ei. Cea mai mare comoar? a omului ro?u este aerul... Omul alb parc? nici nu observ? aerul pe care îl respir?. Ca unul care e de mult? vreme muribund – e imun la duhoare. Dac? v? vindem p?mântul trebuie s? v? aminti?i c? aerul ne este pre?ios. C? aerul î?i împarte spiritul cu întreaga via?? pe care o între?ine. Vîntul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi ?i ultima lui r?suflare. Dac? v? vindem p?mântul trebuie s?-l p?zi?i ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care ?i omul alb va putea s? inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor. Vom examina oferta voastr? de a ne cump?ra p?mântul. Dac? vom decide s? fim de acord, v? vom pretinde s? îndeplini?i urm?toarea condi?ie: Omul alb va trebui s? se poarte fa?? de animalele acestui p?mânt, ca fa?? de fra?ii s?i.

Ce este omul, f?r? animale ? Dac? animalele ar disp?rea omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmpl? animalelor, curând i se va întâmpla ?i omului. În lume totul se leag?. Va trebui s? v? înv??a?i copiii c? sub t?lpile lor este cenu?a str?mo?ilor no?tri. Pentru ca s? respecta?i p?mântul, le ve?i spune c? p?mântul lor este bogat prin via?a str?bunilor no?tri. Va trebui s? v? înv??a?i copiii, a?a cum îi înv???m noi pe ai no?tri, c? p?mântul ne e mam?. Ce p??e?te p?mântul, p??esc ?i copiii lui. Dac? omul scuip? pe p?mânt, se scuip? pe sine însu?i. P?mântul nu apar?ine omului. Omul apar?ine p?mântului.

Unul dintre participan?ii la lupta de la Little Bighorn 1656. în care trupele federale ale arogantului general Custer au fost distruse pân? la ultimul soldat - una dintre c?peteniile neamului Sioux. Ursul-Care-St?-în-Picioare. vorbe?te despre p?mânt, în cartea P?mântul vulturului colorat: Indianul Lacota (ramur? a Sioux?ilor sau Dacota - în traducere „uni?i" n.t.) î?i iubea p?mântul ?i toate viet??ile de pe P?mânt ?i, cu cât înainta în vârst?, dragostea lui cre?tea. Cei b?trâni iubeau p?mântul în adev?ratul în?eles al cuvîntului ?i se culcau pe el sau se rezemau de câte-o piatr?, cu sentimentul c? se afl? în îmbr??i?area cald? ?i protectoare a mamei. Acesta era un leac pentru corp ?i cei b?trâni s-ar fi desc?l?at cu pl?cere ?i ar fi mers descul?i pe p?mântul pe care-l considerau sfânt. Wigwamurile (corturile) lor au fost ridicate pe p?mânt iar altarele cl?dite din p?mânt. P?s?rile se odihneau pe p?mânt, iar p?mântul a fost locul care g?zduia tot ceea ce se n??tea, tr?ia ?i cre?tea pe el. P?mântul d?dea alinare ?i putere, însemna vindecare ?i puritate. Când b?trânii se a?eaz? sau se întind pe p?mânt, pot cugeta mai bine ?i sim?i mai profund lucrurile; pot vedea mai clar tainele vie?ii ?i s? se apropie de alte forme de via??, unificându-se cu ele..."

B?trânii Lacota au fost în?elep?i. Ei ?tiau c? dac? omul se desparte de natur?, inima lui se pietrific?. ?tiau c? nep?sarea fa?? de tot ceea ce cre?te ?i tr?ie?te pe P?mânt se transform? în nep?sarea general? fa?? de oameni. De aceea îi ?ineau pe tineri aproape de aceste influen?e care îmblânzesc esen?a omului.[1]
---------------------------------------------------------------
[1] Dup? un document întocmit de Boiko Ilin http://filedelumina.ro/2012/09/24/pamantul-ne-este-mama/#ixzz27sQ5Me8d footer