Revista Art-emis
Sindromul legionarofob al M.C.A. PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Joi, 06 Decembrie 2012 16:51
Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emis
Petre Burlacu în dialog cu prof. univ. dr. Ion Coja

„Există ceva mai rău decât antisemitismul: e anti-antisemitismul." (Emil Cioran)

Petre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, cum comentați scandalul iscat de Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului (MCA) România, cu a sa intervenție împotriva lui Radu Gyr?

Prof. univ. dr. Ion Coja: Mi-am adus aminte de acel proverb bine cunoscut: „fiecare pasăre pe limba ei piere!" Adică, dacă pasărea tace și nu scoate niciun sunet, vânătorului îi este greu s-o vadă, s-o localizeze și s-o vâneze. Prostovanul de la M.C.A., dacă nu cârâia prostește, în auzul tuturor, lumea nici nu afla de existența sa și putea să și-o continue nestingherit. Așa însă s-a dat de gol ce-i poate căpățâna cea seacă.

P.B.: Nu i s-ar potrivi și vorba latinească cu tăcerea care te face filosof?!

I.C.: Sigur că da! Dacă tăcea, nu ne dădeam seama cât este de dobitoc. L-am fi creditat, din politețe elementară, ca pe o ființă normală. I se mai potrivește și vorba cu șarpele care iese la drum când i s-a urât cu viața. Iese la vedere!

P.B.: Este o amenințare?

I.C.: Desigur! Ce s-a întâmplat ar trebui să fie începutul dispariției acestui așa zis O.N.G., care este în fapt o escrocherie, pusă la punct de un ins dubios sub toate aspectele, inclusiv cel fizic!

P.B.: La ce vă referiți?

I.C.: Se publicau, înainte de Al Doilea Război Mondial, caricaturi anti-semite, care au pus în circulație un soi de figură standard a evreului odios și ticălos. Niciunul dintre evreii pe care i-am cunoscut, fie și numai din vedere, nu mi-a amintit vreodată de acel chip caricatural. Figura acelui evreu din presa interbelică antisemită o poartă în zilele noastre pe umerii săi debili, de degenerat, așa zisul președinte sau director al Monitorizării și Combaterii Antisemitismului (M.C.A.) din România. Când mi-a fost arătat, la o reuniune publică, prima mea reacție a fost să fac un pas înapoi și să mă întorc cu spatele, să stuchesc în sân și să îngân Piei, drace! Mai apoi mi-am adus aminte că am eu ceva de împărțit cu individul, așa că m-am întors și m-am îndreptat spre ipochimen. Cine știe când mi s-ar mai fi oferit ocazia de a-l trage de urechi pe perciunat?! Poate chiar aș fi făcut-o dacă javra nu dispărea în graba cea mai mare. A întins-o! Era conștient că merita o corecție, oricât de dură... Pe scurt, o secătură!... E al doilea ovrei, după Saul Brucan, pe care stric acest cuvânt: Secătură!

P.B.: E un cuvânt interesant! Ce legătură are cu verbul a seca, de la care bănuiesc că provine?

I.C.: Păi uite că nu m-am gândit până acum. Ca derivat de la verbul a seca, secătura va fi fost inițial numele acelei bucăți de teren, de pământ, pe care apa a băltit o vreme, apoi a secat, iar locul acela nu mai este bun să crească ceva, să fie semănat, cultivat. Nu mai poți scoate nimic dintr-o secătură! Așa e și acest jid, Katz îl cheamă. Nu mai sunt sigur de numele mic. Maximilian? Un ne-om, un ne-isprăvit, un avorton, asta e impresia pe care ți-o face încă de la prima vedere. Impresia se confirmă când afli mai multe despre haimanaua de Katz! Nume predestinat, se pare.

P.B.: De ce predestinat?

I.C.: Pentru că în mintea mea numele Katz este legat pentru totdeauna de evreul care a scornit cea mai urâtă, mai prostănacă și mai scandaloasă minciună spusă vreodată despre noi, românii!

P.B.: Cum sună acea minciună?

I.C.: Ia și citește Marele Manipulator, capitolul intitulat Evrei mâncători de fecale, la Anexe. O să-mi dai dreptate.

P.B.: Cum ați putut da un asemenea titlu?!...Evrei mâncători de...

I.C.: Nu l-am dat eu, eu doar l-am citat pe acel nemernic de Katz. Vezi Cartea Neagră, vol. 3. O fi rudă cu Katz-ul nostru?! Dar, nota bene: tot un evreu a scris și cele mai frumoase pagini despre sufletul românesc, despre lumea românească: N.Steinhardt, cu eseul său despre Secretul scrisorii pierdute. Un text magnific. L-am pus pe site. Dar trebuie făcut mai mult pentru acest text. L-am semnalat unor prieteni din Israel, au fost teribil de încântați. Să nu termine nimeni liceul fără să treacă prin acest text!

P.B.: Pe site-ul M.C.A. este trecut un Isidor Katz, asasinat de legionari, în a cărui amintire se desfășoară activitatea Centrului. Cred că este o rudă a omului nostru, autorul protestului care i-a ridicat în cap toată presa românească!

I.C.: Dacă ține la acea rudă, să se intereseze mai bine cine i-a asasinat pe evrei în ianuarie 1941! Că nu au fost legionari acei agenți, cu dublă identitate, care au îmbrăcat cămașa verde numai în zilele rebeliunii. Am scris și am dovedit că nu erau legionari. Evreii comuniști sunt mai vinovați decât legionarii în asasinatele din ianuarie 1941. Dar să nu ne abatem de la subiect!

P.B.: Subiectul este totuși un legionar, Radu Gyr, și poezia sa, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Cum vi s-a părut reacția publicului românesc, a mass mediei?

I.C.: Noroc cu acest Katz! Am trăit s-o văd și pe asta: într-un ziar ca „Adevărul", care cândva a fost foarte „jidovit", s-a lansat formula perfect corectă: „Nebunia legionarofobă".[ ] Este și un diagnostic pus prin această formulă: persecuția și calomnia anti-legionară ca nebunie, ca derapaj mental, spiritual. Îmi dau seama că oamenii și-au reprimat până acum resentimentele față de excesele permanente ale vânătorilor de anti-semiți. De data asta însă a fost atât de prostească și de deplasată reacția Katz-ului încât bieții oameni au trebuit să răspundă reacționând ei normal. Se umpluse paharul răbdării!

P.B.: Ar merita felicitați!

I.C.: Nu e de felicitat cineva pentru comportament normal! O reacție întârziată, din păcate. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată. Mă bucur pentru cei care i-au dat peste bot obrăznicăturii, dar lucrul acesta trebuia făcut mai demult. Și nu numai cu Katz, ci și cu toți cei care inventează antisemitism și antisemiți ca să trăiască ei bine de pe urma combaterii anti-semitismului. În frunte cu Moses Rozen și Adrian Năstase!

P.B.: Adrian Năstase?

I.C.: Păi nu el ne-a pricopsit cu acea ordonanță absurdă[ ], devenită lege de combatere a antisemitismului?! Credea că dacă dă o asemenea lege, loby-ul evreiesc îl va face președintele României la alegerile din 2004!

P.B.: Așa s-a amăgit și Vadim!

I.C.: În ce fel?

P.B.: Când a întors-o cu 180 de grade, declarând că în România a fost Holocaust și că frumos este din partea nostră să recunoaștem! Atunci și-a pierdut P.R.M.-ul trei sferturi din electorat.

I.C.: A crezut că este mai importantă susținerea evreilor. Că sprijinul evreilor i-a lipsit ca să ajungă președinte!

P.B.: Dar ce i-a lipsit?

I.C.: I-a lipsit sprijinul românilor. Dumneata vrei să mă pui la încercare! Să vezi dacă folosesc cuvîntul secătură și cu referire la români. L-am folosit de multe ori!... Două secături sunt și mai sus pomeniții, și cu Katz, trei! Ești mulțumit?

P.B.: Dacă Radu Gyr ar mai fi trăit, ce credeți că ar fi avut de spus?

I.C.: De unde să știu eu?! Vrei să mă pun eu în locul marelui poet? N-am scule pentru asta!... M-am mirat însă de cei care au vorbit crezând c-o fac în apărarea lui Radu Gyr! Niciunul nu a amintit că Radu Gyr a fost ministrul culturii în guvernarea legionară și a semnat cu mâna sa decretul de înființare a teatrului evreiesc. Teatru care funcționează și azi. Este teatrul evreiesc cu cea mai îndelungată existență și activitate din lume! Înființat pe vremea lui Ion Antonescu de un ministru legionar![ ] Ba Radu Gyr i-a dat și o subvenție substanțială! Visez la ziua când pe zidul acestei clădiri va fi inaugurată o placă de pomenire a lui Radu Gyr pentru binele făcut evreilor din România amatori de artă.

Tot pe vremea lui Ion Antonescu s-a trimis un ajutor masiv, cu materiale de construcție, pentru teatrul evreiesc din Haifa!... Am văzut actele acelui transport!... La procesul intentat lui Radu Gyr după 23 august 1944, avocații apărării au adus martori câțiva evrei dintre cei mai reprezentativi, nume grele din lumea artistică, care au depus mărturie în favoarea marelui poet. Fără niciun efect! Evreii cominferniști, cu -f-, cominterniști, evreii infernali, care dictau totul în România acelor ani, nu rețineau asemenea aspecte. Nu rețineau nimic, dădeau sentința chiar înainte de a-l aresta pe inculpat!...

P.B.: Ați spus la începutul acestei discuții că aveți ceva de împărțit cu acest Katz. Un motiv pentru care doriți să-l pedepsiți chiar și la nivelul fizic al admonestării! Care este acel motiv?

I.C.: Eh, mi-a mai trecut pofta asta! Cine știe?! Poate că de față cu obiectul, să-mi revină!... Nu știu cum voi reacționa dacă dau nas în nas cu nemernicul!... Motivul?... E o poveste ceva mai lungă. Încerc s-o scurtez!... În 1963 sau 64, la Comitetul Nobel pentru Pace a fost depusă o propunere românească: să fie premiați foștii deținuți politici din România, care, în ciuda suferințelor îndurate de la comuniști, după 1990 nu au cerut răzbunare, nu au provocat disensiuni și vendete politice, ci au fost un factor de coeziune și reconciliere națională, de armonizare și toleranță politică. Această propunere a plăcut celor din Comitetul Nobel și a ajuns în selecția finală. Când s-a cunoscut lista celor cu șanse de a fi premiați, în loc să se declanșeze un loby românesc de susținere, s-a pornit în SUA o campanie furibundă împotriva foștilor deținuți politici din România, implicit împotriva ideii de a-i premia la acest nivel maxim al recunoașterii publice! Cine era în fruntea detractorilor, cine fusese inițiatorul acestei campanii anti-românești? Nimeni altul decât secătura de Katz!

P.B.: Și chiar credeți că fără intervenția acestui Katz premiul Nobel pentru Pace ajungea în România?

I.C.: Pui greșit problema! Eu mă refer strict la gestul inadmisibil al acestui nenorocit, care este, după acte, cetățean român, concetățean de-al meu și de-al dumitale! În plus, dacă insiști, îți fac o listă de persoane și instituții care au primit acest premiu și, de fapt, au făcut de rușine acest premiu! Care, adică, meritau mult mai puțin acest premiu decât onorabilii noștri deținuți politici!
Eh, zi și mata! Ce merită jigodia din partea noastră? Dacă nu-l dăm afară din țară, măcar să-i dăm câteva șuturi și pumni după ceafă!... Asemenea secături nu știu ce-i aia pedeapsă morală! Numai sancțiunea fizică, la nivelul epidermei porcine, îl atinge!

P.B.: O să fiți acuzat că instigați la violență!

I.C.: Violența este îndreptățită în anumite situații! Este legitimă! Măcar ca amenințare, care să tempereze elanul anti-social, anti-românesc al derbedeilor ca Katz ăsta! Însuși Iisus ne învață când violența este act creștinesc, moral, legitim! Nu uita că fac parte din Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR. Mi-a dat o idee discuția cu dumneata: să văd dacă nu cumva se întrunesc condițiile pentru a cere la tribunal desființarea acestui ONG care nu folosește decât la tensionarea relațiilor dintre evrei și români! Folosește, am zis. Adică sunt câțiva derbedei care sunt interesați să existe mereu un subiect „evreiesc" pe tapet, un motiv să nu uităm că printre noi mai sunt și evrei! Să-i facă pe unii mai slabi de ânger să simtă că nu mai încăpem de evrei! Da, evrei ca Katz, trebuie încercat orice ca să ne scutească de prezența lor în România!

P.B.: Chiar orice?

I.C.: Se înțelege că în limitele legii și ale bunului simț!

P.B.: Ați propus ca titlul convorbirii noastre de azi să fie un citat din Emil Cioran. Nu cunoșteam această ciudată aserțiunea cioranescă: „Mai rău decât antisemitismul este anti-antisemitismul"! Nu am cunoscut vorba aceasta! Cum o comentați?

I.C.: Nu o comentez în niciun fel. O punem pe site și-i invităm pe cititorii noștri s-o comenteze. Eu însumi sunt curios ce ar putea spune alții, puși în fața unui citat atât de incitant! Am și eu un comentariu în cap, dar să vedem mai întâi ce dau din ei și ceilalți! Colegii noștri de site! Hai să ne gândim la un antisemit și să-l comparăm cu anti-antisemitul Katz. Te rog, zi-mi un antisemit pe care îl cunoaștem amândoi!

P.B.: În afară de Ion Coja, altul nu cunosc!...

I.C.: Ion Coja?... Fie! Pune-l atunci pe Coja al dumitale alături de Katz și spune care dintre ei este mai urât, mai tolomac, mai nespălat, mai urduros, mai bălos, îi pute sărutul, îi put picioarele, un estropiat, îți faci cruce când îl vezi, să nu-l visezi la noapte etc., etc. Da, exemplul este bun și comparația este edificatoare! A avut dreptate marele Emil Cioran. Avem nevoie deci și de un centru pentru Monitorizarea și Combaterea Anti-Antisemitismului, (M.C.A.A.), din România. Hai să-l înființăm noi doi!

P.B.: De acord!

A consemnat Petre Burlacu.

Fragment din articolul „La vânătoare de legionari" - autor: Grigore Cartianu

„Nebunia legionarofobă continuă. Parcă am plonjat cu toţii în bezmeticul an 1990, când Ion Iliescu vedea legionari defilând prin Piaţa Universităţii, rod al halucinaţiilor sale comunistoide. Ieri, Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului (MCA) România a produs un comunicat la fel de halucinant. Printr-un hocus-pocus năucitor, onorabila instituţie încearcă să transforme un moment emoţionant într-o crimă împotriva umanităţii, iar pe autorul lui într-un fascist periculos. Este binevenit rolul M.C.A. România de a preveni şi combate derapajele antisemite, dar este jalnică lipsa de măsură dovedită în „cazul Neamţu". Excesele sunt nefaste în ambele direcţii: şi încurajarea rasismelor de orice fel, dar şi incriminarea gratuită a unor oameni sau fapte. A condamna nevinovatul e la fel de grav cu a ierta vinovatul. E un adevăr de care ar trebui să ţină seamă şi vigilenţii de la M.C.A. România, înainte de a crea nefericite efecte inverse. Iată ce scrie, printre altele, în comunicatul cu pricina: „M.C.A. România consideră scandalos, revoltător și împotriva legislaţiei în vigoare discursul domnului Neamţu din data de 5 noiembrie a.c. [...] Domnia sa se face vinovat de incitare la extremism, de ignorare deliberată a antisemitismului promovat de legionari, de promovarea publică a unor personaje de la marginea istoriei care poartă responsabilitatea multor crime împotriva umanităţii. [...] Din păcate, gruparea politică condusă de către domnul Neamţu se alătură astfel altor mișcări naţionaliste aflate la graniţa cu extremismul. [...] M.C.A. România consideră că lipsa unei delimitări clare, a conducerii noii grupări politice de atitudinea și declaraţiile domnului Mihail Neamţu, echivalează cu o aprobare tacită a unor viitoare politici publice vădit antisemite."
--------------------------------------------------------------------------
[1]   Adevărul.ro, 8 noiembrie 2012, La vânătoare de legionari
http://www.adevarul.ro/opinii/comentarii/grigore_cartianu/La_vanatoare_de_legionari_7_806989295.html
[2] OUG 31/2002 prin care se interzice negarea holocaustului în România şi eliminarea tuturor denumirilor de străzi cu numele mareşalului Ion Antonescu, inclusiv eliminarea prin mutare sau distrugere ale acestuia. O.U.G. 31/2002 este o lege discriminatorie, neaplicabilă şi pentru horthyştii- criminali de război Albert Vass sau Nyiro Joszef (n.n.)
[3] Ca director general al teatrelor, în timpul regimului legionar, Radu Gyr a aprobat înfiinţarea Teatrului Barasheum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcţionat în acele vremuri de război. Debutat s-a produs la 1 martie 1941 cu revista „Ce faci astă seară?" singurul teatru evreiesc din Europa care a funcţionat neîntrerupt, până astăzi. footer