Revista Art-emis
Un neam care a supravieţuit milenii PDF Imprimare Email
Liliana Moldovan   
Duminică, 18 Noiembrie 2012 16:04
Conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, art-emis
„Mai sunt români în fruntea statului român?"
Liliana Moldovan în dialog cu conf. univ. dr.
Vasile Şoimaru

Vasile Şoimaru - Economist, conferenţiar universitar, publicist şi fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova, s-a născut în 30 aprilie 1949, în satul Cornova, Republica Moldova. A susţinut teza de doctorat în economie „Prognozarea productivităţii muncii în industria RSSM" în anul 1978 la Institutul de Finanţe şi Economie din Leningrad (Sankt Petersburg). În perioada 1971-1973 a fost asistent la catedra de Economia Muncii de la Politehnica din Chişinău apoi a desfăşurat activitate pedagogică la Facultatea de Economie a Universităţii de Stat din Moldova (1977-1990) unde a deţinut, succesiv, funcţiile:lector, lector superior, conferenţiar universitar (din 1982) şi prodecan. În 2004 editează albumul „Poeme în imagini", care conține circa 300 de fotografii artistice, iar în 2008 - albumul monografie „Românii din jurul României în imagini", cu un studiu introductiv și circa 850 de imagini, selectate din mii de lucrări efectuate în ultimii cinci ani în zece țări, pe trasee ce însumează peste 100.000 km. „Este o carte pentru veșnicie, pentru că niciodată nu vor mai putea fi surprinse mărturiile așa cum V. Șoimaru le-a înregistrat și pe care le lasă tuturor românilor. Unicitatea acestei lucrări este o realitate științifică" (prof. univ. dr. Zamfira Mihail, Universitatea „Spiru Haret" din București).[1]

Liliana Moldovan: Stimate domnule Vasile Şoimaru, în lucrarea Dvs. „Românii din jurul României în imagini", aţi reuşit să transformaţi mândria de a fi român într-un scenariu fotografic admirabil. În ce context s-a născut ideea care a stat la baza conceperii acestui album? Cât timp v-a luat realizarea ei?

Vasile Şoimaru: În primăvara anului 2001 am plecat definitiv din politică după cel de al doilea mandat de deputat în Parlamentul de la Chişinău. Am făcut ceea ce am putut face în condiţii foarte vitrege şi perverse, pentru că problemele mari nu se rezolvau în Parlamentul R. Moldova, ci în altă parte, la o distanţă de 1313 km spre Est de Chişinău. Atunci reveniseră peste noi forţele revanşarde ale neokominternului (mai exact ar fi Neokomintern). Simţeam că mai puteam fi de folos cu ceva concret. Şi alegerea a fost făcută: am purces la drum prin românimea din jurul României. Am avut dintotdeauna curiozitatea de a-mi cunoaşte fraţii, cu ani în urmă pe cei din România, şi apoi pe cei din afara României, pentru că şi eu fac parte din această categorie de români. Credeam că-i mai scurt acest drum, pentru că l-am măsurat cu milimetrul pe harta României, perimetrul ei fiind azi de circa 3150 km. Cel real, peste cinci ani de zile, s-a dovedit a fi de 100 mii de km, pe care l-am parcurs cu trei autoturisme, care n-au rezistat prea mult din cauza vechimii lor dar şi a calităţii drumurilor parcurse: de la autostrăzi somptuoase până la poteci glodoase.

Prima escală a avut loc în vara anului 2002 în Nordul Bucovinei şi al Basarabiei, în Ţinutul Herţa, în Basarabia Istorică (cea din Sud), teritorii româneşti care azi se află în Ucraina, alături de fostele teritorii poloneze, ceho-slovace ş.a., rupte şi ele de la statele respective de către „imperiul răului". Au urmat, de-a lungul anilor, Maramureşul istoric din dreapta Tisei, apoi Galiţia, Pocuţia, Podolia, Transnistria, teritoriul de dincolo de Bug până în Caucazul de Nord, Ungaria, Carpaţii Nordici din Slovacia, Polonia, Cehia, Austria, Carpaţii Sudici, Valea Timocului şi Voievodina din Serbia, Timocul bulgăresc, Balcanii aromânilor din Albania, Grecia, R. Macedonia, Bulgaria, istro-românii din Croaţia şi Slovenia, friulanii din Nordul Italiei ş.a. Ideea de a tipări un Album s-a născut mai târziu, în 2006, când adunasem o bună parte de imagini şi când mi-a venit o năstruşnică idee, să fac României şi românilor un cadou la cea de a 90-a aniversare a Unirii Basarabiei cu Patria-mamă, la 27 martie 2008, şi a Marii Uniri, la 1 decembrie 2008. Dar când am făcut primele estimări ale costurilor ce mă aşteaptau mi-a mai scăzut din elanul romantic de român. Totuşi, m-am pornit la drum în căutare de finanţare şi, desigur, mai întâi la Bucureşti, la cele două instituţii bugetare cărora ar fi trebuit să le vină în minte această idee, să elaboreze şi şă tipărească o astfel de lucrare de promovare a culturii autentice româneşti în lume şi de sprijin al dorinţei românilor de pretutindeni să păstreze cultura şi tradiţiile naţionale acolo unde ei s-au născut ca reprezentanţi ai etniei române şi unde locuiesc în prezent nu din vina lor. Răspunsul a fost negativ pentru că... n-a urmat niciun răspuns. Când am pierdut orice speranţă că voi fi ajutat să realizez acest proiect românesc, în mine s-a aprins şi mai tare dorinţa de a duce lucrarea la bun sfârşit şi de a face tuturor românilor un cadou din partea românilor basarabeni. Şi, la 27 martie 2008, a apărut acest album-monografic!

L.M.: - Prin ce locuri v-a purtat turneul de promovare a albumului fotografic?

V.Ş.: Cu albumul tipărit am mers prin toate localităţile şi la toţi românii, ale căror fotografii au fost inserate în el. Trebuia să duc lucrarea protagoniştilor albumului pentru că unii din ei, la primele întâlniri, mă întrebau ce fundaţie sau institut stă în spatele meu de vreau să realizez un proiect de anvergură, pe care, credeau ei, nu l-ar putea realiza un singur om. Unii mă suspectau că-i cercetez în alte scopuri, cu mijloace financiare suspecte, trimis la ei de anumite organizaţii pentru a-i scoate în evidenţă pe cei ce gândesc româneşte, pentru a le stinge dorinţa de a mai fi români. Să nu credeţi că doar sovieticii aveau frică de adevărul istoric românesc. Am întâlnit în Europa antiromâni mult mai înrăiţi decât cei din defuncta URSS. Dar am mers nu numai acolo unde am fost cu cercetările în primii ani. S-au adăugat multe alte drumuri, locuri şi comunităţi româneşti, şi nu numai din Europa. Am căutat şi urmele sutelor de mii de români căzuţi la datorie în cel de Al Doilea Război Mondial, de la suburbia Odesei până în Crimeea, Caucazul de Nord, Stepa Calmucă, Cotul Donului, urme practic dispărute şi ca rezultat al neglijenţei şi al uituceniei statului român modern, ceea ce m-a pus pe gânduri dacă mai sunt români în fruntea statului român, suspectând de nu se vrea cumva să dispară şi ultimii doritori din rândul românilor, rămaşi la vatră, de a-şi mai apăra, în caz de necesitate, Ţara şi Neamul...

L.M.: Fără tăgadă, prin acest album aţi făcut ceea ce nu a putut face o instituţie de profil. Dar cine dintre guvernanţi, fundaţii culturale, ambasade etc. din spaţiul românesc v-au oferit sprijin financiar sau barem moral?

V.Ş.: Laude şi ofuri pozitive, am avut suficiente, am avut şi premii, dar băneşti mai puţine. Achiziţii importante au făcut B.N.R.-ul și Biblioteca Municipală „B. P. Haşdeu" din Chișinău şi încă vreo doi-trei organizații, care au făcut achiziţii mai mici. La iniţiativa doamnei Iuliana Gorea-Costin, originară din Basarabia, responsabilă în cancelaria Guvernului român pentru relaţia cu R. Moldova, se pregătea un proiect de decizie pentru un premiu mai important şi o achiziţie de carte, dar când au aflat de această intenţie, cei din Departamentul pentru Românii de Pretutindeni s-au interpus să-l facă ei şi la 18 luni de la lansare mi-au oferit, discret, o Diplomă de merit şi un Premiu special pentru promovarea identităţii etnice, cultural-lingvistice şi religioase româneşti. Peste mai bine de un an de zile, pe 17 ianuarie 2011, primesc o scrisoare de la acest departament în care negru pe alb era scris: „...Am răsfoit cu deosebit interes paginile albumului..., descoperind o lucrare de cercetare impresionantă, o contribuţie remarcabilă la promovarea şi valorizarea patrimoniului cultural-istoric românesc peste hotare. Apreciez în mod deosebit eforturile dumneavoastră susţinute de a realiza această monografie ilustrată a satelor româneşti din jurul României şi doresc să vă asigur de întreaga deschidere a instituţiei noastre faţă de propunerea dumneavoastră (de achiziţionare a albumului - n.n.)...". Cu regret, n-a urmat nimic. Mai mult decât atât, atunci când am propus pe gratis D.R.P.-ului 25 de exemplare de album pentru a le transmite societăţilor culturale româneşti din ţările unde eu n-am putut ajunge, a fost sistată orice relaţie cu mine a acestui department. Am continuat eu să îmbogăţesc cu acest album alte comunităţi româneşti din lume. În privinţa sprijinului moral, l-am simţit cu duiumul de la prieteni, ziarişti, folclorişti, cercetători etnografi şi mulţi-mulţi alţii. Am fost onorat cu peste 50 de prezentări ale albumului în diverse instituţii publice, în diferite colţuri ale Europei şi Canadei, la mai multe emisiuni radio şi TV, albumul acumulând circa 150 de recenzii şi cronici în mass-media din toată lumea. Mai târziu, pe 25 martie 2012, D.R.P.-ul a convocat o întrunire la Grinăuţi, Râşcani, cheltuind zeci de mii de euro, cu zeci de personaje şi personalităţi, sosite la faţa locului cu zeci de automobile. În cadrul acesteia i-a fost înmânat poetului Simion Plămădeală, originar din acest sat basarabean, dar care din anul 1959 lucrează la minele de cărbune din Kazahstan, ordinal Meritul Cultural în grad de Comandor, având la suflet o singură carte, „Departe-aproape. 100 de poezii româneşti din Kazahstan", tipărită la Chişinău din mijloacele mele personale. L-am întâlnit pe poet în minele din stepa kazahă... La întrunirea de la Grinăuţi, nici măcar n-am fost invitat, ajungând acolo întâmplător, fiind anunţat de fratele mai mic al poetului. Mie, bineînţeles, nu mi s-a oferit cuvântul pentru că nici nu eram programat să fiu prezent acolo, în schimb mai toţi vorbitorii de la Chişinău, Iaşi şi Bucureşti îl vedeau pentru prima dată pe poet şi cartea sa acolo, la Grinăuţi, în sala de festivităţi a şcolii din sat. Iar toată armata de jurnalişti nu aveau de la cine smulge o vorbă despre poetul S. Plămădeală, pentru că-l văzuseră pentru prima dată. Noroc că eram eu de faţă şi am salvat onoarea trimișilor Preşedinției României. Văzând toată manifestarea aceea mă gândeam: câte cărţi ale lui Simion Plămădeală, scrise în mina de cărbune pe parcursul celor cinci decenii de muncă grea se puteau tipări cu această sumă exorbitantă de bani ai contribuabilului român, irosiți fără milă doar pentru scopuri electorale viitoare. Şi acesta-i doar un caz...

L.M.: Cum priveşte doctorul în economie Vasile Şoimaru, actuala situaţie economică din Europa, România?

V.Ş.: Dacă aveţi în vedere crizele economice care au loc una după alta, păi ele au fost şi vor mai fi! Nu-mi aparţine mie această descoperire, care alcătuieşte esenţa teoriei ciclurilor economice, lansată în anii '30 ai secolului XX, a economistului rus N. Kondratiev, exterminat de bolşevici în 1938 pentru curajul de a privi cu alţi ochi dinamica economiei socialiste „în continuă creştere ". Mai rău e atunci când aceste cicluri economice lovesc fără milă doar în veniturile pensionarilor şi ale bugetarilor, neatingând veniturile companiilor transnaţionale care au subjugat economia românească în ultimele două decenii şi care şi-au rotunjit de-abinelea conturile bancare din Occident şi Orient, conturi care se mai descarcă, parţial, odată la patru-cinci ani, în campaniile electorale devastatoare pentru românii simpli. Se pare că doar preţurile la gazele ruseşti nu cunosc teoria ciclurilor economice şi au o dinamică pozitivă continuă, nefavorabilă cetăţenilor dar perfect favorabilă atât milionarilor ruşi, care în majoritatea lor nu sunt de etnie rusă, dar care poartă nume ruseşti şi vorbesc rusa mai bine ca ruşii basarabeni, cât şi în favoarea milionarilor români mulţi dintre care nu sunt de etnie română, dar care poartă nume româneşti şi vorbesc româna mai bine ca românii basarabeni. Unii oficiali români uneori înscenează crize diplomatice cu ruşii, ca nu cumva să se ieftinească gazele... Asta în loc să se caute, pentru binele românilor, soluţii optimale de apropiere de această ţară, de zăcămintele ei astronomice, de piaţa ei în genere, sau cel puţin pentru a inaugura câteva zeci de cimitire româneşti pe întinsurile ei, ca să nu mai întoarcă plugurile ruseşti brazdele pline de oase româneşti. Doar nu noi, românii, vom fi aceia care vor reeduca şi democratiza această îndărătnică ţară şi naţiune.

L.M.: Ce efecte speraţi că vor avea includerea R. Moldova în Uniunea Europeană?

V.Ş.: Efectele aderării R. Moldova la U.E. vor fi majore şi imediate: din clipa aderării presiunile estice de tot felul - militare, politice, diplomatice, energetice, financiare, lingvistice etc., se vor reduce la minimum, Prutul va deveni un râu ce uneşte românii de pe ambele sale maluri şi nu un râu-graniţă ce-i desparte. Dacă şi Ucraina sau o parte din ea va adera la UE, apoi şi cu românii din vestul Ucrainei se va întâmpla acelaşi lucru. Indiferent ce se va întâmpla în viitor cu Uniunea Europeană, căci nici ea nu poate fi eternă, ca şi U.R.S.S.-ul, românii vor rămâne, în sfârşit, împreună. Chiar dacă UE este un proiect mai vechi al Kominternului (vă mai amintiţi de lucrarea lui Lenin din anul 1915 Despre sloganul Statelor Unite ale Europei?) azi integrarea europeană este unica posibilitate de apropiere sau chiar unificare a românilor din fostele judeţe româneşti. Ca să nu mai zic de alte oportunităţi imediate pentru moldovenii cărora azi li se rup coastele sau li se fură banii câştigaţi din greu pe întinsurile din est, unde se mai practică şi azi robia, cea benevolă.

L.M.: Care credeţi că este cea mai importantă calitate a neamului românesc? Dar marele lui defect?

V.Ş.: Răspund în şapte cuvinte: „Un neam întreg nu poate avea defecte!" Noi, românii, zi şi noapte trebuie să ne mândrim că facem parte dintr-un Neam care a supravieţuit milenii pe o insulă latină înconjurată de un ocean acid! Acest Neam nu poate fi blamat, dar se încearcă acest lucru prin diferite vicleşuguri mediatice. Cei ce ponegresc popoare, dacă nu se vor opri la timp, vor ajunge să fie blamaţi de cele 7 miliarde de pământeni de pe glob. Unii ne consideră chiar un popor ucigaş, învinuindu-ne pe nedrept de diferite păcate, inclusiv de genocid, uitând să se uite sub propriul nas naţional şi să-şi numere crimele şi păcatele.
Etniile mari şi cele mici sunt de la Dumnezeu. Şi tot de la Dumnezeu e şi îndemnul ca etniile mari să nu fie „etnovore", înghiţând etniile mici. Uniunea Sovietică a fost o adevărată râşniţă de tocat naţiuni. Ea a şters de pe întinsurile imperiului răului de 22,4 mln de km pătraţi, prin diferite metode fasciste, bolşevice, kominterniste, mai bine de o sută de etnii!... Dar i-a venit şi ei rândul şi, în 1991, a dispărut de pe mapamond. Sârbii din fosta Iugoslavie nu recunoşteau drepturile naţionale ale naţiunilor conlocuitoare, inclusiv ale românilor din Timoc şi Banatul de Sud etc. şi unde-i azi miniimperiul iugoslav? Sârbii au rămas şi fără de sârbii majoritari din Muntenegru, însă nici acum nu recunosc drepturile naţionale ale românilor timoceni. Îi va veni rândul şi Federaţiei Ruse dacă nu-şi va revedea politica (de asuprire!) naţională a etniilor care mai vieţuiesc pe întinsurile ei.
Nici Ucraina nu are mari perspective favorabile cu politica ei imperială faţă de minorităţile naţionale, în primul rând faţă de cea românească, divizată artificial în români şi moldoveni...

L.M.: Ce idei, planuri, programe noi aveţi în agenda Dv?

V.Ş.: Cel mai important punct din agenda mea este cel legat de pregătirea, tipărirea şi lansarea unui nou album, cu aceeaşi tematică : Românii din jurul României. După lansarea primului album, au trecut mai bine de patru ani, perioadă în care am mai călătorit doar prin românime încă 100 de mii de kilometri şi am adunat materiale pentru un album de două ori mai mare ca volum şi de trei ori mai bogat, calitativ, ca primul. Sper, să tipăresc şi să lansez lucrarea pe 1 Decembrie 2013, la Alba Iulia, în oraşul şi în ziua când românimea va sărbători 95 de ani de la Marea Unire. Căci varianta electronică a albumului, nu încape îndoială, va fi gata până la data indicată. Şi, dacă în următorii ani ajung la comunităţile româneşti din Siberia, Australia, Noua Zelandă, etc. şi dacă Dumnezeu îmi va lungi zilele până la centenarul Marii Uniri, la 1 Decembrie 2018, voi mai realiza un Album documentar, al treilea. În general vorbind, mai am proiecte pentru două vieţi şi a treia, pentru realizarea cărora nu mi-ar ajunge banii de la bugetele DRP şi ICR luate la un loc...

L.M.: În final, dezvăluiţi-ne numele unor celebrităţi care şi-au pus amprenta asupra personalităţii şi activităţii dumneavoastră de pedagog, economist, universitar, scriitor sau artist fotograf.

V.Ş.: Ceea ce sunt eu azi le datorez: lui Mihail Sadoveanu cu romanul său istoric - Neamul Şoimăreştilor, a cărui lectură, nu m-a lăsat în pace patru decenii până n-am adunat o monografie de 500 de pagini cu 500 de documente: Neamul Şoimăreştilor. 500 de ani de istorie; lui Ion Liliana MoldovanBazatin, conducătorul ansamblului folcloric de dans popular HORA, în componenţa căruia am trecut cortina de fier de câteva ori ca să văd cum putrezeşte capitalismul în Vest ca să compar cu înflorirea socialismului dezvoltat în Est; lui Mihai Eminescu cu opera sa politică şi lui Constantin şi Dinu Giurescu cu manualul lor de Istoria românilor, după prima lectură clandestină a cărora m-a făcut să înţeleg cine sunt; acelaşi rol l-a jucat pentru trezirea românească şi creşterea mea intelectuală Cenaclul Flacăra a lui Adrian Păunescu care mi-a adus în locuinţa de la etajul nouă de la Botanica, Chișinău, pentru prima dată în viaţă fermecătoarea Doină a lui Mihai Eminescu, Doina care şi pe mancurţii noştri naţionali din cealaltă lume îi readuce la românism; lui Mihail Gorbaciov cu perestroika sa, care ne-a adus libertăţi şi ne-a deschis fondurile speciale de literatură din Biblioteca Naţională şi cea a Academiei de Ştiinţe; lui Paul Bran, care m-a convins că nu există altă şansă de supravieţuire ca Neam pentru românii basarabeni decât cea de revenire la Patria-mamă, România. Şirul celor cu amprenta poate fi prelungit, dar mă mai opresc la cei care de fapt au fost primii, adică la părinţii mei, ţărani gospodari fără de carte, născuţi în Basarabia ţaristă, înainte de Marea Unire, care au insistat ca măcar eu, mezinul, cel de al cincilea copil din familie, să învăţ cât îmi pofteşte inima şi care m-au ajutat până m-am însurat şi, chiar până la cotizaţia pentru apartamentul cu două camere din Chişinău...

L.M.: Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a participa la realizarea acestui interviu produs în pauzele dintre drumurile de 20 de mii de km din iunie-septembrie, 2012, pe care i-aţi parcurs pentru a aduna noi imagini despre românii din afara graniţelor româneşti.

A consemnat Liliana Moldovan[2]
----------------------------------------------------------------------

[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_%C8%98oimaru

[2] Publicat în „Aşii români” http://www.asiiromani.com/exclusiv/14075-sa-ne-mandrim-ca-facem-parte-dintr-un-neam-care-a-supravietuit-milenii-pe-o-insula-latina-inconjurata-de-un-ocean-acid-interviu-cu-conf-univ-dr-vasile-soimaru.html footer