Revista Art-emis
Doctorul în fizică Benedict Popescu, inventatorul propriului Teramin PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 08 August 2012 19:07
Benedict Popescu - TeraminDialoguri privilegiate

Doctor în fizică, cantautor de muzică folk, Benedict Popescu este singurul român care cîntă la două instrumente mai puţin obişnuite, realizate de domnia sa, ferăstrăul şi teraminul, pe lîngă celelalte opt: vioară, fluier, chitară, ocarină, muzicuţă, clavietă, bloc fluite şi varitorn. Dar teraminul şi muzica sa cu inflexiuni cosmice sînt unice. Unicitatea constă în faptul că la acest instrument Bebedict Popescu cânta fără să îl atingă. Vibraţia şi energia palmelor sale apăsa clapele aerului din jurul instrumentului. Construit din două oscilatoare cu frecvenţe radio şi două antene metalice, funcţionează şi cîntă singur la semnalele electrice produse prin mişcarea mîinilor artistului între cele două antene direcţionate spre difuzoare. Interpretul „atinge lumina şi ea cîntă". Teraminul e alimentat de la sursă electrică, iar sunetul se obţine din diferenţa de frecvenţă dintre două oscilatoare, unul cu frecvenţă fixată, celălalt cu frecvenţă variabilă. Instrumentul are două antene în raza cărora trec mîinile artistului cu mişcări de dirijor, care obţin înălţimea sunetului şi volumul. Benedict Popescu abordează un gen de muzică asemănător ariilor interpretate de soliştii de operă, precum şi romanţe, folk, muzică sacră. A susţinut zeci de concerte pe marile scene ale lumii, dar şi în ţara noastră.

După absolvirea Facultăţii de Fizică (1974), a lucrat un timp ca asistent universitar, apoi ca cercetător la un institut în Băneasa. În 1999 a obţinut o bursă N.A.T.O. în Anglia, unde a luat contact pentru prima dată cu un acest instrument muzical neobişnuit, „theremi" sau „teramin". După o îndelungată muncă, a înregistrat două CD-uri cu piese consacrate, româneşti şi străine, cîntate la ferăstrău şi la teramin. Printre ele se numără: „Love Me Tender", „Yesterday", „O Sole Mio" sau „Nabucco: Song For Liberty". Cu piesa de pe album „Ador puterea salvatoare", interpretată la teramin, o piesă religioasă, culmea, a fost ilustrat serialului de televiziune „Amantul Marii Doamne Dracula", o ecranizare după romanul cu acelaşi nume al lui Fănuş Neagu. Acest aparat de emis sunete a fost inventat în 1919, cînd electronica abia făcea ochi, de rusul Lev Termen în timp ce era studentul la violoncel la Conservatorului din Petrograd. Compozitorul ceh Bohuslav Martinu a scris în 1944 „Fantezia pentru teramin, oboi, pian şi instrumente cu coarde". Datorită sunetului său prin apropiere „cosmic", teraminul a fost folosit în anii 1950 şi 1960 pentru a crea efecte de sunet în filmele Science Fiction. Teraminul a fost folosit prima oară în concert de formaţiile Led Zeppelin, Portishead, de Jimmy Page, Jean Michel Jarre, nume cu adevărat sonore, cărora li se alătură şi doctorul în fizică, Benedict Popescu, singurul român şi al treilea interpret din lume, iniţiat în muzica sferelor. Este cel mai greu instrument de cîntat, el cere ureche muzicală şi un control determinat asupra mişcării mîinilor.

Invitat, la sfârşitul lunii iulie 2012, la Râmnicu Vâlcea, cu prilejul „Zilelor Râmnicului", dr. Benedict Popescu a încântat publicul cu acordurile stanii, „spaţiale", emise de teraminul domniei sale.

Maria Diana Popescu: Fiţi binevenit ! Putem şti cîte ceva despre Benedict Popescu de ieri, despre drumul pînă la faima dumneavoastră de azi?

Dr. Benedict Popescu: Bine v-am găsit! Ce s-ar putea spune despre Benedict Popescu de ieri sau chiar de-alaltăieri? Era un copil ambiţios, venind dintr-o familie de preoţi (cu tatăl absolvent al Seminarului orfanilor de război din Cîmpulung Muscel). Spre şansa lui (adică a mea) moştenea de la tatăl său ceea ce acesta avea mai bun: o voce frumoasă, caldă, o memorie muzicală foarte bună, un spirit practic ieşit din comun şi, mai mult decît atît, puterea de a fi „autodidact" în orice întreprinde. Tata, văzînd înclinaţiile mele către muzică, m-a dat la Şcoala de muzică din Piteşti (se întîmpla în anul 1963). Am trecut cu „brio" examenul de admitere, dar nu mi s-a permis să urmez şcoala din motive de origine socială. Momentul acela m-a marcat pentru toată viaţa şi m-a făcut să fiu şi mai ambiţios. Pe parcursul a vreo zece ani am învăţat singur să cînt la vreo opt instrumente. Si totuşi, către sfîrşitul liceului am optat pentru o profesie „mai serioasă": cea de fizician, aşa că am urmat Facultatea de Fizică (pe care am absolvit-o în anul 1974). M-am mişcat timp de cîteva zeci de ani prin diverse medii: şcoala primară, cea secundară, liceul, facultatea, stagiul în producţie la o întreprindere de prospecţiuni de petrol, stagiul militar, colaborator al facultăţii în calitate de cadru didactic asociat, cercetător la un institut la Băneasa, doctorand în Fizică. Timp de vreo zece ani (între 1973 si 1983) am activat ca autor şi interpret de muzică folk, reuşind să înregistrez în studiourile Radiodifuziunii şi Televiziunii în jur de 30 de piese originale, să am numeroase difuzări ale pieselor mele pe posturile de Radio, să apar de mai mult de 100 de ori la Televiziune şi să fiu prezent în mai mult de 300 de spectacole cu public. Am cunoscut, personal, în acea perioadă, nume mari din muzica populară, uşoară şi clasică românească, actori, poeţi, scriitori, pictori sau graficieni, oameni de presă, profesori, oameni de ştiinţă. Vedeţi, toate acestea au făcut să fiu, în momentul de faţă, o persoană cunoscută sau, mai degrabă, relativ cunoscută, n-aş spune „faimoasă" – aşa cum consideraţi dumneavoastră.

MDP: Sînteţi fiu de preot şi absolvent al Facultăţii de Fizică – de unde pasiunea pentru un gen de muzică mai puţin practicat în lume?

B.P.: Vedeţi dumneavoastră, dacă aş fi încercat să cînt, să zicem, la acordeon, aş fi fost, poate, unul dintre cei cîteva mii care cîntă în România la acest instrument. Iubesc neobişnuitul. De aceea descoperirea ferăstrăului muzical (s-a întîmplat încă pe vremea cînd eram copil – prin 1963) şi a teraminului (mult mai tîrziu – în 1999) au fost pentru mine momente cu totul şi cu totul deosebite: am avut senzaţia unor mari descoperiri...

MDP: Prin anii 70-80 eraţi cunoscut ca interpret de muzică folk. Cum aţi făcut trecerea la aceste instrumente muzicale neobişnuite: ferăstrăul muzical şi teraminul?

B.P.: Totul s-a produs aproape pe nesimţite. Cîntam muzică folk „la modul serios" cam din 1973 într-o perioadă în care am fost student, apoi am efectuat un stagiu în producţie şi cel militar (timp de vreo cinci ani), după care am ajuns într-un institut de cercetări (la începutul anului 1980). In 1983 s-a întîmplat accidentul într-un spectacol al Cenaclului Flacăra pe Stadionul din Ploieşti, după care nu s-a mai permis apariţia celor care cîntau muzică folk în forma simplă „voce şi chitară". Eu asta făceam. Intrasem într-un institut de cercetări şi luasem admiterea la doctorat (în 1982), aşa că, în 1983, am ieşit „cu fruntea sus" din fenomenul folk (aşa cum se desfăşura el în acea vreme). Am făcut exact ceea ce fac mulţi sportivi: se retrag „în plină glorie". In 1982 am reuşit să cumpăr un ferăstrău muzical. A urmat o perioadă de vreun an de intense „exerciţii" la ferăstrău, după care am reuşit sa înregistrez în studiourile Televiziunii Române prima mea piesă la ferăstrău. Mai mult de zece ani mi-am dedicat aproape întreaga energie profesiunii mele de fizician, cu apariţii sporadice în calitate de cîntăreţ la ferăstrău: numai într-o emisiune la TV – o paradă a instrumentelor (în 1986) şi într-un spectacol în sala Radiodifuziunii (un an mai tîrziu). Totuşi a fost o perioadă de îndelungi căutări, atît în ceea ce priveşte tehnicile de interpretare, cît şi de descoperire a unor piese care să se potrivească a fi interpretate la acest instrument...

MDP: Cîntaţi, aşadar, de 26 de ani la ferăstrăul muzical. Ne daţi cîteva detalii despre instrument ?

B.P.: Desigur. Ferăstrăul muzical este, după părerea mea unul „plin de personalitate". Dacă auzi o dată sunetul acestui instrument, nu-l mai uiţi timp de mulţi ani, poate niciodată. Este un sunet extrem de pătrunzător şi „inconfundabil". Se poate cînta, în principiu, la orice „cross-cut" – cum îi spun englezii sau americanii, dar, puţin ciudat, „joagăr" – cum îi spun românii. Singurul dezavantaj în acest caz este registrul relativ îngust de numai o octavă şi jumătate – nepermiţînd interpretarea a prea multe piese. De aceea cîntăreţii de ferăstrău serioşi (i-aş numi chiar „profesionişti") îşi achiziţionează instrumente fabricate în mod special pentru a cînta. Acestea se deosebesc de cele despre care am vorbit mai înainte prin faptul ca au lama ceva mai subţire, mai lungă şi mai îngustă la vîrf. Aceasta configuraţie a lamei lărgeşte registrul instrumentului la ceva mai mult de două octave, permiţînd o extindere simţitoare a numărului de piese care pot fi cîntate la acest instrument. Cît priveşte numărul celor care cîntă la ferăstrău, după estimările mele există cam un cîntăreţ la 10-15 milioane de locuitori. Spre exemplu, în China (ţară cu mai mult de un miliard de locuitori) sînt cam o mie de cîntăreţi la ferăstrău.

MDP: În timpul unei burse NATO în Anglia aţi luat contact cu instrumentul muzical numit teramin, care astăzi se leagă implacabil de numele dumneavoastră...

B.P.: Cînd am descoperit teraminul (se întîmpla în anul 1999) am fost pur şi simplu fascinat. Teraminul este, după părerea mea, Benedict-Popescu - Fierăstrăucel mai ingenios instrument conceput vreodată de o minte omeneasca. Am petrecut vreo doi ani de zile construind primul meu teramin şi încercînd să-i îmbunătătesc performanţele. De atunci pînă acum am mai construit încă două teramine şi sînt acum la al patrulea. Din experienţa mea de pînă acum vreau sa vă spun că a construi un bun instrument nu este un „job" atît de simplu. Fiecare dintre instrumentele construite de mine pînă acum are anumite părţi bune, dar şi alte părţi care necesită încă îmbunătăţiri. Nu există, pînă în momentul de faţă, nimeni în lume care să fi reuşit să proiecteze si sa construiască un teramin perfect (aşa cum este, de exemplu, „Stradivarius" în cazul viorilor).

MDP: Am avut plăcerea să vă ascult micro-concertul la teramin – instrumentul care cîntă fără să îl atingeţi. Vă rog, îi putem lămuri şi pe cititori cum funcţionează ?

B.P.: Pentru a înţelege cum funcţionează teraminul sînt necesare cunoştinte destul de temeinice de electronică şi de matematică. Totuşi, pe scurt, funcţionarea teraminului se bazează pe „principiul oscilatoarelor cu frecvenţă de bătăi" sau pe binecunoscutul efect „heterodină" din radiofonie. Ideea este că între părţile metalice ale teraminului, care joacă rolul de antene (emiţînd unde electromagnetice în gamele de unde radio lungi sau medii) şi mîinile celui care cîntă se formează mici capacităţi electrice. Atunci cînd cel care cîntă mişcă mîinile în jurul acestor antene, se modifică aceste mici capacităţi, care, la rîndul lor, modifică frecvenţele de oscilaţie ale oscilatoarelor de înaltă frecvenţă din interiorul teraminului. Rezultatul este exact ceea ce auzim ca modificări ale înălţimii şi intensităţii sunetului produs de teramin.

MDP: Cînd a fost inventat teraminul şi cît de răspîndit este astăzi ?

B.P.: Răspunsul o să surprindă pe mulţi. Teraminul a fost inventat cu mulţi ani în urmă, mai exact în anul 1919, cînd electronica era încă aproape de începuturile ei. A fost în fapt prima sinteză a unui sunet folosind potenţialul electronicii. Inventatorul teraminului, rusul Lev Termen, este acum recunoscut ca fiind „părintele" actualelor sintetizatoare electronice (fie ele analogice sau digitale). Toate „producţiile" electronice legate de nume ca Jean Michelle Jarre, Vanghelis sau Isao Tomita îşi au rădăcinile în ceea ce Lev Termen a conceput în 1919 şi în dezvoltările acestei idei care au urmat vreo 12-13 ani după aceea. Teraminul a fost folosit, pe la mijlocul secolului trecut, mai degrabă pentru a crea efecte sonore în filmele de „Science-Fiction". Totuşi, grupuri ca Led Zepelin sau Portished au folosit teraminul în muzica lor. Cam din 1993, după moartea inventatorului şi odată cu dezvoltarea internetului, teraminul a revenit în actualitate – desigur variante moderne ale acestuia. Se organizează deja concerte şi festivaluri, cel mai recent a avut loc vara trecută – în Septembrie – într-un oraş relativ mic (Lipstadt) din Germania.

MDP: Este uşor de cîntat la acest instrument, este greu ?

B.P.: Eu cînt la mai multe instrumente: vioară, chitară, fluier, ocarină, block-flutte, muzicuţă, clavietă, variton (un instrument electronic proiectat şi realizat de mine) şi la cele două despre care vorbim: ferăstrău şi teramin. Teraminul este unul dintre instrumentele la care se cîntă cel mai greu. Nu există nici un fel de clape, corzi, oricum ceva care să simţi în mîinile tale. Trebuie să mişti mîinile prin aer cu mare precizie şi viteză şi să reuşeşti, în acelaşi timp, să mai pui ceva şi „de la inimă", lucru pe care nu-l reuşesc prea mulţi dintre cei care abordează acest instrument.

MDP: Ce cuprinde repertoriul dumneavoastră?

B.P.: La ferăstrău muzical şi la teramin nimeni nu va fi vreodată capabil sa cînte un brîu sau o geampara, sa fiţi siguri de asta. La cele două instrumente se pot cînta, în general, melodii lente şi fără salturi prea mari în linia melodică. Astfel piesele pot fi teme folclorice, romanţe, balade pop sau rock, piese religioase (inclusiv colinde) sau teme din muzica clasică.

MDP: Domnule Benedict Popescu, unde aţi susţinut concerte pînă acum ?

B.P.: Cu puţină durere în suflet vreau să vă mărturisesc că posturile noastre de televiziune (de stat sau particulare) nu fac prea mult pentru „popularizarea" celor două instrumente. Merg în străinătate de cel puţin două ori pe an şi mă întorc de fiecare dată cu impresia că atît ferăstrăul muzical cît şi teraminul sînt de cel puţin 50 de ori mai cunoscute decît la noi. Unde am susţinut concerte pînă acum ? Vă dau un singur exemplu: în sala Ansamblului „Tinerimea Romană" (lîngă Podul Izvor) din Bucuresti – un concert instrumental oferit împreună cu Grupul „Blue Leaves". Au fost prezenţi aproape 300 de spectatori – de vîrste şi profesii dintre cele mai diverse. Un mare succes. Am fost bisaţi de 5-6 ori. S-a comentat în jurul nostru că sala nu mai fusese aşa de plină decît la un spectacol oferit de Ion şi Ionuţ Dolănescu cu două sau trei săptămîni înaintea noastră...

MDP: Este căutată muzica dumneavoastră ?

B.P.: Da şi nu prea. Din experienţa mea, dacă luăm, să zicem, 100 de posibili ascultători, există un procent relativ mic (cam 2-3 %) care nu suportă (din motive fiziologice) o astfel de muzică. Mergînd către cealaltă extremă, vor exista desigur persoane la care acest gen de muzică le va plăcea mai puţin sau mai mult. Spre norocul meu, la extrema opusă am găsit întotdeauna alte 2-3 persoane care ar asculta astfel de muzică fără să se sature. Aceştia sînt cei care îmi cumpără compact-discurile...

MDP: Prin ce se remarcă muzica promovată de dumneavoastră?

B.P.: Printr-un „sound" cu totul şi cu totul particular, aş zice chiar inconfundabil. Cîntatul la ferăstrău muzical şi la teramin excelează prin efectele de „glissando", adică intonarea notelor unei linii melodice trecînd prin toate frecvenţele intermediare. Dacă acest lucru este făcut cu măiestrie se poate crea o muzică de o mare expresivitate. Comparînd între ele cele două instrumente, în timp ce ferăstrăul muzical are un sunet mai natural (rezultat din vibraţia acustică a lamei sale din oţel), teraminul poate genera un sunet mai expresiv, care se aude mai bine pe fondul muzicii de acompaniament.

MDP: Domnule Benedict Popescu, sînteţi primul roman care cîntă, integral, piese la aceste instrumente. Cum îşi poate procura iubitorul de gen, muzica dumneavoastră ?

B.P.: Am înregistrat în urmă cu cîţiva ani două compact-discuri, fiecare conţinînd aceleaşi 20 de piese. Pe primul am interpretat liniile melodice la ferăstrău muzical, iar pe cel de-al doilea la teramin. Din păcate nu am găsit o formă de a comercializa aceste CD-uri în ţară. Cei ce sînt realmente interesaţi de acest gen de muzică, îmi pot vizita site-ul pe internet la www.benedict-popescu.ro, mă pot contacta personal şi se poate găsi în fiecare caz o cale de a intra in posesia ei.

MDP: Despre ce proiecte ne puteţi vorbi?

B.P.: Încerc, atît cît reuşesc, să aduc cele două instrumente cît mai mult în faţa publicului. Înregistrez, în această perioadă, a doua pereche de CD-uri, care vor conţine alte 20 de piese: de la teme din muzica noastră populară sau a altor popoare pînă la teme din muzica clasică. Pe primul CD voi interpreta melodiile la ferăstrău muzical, iar pe al doilea voi interpreta aceleaşi melodii la teramin. Sper să finalizez acest proiect în primăvara anului viitor. Voi lucra, desigur, în aceeaşi perioadă, la cel de-al patrulea teramin. Cît despre concerte: poate un nou concert împreună cu grupul „Blue Leaves", anul viitor în aprilie sau mai, la care veţi fi desigur invitaţi...

Grafica - Ion Măldărescu
footer