Revista Art-emis
Pamfletul negru (1) PDF Imprimare Email
Constantin Barbu   
Duminică, 29 Iulie 2012 01:26
Constantin Barbu Despre plagiatorii Plesu si Liiceanu în Pamfletul NegruCostin Creţu: Domnule profesor Constantin Barbu, fă-mi te rog cunoştinţă cu omul „intim - particular" Constantin Barbu.

Constantin Barbu: Nu pot să-ţi fac cunoştinţă cu omul Barbu fiindcă eu însumi nu mă cunosc. Ce pot să spun este că pot dicta o carte în două zile, pot să nu scriu nimic patru ani, pot să tac 18 zile fără să scot o silabă, pot să învăţ pe de rost 83 de lucrări de Heidegger, pot scrie o trilogie despre orice prefix din sanscrită sau greacă, visez orice filă din manuscrisele lui Eminescu, pot să cheltuiesc o sută de nopţi la rând câte o mie de dolari şi tot astfel pot să trăiesc o lună cu trei milioane de lei vechi... Nu uit şi nu iert niciodată. Cine mi-a făcut un bine i-l întorc de zece mii de ori, cine mi-a făcut un rău se poate aştepta toată viaţa să-l distrug. După câte vezi, nu e bine să îmi pui o astfel de întrebare şi nici să ai de a face cu mine, dacă eşti „câine rău" şi nu eşti şi cinic. În puţine cuvinte cred că sunt un om cu o gândire ritualică, adânc – recunoscător faţă de maeştrii şi marii mei prieteni (Noica, Şora, Cioran, Marino, Doinaş...), melancolic, coleric, generos, sadic adesea.

C.C.: Care este evenimentul fericit care ţi-a marcat viaţa?

C.B.: Martie.

C.C.: Ce înseamnă femeia pentru tine?

C.B.: Ştiu, dar nu-ţi spun, fiindcă nu sunt nici măcar Dostoievski. N-am vocabular...

C.C.: Care consideri că a fost cel mai penibil moment care ți s-a întâmplat?

C.B.: În viaţa oricărui ins sunt multe momente penibile, cu toţii avem un clasament. Eu am selectat vreo 10 şi nu le las nerezolvate fiindcă nu vrea cicatricea lui Freud. Deocamdată sunt Ulise... Şi marea este agitată!

C.C.: Ce este iubirea?

C.B.: Iubirea este în multe feluri, şi numai un imbecil ca Liiceanu sau ca Pleşu ar începe să răspundă ca la televizor (despre speranţă, despre ură până vor ajunge să vorbească despre brânză, despre praz, în fine - despre nimic). În gramatica ontologico-rituală „iubirea" este mai degrabă iubinţă şi, ca gramatician, o poţi trata ca depăşire dacă ştii sanscrită şi ai citit Evangheliile în greaca veche; ea mai înseamnă a fi şi mai înseamnă şi filiaţie fiinţială. Vei găsi vorbe mai bine potrivite în Marea Traversare a Vidului, anume în cărticica despre Gândul cel mai periculos şi cel mai nou.

C.C.: Ce este ura?

C.B.: Ura ce să fie? Este jertfă în greaca veche, le moi haïssable din Pascal, der tolle Mensch, în Nietzsche. Din ură în ură poţi să refaci toată contracreaţia. Ura este mireasma sacrificiului.

C.C.: Dintre marii gânditori pe care i-ai cunoscut, pe care îl consideri mentor sau maestru?

C.B.: Mare gânditor şi maestru viu mi-a fost Noica. De la Noica am învăţat Cartea. Mari gânditori pe care i-am cunoscut din cărţi sunt Eminescu, Heidegger, Nagarjuna. Despre fiecare pot povesti peste o mie de pagini. Îţi ofer aici o scrisoare a lui Noica trimisă lui Sorescu de unde vei vedea că am provocat cu fericire cartea lui Noica despre Modelul cultural european. Am şi un interviu inedit cu Noica despre Cultura europeană şi cultura românească. Să publicăm şi scrisoarea lui Noica prin care îmi spunea că mi-a trimis recomandarea pentru bursa Alexander von Humboldt şi va vorbi cu Heitmann. Nu am putut niciodată să ajung la Heidelberg, fiindcă din primul plic cu documente mi-au „dispărut" 11 acte, iar când le-am trimis din nou aceste 11 acte, au „dispărut" şapte acte. Atunci mi-am dat seama că veşnic vor lipsi nişte acte. Aşadar, n-am putut să plec fiindcă nu eram lăsat să plec (nu cum s-a scris într-o revistă literară că „nu aş fi vrut" să plec).

Faptul că Noica a gândit, chiar înainte de debutul meu cu cartea Rostirea esenţială (a şi făcut un referat manuscrisului), că sunt „filosoful tinerei generaţii" şi m-a aşezat în fruntea celor 22 de tinere genii i-a scos din minţi pe Liiceanu şi Pleşu care l-au „excedat să mă critice în public" (aşa cum Noica însuşi mi-a mărturisit, într-o zi de 4 septembrie 1987 la Păltiniş). Aşa că Pleşu şi Liiceanu stau prost cu nervii de mult timp...

C.C.: De ce s-a născut Constantin Barbu?

C.B.: M-am născut fiindcă nu ştiam ce culoare aveau ochii mamei mele. Ţi-am răspuns aşa, ajutându-mă de un buddhist.

C.C.: Spune ceva din intamplarile tale care nu s-au spus niciodata si care risca sa nu se afle.

C.B.: Din moment ce sunt întâmplări toate se hazardează să intre în existenţă. Eu mi-am dat averea ca să fac cărţi, alţii au jucat cărţile ca să facă avere. Cea mai scânteietoare clipă de care nu ştiu dacă o să se mai afle vreodată ceva este iluminarea în care mi-am dat seama că sunt şi idiot şi prost: găsisem cifrul megachiliocosmosurilor. Văzusem că toţi gânditorii omenimii sunt abonaţi la prostia milenară.

C.C.: Ce te determină să te „cheltuieşti" pe proiecte gen Eminescu?
Proiecte gen Eminescu nu mă cheltuiesc ci mă autoregenerează (hai să-ţi dau planul Noica-Barbu care-l priveşte pe Eminescu). Costine, uite Planul:

Planul Noica – Barbu
Lada cu manuscrisele şi cărţile lui Eminescu

C.B.: Mai este cu putinţă să recompunem în integralitatea sa regală risipita comoară pe care Eminescu ne-a lăsat-o într-o ladă? Dacă mai este cu putinţă să recompunem integral moştenirea eminesciană, atunci vom zice ca Noica: „Sărbătoarea eminesciană n-a cuprins toată obştea culturală românească, pentru că sunt foarte puţini cei ce ştiu de ea". Dar dacă nu vom fi în stare? Atunci ne vom aminti de întrebarea lui Cioran, scrisă undeva în Schimbarea la faţă a României: „Ce a căutat aici acel pe care şi un Budha ar putea fi gelos?" Să facem o arheologie a dezastrului, recapitulând ce s-a întâmplat după iunie 1883, când lada cu manuscrisele şi cărţile lui Eminescu a rămas la prietenul lui Simţion. De la Ober-Dobling (Viena), Eminescu, îngrijorat, îi scria lui Chibici, în 12 ianuarie 1884: „Iubite Chibici, (...). Ceea ce aş voi să ştiu de la tine este dacă cărţile şi lada mea sunt în siguranţă şi dacă pot spera să le mai revăd." În 20 octombrie 1884 îi scrie aceluiaşi Chibici: „...Nu am unde pune lucrurile mele, încât ar fi bine dacă-ai păstra tu încă câtva timp aşa-numita mea ladă, deşi presupun că acest lucru nu e tocmai plăcut (...). Te rog dar să iei tu lada de la Simţion dacă nu mai e cu putinţă să stea acolo, până ce starea mea se va îndrepta, dacă este cu putinţă să se-ndrepte vreodată."

Lada cu manuscrise şi cărţi va ajunge la Maiorescu, toamna.

La 20 noiembrie 1887, sora sa, Harieta, îi scrie Corneliei Emilian că Eminescu „are lipsă de cărţi de citii, el a scris d-lui Maiorescu să-i trimeată biblioteca lui, dar până în prezent n-a primit nici un răspuns." În 27 februarie 1888, din nou, Harieta îi scrie Corneliei Emilian că Eminescu „e cam supărat pe domnul Maiorescu, că i-a scris recomandat, rugându-l foarte călduros pentru biblioteca lui şi nişte manuscrise pe care ar voi să le bântuie. Şi nici un răspuns n-a primit până acum. De-aş putea, i-aş aduce cărţile din Bucureşti, însă cine ştie de mai sunt şi de nu sunt irosite de mult."
Maiorescu n-a dat nici un răspuns şi le-a ţinut în custodia sa aproape 20 de ani.

Prima donaţie Maiorescu.

În 25 ianuarie 1902, Maiorescu face prima donaţie: manuscrisele.
Iată scrisoarea de donaţie: „De la Mihail Eminescu posed – dăruite mie de dânsul în diferite ocaziuni – multe manuscrise, parte poezii publicate, parte încercări, fragmente şi variante de poezii nepublicate, parte studii, traduceri şi articole în proză. Toate aceste manuscripte, aşa cum se află: în cărţi cartonate, în caiete cusute şi în foi volante, vi le trimit alăturat şi le dăruiesc la rândul meu Academiei Române, pentru a servi celor ce vor ocupa în viitor de cercetări mai amănunţite asupra vieţii şi activităţii marelui poet."
Această primă donaţie a lui Maiorescu se întrupează în celebrele 44 de caiete: Mss 2254 (896 p.), 2255 (970 p.), 2256 (116 p.), 2257 (902 p.), 2258 ( 526 p.), 2259 (734 p.), 2260 (658 p.), 2261 (674 p.), 2262 (434 p.), 2263 (158 p.), 2264 (876 p.), 2265 (610 p.), 2266 (328 p.), 2267 (330 p.), 2268 (114 p.), 2269 (156 p.), 2270 (328 p.), 2271 (240 p.), 2272 (240 p.), 2273 (142 p.), 2274 (202 p.), 2275 A (330 p.), 2275 B(200 p.), 2276 A (686 p.), 2276 B ( 48 p.), 2277 (288 p.), 2278 (166 p.), 2279 (234 p.), 2280 (70 p.), 2281 (288 p.), 2282 (292 p.), 2283 (310 p.), 2284 (134 p.), 2285 (370 p.), 2286 (186 p.), 2287 (192 p.), 2288 (100 p.), 2289 (178 p.), 2290 (178 p.), 2291 (144 p.), 2292 (118 p.), 2306 (340 p.), 2307 (379 p.), 2308 (322 p.).
La aceste 44 de manuscrise (donate de Maiorescu în 1902) se adaugă încă 6:
Mss 1829 (330 p.), 3194 (94 p.), 3215 (108 p.), 4850 (128 p.), 5186 (54 p.), 5453 (124 p.).
Se adaugă încă:
Ms 357 II 30 Volumele I-III
Gramatica sanscrită (572 p.) BCU Iaşi
Ms 1183 (Caietul Roşu) (320 p.),
BCU Cluj
Ms 4246 (2 p.) BCU Cluj
Apoi:
Msse Corespondenţă inedită (ed. C. Zarifopol)
Ms Prinţesa Elisabeta (încă inedit – pierdut?)
Msse Arhive străine
Msse Arhive româneşti
Msse pierdute (dar culese şi păstrate la de noi în fotocopii)
Ms 10285 – „Devotamentul"
Ms „Criticilor mei" (Freiburg)
Ms Album (Turnu-Severin).
Restul, până la 76 sunt manuscrise inedite.
.
Celor 44 de caiete li se adaugă 6 manuscrise extra – Maiorescu:
Ms. 1829 (achiziţionat 5 iunie 1902)
Ms. 3194 (achiziţionat 9 noiembrie 1904) – un poem de 4 versuri
Ms. 3215 (achiziţionat în 9 noiembrie 1904)
Ms. 4850 (miscelaneu, editat de noi, în facsimil)
Ms. 5186 (miscelaneu, achiziţionat în 1919, 1950, 1958, editat de noi, în facsimil)
Ms. 5453 (traducerea piesei Lais, achiziţionat în 26 ianuarie 1942).
Acestor 50 de manuscrise ce se află în Biblioteca Academiei Române li se adaugă:
Ms. 357 II 30 (I-III), 3 caiete în care Eminescu traduce 192 de paragrafe din Gramatica sanscrită a lui Bopp şi 4 litere din Glosarul comparativ al lui Bopp (caiete editate de noi în facsimil). Cele 3 caiete se află la B.C.U. „Mihai Eminescu", Iaşi.
Ms. 1183, Caietul Roşu, dăruit Mitei Kremnitz (editat şi de noi, în facsimil), aflat la B.C.U. Cluj.
Ms. 4246, de numai 2 file, (editat de noi, în facsimil), aflat la B:C:U., Cluj.
Celor 55 de manuscrise li se adaugă 93 de scrisori adresate de Eminescu, Veronicăi Micle, editate de Christina Zarifopol – Illas.
Manuscrise din arhive româneşti şi străine.
Manuscrise pierdute (dar existente în copii).
Manuscrisul Criticilor mei (aflat la Freiburg).
Versurile din Album (aflat la Biblioteca municipală din Turnu-Severin)
Rândurile eminesciene din Manuscrisul 10285 (cu piesa Devotamentul, la Muzeul Literaturii Române)
Manuscriptul Prinţesa Elisabeta, dăruit de Titu Maiorescu în 3/16 aprilie 1912.
Iată mărturia lui Maiorescu, din Însemnări zilnice, ms. 3665, f.63.v.: „marţi, 3 /16 apr. 1912. Le cer voie (lui Ferdinand şi Mariei) să dăruiesc Prinţesei Elisabeta un manuscript al lui Eminescu." Apoi, peste trei zile: 6/19 aprilie 1912. La gară erau şi prinţul Ferdinand, prinţesa Maria, prinţul Carol şi prinţesa Elisabeta, care-mi trimisese astăzi o caldă scrisoare de mulţumire fiindcă i-am dăruit un manuscris al lui Eminescu".
A doua donaţie Maiorescu
În 28 mai 1904, Maiorescu face a doua donaţie: cărţi şi manuscrise din lada poetului.
În Procesul verbal al Academiei Române stă scris: „Dl. T. Maiorescu prezintă în dar 25 volume manuscripte şi 72 de volume şi broşuri tipărite, rămase din biblioteca părintelui d-sale, Ioan Maiorescu, zicând că ele nu pot avea un loc mai bun şi o mai bună întrebuinţare decât în biblioteca Academiei".
Iuliu Tuducescu va întocmi Lista manuscriptelor dăruite Academiei Române de dl. Titu Maiorescu (o reproducem exact, indicând între paranteze cotele actuale):
1. „Colecţiune de poezii populare şi lirice, între cari: „Istoria a unue vetiaz anume Doncilă",- „Cântecul lui Ştefan Vodă cu a lui Constantin Vodă când l-au tăiat împăratul cu cinci beizadele a lui. S-au sfârşit la 1809 Mai 24",- „Gromovnic a împăratului Iraclie ce au fost cetitor de stele...".-La sfârşitul volumului se află câteva poezii greceşti – Sec.XIX, in-8°, p. 206. (Ms. rom. 3078)
2. Psaltichie romînească. Sec. XIX, in-4°. (Ms. rom. 3249)
3. „Ritorică". Sec. XIX, in-4°, pag. 145. (Ms. rom. 3143)
4. „Mărturie pentru sfântul Calist, al lui Meletie al Athinilorû din Biséricésca istorie". Scris la 1796 de Theofan monahul. Sec. XVIII, in-4. (Ms. rom. 2799).
5. „Proimion a lui Neofit Peloponisanul ierodiaconul şi marele dascûlû alû Bucureştilorû". Sec. XIX, in-4°, foi 78 (Ms. rom. 3097).
6. „Theatron politicon". Tomul al treilea. Sec. XIX, in-4°, pag.215. (Ms. rom. 3141)
7. „Elisaveta sau cei surguniţi în Săberiîa. S-au prescris în oraşul Nicolaev în anul 1830 de Alexandru Roşculescu". Sec. XIX, in-4°. (Ms.rom. 3142)
8. „Cuvânt pentru viitoare giudecată şi pentru sfârşitul lumii . 1815." - Sec. XIX, in-4°. (Ms. rom. 3010).
9. „Tretaj pentru tihnologhiia etimologhii. Theofan, 1810". „Bunele năravuri", 1812, Theofan Ioanu. „Învăţătură în scurt pentru creştinătate". – Sec. XIX, in-4°. (Ms. rom.3051).
10. „Psaltichie românească şi grecească". Sec. XIX, in – 4°. (Ms.rom.3012).
11. „Istoria lui Gil Blas de Santilana. Carté a şepté. Am sfărşit tălmăcire, 1843 Mart. 25, Socola.". Sec. XIX, in – 4°, pag. 338+296. (Ms. rom. 3167).
12. „Provoslanică învăţătură adecă Bogoslovie creştinéscă". - Sec. XIX, in - 4°, foi 146. (Ms. rom. 2792)
13. „Carté ce să numeşte Zăbava fandasiei. S-au scris acum... tomul I în anii... 1802". - Sec. XIX, in 4°, foi 118. (Ms. Rom. 2798).
14. Colecţiune de poezii, cântece româneşti – Sec XIX, in 4°, foi 177. (ms. rom. 3153)
15. „Besericésca istorie". Tomul I, 1838. „Scrisă de Medelniceriul Gheorghie Vrabie când învăţa în Seminaria Socolei - Sec. XIX, in 4°. "(Ms. rom. 2984)
16. Istoria evului mediu, se numeşte Istorie de obşte a lumii. Scrisă în Seminariul Socola la 1823, de Ioan Nanu - Sec. XIX, in - 4°. (Ms. rom. 2791)
17. „Viaţa pré cuviosului părintelui nostru Vasilie cel nou, scrisă de Grigorie ucenicul lui...". Scrisă cu cheltuiala Arhimandritului Chiril Nemţanul, egumenul m-rii Răşca, la anul 1799. „A sfântului pré cuviosului părintelui nostru Theodor ce au fostǔ şi Episcopǔ Edesuluǐ capete a faptelor celor bune". - Sec. XVIII, in – folio. (Ms. rom. 2775)
18. „Tomul al doilé in folio a lui Iliodor". S-au scris de Grigori Hudici pisaru ot Episcopia Romanului la velet 1784. Sec. XVIII, in - fol., foi 97. (Ms. rom 2774)
19. „Cărticică sfătuitoare pentru păziré celor cincǐ simţuri şi a nălucireǐ minţii şi a inimii...
s-au tălmăcit la 1819". Sec. XIX, in – folio, pag. 491. (Ms.3074)
20. „Pentru pustietate sau săngurătate", din cartea ce să numeşte „Oczentie". S-au scris la 1779 de Gheorgache vel Clucer - Sec. XVIII, in - fol., pag 228 (Ms. 2773)
21. „Geografie a tuturor stăpânilor după alfavita". Scrisă în anul 1834 de Ioan proin eclisiarh – „Jurnalul mergerii boerilor deputaţi în Ţarigrad la anul 1822". Sec.XIX, in fol, pag 227. (Ms.rom 2771)
22. „Theatron politicon, adică privelişte politicǐască". S-au scris de Ianachi Rugi(nă) la leat 1787. Sec. XVIII, in - fol., pag 152. (Ms. rom. 2770).
23. „Enhirid adecă mînélnic al dreptslăvitoriuluǐ hristian. Scris grecéşte de Alexandru Sturza, tipărit în Petrupoli, şi hărăzit sfintei soborniceşti şi apostoleşti beserici a lui Hs. 1828". Sec. XIX, in fol. Pag. 242. (Ms. rom. 2772)
24. „Hronograful sfîntului Dimitrie Rostovschi" – „A lui Iliodorǔ Istorie ethiopenéscă. Carte 6.". Scris de Grigorie Cumpănă cântăreţul la anii 1811 în sf. Episcopie Huşului.". Istoriia Aretusiǐ şi a împăratului Iraclie tatăl său" – „Viaţa şi petreceré a celorǔ dentru sfinţi cuvioşǐ părinţiǐ noştri Varlaam şi Iosaf Indianiǐlor". Au scris-o Grigorie, fiul răposatului Ierimie Cumpănă den sat Procréca, ţinutul Vasluiului, la anii 1814" – Sec. XIX, in fol. (Ms. rom. 2769).
25. „Întâmplările lui Tilimah, fiǐul lui Odiseǔ. Carté 6." – Sec. XVIII in – folio. (Ms. rom. 2760)."
Savantul Alexandru Elian, în Eminescu şi vechiul scris românesc, a stabilit concordanţa (relevând identitatea) dintre manuscrisele din lista Maiorescu şi manuscrise din Gaster:
„Ms. Rom. 2773 (nr.20 Maiorescu) – ms. D Gaster
Ms. Rom. 2774 (nr. 18 Maiorescu) – ms. F Gaster
Ms. Rom. 2775 (nr.17 Maiorescu) – ms. G Gaster
Ms. Rom. 2769 (nr.24 Maiorescu) - ms. H Gaster
Ms. Rom. 2798 (nr.13 Maiorescu) – ms. I Gaster
Ms. Rom. 3010 (nr. 8 Maiorescu) – ms. J Gaster
Ms. Rom. 2799 (nr. 4 Maiorescu) - ms. E Gaster
Gramaticianul M. Gaster, bun prieten cu Eminescu, a folosit în lucrările sale: Literatura populară română (Bucureşti, 1883) şi Chrestomaţie română (volumul I-II, Leipzig, Bucureşti, 1891) – manuscrise aparţinând poetului.
Lista lui Gaster ne indică următoarele manuscrise:
A. Tetraevanghel, ca. 1550-1675, in-16°, 330 foi paginate (Chr.I, p. 194-196).
B. Codex miscellaneus, din 1692, in-4 (Chr. I, p. 295-307). Cuprinde:
a. Cozma: Amartolon sotirie adecă: mântuirea păcătoşilor – No. 1, 94 foi pag. Foile 1-2 lipsesc.
b. Partea trei pentru mântuire păcătoşilor. Dintre céle piste fire... minuni a prea sfintei... ficioare Martiǐai. = No. 2, fol. 1a – 86a (şi în Lit. pop., p. 119-120 şi p. 431, unde se dă data: 1693).
c. Viiaţa şi spupere (sic) petrecerii minunilor a prea cuviosului părintelui nostru Vasile cel nou... = No.2,fol. 86b-124. [Foile 101-110 de două ori] (şi în Lit. pop., p. 439).
d. Scrisoare de'nvăţătură pre cuvioşilor... părinţi... = No. 3, 133 foi paginate.
C. Hronograf, din 1760, folio, defect 505 foi nepaginate (Chr. II, p. 70-74 şi Lit. pop., p. 262 şi p. 568, care au data: 1757)
D. Ocsisteri, din 1779, defect, foaia întâia cu titlu lipseşte, V nepaginate + 228 pagini paginate (Chr. II, p. 46-49 – manuscrisul 2273)
E. Descoperirea sfintei liturghii, „de pe la sfârşitul secolului XVIII... manuscrisul e defect la sfârşit", (Lit. pop., p. 446 – manuscrisul 2799)
F. Iliodor, msl „de pe la sfârşitul secolului XVIII" (Lit. pop., p. 128 – manuscrisul 2774)
G. Viaţa şi minunile preacuviosului părintelui nostru Vasile cel Nou..., de la începutul sec. XIX (Lit. pop., p. 439 – manuscrisul 2775)
H. „Miscelaneu, sec. XIX, cuprinzând, între altele":
a. Ierocrit şi Aretusa, ca. 1800, fragment 6 foi (Chr. II, p. 178 şi Lit. pop., p. 129, care dă data: 1812).
b. A lui Iliodor istorie ethiopicească. Codex miscell., copie din ca. 1813, folio, fol. 1-73=cap. VI-X (Chr II, p. 88 şi 92-93)
c. Varlaam şi Ioasaf, copie din 1814 (Lit. pop., p. 35; 40; 42, n.1; 44, n. 4 şi o menţiune în Chr. I, p. 129 – manuscrisul 2769)
I. Cartea ce să numeşte zăbava fundasiei...1802, tom. I, 4° nepaginate + 117 foi paginate + 1 scară (Chr. II, p. 195-198 – manuscrisul 2798)
J. Cuvânt pentru viitoarea giudecată...1815, in – 4°, pagini nepaginate (Chr. II, p. 216-219 şi Lit. pop., p. 442 – manuscrisul 3010)
În lada lui Eminescu s-au mai aflat următoarele manuscrise: 2791, 2775, 2774, 2771, 2770, 3078, 2773, 3275, 3249, 3141, 3194, 3097, 2772, 2769, 2760, 2867, 3010, 3074, 2984, 3051, 3167, 2792, 2798, 2799, 3142, 3012, 3215, 2283 şi nu numai acestea.
A treia donaţie:
A treia donaţie este donaţia de cărţi din biblioteca lui Eminescu şi se datorează lui Matei Eminescu. Temporal vorbind, donaţia lui Matei Eminescu e cea dintâi – în 1895 şi ea se îndreaptă către Fundaţia Universitară din Bucureşti. S-au oferit 37 de titluri, având 142 de volume, dar s-au acceptat doar 16 titluri, având 52 de volume.
Matei Eminescu a anexat scrisorii către fundaţie următorul tabel:
Din donaţia lui Matei Eminescu, fundaţia universitară a preluat 16 titluri, având 52 de volume. Iată lista:
1. Schlosser (Fr. Chr.) – Weltgeschichte für deutche Volk. Oberhauser und Leipzig 1870-1875 –18 volume.
2. Rotteck (Karl von) – Allgemeine Geschichte von Anfang der historischen. Kenntniss bis auf unsere Zeiten. Braunschweig 1863, legată în 7 tomuri – 11 volume
3. Duruy, Victor – Histoire sainte d'après la Biblie, Paris 1865 – 1 volum
4. Montesquieu – Oeuvres complètes. Paris 1865 – 3 volume.
5. Laurian, A. Treb. şi Nicolae Bălcescu – Magazinu istoricu pentru Dacia. Bucureşti 1845-1847 legate în 2 tomuri – 4 volume
6. Toussenel A. – L'ésprit des bêtes. Zoologie passionelle. Paris 1858 – 1 volum
7. Blaise Pascal – Oeuvres complètes. Vol. 2, Paris 1860 – 1 volum
8. Ségur Compte de Histoire romaine. Vol. 1,2, Paris 1858 – 2 volume
9. Thièrs A. – Waterloo. Paris 1862 – 1 volum
10. Wimpfen, Général de, – Sédan, Paris 1871 – 1 volum
11. Poujoulat M. – Histoire de la Révolution française. Tours 1866, v. I, II – 2 volume
12. Crüger, Dr. Johannes – Schule der Physik. Leipzig 1880 – 1 volum
13. Stöckhardt, Dr. Julius – Die Schule der Chemie. Braunschweig 1881 – 1 volum
14. Dammer, Dr. Otto – Lexikon der angewandten Chemie. Leipzig 1882 – 1 volum
15. Bluntsch – Allgemeines Statsrecht. München 1868 – 2 volume
16. Balbi Adrian – Allgemeine Erdbeschreibung. Wien 1883 – 2 volume.
În biblioteca lui Eminescu se mai aflau următoarele cărţi:
Georges Weber (Histoire Universelle, 9 volume)
Arthur Duc de Welington (Histoire critique du pasagge des Alpes par Annibal Barca, 2 volume)
Le Compt de Ségur (Histoire Romaine, 2 volume)
Millot (Éléments d'histoire générale ancienne et moderne, 16 volume)
Christoph Schlosser (Geschichte der alten Welt, 5 volume)
Victor Duruy (Histoire des Hébreux, 1 volum)
Ioan Măndinescu (Elemente de Istoria Universală, 3 volume)
François Voltaire (Histoire de Charles XII, 1 volum)
M. Poujoulat (Histoire de la Révolution Française, 2 volume)
Mihail Kogălniceanu (Letopisiţiile Moldo-Valachiei, 3 volume)
Géneral de Wimpfen (Bataille de Sédan, 1 volum)
Laurian şi Bălcescu ( Istoria Românilor, 4 volume)
G. Rothan ( Les origines de la guerre de 1870, 1 volum)
Joseph von Aschbach (Über Trajans steinerne Donau Brücke, 1 volum)
M.N. Bouilett (Dictionnaire Universel d'histoire et de Géographie, 1 volum)
Malte Brun (Précis de la Géographie Universelle, 7 volume)
Traugot von et Bromme (Neueste Karte der Erde, 1 volum)
J.J. Rousseau (Oeuvres Complètes, 6 volume)
Charles Montesquieu (Grandeur et décadence des Romains, L'éspirit des Lois, 3 volume)
Balzac (Lettres de Balzac, 2 volume)
Buffon (Traité de Zoologie, 1 volum)
Dammer (Lexikon der angewandten Chemie, 1 volum)
Blaise Pascal (Oeuvres Complètes, 2 volume)
Crüger (Schule der Physik, 1 volum)
A. Briot (Traité de Géométrie, 1 volum)
Ch. Tamier (Traité d'Algébre, 2 volume, Traité de Trigonométrie, 1 volum)
Lubsen (Ausfürhliches Lehrbuch der Arithmetik und Algebra, 1 volum)
Bertrand (Traité d'Arithmétique, 1 volum)
Şi nu numai acestea.
De ce să fi stat comoara lui Eminescu în obscură eclipsă? De ce să fi fost Eminescu un ins abandonat, ein aufgegeben Mensch, cum însuşi spunea?
Proiectul Naţional „Mihai Eminescu" este cel mai incredibil monument al culturii române şi se va realiza prin tipărirea a 541 de cărţi.
Proiectul Naţional „Mihai Eminescu" (gândit de Noica – Barbu), coordonat de Academicianul Eugen Simion, se va tipări sub egida Academiei Române, prin conlucrarea Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (Preşedinte, Acad. Eugen Simion, Preşedinte executiv, Maya Simionescu) cu Fundaţia Europeană „Mihai Eminescu" (Preşedinte, Prof.univ. dr. Ion Deaconescu, Preşedinte executiv, Constantin Barbu).
Proiectul Naţional „Mihai Eminescu" se compune din şase domenii:
1. Manuscrise de facsimilat – 46 volume (vol. I-XXIII + alte 23 vol.)
2. Manuscrise de transliterat – 86 volume (63 + 23 volume)
3. Opere Complete – 50 volume
4. Comentarii la Eminescu – 50 volume
5. Corpus eminescianum – 50 volume
6. Biblioteca salvată – 239 volume
1. Manuscrisele de facsimilat
De peste 100 de ani, manuscrisele lui Eminescu zac şi putrezesc.
Iorga scria: „Nici un rând din Eminescu nu trebuie să rămână nepublicat".
Călinescu scria: „Nu-i nimic de făcut decât să fie reproduse în întregime".
Noica scria: „E un miracol că-l avem (pe Eminescu), păstrat întreg în chipul lui interior, în 44 de manuscrise. Va fi un alt miracol când îl vom reda vieţii, cu o clipă înainte de a se stinge a doua oară, în cele peste 7000 de file ce putrezesc".
Iorga, Călinescu şi Noica au scris şi nimic nu s-a întâmplat.
Dar iată lista manuscriselor, cu numărul de pagini. E prima donaţie Maiorescu, din 25 ianuarie 1902:
Mss 2254 (896 p.), 2255 (970 p.), 2256 (116 p.), 2257 (902 p.), 2258 ( 526 p.), 2259 (734 p.), 2260 (658 p.), 2261 (674 p.), 2262 (434 p.), 2263 (158 p.), 2264 (876 p.), 2265 (610 p.), 2266 (328 p.), 2267 (330 p.), 2268 (114 p.), 2269 (156 p.), 2270 (328 p.), 2271 (240 p.), 2272 (240 p.), 2273 (142 p.), 2274 (202 p.), 2275 A (330 p.), 2275 B(200 p.), 2276 A (686 p.), 2276 B ( 48 p.), 2277 (288 p.), 2278 (166 p.), 2279 (234 p.), 2280 (70 p.), 2281 (288 p.), 2282 (292 p.), 2283 (310 p.), 2284 (134 p.), 2285 (370 p.), 2286 (186 p.), 2287 (192 p.), 2288 (100 p.), 2289 (178 p.), 2290 (178 p.), 2291 (144 p.), 2292 (118 p.), 2306 (340 p.), 2307 (379 p.), 2308 (322 p.).
La aceste 44 de manuscrise (donate de Maiorescu în 1902) se adaugă încă 6:
Mss 1829 (330 p.), 3194 (94 p.), 3215 (108 p.), 4850 (128 p.), 5186 (54 p.), 5453 (124 p.).
Se adaugă încă:
Ms 357 II 30 Volumele I-III
Gramatica sanscrită (572 p.) BCU Iaşi
Ms 1183 (Caietul Roşu) (320 p.),
BCU Cluj
Ms 4246 (2 p.) BCU Cluj
Apoi:
Msse Corespondenţă inedită (ed. C. Zarifopol)
Ms Prinţesa Elisabeta (încă inedit – pierdut?)
Msse Arhive străine
Msse Arhive româneşti
Msse pierdute (dar culese şi păstrate la de noi în fotocopii)
Ms 10285 – „Devotamentul"
Ms „Criticilor mei" (Freiburg)
Ms Album (Turnu-Severin).
Restul, până la 76 sunt manuscrise inedite.
Împreună cu cele 63 de manuscrise ştiute (tipărite în vol. I-XXIII) se vor tipări încă 23 de manuscrise inedite, aflătoare, şi ele, în vestita ladă a lui Eminescu.
Aşadar, 63 msse + 23 msse = 86 msse.
Cele 63 msse (îngrijite de către Eugen Simion) se vor tipări în volumele I-XXIII. Celelalte 23 msse inedite se vor tipări în alte 23 de volume. Deci: 46 volume (63 msse în vol. I-XXIII + 23 msse în alte 23 vol.).
2. Manuscrisele de transliterate: Transliterarea se face pagină pe pagină, cuvânt cu cuvânt. Avem descifrate toate textele germane, s-au corectat greşelile de sanscrită şi greacă veche. Tipărim în transliterare 63 manuscrise edite + 23 manuscrise inedite.
3. Opere complete: Operele complete, în 50 de volume, trebuie să corecteze ediţia academică întemeiată de Perpessicius, în care se află peste 100.000 de greşeli, unele capitale.
Câteva exemple: Luceafărul se va tipări într-o variantă maximală (culeasă din 10 manuscrise), mai bogată cu 23 de strofe plus strofa finală. Sărmanul Dionis se va tipări corectat (faţă de editarea din Convorbiri literare), Scrisorile se vor tipări fără erori, Scrisoarea V (Dalila) se va tipări corect după varianta din Ms. 5186 (la care Perpessicius nu putuse avea acces, la vremea cuvenită).
4. Comentarii la Eminescu - Comentariile, în 50 de volume, au fost elaborate, timp de 7 ani, împreună cu Constantin Noica şi se află în posesia noastră.
5. Corpus eminescianum - În aceste corpus se tipăresc anastasic cărţi şi lucrări traduse integral sau parţial; cărţi excerptate de Eminescu, ca de exemplu: Burnouf (Introducere în istoria Budhismului indian), Bopp („Gramatica sanscrită" şi „Glossarium comparativum"), Kant (Kritik der reinen Vernunft, ediţia I), Leskien (Gramatica slavonă), Schopenhauer („Versuch über das Geistersehn", „Satz von Grunde"), Nicodim Aghioritul, Oxenstierna, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palamas, Dionisie Areopagitul, Isaac Sirul, Grigore Sinaitul etc.
6. Biblioteca salvată

În lada lui Eminescu existau, după documente certe, următoarele cărţi:
Christoph Schlosser (Weltgeschichte, 18 volume), Karl von Rotteck (Allgemeine Geschichte, 11 volume), Georges Weber (Histoire Universelle, 9 volume), Arthur Duc de Welington (Histoire critique du pasagge des Alpes par Annibal Barca, 2 volume), Le Compt de Ségur (Histoire Romaine, 2 volume), Millot (Éléments d'histoire générale ancienne et moderne, 16 volume), Christoph Schlosser (Geschichte der alten Welt, 5 volume), Victor Duruy (Histoire des Hébreux, 1 volum),M.A. Thièrs (Waterloo, 1 volum), César Cantu (Histoire Universelle, 24 volume), Ioan Măndinescu (Elemente de Istoria Universală, 3 volume), François Voltaire (Histoire de Charles XII, 1 volum), M. Poujoulat (Histoire de la Révolution Française, 2 volume), Mihail Kogălniceanu (Letopisiţiile Moldo-Valachiei, 3 volume), Géneral de Wimpfen (Bataille de Sédan, 1 volum), Laurian şi Bălcescu ( Istoria Românilor, 4 volume), G. Rothan ( Les origines de la guerre de 1870, 1 volum), Joseph von Aschbach (Über Trajans steinerne Donau Brücke, 1 volum), Adrian Balbi (Allgemeine Erdbeschreibung, 2 volume), M.N. Bouilett (Dictionnaire Universel d'histoire et de Géographie, 1 volum), Malte Brun (Précis de la Géographie Universelle, 7 volume), Traugot von et Bromme (Neueste Karte der Erde, 1 volum), von Bluntschli(Allgemeines Statsrechts, 2 volume), J.J. Rousseau (Oeuvres Complètes, 6 volume), Charles Montesquieu (Grandeur et décadence des Romains, L'éspirit des Lois, 3 volume), Balzac (Lettres de Balzac, 2 volume), Stöchardt (Schule der Chemie, 1 volum), Buffon (Traité de Zoologie, 1 volum), Dammer (Lexikon der angewandten Chemie, 1 volum), Pascal (Oeuvres Complčtes, 2 volume), Crüger (Schule der Physik, 1 volum), Briot (Traité de Géométrie, 1 volum), Tamier (Traité d'Algébre, 2 volume, Traité de Trigonométrie, 1 volum), Lubsen (Ausfürhliches Lehrbuch der Arithmetik und Algebra, 1 volum), Bertrand (Traité d'Arithmétique, 1 volum), Kant, Schopenhauer, Bopp, Leskien, Burnouf , Finck etc. (Vezi, între altele, Stoica, Biblioteca lui Eminescu).

C.C.: Se va afla, „institu¬ţionalizându-se", adevărul cu privire la moartea lui Mihai Eminescu?

C.B.: Cele 20 de volume din Codul invers. Arhiva înnebunirii şi a uciderii nihilistului Mihai Eminescu sunt aproape o instituție. Codul va ajunge la 33 de volume (spre disperarea lui Florin Iaru, poetu' revoluţionaru', singurul scriitor român cu craniul în două dimensiuni), va demonstra în câteva zeci de mii de pagini istoria multiplă și distrugătoare prin care Eminescu a fost înnebunit și ucis (de către Maiorescu, fost Trifu, Carol I - unul dintre Hohenzollernii despre care Nietzche spunea că sunt o „rasă de criminali stacojii" - şi nu greşea...). Ţelul Codului este adevărul şi, în temeiul adevărului, stabilirea criminalilor. Apoi deshumarea marelui incomparabilului Eminescu (prilej de culegere de ADN şi de probe ale uciderii prin intoxicare cu mercur, drogare şi zdrobirea capului în noaptea morţii).

A consemnat Costin Creţu
- va urma - footer