Revista Art-emis
Blestemul Tracic ? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
MarĹŁi, 24 Iulie 2012 20:38
Prof. Univ. Dr. Ion CojaPetre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, românii sunt mai învr?jbi?i ca oricând! De data aceasta pe tema demiterii Pre?edintelui României, dar nu se poate spune c? pân? s? apar? acest referendum eram „uni?i în cuget ?i sim?iri". Dimpotriv?. Dezbinarea este mai veche, iar dup? 1990 a devenit tot mai accentuat?, mai insuportabil?. Se aud voci cum c? suntem sub puterea unui blestem str?vechi, ca noi românii s? nu fim niciodat? uni?i. Ce zice?i?

Prof. Univ. Dr. Ion Coja: Avem un text antic care vorbe?te de dezbinarea din lumea tracilor, dezbinare care i-a împiedicat s? se afirme în istorie cu întreg poten?ialul dat de num?rul mare al tracilor, ca ?i de înzestrarea lor genetic? excep?ional?. De aici ?i expresia „blestemul tracic", al dezbin?rii dintre români. Nu ?tiu cine a lansat aceast? expresie, am folosit-o ?i eu de câteva ori, chiar ?i înainte de 1990. În acest context am zis c? ar trebui, un istoric mai inspirat, mai avizat, s? scrie ?i Istoria Nenorocului Românesc. Au fost atâtea ocaziile pe care le-am ratat, momentele când a lipsit fie inspira?ia, fie persoana potrivit?, personalitatea vreau s? zic, ?i au r?mas atâtea nef?cute sau neîmplinite. Dar s? fim drep?i în fa?a lui Dumnezeu ?i s? recunoa?tem c? nu sunt pu?ine nici izbânzile noastre, numai c? noi, românii, se pare c? suntem foarte exigen?i cu noi în?ine ?i suntem gata oricând s? ni se par? c? este prea pu?in ce s-a f?cut pân? acum. La mul?i îns? acest sentiment, al prea pu?inului, al inconsisten?ei noastre ca istorie, ca presta?ie na?ional?, vine ?i din ignoran??. Cei mai mul?i care se plâng de firea sau soarta românilor nu cunosc istorie, nici româneasc?, nici universal?... Sau interpreteaz? gre?it faptele! Cazul chiar ?i al unor persoane foarte bine informate, al unor istorici profesioni?ti, unii chiar mari academicieni. Nu este destul s? ?tii, mai trebuie s? ?i pricepi! Iar ca s? în?elegi este musai nevoie s? iube?ti.

P.B.: Pute?i da un nume?

I.C.: Dac? dau nume, ar însemna s? a?â? dezbinarea, dihonia din lumea noastr? româneasc?... Cuvântul blestem eu l-am folosit destul de des dup? 1990 pentru a m? referi la un p?cat greu de iertat, care atrage asupra noastr? mult? suferin??. În general, când spui c? cineva a fost blestemat, trebuie s? precizezi pentru care fapt? nepl?cut? Domnului a ajuns acea persoan? s? fie ?inta unui blestem. Care este p?catul de neiertat? Or, dup? p?rerea mea, noi suntem foarte vinova?i în fa?a lui Dumnezeu ?i a oric?rei alte instan?e morale, omene?ti sau supraomene?ti, pentru ce s-a întâmplat în decembrie 1989! Nu m? refer la moartea Ceau?e?tilor ?i a celorlal?i, a tinerilor îndeosebi, peste o mie de mor?i, ci la faptul c? nu facem nimic pentru pedepsirea vinova?ilor. Asasinii din decembrie 1989 nu numai c? sunt l?sa?i în pace, dar le-am permis s? ne conduc?, s? prospere, i-am ales prin vot a?a zis democratic ?i a?a mai departe. Sângele nevinovat al acelor tineri, al acelor copii, strig? la cer ?i Cerul nu poate s? fac? urechea toac?, a?a cum o facem noi. P?catul nu este atât de mare al asasinilor, cât este al cet??ii, care nu reac?ioneaz? la dezordinea produs? prin crim?. Crima tulbur? ordinea l?sat? de Dumnezeu! Mai vinova?i decât criminalii în?i?i sunt cei care r?mân nep?s?tori în fa?a crimei. De 22 de ani noi suntem nep?s?tori! Asta ne cost?! Nu se poate s? nu ne coste! ?i este p?catul comentatorilor din mass-media, al formatorilor de opinie, al politicienilor, ?i mai ales al celui care pune ?tampila pe buletinul de vot în dreptul numelui p?tat de sânge.

P.B.: Eu m-a? întoarce la blestemul dezbin?rii în care tr?im dintotdeauna!

I.C.: Dar nu este adev?rat c? tr?im dezbina?i dintotdeauna! Istoria noastr? cuprinde nenum?rate momente de solidaritate sublim? ?i total?. Nu m? refer numai la 1918 sau 1859... Iat?, în 1938, împotriva establishmentului de atunci, a autorit??ilor extrem de ostile, peste un milion de tineri, majoritatea intelectuali, oameni cu frica lui Dumnezeu, elita tineretului de atunci, erau strâns uni?i în aceea?i organiza?ie, sub acela?i crez moral, în jurul aceleia?i persoane, cu o d?ruire total dezinteresat?, împins? pân? la sacrificiul suprem, al vie?ii, al libert??ii. Eu, când dau de un sceptic mai înd?r?tnic, decis s? mearg? cu defetismul s?u pân? în pânzele albe, capabil la orice or? s? invoce o mie de dovezi c? noi, românii, suntem ultimii din lume, îi cer acelui frate nec?jit un singur lucru: prin compara?ie cu istoria altor popoare, îndeosebi moderne, a c?ror istorie o cunoa?tem cât de cât mai bine, s?-mi dea înc? vreo dou?-trei exemple sau m?car unul pe care s?-l poat? pune al?turi de Mi?carea legionar?! Care alt popor a mai generat ceva asem?n?tor fenomenului legionar?! În zece ani, de?i prigoni?i, de?i nu aveau nimic de câ?tigat în ordinea material? a existen?ei, dimpotriv?, aveau numai de pierdut, un milion de români s-au unit ?i au f?cut front comun în fa?a minciunii, a del?s?rii, a nedrept??ii! În fa?a tr?d?torilor de neam ?i lege! Adic? românii efectiv au dat na?tere la „cea mai interesant? ?i mai important? mi?care politic? de mas?", cum o caracteriza Goebbels. E drept c? am dec?zut apoi, ?i mul?i dintre noi accept? chiar ?i azi cele mai mizerabile minciuni ?i def?im?ri la adresa Mi?c?rii legionare, dar încet-încet recuperarea adev?rului se produce. Eu sunt optimist în privin?a asta. Istoria oric?rui popor are sui?uri ?i coborâ?uri.

P.B.: O s? încerc s? fiu mai punctual ?i o s? v? întreb de ce sunt atât de dezbina?i între ei na?ionali?tii români? Frunta?ii na?ionalismului românesc! De ce nu fac front comun? De ce se calomniaz? unii pe al?ii chiar?!

I.C.: M? gândesc deseori la un text al lui G. C?linescu despre Nicolae B?lcescu, marele na?ionalist. Se zice c? B?lcescu a stârnit printre prietenii, printre camarazii s?i, o nedumerire: care este femeia pe care totu?i B?lcescu o iube?te? Nu se „afi?a" cu nicio domni?oar? sau doamn?, nu avea nicio preocupare pe acest t?râm atât de ginga?. Pân? la urm? au în?eles: B?lcescu avea ?i el o iubit?, numai c? iubita sa era România. Vulgarizez ?i spun c? pentru mul?i na?ionali?ti, sau a?a zi?i na?ionali?ti, Patria este un fel de femeie, pe care vrei s-o cucere?ti ca s? fie numai a ta. Te dedici Patriei ?i nu accep?i pe altul al?turi de tine, care s? arate c? se poate dedica mai mult, cu rezultate mai clare, mai spectaculoase. Am avut deseori acest sentiment, mai ales dup? 1990, în cercurile de na?ionali?ti frecventate. Bun?oar? printre colegii din Vatra Româneasc?. Mi-aduc bine aminte de momentul când am publicat cartea Transilvania - Invincibile Argumentum. Era scris? înc? din 1985, nu a putut fi publicat? atunci c?ci era „prea" na?ionalist?, am publicat-o în 1991. Când le-am ar?tat-o colegilor, unii dintre ei, în frunte cu pre?edintele Vatrei, parc? le-a? fi dat palme. Le-a c?zut fa?a. Erau nervo?i, sup?ra?i ?i gelo?i c? a ap?rut cartea, nu se bucurau deloc c? era izbânda cauzei. Cauza era bine s? reu?easc?, dar numai pe mâna lor! Decât s? fie meritul altcuiva, mai bine amân?m izbânda. Nu au f?cut nimic pentru buna difuzare a c?r?ii, bun?oar?. Dimpotriv?, iar revista port drapel a na?ionalismului românesc de atunci nici m?car un rând nu i-a consacrat. ?i este, vorba doctorului Pan Izverna, o „carte foarte important?". Pot spune c? unii colegi ardeleni din Vatr?, în sinea lor, îmi repro?au c? am scris eu, din Bucure?ti, o carte despre Transilvania. Ce c?uta un const?n?ean în afacerea asta?! În disputa pentru Transilvania?! Nota bene: m? refer la câ?iva veleitari din Vatr?. Altminteri, ardelenii propriu zi?i, cei mai mul?i mi-au ar?tat toat? pre?uirea. Le r?mân dator în perpetuitate, ca s? folosesc un ardelenism frumos.

P.B.: M? simt încurajat s? v? fac o m?rturisire: am fost foarte mirat, discutând cu câ?iva tineri din Noua Dreapt? despre dumneavoastr?, s? constat c? au rezerve în ceea ce v? prive?te, fiind convin?i c? sunte?i ba omul Securit??ii, ba al Masoneriei chiar!... Sau ?i una ?i alta: ?i securist, ?i mason.

I.C.: Eu am întâlnit deun?zi oameni serio?i care erau convin?i c? a? fi academician... Gura lumii e slobod?.

P.B.: Cum explica?i aceast? persisten?? a ideii c? a?i fi un fals na?ionalist? C? na?ionalismul dumneavoastr? este chiar o diversiune?!

I.C.: Nici eu nu sunt convins c? a? fi un na?ionalist autentic. Am încercat s? fiu, m-am str?duit, se vede c? n-am reu?it, n-am convins, dar nu m? las. Nu ?tiu câte zile mai am, a?a c? fac azi ce am f?cut ?i ieri ?i perseverez, chiar dac? f?r? un succes prea mare. Dar c? a? fi o coad? de topor, un diversionist, un vândut altor interese, asta mi-e u?or s? afirm ?i s? demonstrez c? nu sunt! Eu sincer vreau ?i încerc s? fac chiar mai mult decât pot pentru binele nostru comunitar. Uneori sunt ridicul, dar sincer totdeauna!

P.B.: Nu v? deranjeaz? aceast? suspiciune? Nu încerca?i s? pune?i lucrurile la punct?

I.C.: De deranjat m? deranjeaz? ca o dovad? de prostie cras? a unor compatrio?i! Chiar m? întristeaz? s? întâlnesc români pro?ti, imbecili. Indiferent care este subiectul! În cazul securistului Ion Coja, p?i dac? un om ca mine - c? am f?cut ?i eu câte ceva mai deosebit la via?a mea, dac? un om ca mine a f?cut parte din structurile securit??ii, ca ofi?er, probabil colonel, sau m?car ca agent sau informator, asta înseamn? c? Securitatea este o institu?ie serioas?, cu mari merite. A spune despre mine c? sunt securist este un elogiu pe fa?? la adresa Securit??ii. Înseamn? c? Securitatea mi-a inspirat sau comandat textele pe care le-am scris, inclusiv memoriile depuse la C.C. al P.C.R.. Securitatea, dr?gu?a de ea, m-a pus s? insist pe lâng? ?u?ea s? scrie, s? nu se limiteze la opera sa oral?, oricât ar fi aceasta de fabuloas?. Probabil c? banii cu care am pl?tit dactilografierea textelor lui Petre ?u?ea, mi i-a dat tot Securitatea, iar nu frate-meu sau cumnatul meu, r?postaul dr. Ion Efrim, Dumnezeu s?-l odihneasc?! ?i tot Securitatea m-a pus s-o aduc pe Elisabeta Rizea la Mangalia, unde frate-meu a ?inut-o la un tratament de câteva luni, de i-a mai reparat oasele atât de ostenite pe c?r?rile muntelui. ?i tot Securitatea m-a îns?rcinat s?-i propun pe fo?tii de?inu?i politici la premiul Nobel pentru Pace, propunere care a avut mult succes la Oslo, a intrat chiar ?i în selec?ia final?, dar a ie?it din competi?ie, s-au r?zgândit membrii comisiei când au primit reclama?ii cum c? majoritatea fo?tilor de?inu?i politici din România sunt anti-semi?i! Au înfundat închisorile comuniste pe drept cuvânt, pentru crime de r?zboi ?i anti-semitism!... Deh, 95% dintre de?inu?ii politici din România au fost legionari. Cum s? le dai premiul Nobel pentru Pace, ca lui Elie Wiesel?

Cel mai mult m? afecteaz?, suflete?te, imbecilii care cred c? m-am aciuat pe lâng? ?u?ea ca s?-l „monitorizez" ?i s? raportez la Securitate tot ce face b?trânul reac?ionar anti-comunist. Are oarecare logic? aceast? prezum?ie, recunosc, dar cade în fa?a câtorva detalii: eu i-am f?cut reclam? lui ?u?ea printre prieteni ?i studen?i, am dus la ?u?ea zeci de persoane, iar alte zeci s-au speriat de consecin?e ?i au refuzat s?-l cunoasc?. Au b?nuit c? ?u?ea este atent supravegheat cu cine se vede, cine îi calc? pragul, ?i s-au ferit s?-?i atârne o tinichea la dosarul de cadre. Eu nu m-am ferit, pentru c? a?a mi-e felul. Îmi place s? sfidez autoritatea întemeiat? pe fals, pe minciun?. Cum era autoritatea comunist? ?i mai ales cea post-comunist?. Da, ?tiu c? mul?i se simt bine zicând c? a?a se explic? curajul meu: sunt omul Securit??ii. ?i a?a se explic? ?i nimicnicia ?i oprtunismul lor: ei nu sunt oamenii Securit??ii, nu se bucur? de protec?ia gradului. Ni?te...

P.B.: Nu v? cer s? da?i vreun nume!

I.C.: Ba s?-mi ceri s?-?i dau m?car un nume!

P.B.: Al cui?

I.C.: Al unui monah de la Petru Vod?: Filoteu. Apar?ine, crede el, aripii na?ionaliste din Biserica noastr?, c?ci exist? o asemenea arip? ?i în Biseric?, a?a cum exist? în toate institu?iile ??rii. Ani de zile n-a ostenit s? m? vorbeasc? de r?u, mai ales pe tema aceasta: cât este de securist na?ionalistul Ion Coja! Îl invit pe numitul Filoteu ca pe acest site s?-?i sus?in? public calomniile ?optite la urechea unor oameni nevinova?i, de bun? credin??. Am s?-i ofer, în sprijin, ultimul meu detaliu biografic, care confirm? nevrednica suspiciune: zilele trecute, dup? aproape dou?zeci de ani de procese în justi?ie, eu ?i ai mei am pierdut un proces de mo?tenire. Partea mea era peste un milion de euro... Am pierdut milionul ?i r?mân cu pensia mea de 1600 de lei dup? 40 de ani de profesorat, plus 1000 de lei de la Uniunea Scriitorilor. P?mântul meu intr? astfel în proprietatea unor tovar??i agrea?i de Prim?ria Constan?a, care nu au prezentat în instan?? niciun act de proprietate, ci numai titluri emise abuziv dup? 1990. Printre ei, doi interpu?i ai unor fo?ti mini?tri, unul dinainte de 1990, altul post-decembrist. Dup? cum se ?tie, fr??ioare Filoteu, dup? 1990, to?i securi?tii ca mine, au fost prigoni?i în justi?ie ?i împiedica?i s?-?i revendice drepturi elementare, precum cel de proprietate. Nu se putea face cu mine o excep?ie. A?a c?-l poftesc pe br?tucul Filotea s? mearg? la p?rintele Justin ?i s? cear? canon de isp??it pentru cât r?u mi-a f?cut, nu numai mie, ci ?i, mai ales, celor pe care i-a oprit s? caute ?i g?seasc? la mine ce era de g?sit.

P.B.: V? întorc la „blestemul tracic"! Într-o discu?ie recent? cu un tân?r voitor de bine în tot ce face, om cu frica lui Dumnezeu ?i îngrijorat de ce vede în jurul s?u, acesta a adus în discu?ie „cazul" Brâncoveanu. Martiriul Brâncoveanului a fost cumplit. Unii pun pe seama stolnicului Constantin Cantacuzino, rud? apropiat? a domnitorului, c?derea acestuia în dizgra?ia sultanului. În termenii cei mai laici, stolnicul „l-a turnat", l-a pârît pe domnitor la Înalta Poart?, la Bruxelles-ul de atunci! Crede?i c? aceast? urât? poveste a atras asupra românilor blestemul sub a c?rui povar? ne afl?m?

I.C.: Gestul stolnicului Cantacuzino este sfâ?ietor de regretabil! Dar nu turn?toria Cantacuzinului a provocat tragedia din 15 august 1715, la dimensiunile teribile ale acesteia. În schimb, putem comenta cu folos pe seama faptului c? stolnicul era ?i el un patriot, un „na?ionalist", ?i n-a înc?put din pricina altui patriot - Brâncoveanu! Stolnicul Cantacuzino nu a fost un adversar, un du?man al intereselor române?ti ?i cre?tine?ti, pe care Brâncoveanu s-a str?duit s? le slujeasc? cu credin?? ?i eficien??. Dimpotriv?, erau amândoi, dac? pot spune a?a, de aceea?i parte baricadei, precum azi, na?ionali?tii no?tri. De aceea?i parte, dar învr?jbi?i ?i „gelo?i" unii pe al?ii.

Cred totu?i c? povestea Brâncoveanului trebuie s? ne îngrijoreze, dar prin alt aspect al ei: este f?r? pereche în istoria lumii t?ria sufleteasc? ar?tat? de Brâncoveanu ?i de copiii s?i. De cei ?ase români. Este un moment de istorie româneasc? al c?rui binemeritat r?sunet în con?tiin?a omenirii nici pân? azi nu s-a produs. Când fiin?a uman?, chemat? la judecata suprem?, va fi întrebat? prin ce ?i-ar merita omul faima de crea?ie f?cut? „dup? chipul ?i asem?n?rea Domnului", r?spunsul nostru ar trebui s? cuprind? o list? cu câteva momente de excelen?? a fiin?ei umane. Unul dintre aceste momente este „presta?ia" Brâncovenilor, pu?i s? aleag? între via?? ?i moarte în condi?iile cunoscute. Alegerea pe care au f?cut-o onoreaz? în veac nu numai pe români, ci îns??i fiin?a uman?! În plan metafizic, pe deasupra oric?ror considerente istorice, de timp ?i spa?iu.

?i aici se produce mare p?catul nostru, al românilor, care nu ?tim s? ne pre?uim cum se cuvine eroii ?i martirii. Posteritatea lui Constantin Brâncoveanu merita s? fie cu totul ?i cu totul alta. Bun?oar?, acest martiraj nu a generat nici pe departe operele de art? care s? cinsteasc? cum se cuvine jertfa Brâncovenilor. Nu avem literatura dedicat? acestui subiect. Avem în schimb sute de romane, piese de teatru, filme, poeme ?i opere muzicale, fresce, sculpturi etc. dedicate unor eroi ?i martiri mincino?i: comuni?tii din a?a zisa ilegalitate. La fel cum nu avem un reflex în art? ?i literatur? la înal?imea martiriului legionar, al C?pitanului în primul rând. Nu avem paginile cuvenite acestor momente în manualele de istorie, în programa ?colar? dedicat? Istoriei României. Aceast? indiferen??, la nivelul c?rturarilor neamului, da, poate fi un mare p?cat ?i chiar este! Pl?tim din greu ?i pentru acest p?cat!

P.B.: Ce e de f?cut?

I.C.: M? tulbur? întreb?rile pe care mi le-ai pus, faptul c? ai adus în discu?ie martiriului brâncovenesc, deoarece de câteva s?pt?mâni lucrez la un proiect literar dedicat domnitorului nostru cu cel mai tragic destin. O pies? de teatru. Nu aveam în vedere perspectiva pe care dumneata ai propus-o. S? vedem dac? o s-o valorific. Oricum, este un proiect mai vechi, l-am tot amânat ?i sper s? am zile s?-l închei.

P.B.: O pies? de teatru? Are deja un titlu?

I.C.: Un titlu provizoriu: Pariul valah. Primul act e scris ?i nevast?-mea, cocoan? foarte priceput? la teatru, zice c? n-a ie?it r?u. Ehe! Nu ?tie ce urmeaz?!...

P.B.: Ce urmeaz??

I.C.: Ce urmeaz??... Probabil c? urmeaz? s? termin piesa ?i s? nu mi-o joace niciun teatru! Punct!

A consemnat Petre Burlacu footer