Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 31 Octombrie 2010 14:06
Dem RadulescuL-a s?rutat Calboreanu pe frunte, urându-i: „S? ai o carier? frumoas?!" ?i a?a a fost. Într-una din zilele geroase ale începutului de an 1999, aflându-m? cu treburi prin Bucure?ti, l-am întâlnit la magazinul „Muzica" din Bucure?ti, pe Dem R?dulescu. Dup? o scurt? discu?ie (se gr?bea s? participe la lansarea unei casete sau a unui C.D., nu-mi mai amintesc cu exctitate) la insisten?ele mele, a acceptat s?-mi acorde un scurt interviu. Cine î?i închipuia atunci c?, nu peste mult? vreme, marele actor va trece în nefiin??? Ast?zi, când poate ?i-a g?sit lini?tea într-o lume mai bun?, schimbul de cuvinte de atunci cap?t? o alt? valoare, o alt? semnifica?ie. Se pare c? favoarea acordat? unui alt râmnicean a fost un fel de „bun r?mas".

Ion M?ld?rescu: Stimate maestre, poate numai pentru faptul c? ne tragem, amândoi, din acela?i târg oltenesc unde a?i v?zut, pentru prima oar? lumina zilei, v-a convins s? rupe?i o frântur? din timpul preocup?rilor cotidiene, la fel de pre?ios pentru fiecare dintre noi ?i, paradoxal, du?man al tuturor. Nutresc îns? speran?a c? nu v? nu deranjeaz? prea tare.

Dem R?dulescu: De deranjat m? deranjeaz?, pentru c?, uneori este foarte incomod s? fii asaltat, dar cum po?i refuza? Este agasant dar ?i splendid; p?i un om care-?i cump?r? produsul te poate deranja?

V-a?i n?scut, a?i copil?rit ?i a?i urmat cursurile Liceului „Alexandru Lahovari" la Râmnicu-Vâlcea. Ast?zi, dup? atâta amar de vreme tr?it? în alte locuri departe de cel natal, ce îl mai leag? pe Dem R?dulescu de ora?ul copil?riei sale?

Da... Dem R?dulescu tr?ie?te din amintiri, Dem R?dulescu nu are prezent... M-am n?scut la Râmnicu-Vâlcea, de care m? simt legat ?i voi r?mâne astfel pân? când mi-o veni sorocul. Pentru mine Râmnicul face parte din familie. De?i au trecut ani buni de când destinul m-a purtat pe alte meleaguri, de?i multe din cl?dirile ora?ului copil?riei mele - cum bine l-a?i numit - au fost d?râmate de min?i bolnave... ?i acum m? visez copil fiind, la Râmnicu-Vâlcea. Râmnicu-Vâlcea îmi aminte?te de p?rin?i, de copil?rie, de prieteni ?i de anii petrecu?i pe b?ncile ?colii. Eram mezinul familiei. Tata, negustor oltean iar mama, ardeleanc?. Nu eram bog?ta?i, dar în familie aveam o atmosfer? pl?cut?. Tata era un individ plin de umor ?i în?elepciune, cel pu?in umorul cred c? de la el l-am mo?tenit, restul..., iar despre mama ce s? spun? Mama este un lucru sfânt, este leg?tura cu p?mântul, este leg?tura cu via?a!...

Care din imaginile copil?riei v? revin mai des în memorie ?

Râmnicu-Vâlcea, avea, pe vremea copil?riei mele, vreo cincisprezece mii de locuitori. Era supranumit „ora?ul pensionarilor", un ora? lini?tit, unde via?a se scurgea asemenea nisipului din clepsidr?. Era un ora? cu o intelectualitate extraordinar?, cu profesori extraordinari – realizez eu, acum, la vârsta asta; ce profesori aveam?... Era, la Râmnic, o trup? de teatru particular?, dar lumea era ca-n „Steaua f?r? nume" - domni?oara Cucu...
Veneau trupe de teatru la Râmnicu-Vâlcea, la teatrul Adreani, a?a îi spunea, p?cat c? a fost d?râmat, - venau din Bucure?ti, din Craiova, mari actori ca: Ion Manolescu, George Vraca, Ion Finte?teanu, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, care era tân?r pe-atunci, Malu Nedeianu de la Craiova... Când sosea la Râmnic trupa lui T?nase, venea lumea de la ?ar? cu c?ru?ele, ca la Maglavit, la Petrache Lupu. Mama nu-mi d?dea voie la spectacolele lui T?nase. Spunea c? sunt prea mic, c? pe scen? ap?reau femei dezbr?cate... Dac? le-ar vedea pe-astea de-acum... Într-o sear? am fugit de-acas?, m-am furi?at la spectacol ?i mi-am g?sit un loc de unde puteam s? privesc. Era acolo un individ, c???rat pe o mas?; am vârât capul printre picioarele lui ?i a?a l-am v?zut, pentru prima oar?, pe marele Constantin T?nase. Era sfâr?itul actului al doilea ?i l-am auzit adresându-se publicului: „Am jucat, am jucat / Banii vi i-am luat, vi i-am luat / V-am salutat!" Lumea era în extaz, urla, aplauda...

Dac? tot a?i adus vorba de comici, dintre cei ai marelui ecran, pe cine-i iubi?i mai mult?

Sunt mort dup? Stan ?i Ban, dar vedeta mea r?mâne Charlie Chaplin, care a creat o ?coal?, iar el este cap de ?coal?, multe am înv??at de la ei.

Sunte?i profesor la IATC, sunte?i actor de teatru ?i de film, de mare rezonan?? interpretativ?, cu nenum?rate prezen?e la radio ?i la televiziune. A? dori s? aflu cum s-a format profesional, Dem R?dulescu ?i care sunt personajele îndr?gite de-a lungul carierei?

Dem R?dulescu a fost „construit" din buc??ele. Dem R?dulescu nu a dorit s? fie mare. Dem R?dulescu a jucat, a spus trei replici, dar le-a spus cu tot sufletul. Pe Dem R?dulescu l-a pupat Calboreanu pe frunte ?i i-a spus: „Î?i doresc s? ai o carier? frumoas?!" Am îndr?git toate rolurile, unele în mod deosebit; mi-au pl?cut personajele lui Caragiale ?i Sveik, în tripl? ipostaz?: dramatizare, actorie ?i ecranizare. Acum lucrez la punerea în scen? a piesei „Omoar? pe aproapele t?u!", la Teatrul „Casandra". Îmi doresc realizarea unui film de televiziune intitulat „?coala de ho?i" în care vor juca 36 de mari actori români: Leopoldina B?l?nu??, Jean Constantin, Victor Rebengiuc...

Ce sentimente nutri?i fa?? de înainta?ii scenei române?ti?

Eu ?tiu c? am p?rin?i ?i cine are p?rin?i trebuie s?-i respecte, s? nu-i uite. S? nu cread? cineva c? a-nceput Teatrul cu el. E plin teatrul de asemenea suficien?e. Unii r?mân în istorie, al?ii nu r?mân cu nimic!

Dem R?dulescu a r?mas în istorie, în istoria teatrului ?i a filmului românesc. Din p?cate, ultimele proiecte nu ?i le-a mai v?zut realizate. Via?a nu-i atât de lung? pe cât pare. footer