Revista Art-emis
Verticalul profesor Raoul ?orban PDF Imprimare Email
Constantin Musta??   
Duminică, 01 Iulie 2012 08:07
Prof. Raoul ?orbanS-a n?scut în anul 1912, la Dej, în familia pianistului ?i compozitorului Guilelm ?orban, autorul cântecelor „Mai am un singur dor", „Pe lâng? plopii f?r? so?" (Mihai Eminescu), „Numai una" (George Co?buc), dup? versuri de Eminescu, Goga, ?t. O. Iosif, Dimitrie Bolintineanu, Alecsandri ?i a altora. E o Legend? care, de ?ase ani, ne prive?te de Dincolo. A studiat la Blaj, Cluj, Milano, Viena ?i Graz. Vorbea fluent cinci limbi. A fost violonist, a pictat, a fost secretarul Reziden?ei Regale a ?inutului Some?, a întemeiat în timpul Dictatului de la Viena singura editur? româneasc? din nordul Ardealului, cedat Ungariei. A fost profesor universitar la Cluj, Bucure?ti ?i Madrid.

I-a revenit misiunea s? reorganizeze înv???mântul artistic universitar din Cluj, fiind primul rector al Institutului de Arte. A elaborat 20 de c?r?i de critic? de art? ?i a dat girul la 60 de titluri de doctor. Inclusiv celui atribuit lui Andrei Ple?u! I-a cunoscut pe Gheorghe Pop de B?se?ti, pe Octavian Goga, pe Iuliu Maniu ?i pe dr. Petru Groza, pe mare?alul Antonescu ?i pe Horthy, pe Gheorghiu-Dej ?i pe Clinton! O lume... La întrebarea „A fost Holocaust în România?", r?spunsul s?u e unul ferm, f?r? dubii: „EXCLUS!". Altundeva a fost. Ungaria a trimis la moarte 618.000 de evrei în dou? luni! A spus-o ?i la inaugurarea Muzeului Holocaustului, în Statele Unite, la Washington. I-au sus?inut opinia ?i doi Mari Rabini pleca?i din România: Alexandru ?afran din Geneva ?i Moshe Carmilly-Weinberger din New York. Au afirmat-o ?i istorici importan?i. A recunoscut- o ?i Fildermann, conduc?torul de-atunci al comunit??ii evreie?ti din România. Iar pe profesorul Raoul ?orban (foto), neevreul care a salvat de la moarte evrei, ca o normal? ?i omeneasc? recunoa?tere, l-au invitat la Institutul Yad Washem din Ierusalim, spre a-i atribui titlul „Drept între popoare". Apoi, l-au declarat ?i Cet??ean de Onoare al Israelului. Titluri atribuite, de fapt, unei întregi re?ele române?ti ale omeniei, care au func?ionat cu tacita aprobare a mare?alului Ion Antonescu...

Constantin Musta??: Au devenit notorii, mai ales în lumea evreiasc?, tensiunile în rela?iile ?orban-Braham. Cine este Randolph Braham?

Prof. Raoul ?orban: Este un cercet?tor al Holocaustului din Ungaria. Tr?ie?te la New York ?i este profesor la City College of the City University. O vreme a locuit la Dej. L-am cunoscut la Bucure?ti, la Institutul de Istorie a Partidului Comunist Român, la o sesiune de comunic?ri. A vorbit române?te, destul de bine, surprinzându- i pe participan?i cu o propunere nea?teptat?: s? se ridice la Bucure?ti o statuie închinat? mare?alului Antonescu, pe care îl considera salvatorul evreimii din România. A intervenit atunci Gheorghe Gaston-Marin, ?i el evreu, care a adus împotriva propunerii lui Braham afirma?iile rabinului Moze? Rosen, care l-a calificat pe mare?al drept nazist, c?l?u ?i unealt? a lui Hitler...

C.M.: Era prima „ie?ire" a lui Braham?

R.?.: Nu. Preocup?rile lui erau vechi. Pân? în 1990, pozi?ia lui a fost una corect?, dup? care, inexplicabil, ?i-a modificat radical pozi?ia, mai ales dup? ce pre?edintele Ungariei, Arpad Goncz, l-a invitat la „Palat", decernându-i una dintre cele mai importante medalii ale Ungariei. De-atunci a declan?at incalificabila campanie, folosind toate mijloacele. M? atac? pe mine, îi pune la zid, cu neobr?zare, pe rabinii Alexandru ?afran ?i Moshe Carmilly-Weinberger. Articole gen „Pretinse ac?iuni de salvare", „Purificarea istoriei în România", au invadat toat? presa. Sunt mostre cum se pot construi minciuni, cum se pot r?st?lm?ci fapte...

C.M.: Ce urm?re?te, de fapt, Braham?

R.?.: S? contribuie substan?ial la ?tergerea crimelor Ungariei împotriva evreilor ?i s? „fabrice" documente ?i m?rturii pentru o altfel de istorie. Nu scap? niciun prilej s?-i învinov??easc? pe rabinii Alexandru ?afran ?i Moshe Carmilly-Weinberger c? vor s? scoat? basma curat? atât România, cât ?i pe Antonescu...

C.M.: ...Ciudat? schimbare! Braham, cel care sugerase chiar ?i ridicarea unui monument pentru mare?al, a ajuns s?-?i „demoleze" propriile-i idei!

R.?.: Acest Braham minte. E penibil! A devenit un „hopa Mitic?". Neag? totul. Neag? ajutorul românilor în vremea Holocaustului. Neag? salvarea evreilor cu vapoarele prin portul Constan?a, prin Sulina. Neag? salvarea lor cu trenurile, prin Bulgaria, cu destina?ia Palestina.

C.M.: Domnule Raoul ?orban, eu am stat de vorb? cu oameni care s-au aflat în acele ac?iuni. Am cunoscut chiar ?i unul dintre ofi?erii care s-au aflat într-un vapor românesc, a c?rui misiune a fost de a supraveghea ?i proteja convoiul în care au fost îmbarca?i evreii. Erau destule informa?ii privind iminen?a unor atacuri armate. M?rturiile lui Cezar Apreotesei le-am publicat, iar azi sunt documente care dezmint campania de denigrare ?i nedreapt? acuzare a României, declan?at? de Randolph Braham! Dumneavoastr? ce ?ti?i despre destinul vaporului „Kazbek"? V?-ntreb, ?tiind c? era destinat ?i plec?rii dumneavoastr? în Palestina. Pe-atunci era?i cet??ean ungur, dar autorit??ile române v-au „confec?ionat" acte de identitate care atestau c? sunte?i evreul Robert ?milovici.

R.?.: O vreme s-a ?tiut c? a fost scufundat. Cu acel vas a plecat ?i rabinul Clujului, Moshe Carmilly, sub numele de Gottesman. Peste ani, la New York, dar ?i la Cluj-Napoca, am discutat cu Moshe Carmilly, mai ales c? între timp am luat cuno?tin?? despre studiul asupra vapoarelor angajate în acele curse de Statul Român. Un studiu amplu, f?cut de un ofi?er de marin?, Cezar Apreotesei, care a tr?it în ultima parte a vie?ii la Timi?oara...

C.M.: L-am cunoscut! Mi-a oferit chiar ?i documentele oficiale, care au stat la baza studiului amintit. A fost comandantul „Vân?torului de submarine" VS-3, care a avut misiunea de a escorta vaporul Kazbek!

R.?.: A?a este. El a comandat escorta vasului Kazbek, din portul Constan?a spre Palestina. Kazbek avea 180 de tone ?i putea transporta 300 de oameni... În disperarea de-atunci, în vapor s-au înghesuit 750 de refugia?i, între ei fiind ?i 256 de copii, majoritatea orfani, cu p?rin?i extermina?i în lag?rele mor?ii. Gândi?i-v? ?i la bagajele pe care le c?rau!

C.M.: Sub ce pavilion naviga vasul?

R.?.: Turcesc! În a doua jum?tate a lunii mai 1944, din Turcia au fost trimise la Constan?a, în acest scop, patru vase turce?ti: Kazbek, Marina, Bulbul ?i Mefkure, ultimele trei fiind veliere. Între 3-5 august, când au plecat velierele din portul Constan?a, dup? consemn?rile istoricului naval Nicolae Koslunski, coleg de promo?ie cu ofi?erul Cezar Apreotesei, în cele trei veliere erau în jur de 1.000 de refugia?i...

C.M.: Informa?ii exacte! Cezar Apreotesei, în întâlnirea pe care am avut-o, mi-a povestit c?, la un moment dat, cele dou? „vân?toare de submarine", care le-au escortat, s-au întors la baz?, iar velierele ?i-au continuat drumul. În zona Burgas, unul dintre veliere, Mefkure, a fost scufundat ?i, din cei aproximativ 320 de oameni, doar cinci ?i echipajul turcesc au fost salva?i de velierul Bulbul. Mi-a mai povestit atunci ?i faptul c?, din portul Constan?a, în Prim?vara anului 1944, plecaser? înc? dou? vase: Milka, cu 360 emigran?i ?i Mari?a, cu 200. ... ?i Kazbek, când a plecat?

R.?.: La 7 iulie 1940. A ajuns în Bosfor dou? zile mai târziu, refugia?ii, în jur de peste 800, au fost trimi?i în carantin?, la Haydar Pa?a. A fost o misiune extrem de grea, în orice clip? vasul putând fi înghi?it de Marea Neagr?. Este motivul pentru care, pentru asigurarea ordinei pe vas, ?i pentru interven?ii în cazuri grave, pe vas s-a instalat un grup de paz? ?i control, alc?tuit din ?ase marinari români, sub comanda c?pitanului Dumitru Trandafirescu. Un transport vegheat ?i de remorcherul românesc „Basarabia", aflat sub comanda aspirantului Ion Fulgeanu. ...
Fapte aproape ne?tiute. Sau, uitate! ?i nu erau ini?iative sc?pate de sub controlul autorit??ilor române! Mult? vreme, marinarul Cezar Apreotesei a crezut, din avalan?a de informa?ii, c? vaporul Kazbek a fost scufundat în dreptul portului Varna, probabil de submarine ruse?ti. În anul 1986, când i-a fost dat s? afle despre m?rturiile unor supravie?uitori, inclusiv din reportajele mele, m-a c?utat. Atunci au început dezv?luirile. Atunci a aflat c? în „Kazbek" se afla rabinul Clujului, Moshe Carmilly, dar ?i o alt? mare personalitate, Maie Rose, care avea s? devin?, peste ani, ambasador al Israelului în SUA. La 3 iunie 1987, dup? încheierea mandatului s?u, vorbind la Radio Washington, a evocat cu emo?ie ?i c?l?toria de la Ia?i la Constan?a, ?i îmbarcarea, la 7 iulie 1944, pe vasul Kazbek.
Au ap?rut ?i contestatarii. Un fel de „Gic? contra"...

C.M.: Cine sunt „contestatarii"? - am încercat s?-l întreb pe profesorul Raoul ?orban...

R.?.: Cei ce ne-au purtat sâmbetele în toate vremurile! ?i o mai fac ?i azi. Dar, ca ?i Beniuc, sunt destui care se dezmeticesc greu. Ce gesturi pot fi mai pline de omenie decât acestea, care au înfruntat pân? ?i mânia antievreiasc? a lui Hitler?! Ne e dat s? înfrunt?m un fel de fundamentalism hunic. Vor Transilvania! Dup? ei, în anun?area celor 51 de ani de anexare sub amenin??ri r?zboinice, Transilvania trebuie s? r?mân? parte integrant? a Sfintei Coroane Ungare, iar grani?a trebuie s? fie pe crestele Carpa?ilor, ca s?-?i poat? ap?ra propria-i independen??. Ungaria î?i arog? dreptul de proprietar asupra Transilvaniei! De nu, plutesc amenin??ri cu iz de Holocaust!

C.M.: St?pân? peste înc? vreo ?ase milioane de români!

R.?.: Toat? Ungaria, cu unguri, slovaci, austrieci, ruteni, români, sârbi, sa?i ?i alte minorit??i care tr?iesc acolo, are în jur de nou? milioane de locuitori, f?r? a mai ?ti azi câ?i au rezultat din ma?in?riile infernale ale unguriz?rii. Cartea lui Endre Bajcsy-Zsilinszky, plin? de false ?i grave afirma?ii istorice, e cinic?. Pentru autor, faptul c? în Ardeal, din cinci locuitori, patru sunt români, e un argument... ridicol! Acest Zsilinszky are ?i solu?ii: „Na?iunea maghiar? este gata, în orice clip?, s? ia arma în mân?, pentru a-?i asigura acest drept, chiar cu sacrificiul vie?ii... De ce? Pentru c?, f?r? Transilvania, nu exist? un Stat Ungar, nu exist? o misiune ungar? realizabil?, nu exist? via?a ungureasc?".

C.M.: Cine e acest Bajcsy-Zsilinszky Endre?

R.?.: Un înver?unat antiromân, gata în orice clip? s? ia arma în mân?, cum singur declar?, pentru a-?i asigura acest drept. S-a n?scut într-o familie de mo?ieri. A fost antinazist convins, dar numai în privin?a ideilor revizioniste, n?scute dup? Tratatul de Pace de la Paris. Nume un pic exotic pentru galeria numelor ungure?ti. A studiat Dreptul la Cluj ?i Haidelberg, ?i a fost un apropiat al lui Horthy. În decembrie 1944, a fost spânzurat...

C.M.: Se cunosc împrejur?rile?

R.?.: În anii '30, el era de stânga, apropiat de social-democra?ie. În 1944, s-a opus Gestapoului cu arma în mân?, fiind r?nit. A ajuns apoi în pu?c?rie, îns?, dup? ce a fost eliberat, a fost rearestat. La 24 decembrie 1944, l-au spânzurat...

C.M.: L-a?i cunoscut?

R.?.: Da, chiar foarte bine. Ne-am întâlnit de multe ori... Profesorul Emil Ha?ieganu m-a delegat s? port discu?ii cu el în problema Transilvaniei. M?rturisea ?i sus?inea ideile cuprinse în cartea „Transilvania. Trecut ?i viitor". O carte comandat? de regimul lui Horthy, scris? ini?ial în limba maghiar?, pentru a contrabalansa activitatea prin?ului ?tirbey ?i a lui Grigore Gafencu, ?i tradus? apoi în limba englez?, pentru a contesta în fa?a opiniei publice de limb? englez?, tezele lui Seton-Watson din bro?ura „Transilvania: A Key-Problem" („Transilvania: problem? cheie"). Dup? 46 de ani, versiunea în limba englez? a fost realizat?, sub auspiciile oficiale ale Ministerului Culturii din Ungaria, chiar de c?tre Arpad Goncz, pre?edintele Ungariei, la acea or?! A fost o „bomb?" editorial?. O carte cu un profund con?inut ?ovin, un act politic ?ocant, periculos, în?esat? de provoc?ri precum: „...O asemenea misiune cere în mod imperativ o Ungarie foarte puternic?, capabil? s? apere atât politic, cât ?i militar propria-i independen??. Ceea ce presupune o frontier? pe întreaga linie a Carpa?ilor"; „Na?iunea maghiar? (...) în mod ferm, indubitabil, pretinde s? i se respecte dreptul de proprietate asupra întregii Transilvanii..."; „Na?iunea maghiar? este gata, în orice clip?, s? ia arma în mân?, pentru a-?i asigura acest drept, chiar cu sacrificiul vie?ii sale în acest? lupt?"; „În schimb, argumentele României pentru st?pânirea Transilvaniei se bazeaz? pe un singur aspect ?i înc? anemic: pe majoritatea etnic? - români - un argument pur ?i simplu ridicol".

C.M.: Ridicol? era logica lui Bajcsy-Zsilinszky! El afirm? în carte c? în Ardeal din cinci oameni, patru sunt români, dar n-a ajuns s?-l citeasc? pe Istvan Szechenyi, care, în 1837, afirma c? „Nu p?mântul face ?ara, oamenii fac ?ara!"...

R.?.: Acesta e doar unul din miile de volume „destinat fiec?rui ungur cu sim? de r?spundere, el putând fi recomandat în zilele noastre întregului popor maghiar"... Face parte din „lan?ul educativ", începând înc? din prima zi de gr?dini??! S? mai mire pe cineva participarea Ungariei la înf?ptuirea tragediilor umane, antievreie?ti, sau antiromâne?ti, în timpul Holocaustului declan?at de „Imperiul Nazist"...
Dup? opinia lui Braham, implicarea românilor în salvarea evreilor e o fantezie ce s-a n?scut în închipuirea lui Moshe Carmilly- Weinberger ?i a lui Raoul ?orban, pentru a „polei" imaginea României ?i a scoate în eviden?? barbaria ungurilor. El crede c? to?i oamenii sunt în stare de astfel de tr?d?ri! Ce vrea, de fapt, Braham? S? participe la rescrierea istoriei Regatului Ungar. S? ?tearg? din memoria omenirii cele 618.000 de crime, s?vâr?ite din ordinul autorit??ilor ungare în timpul Holocaustului din anii 1940-1944, ?i s? reînvie vremea amiralului Horthy. O vreme de m?rire a Regatului Ungar...

C.M.: La grea misiune s-a înh?mat Braham. S? albeasc? pete care au înnegrit paginile de istorie din vremea particip?rii masive a Ungariei la Holocaust!

R.?.: Voi cita dintr-o scrisoare pe care am primit- o din Los Angeles, în leg?tur? cu atitudinea ungurilor ?i a românilor fa?? de evrei, în cel de-al doilea R?zboi Mondial: „Când în ultimele s?pt?mâni de r?zboi se cutremura p?mântul sub unguri ?i pr?bu?irea imperiului nazist era iminent?, atunci, cu cea mai crunt? barbarie ?i cu o grab? incredibil?, ungurii au deportat ?i au fost asasina?i 618.000 de evrei (conform statisticilor ungare!) în cuptoarele de la Auschwitz ?i pe malurile Dun?rii, la Budapesta. (...) Deviza românilor era „emigrare, nu deportare!". Dar, cum a procedat R. Braham în articolul s?u def?im?tor? El a ascuns masacrele s?vâr?ite de armata ungar? la Novi- Sad, ca ?i m?celul de la Kamene?-Podolsk, din anul 1941, când au fost asasina?i 36.000 de evrei din zona Maramure?ului, de?i men?ioneaz? evenimentul de acolo, dar o face cu litere minuscule, într-o not? de subsol, ca s? nu se observe. (...)". Din cartea lui Braham lipse?te esen?ialul: tragedia particular?, special? a evreimii ungare - dup? cum observa Gyorgy Ranki, fostul director al Sec?iei de Istorie din cadrul Academiei Ungare de ?tiin?e. Din revista „Elet es irodalom", afl?m c? Braham supune unui tratament de înfrumuse?are comportamentul ungurilor din perioada Holocaustului. Din acest motiv, conducerea Comunit??ii din Budapesta a permis difuzarea c?r?ilor sale subiectiviste, „care nu se puteau desface decât prin biroul Comunit??ii evreie?ti din Budapesta" (G. Komoroczy, „A zsido Budapest" - „Budapesta evreiasc?", 1992).

C.M.: Acest „istoric" a devenit un „activist" de seam?!

R.?.: Scrisoarea din Los Angeles atrage aten?ia c? Braham a declan?at o puternic? propagand?, plin? de ur?, împotriva celor care au sus?inut ?i au argumentat atitudinea uman? a românilor în chestiunea salv?rii evreilor refugia?i în timpul R?zboiului. Adev?rul în chestiunea evreiasc? nu serve?te interesele politicilor ?i afacerilor lui Braham. Onorurile acordate ?i sus?inerea care i-a fost acordat? de autorit??ile postbelice din Ungaria, oblig?. ?i, pentru asta, trebuie s? recurg? la orice. S? joace cum se cânt? la Budapesta. De?i este evreu, Braham reînvie stafii ?i tr?ie?te intens sloganul „Cel ce nu simte durerea Trianonului, nu este ungur"...
... Sfidând ?i adev?rul despre cei 30.000 de evrei salva?i de România! - A?a este. Iar pentru mine r?mâne enigmatic? ?i atitudinea lui Jean Ancel, n?scut la Ia?i, care tr?ie?te azi la Ierusalim. El este cel care a îngrijit cartea de amintiri a lui Alexandru ?afran. O carte corect?, din care a lipsit un singur am?nunt din cuvântarea Marelui Rabin Alexandru ?afran în Parlamentul României, sus?inut? în anul 1995: mul?umirile pe care mi le-a adresat mie, pentru ce am f?cut în acei ani, pentru salvarea evreilor. Enigma este legat? de semn?tura lui Jean Ancel pe „Scrisoarea deschis?" publicat? în revista „Menora" din Toronto ?i adresat? Marelui Rabin, al?turi de cele ale lui Radu Ioanid, Eschenazy ?i Braham. Atunci a început deformarea adev?rurilor despre rolul României în salvarea evreilor. ?i nu numai...!

C.M.: Ce simbolizeaz? „Menora"?

R.?.: Este un sfe?nic cu ?apte tor?e, în care, în ?abes, ard lumân?rile de vineri seara pân? sâmb?t? seara. „Declara?ia" lua atitudinea împotriva „neru?inatei cuvânt?ri a Marelui Rabin ?afran în Parlamentul României", dând tonul ?i în cazul mare?alului Antonescu, punându-ise în cârc? destule fapte imaginate de semnatari. O scrisoare înc?rcat? de prea multe patimi ?i minciuni! Cine va citi „Testamentul" lui Wilhelm Fildermann, legalizat în anul 1956, la New York, va g?si m?rturii despre fa?eta negat? de unii, a mare?alului Antonescu: „(...) Adev?rul este c? Mare?alul Antonescu este cel care a pus cap?t mi?c?rii fasciste din România, oprind toate activit??ile teroriste ale G?rzii de Fier, din anul 1941 ?i suprimând toate activit??ile politice ale acestei organiza?ii. (...) În timpul domina?iei hitleriste în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mare?alul Ion Antonescu, care a f?cut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expu?i persecu?iilor rasiale naziste. (...) El este cel care mi-a dat pa?apoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazist? a evreilor din Ungaria, a c?ror via?? era în pericol!".

C.M.: Cât de profunde sunt cercet?rile de pân? azi, privind Holocaustul?

R.?.: Nu pot pune niciun pre? pe verdictele date sub impulsul unor interese politice de moment, cum, din p?cate, s-au lansat pân? acum. Echipa „Wiesel", dup? cum a fost alc?tuit? ?i a pornit cercetarea, n-are credibilitate. Nu avea credibilitate nici Moses Rosen, implicat peste m?sur? în jocuri politice, interesat direct sau indirect s?-?i impun? punctul de vedere, ca s? nu mai amintesc numele lui Radu Ioanid ?i rolul lui în acuzarea României de participare la Holocaust. El este între cei care au impus minciuna ?i falsul înscris pe panourile de la „Muzeul Holocaustului" de la Washington...

C.M.: ... La inaugurarea c?ruia a?i fost între invita?ii de onoare!

R.?.: A?a este... În anul 1993, la sfâr?itul lunii aprilie, am c?l?torit cu avionul preziden?ial, în cadrul delega?iei conduse de pre?edintele de-atunci al României, domnul Ion Iliescu. În calitate de „Drept între popoare" ?i „Cet??ean de Onoare al Israelului", am fost primul invitat la recep?ia oficial? oferit? de pre?edintele Statelor Unite, chiar înaintea pre?edintelui, având rezervat un loc chiar lâng? pre?edintele Bill Clinton, cum am aflat apoi de la telereporterul M?nase Radnev, aflat ?i el printre membrii delega?iei României...

C.M.: ... S?-n?eleg c? a?i fost prezent la festivit??i, dar nu ?i la recep?ia oficial?...?

R.?.: A?i în?eles bine! Invita?ia de onoare care mi s-a f?cut, l-a înfuriat într-atât pe Moses Rosen, încât a manipulat schimbarea invita?iei mele la recep?ie ?i a impus dirijarea mea spre o sal? secundar?, un fel de antecamer?... O scen? penibil?, pus? la cale de ?ef-rabinul României, prin Radu Ioanid. Gest descalificant, revolt?tor! Un „joc" c?ruia nu i-am dat curs. Am preferat s? vizitez Biblioteca Congresului SUA, aflat? vizavi. ?i n-am avut ce regreta... Cum se ?tia c? printre invita?i eram doar doi de?in?tori ai titlului de „Drept între popoare", eu ?i un polonez, absen?a mea a fost remarcat?, iar seara, la hotel, am primit multe telefoane pentru a fi întrebat ce s-a întâmplat. Nu ?tiu cât a fost „triumful" lui Moses Rosen, dar adev?ra?ii organizatori, aflând, erau îngrijora?i s? nu declan?ez un scandal. N-am f?cut-o!

C.M.: Care e adev?rul despre cifrele privind holocaustul, afi?ate la Muzeul Holocaustului?

R.?.: Am spus-o în repetate rânduri: în mod nedrept ?i absurd, România este învinov??it? pentru cei aproximativ 200.000 de evrei trimi?i de unguri la Auschwitz! E o fals? ?i nu întâmpl?toare „contabilitate". ?i asta o ?tie bine acest „juc?tor" numit Elie Wiesel! E acela?i lucru ?i la „Templul Coral" din Bucure?ti. ?i-acolo, din textul înscris pe placa de marmur?, rezult? c? evreii au fost trimi?i la moarte de c?tre români. Alt fals grosolan! M? preocup? ?i m? nelini?te?te ?i faptul c? pe frontispiciul sinagogii evreilor neologi din Cluj, de pe strada Horia, continu? s? existe un text mincinos, prin care se atribuie crimele împotriva evreilor... fasci?tilor! Cine erau, de fapt, „fasci?tii"? Cine i-a deportat din ghetoul de la Cluj pe cei 18.000 de evrei, dup? ce au fost încartirui?i la Fabrica de C?r?mid?? Fasci?tii? Nu fasci?tii, ci Statul Ungar i-a deportat! Poli?ia ?i jandarmeria Regatului ungar. Termenul „fascist" este o poleial?. O „metod?" prin care sunt ocroti?i criminalii. E vremea, dup? ?aizeci de ani, s? se spun? adev?rul, eliminând „m??tile" tranzi?iei. Chiar dac?, teatral, prin anul 2005, Laszlo Tokes s-a a?ezat în genunchi, în fa?a Templului ?i a rabinului?ef al Cultului Mozaic din România, Moses Rosen, cerând iertare pentru faptele înainta?ilor s?i.
Faptele petrecute atunci au îndoliat lumea civilizat?. Da, în Ungaria - cu nordul Ardealului anexat - a fost Holocaust! ?i-n România au fost crime, a c?ror istorie n-are verdictul unor cercet?ri temeinice, desprinse de zona intereselor politice de moment. Dar nu Elie Wiesel are dreptul s? conduc? o astfel de ac?iune. Oare de ce „tac" arhivele? Oare de ce ni?te pseudocercet?tori precum Randolph Braham, dup? ce ?i-au luat „tainul" ?i ?i-au fixat pe piept cele mai înalte ordine ale unui stat, au pornit marele travaliu de despov?rare, transformând negrul consemnat alt?dat?, aproape în alb imaculat.

Nu pot s? nu închei acest reportaj, f?r? s?-i povestesc lui Elie Wiesel un fapt pe care l-am tr?it la Rozavlea, pe Valea Izei, la vreo dou?zeci de kilometri de Sighetul s?u natal. O întâmplare petrecut? prin anul 2003... Eram prezent la o nou? edi?ie a unei frumoase manifest?ri, al c?rei nume e unul aparent exotic: „Roza Rozalina". Vin acas? fiii satului, seadun? forma?ii folclorice din Maramure? ?i de pretutindeni, se-ncing petreceri, de la care nu lipsesc micii ?i p?linca... ?i eu sunt considerat un fel de fiu al satului, în care, atunci când s-a declan?at cumplitul Dictat de la Viena, tata era ?eful postului de jandarmi. Fapt pentru care, atunci când ?i peste evreimea din Maramure? pluteau nori negri ?i familia mea a trebuit s? plece... Atunci, în 2003, avea s? se petreac? un moment deosebit. A venit la Rozavlea o echip? de filmare americano-israelian?, format? din vreo 15 persoane. Era punctul de plecare în realizarea unui film pe traseul Haifa-Rozavlea- Sighet-Budapesta-Auschwitz.

?i-a propus o tem? deosebit de interesant?, dar ?i actual?. Povestea a pornit de la Haifa. Prin 1996, un grup de ziari?ti din Israel au început s? investigheze evrei proveni?i din România, care au tr?it ?i au p?timit în vremea Holocaustului. Erau la fel de dezinforma?i ?i dezorienta?i ca ?i dumneavoastr?, domnule Wiesel! În Haifa, au g?sit o femeie care avea 82 de ani. Când au rugat-o s? le povesteasc? despre suferin?ele pe care i le-au produs românii în perioada 1940-1944, a r?mas mirat?, dar ?i mai mira?i au r?mas cei trei ziari?ti care îi b?tuser? la u??: „S? ?ti?i c? românii nu mi-au f?cut niciun r?u! Ei s-au str?duit, cât au putut, s? ne ajute. Când ne-au dus în lag?rul de la Dragomire?ti, au încercat s? ne aduc? ap?, pâine, mâncare... Ne-au dat haine de-ale lor, ??r?ne?ti, ne-au ascuns prin ?uri... Dup? un timp, ungurii ne-au dus ?i ne-au b?gat în trenuri de marf?. Ei ne-au trimis la Auschwitz...".

Au aflat apoi ?i povestea familiei Ovici. „Tata avea mai multe pr?v?lii în comuna de pe Valea Izei. El ?i fra?ii mei mai mari le ?ineau. Oamenii l-au iubit, iar noi, copiii, eram în bun? prietenie cu to?i cei de vârsta noastr?. Noi am fost zece fra?i... Eu am fost cea mai mic?, ?i a treia de în?l?ime normal?. ?apte fra?i au fost pitici..."
E momentul când jurnali?tii au r?mas câteva clipe mu?i, cu gândul spre un subiect care se anun?a senza?ional: „Cei ?apte pitici din Rozavlea româneasc?!"... ?i pove?tile au continuat. Zeci de întreb?ri, albumul de amintiri, lag?rul de la Dragomire?ti, drumul spre lag?rele mor?ii, drama familiei, reîntoarcerile, povestea mormântului din cimitirul evreiesc din Rozavlea, plecarea în ?ara F?g?duin?ei... Peste dou? zile, reportajul senza?ional ap?rut în ziarele din Haifa, era preluat de ziare de pe patru continente. O editur? din Munchen a intrat în contact cu autorii ?i le-a propus un contract pentru o carte de 300-400 de pagini. Peste un an, cartea despre cei ?apte pitici din Maramure? - România trezea un interes nesperat de mare. Autorii c?r?ii au primit apoi o alt? tentant? propunere: s? participe la realizarea unui film, care avea în vedere via?a celor ?apte pitici, care, între altele, alc?tuiau ?i o forma?ie artistic? unic?.
Atunci, în miezul verii 2005, am întâlnit echipa de filmare, alc?tuit? din colaborarea între dou? Case de Film, una din Israel ?i alta din Statele Unite. Cum transmiteam în direct la Radio Cluj - conduceam pe-atunci Departamentul de Actualit??i - am introdus în program ?i un radioreportaj live de aproape o jum?tate de or?, relatând câteva momente înc?rcate de emo?ie: primarul ing. Gheorghe Vi?ovan, cu e?arfa tricolor? la piept, depunând o coroan? de flori la mormântul p?rin?ilor celor „?apte pitici", reg?sirea Casei Rituale ?i a casei familiei, iar seara, la Sala de Festivit??i a comunei, întâlnirea cu b?trânii comunei. Oameni care i-au cunoscut pe cei „?apte pitici", ca ?i pe ceilal?i evrei care au fost du?i în lag?re de c?tre administra?ia ungar?. Drame petrecute nu pe scena teatrului de r?zboi, ci în spatele frontului. Vreo trei ore a ?inut acea „sear? a rememor?rilor", spre miezul nop?ii cameramanii înc? înregistrau senza?ionalele amintiri ale „seniorilor" din Rozavlea.
Peste dou? zile, echipa de filmare pleca la Sighet, pe urmele familiei Ovici, dar ?i ale dumneavoastr?, domnule Elie Wiesel. Traseul mai avea apoi alte dou? importante puncte de reper: Budapesta ?i Auschwitz. Din câte am auzit, filmul a fost realizat, dar n-am avut îns? ?ansa s?-l v?d. Pot îns?, f?r? ocol „diplomatic", s? v? spun, dintr-o m?rturie a coordonatorului de program, un evreu plecat din România prin anii '70, c? imaginea ini?ial?, apropiat? de cea a dumneavoastr? („România a ucis, a ucis, a ucis!"), n-a mai r?mas aceea?i: prin interven?ia ferm? a românilor, la Rozavlea, pe-atunci în zona anexat? Ungariei, evreii au sim?it aproape de ei sufletul românilor. La mai bine de 1.000 de kilometri, la Odessa, ca ?i la Ia?i, Dorohoi sau în Transnistria, era r?zboi, cu mul?i eroi ?i drame omene?ti cumplite, ale c?ror scenarii au r?mas pân? azi controversate. Au fost s?vâr?ite pe scena teatrului de r?zboi! (Cluj-Napoca, noiembrie 2011)

Not?: Articolul a ap?rut în „Condeiul Ardelean", nr. 245/4-17 mai 2012 Dosarele istoriei footer