Revista Art-emis
Arhive secrete (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Miercuri, 09 Mai 2012 16:18
Strict secret
Relatarea întâlnirii dintre Leonid Ilici Brejnev şi Nicolae Ceauşescu
1 august 1979, Crimeea[1]
Strict secret
20 august 1979
Către secretarii CC al PC ai Moldovei
Informaţie cu privire la întâlnirea şi convorbirea din Crimeea a lui L. I. Brejnev cu Nicolae Ceauşescu, la 1 august 1979
La rugămintea C.C. al P.C. al Moldovei, V. I. Potapov, şeful Sectorului România al Secţiei C.C. al P.C.U.S., a transmis următoarea informaţie referitoare la această întâlnire şi convorbire a lui Leonid Ilici Brejnev cu Nicolae Ceauşescu. Întâlnirea nu a coincis cu odihna lui Nicolae Ceauşescu la noi, cum se procedează în mod tradiţional. După convorbire, Nicolae Ceauşescu a luat imediat avionul spre Bucureşti.
Leonid Ilici Brejnev l-a informat pe Nicolae Ceauşecu despre mersul construcţiei comuniste la noi în ţară şi a stăruit în detaliu asupra examinării unui şir de chestiuni primordiale legate de relaţiile sovieto-române. L. I. Brejnev a menţionat că, în octombrie 1978, la Bucureşti a avut loc o discuţie detaliată a conducătorilor români cu tov. Gromîko, Ponomariov, Rusakov, în cadrul căreia s-a evaluat negativ pe puncte abordarea separată de către România a chestiunilor legate de relaţiile bilaterale, de colaborare multilaterală a ţărilor socialiste, de politica internaţională.
Partea sovietică a supus atunci unei critici argumentate publicaţiile din R.S.R. privind aşa-zisa „chestiune teritorială” atitudinea conducerii române faţă de Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi faţă de problema chineză. Au fost analizate în mod critic aspecte negative ce ţin de abordarea de către România a unor chestiuni precum:
- încetarea cursei înarmărilor şi dezarmarea, securitatea europeană;
- traducerea în viaţă a Actului final al Conferinţei de la Helsinki;
- cooperarea balcanică;
- situaţia din Orientul Apropiat şi din Africa.
Folosind un bogat material faptic, s-a demonstrat lipsa de principialitate a poziţiei P.C.R. faţă de mişcarea de neangajare, ca şi faţă de ţările cu orientare socialistă şi de mişcarea comunistă internaţională. Însă „evenimentele care au urmat, a spus L. I. Brejnev, au demonstrat că conducerea P.C.R. continuă să-şi urmeze în fond „cursul special” de mai înainte şi chiar a întreprins un şir de acţiuni care accentuează divergenţele existente. O atare stare a lucrurilor ne îngrijorează foarte mult”.
Să luăm, de exemplu, atitudinea Romniei faţă de Organizaţia Tratatului de la Varşovia: foarte des, poziţia României la Consfătuirea Comitetului consultativ Politic şi la alte foruri ale acestei organizaţii diferă de abordarea comună a celorlalţi participanţi. „Noi, a spus Leonid Ilici Brejnev, respectăm originalitatea şi suveranitatea fiecărei ţări socialiste. Cele spuse se referă în totalitate şi la Rmânia. Însă viaţa demonstrează că interesele naţionale nu au decât de câştigat prin conjugarea puterilor noastre, prin disponibilitatea şi priceperea de a acţiona nu separat, ci în comun.”
Provoacă, de asemenea, o mare îngrijorare şi multe alte acţiuni ale reprezentanţilor români la întâlnirile multilaterale ale ţărilor socialiste. „Acum apare că a devenit o normă, a remarcat Leonid Ilici Brejnev, ca la întâlnirile comune, de îndată ce este vorba despre declaraţii în sprijinul luptei antiimperialiste a popoarelor, reprezentanţii români să refuze să le semneze. Ultimul exemplu, în acest sens, este întâlnirea de la Berlin a secretarilor Comitetelor Centrale pentru chestiuni internaţionale şi ideologice. Recunosc, nu pot înţelege de ce interesele României socialiste vin în contradicţie cu solidaritatea cu lupta patrioţilor din Nicaragua sau cu eforturile Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei pentru stabilirea unei păci trainice în Asia de sud-est. Gândiţi-vă la aceasta.”
Leonid Ilici Brejnev a demonstrat cu exemple concrete inconsistenţa abordării separate în relaţiile cu China. El a menţionat mai ales că la întâlnirea din anul trecut din Crimeea N. Ceauşescu afirma că, aparent, China este devotată cauzei păcii. Însă faptele au demonstrat contrariul. Într-adevăr, peste o jumătate de an, China a pornit o agresiune împotriva Vietnamului. Doar primind o ripostă puternică şi întâmpinând o condamnare hotărâtă a politicii sale de banditism de către comunitatea internaţională, Bejingul a fost forţat să-şi retragă trupele. Cu toate acestea, provocările chineze împotriva Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei se înmulţesc, la tratativele chino-vietnameze reprezentanţii R.P.C. cer cu obrăznicie ca Vietnamul să se supună dictatului lor.
Leonid Ilici Brejnev a constatat că, în politica practică din Orientul Apropiat, acţiunile României se îndreaptă tot mai mult într-o direcţie contrară acţiunilor Uniunii Sovietice, altor ţări socialiste. Referindu-se la aşa-numita „Chestiune teritorială”, Leonid Ilici Brejnev a spus că în cooperarea dintre ţările noastre multe depind de înţelegerea politică reciprocă dintre părţi. Toamna trecută, la Bucureşti, după întâlnirea noastră din Crimeea, în urma acordului dintre tovarăşii noştri şi ai voştri, a avut loc o discuţie amănunţită în care a fost expusă cu toată claritatea poziţia Biroului nostru politic în această chestiune şi ea rămâne neschimbată. Totuşi fapt e că relaţiile noastre bilaterale au devenit mai complicate. Ne vedem prea des siliţi să ne ocupăm nu de elaborarea unor acţiuni comune orientate spre viitor, ci să revenim la trecutul istoric, să vorbim a câta oară despre problemele pe care le-am abordat în discuţiile noastre. Aici Nicolae Ceauşescu a profitat de o pauză şi a spus că declaraţia semnată în 1976 constituie o temelie bună pentru relaţiile noastre reciproce, inclusiv pentru aşa-numita „chestiune teritorială”. Ce-i drept, a adăugat el, mai apar un şir de probleme, mai ales cele legate de publicaţiile pe teme istorice. Înainte de a veni aici, tovarăşii noştri mi-au dat o listă mare de materiale care se publică pe această temă în presa sovietică, în special în cea moldovenească. Propun ca istoricii noştri să dezbată aceste probleme. Să punem capăt o dată pentru totdeauna acestor probleme. Ele nu trebuie să arunce o umbră asupra relaţiilor noastre. Continuându-şi ideea referitoare la această chestiune, Leonid Ilici Brejnev a spus că „... noi nu ne-am dori să desfăşurăm o polemică cu tovarăşii români, însă voi spune pe faţă că în acest caz multe vor depinde de noi. Sunt de acord cu tine: trebuie să nu mai apară publicaţii pe chestiuni istorice. Ştim ambii despre ce este vorba. Să considerăm că ne-am înţeles asupra acestei chestiuni. Sunt sigur că înţelegerea asta va fi de folos Partidului Comunist Român, întregului popor român”. Nicolae Ceauşescu a declarat imediat că este de acord. În încheiere, Leonid Ilici Brejnev a spus: În 1976, la Bucureşti, am semnat o bună declaraţie comună. În 1978, la Moscova, în cadrul consfătuirii C.C.P., am semnat o declaraţie unde am trasat o linie coordonată în chestiunile internaţionale. Există un teren vast pentru o cooperare bazată pe paritate. Însă aici e nevoie de „eforturi comune, de acţiuni comune, exprimate nu doar în cuvinte, ci şi în fapte. Dacă va fi aşa, munca făcută în comun va fi răsplătită însutit”.
În timpul discuţiei, Nicolae Ceauşescu a adoptat o strategie defensivă, vădit împăciuitoare. Căutând să atenueze divergenţele, el a afirmat că România a mers şi va merge împreună cu celelalte ţări participante la Tratatul de la Varşovia în direcţiile principale ale politicii internaţionale, precum destinderea, dezarmarea, securitatea în Europa, susţinerea mişcării de eliberare. Spre deosebire de întâlnirile precedente, NicolaeCeauşescu nu a început, de fapt, să contrazică criticile aduse politicii chineze, nu a încercat să o justifice şi a declarat că România condamnă agresiunea Chinei în Vietnam. În acelaşi timp, el a confirmat deja cunoscuta poziţie română faţă de evenimentele din Cambodgia şi a legat evaluarea pozitivă a începutului tratativelor sovieto-chineze de afirmaţiile obişnuite privind schimbările pozitive în viaţa internă a Chinei. În afară de aceasta, NicolaeCeauşescu a încercat să justifice acţiunile separatiste ale lui A. Sadat, s-a pronunţat din nou pentru organizarea unei conferinţe internaţionale referitoare la Orientul Apropiat. Făcând bilanţul convorbirii, Leonid Ilici Brejnev a revenit la situaţia Din Asia de Sud-Est, unde s-a creat unul din cele mai periculoase focare ale tensiunii internaţionale. El a supus unei critici aprofundate politica României în această regiune, spunând că instaurarea păcii în Asia de sud-est depinde într-o mare măsură de fiecare ţară socialistă, de disponibilitatea de a acţiona în spirit internaţionalist.
În timpul întâlnirii, NicolaeCeauşescu s-a adresat cu rugămintea de a vinde petrol sovietic României, deoarece ea se confruntă în prezent cu o acută problemă de echilibru energetic. Plata pentru petrolul sovietic ar putea fi efectuată fie în valută forte, fie cu produse alimentare, inclusiv carne. Drept compensaţie, ei (românii) se angajează să vândă produse petroliere Moldovei, Ucrainei şi altor regiuni ale U.R.S.S. situate în apropierea României. Leonid Ilici Brejnev a răspuns: „Aceasta este o problemă foarte complicată. Vorba e că noi nu avem un surplus de petrol, toate resursele, până la ultima tonă, sunt calculate şi distribuite pentru mulţi ani înainte”.
C.C. al P.C.U.S. consideră că această convorbire între Leonid Ilici Brejnev şi Nicolae Ceauşescu a fost, în linii generale, utilă din punctul de vedere al intereselor U.R.S.S. şi al altor ţări frăţeşti, întrucât a oferit posibilitatea de a expune linia generală privind cele mai importante probleme ale politicii internaţionale şi de a demonstra inconsistenţa poziţiilor române. Totodată, luând în considerare experienţa trecutului, nu avem nici un temei să aşteptăm schimbări esenţiale în practica politică a conducerii române.
P.C.U.S. va tinde şi pe viitor, în mod perseverent şi consecvent, să limiteze la maximum dauna care rezultă din „cursul separat” al conducerii române pentru interesele comunităţii socialiste. În acest scop, partidul nostru consideră că e necesar să exercite influenţă asupra lui Nicolae Ceauşescu, supunând criticii aspectele politicii române care sunt potrivnice cursului comun al statelor socialiste frăţeşti.
Locţiitor al şefului Secţiei Informaţii
şi Relaţii cu Ţările Străine a C.C. al P.C. al Moldovei
semnătura
M. Mumji
------------------------------------------------------
[1] Gheorghe Buzatu, Nicolae Ceauşescu - Biografii Paralele. Stenograme şi Cuvântări Secrete. Dosare Inedite. Procesul şi Execuţia. Iaşi, Editura TipoMoldova, 2011. Arhiva Organizaţiilor Social Politice ale Republicii Moldova, fond 51, inv. 50, dosar 6, filele 80-85
footer