Revista Art-emis
Anexarea Moldovei dintre Prut ?i Nistru de c?tre Imperiul Rus (1) PDF Imprimare Email
Pan Halippa   
MarĹŁi, 03 Aprilie 2012 23:20
Pan HalippaPantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Culbota, jude?ul Soroca - d. 30 aprilie 1979, Bucure?ti), publicist ?i om politic român basarabean, unul dintre cei mai importan?i militan?i pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia ?i pentru unirea acestei provincii cu România. A fost pre?edintele Sfatului ??rii care a votat unirea în anul 1918. A ocupat func?ii de ministru în diferite guverne. A fost ?i închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române, exclus în anul 1948, a fost repus în drepturi în 1990. (Redac?ia)

„Toata lumea, ?i cu atat mai mult ru?ii, care ocupau Moldova înc? din 1806 ?i pân? 1812 cu armatele lor, ?tiau foarte bine c? teritoriul dintre Prut ?i Nistru avea denumirea de Moldova de pe stanga Prutului, ?i împreuna cu teritoriul din dreapta Prutului forma Principatul Moldova. Conform Tratatului de la Tilsit, din 1807, încheiat între Napoleon I ?i ?arul Rusiei, Alexandru I, Rusia se obliga s? evacueze ?i s? retraga trupele din Valahia ?i Moldova. Adic?, armatele ruse?ti urmau s? se retraga peste Nistru, în ?ara lor. (D)ar ceva mai spre toamna anului 1807, la o a doua conferin?? ce a avut loc la Paris, diplomatul rus Tolstoi a ridicat din nou problema retragerii trupelor rusesti peste Nistru, ?i cu aceasta ocazie diplomatul Rusiei a afirmat c? Rusia va respecta obliga?ia de a retrage trupele sale din Moldova ?i Valahia, dar a cerut s? ramana ru?ilor m?car Basarabia, despre care nu se vorbea nimica în tratatul de la Tilsit, ?tiind precis c? aceasta fasie de teren din sudul Moldovei avea o denumire locala "Bugeacul" sau Basarabia - în amintirea voievodului Basarab - ?i c? Moldova nu era acea fâ?ie de teren cu denumirea de „Basarabia". Diploma?ia rus?, cu o v?dit? rea credin??, a indus în eroare conferin?a de la Paris, precum c? Basarabia, acea fâ?ie de teren între Chilia, Cetatea Alb? ?i Dunare nu face parte din Moldova ?i ru?ii s-au str?duit s? conving? conferin?a c? acea fâ?ie se extinde de la Dun?re înspre nord pe râurile Prut ?i Nistru, ?i se m?rgine?te la nord cu hotarul imperiului Austro-Ungar. În felul acesta Rusia a ob?inut aprobarea forului de la Paris de a nu evacua teritoriul zis Basarabia de pe stânga Prutului.

Academicianul rus L. S. Berg, în cartea sa „Basarabia", la p. 2, calific? afacerea asta ca un succes diplomatic rusesc. Astfel încât, conform tratatului de la Tilsit ?i de la Paris din 1807, Rusia a evacuat Valahia ?i Moldova de pe dreapta Prutului, iar Moldova de pe stânga Prutului, botezata de ea cu un nume fals „Basarabia" ?i care nu-i apar?inea, a r?mas sub jugul ?arismului rusesc. ?i bietul popor moldovenesc din aceast? parte a Moldovei a continuat s? sufere mai departe. El suferea moralice?te, suportand tot felul de umilin?e; el suferea ?i materialice?te, fiindc? trebuia s? aprovizioneze armatele ruse?ti cu tot necesarul. Sufereau cu to?ii, dar t?ceau fiindca ru?ii spuneau c? vin la noi în numele cre?tinismului, iar românii îi credeau ?i sperau c? ru?ii în adevar vin la noi cu gând curat, pentru a-i feri de p?gânismul tucesc. Dar mai ales credeau românii c? miloasa, pravoslavnica Rusie îi va izbavi de fanario?i, care prin mijloace murdare ?i intrigi, ce adesea duceau la crime, ajungeau la cârma ??rii, pe care o storceau de averi, îmbog?tindu-se ?i r?spl?tind din bel?ug vizirii turci, care îi favorizau ?i îi men?ineau în diferite posturi înalte, unde jefuiau avutul poporului. Adeseori ace?ti fanario?i reu?eau s? înduplece chiar pe sultanii turci ca s? le încredinteze posturi de domnitori în ??rile Române?ti. Instalandu-se pe teritoriul românesc, ace?ti fanario?i, ca ni?te lipitori, sugeau toata vlaga poporului român.

Îndat? dup? anexarea teritoriului dintre Prut ?i Nistru la imperiul rusesc, popula?ia, în mass?, fugea în Moldova de pe dreapta Prutului, la pagânsimul otoman. Pentru a opri aceasta fug? Alexandru I a recunoscut dreptul ??ranilor de a r?mâne liberi ?i mai departe, adic? s? nu fie robi, s? nu fie iobagi, cum erau ??ranii din Rusia, adic? s? nu fie „crepostnoi". De asemenea li s-au recunoscut ?i boierilor toate drepturile ?i privilegiile avute înainte. Dar fuga ??ranilor ?i a boierilor în Moldova aflat? sub suzeranitate turceasc? nu s-a oprit ?i atunci, tarul Alexandru I, vrând s? îndulceasc? întrucatva via?a din aceasta parte a Moldovei, a scutit pe timp de câ?iva ani pe moldoveni de plata impozitelor ?i de serviciul militar. În 1818 acord? o autonomie local?. Se constituie un sfat superior local în care majoritatea consilierilor o are elementul moldovenesc local, dar din sfatul superior f?cea parte vice-regele, guvernatorul, vice-guvernatorul ?i înc? doi consilieri numi?i de Petersburg. În acest sfat superior se discutau ?i se luau hot?rârile în limba româneasc? si ruseasc?. Toata administra?ia civil? era în mainile moldovenilor. Ispravnicii de jude? (un fel de prefec?i), care erau nu numai administratori, dar ?i judec?tori, la început se alegeau de c?tremoldoveni. Astfel c? toate organele cunduc?toare ale administra?iei acestei provincii subjugate sub ru?i în acea perioad?, erau recrutate din partea boiereasc? - in totalitatea ei era româneasca - ?i care nu cunoa?tea limba rus?. Primul guvernator al provinciei a fost Scarlat Sturza, un b?tr?n de optzeci de ani, boln?vicios, slab ?i f?r? putere de munc?. Deci, în conducerea superioar? se alegeau români, cu to?ii vorbeau numai române?te ?i ceva limba greac?. Mai târziu, fiii nobililor au început sa vorbeasc? limba francez? sau german?; e de notat ca limba ocupan?ilor ru?i nu o cunostea nimeni. Dar aceasta stare de lucruri n-a durat mult.

Încetul cu Încetul situa?ia se schimb?, în locul guvernatorilor români se numesc guvernatori generali ru?i, care nu cuno?teau limba româneasc?, nu cuno?teau legile ?i nici obiceiurile locale. Începând cu primii guvernatori ru?i, se lanseaz? o campanie de ponegrire, de critici ?i de denun?uri la adresa moldovenilor. Generalii guvernatori Harting, Bahmetev, Inzov, mai ales vice-guvernatorul Vieghel ?i al?ii sunt furio?i c?, începând cu elementele din conducerea suprem? a acestei provincii dintre Prut ?i Nistru, to?i vorbesc numai române?te ?i pentru acest motiv moldovenii sunt reclama?i si considera?i incul?i. Abuzurile guvernatorilor ru?i ?i ai supu?ilor lor se înmul?esc, iar moldovenii sunt nevoi?i, la rândul lor, s? reclame ?i ei. Fac cereri ap?rându-?i drepturile ?i demnitatea. Guvernul de la Petersburg ordon? anchete, iar la toate anchetele, anchetatorii se ingrozesc de cele constatate: peste tot abuzuri ?i talh?rii. Cu toate instruc?iunile Petersburgului referitoare la modul cum s? se ancheteze, anchetatorii sunt nevoi?i s? raporteze adev?rul c? toata vina pentru proasta administrare cade asupra guvernatorilor ru?i ?i ca moldovenii nu aveau nici o vin?. A?a, în vara anului 1815, sose?te la Chisinau anchetatorul Svinin. La fa?a locului, el ia cuno?tin?? cum se administra provincia în trecut, înainte de a fi anexat? la Rusia, apoi Svinin se deplaseaz? la Ia?i, pentru a se convinge de cele spuse la Chi?inau ?i de buna administra?ie din Moldova. Aici, la Ia?i, Svinin discut? problema cu domnitorul ?i cu mitropolitul Moldovei. Cu toate instruc?iunile date lui Svinin la Petersburg, el constatat? ca toat? vina pentru proasta administra?ie a Basarabiei cade asupra generalului rus Harting, ?i nu asupra boierilor moldoveni, scrie el:
„Gre?elile in administratia Basarabiei se explica nu prin vina boierilor moldoveni, ci prin vina guvernatorilor rusi."

Dar mai mult decât o serie de abuzuri, pe anchetatorul Svinin îl impresioneaz? faptul c? din Basarabia popula?ia moldoveneasc? fuge peste Prut ?i trece în Moldova, cu miile. În rapoartele lui Svinin, direct c?tre ?arul Alexandru I, se noteaz? c? într-un an, din jude?ul de hotar Tighina au fugit 900 de familii, din jude?ul Codrilor au fugit 290 de familii, iar din jude?ul Hotin au fugit 3.359 de familii de români. Nu mai pu?in e îngrijorat de aceast? emigra?iune ?i generalul Kiseleff care, f?când o inspec?ie a grani?ei sud-vestice, este tulburat de cele constatate ?i înainteaza ?arului urm?torul raport: „A? dori ca Majestatea Voastr? s? binevoiasc? a da ordin ca s? se constate câ?i locuitori au fost în 1812 când s-a încheiat pacea, câti bulgari dup? aceasta au venit la noi ?i câ?i din ei au fugit spre apus, preferând jugul turcesc, fiind foarte grea pentru ei administra?ia noastr?."

Suferin?ele ??ranilor de prin jude?e erau insuportabile, dar ei, de fric? s? nu fie ?i mai r?u jefui?i de ispravnici, se temeau s?-i divulge. Cu toat? t?cerea ??ranilor, aceste jafuri erau cunoscute la Petersburg, în urma raportului f?cut de generalul Kiseleff, direct ?arului Alexandru I, raport în care scrie textual: „Acolo, în Basarabia, totul se vinde, totul are pre?, ispravnicii sunt nevoiti s? jefuiasc?, fiindc? ei singuri pl?tesc pentru un post ce îl ocup? de la 20.000 la 30.000 ruble." În urma acestor jafuri constatate, generalul guvernator Harting este dat afar? în 1816 sub pretextul c? e bolnav."

Not?: Textul prezentat a fost extras din volumul Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru, Testament pentru urma?i, Chi?in?u, ed. Hyperion, 1991. footer