Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
MarĹŁi, 03 Aprilie 2012 23:14
Fântâna Alb?Ultimatumul din 26-28 iunie 1940 a permis ca unit??ile militare ale Armatei Ro?ii ?i ale N.K.V.D. s? ocupe, prin agresiune, Basarabia, nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a. Gr?nicerii sovietici au fost incapabili s? opreasc? exodul celor care au abandonat agoniseala de-o via??, încercând s? treac? noua grani??, pentru a ajunge în România. Potrivit rapoartelor întocmite de patrulele gr?nicierilor sovietici, în primele zile ale lui iulie 1940, au trecut grani?a 471 de persoane din localit??ile Hliboca, Her?a, Putila ?i Storojine?. Documentele oficiale sovietice mai men?ioneaz? c? pe parcursul unui an de ocupa?ie, peste 7.000 de oameni s-au refugiat clandestin în România. „Prin obiectivul urm?rit - trecerea în mas? peste linia arbitrar? de demarca?ie care separa Bucovina - (evenimentele) reprezint? un refuz global al regimului sovietic ?i a consecin?elor teritoriale ale ultimatumului stalinist."[1] În urma situa?iei create, autorit??ile sovietice au întocmit liste cu cei care aveau rude în România, i-au declarat „tr?d?tori de ?ar?", deportându-i la munc? for?at? în Siberia ?i Kazahstan. Listele Unit??ii 97 de patrulare num?rau la 1 ianuarie 1941 aproximativ 1.085 de persoane, alte liste includeau un num?r de 1.294 de persoane, la 7 decembrie 1940. „Întreaga mi?care, care s-a bazat, ini?ial, pe promisiunea autorit??ilor de ocupa?ie c? se va acorda libera trecere în Regat, a avut un caracter pro-românesc nedisimulat, cu toate c? a antrenat ?i persoane de alt? na?ionalitate." [2]

Masacrul de la Fântâna Alb?

N.K.V.D.-ul lansase zvonuri conform c?rora gr?nicerii sovietici ar fi permis multor români s? treac? grani?a în România. Drept rezultat, un grup de peste 3000 de persoane din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloan? pa?nic?, care se îndrepta spre grani?a sovieto-român?. Purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase - icoane, prapuri ?i cruci din cetin?. Românii se aflau la doar 3 kilometri de grani??. Militarii sovietici au deschis focul, mitraliind f?r? cru?are. Dup? masacru, r?ni?ii au fost lega?i de cai ?i târâ?i pân? la locul unde, dinainte, au fost s?pate cinci gropi commune. Conform unor documente scrise la acea vreme, unii dintre ei au fost îngropa?i de vii. B?trâni, femei, copii, solda?ii sovietici nu au ?inut cont, to?i au fost arunca?i în gropile comune. Timp de dou? zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete dinspre gropi. Num?rul total al victimelor nu este cunoscut, din p?cate. Nu exista pîn? la ora actual? o analiz? exact? ?i pertinent? a Masacrului de la Fântâna Alb?. Izvoarele vorbite ale zonei sus?in c? num?rul mor?ilor ar trece de 2.000. „În leg?tur? cu num?rul de mor?i, sursele documentare de la KGB vorbesc doar de 20 de mor?i, ceea ce este departe de realitate".[3] Num?rul mor?ilor a fost exagerat de c?tre unii, la 7 sau chiar 15.000. Tot referitor la num?rul celor uci?i „... Într-un document al Serviciului Special de Informa?ii, depistat de mine la Arhivelor Na?ionale din Bucure?ti sunt men?iona?i 200 de mor?i ?i 500 de r?ni?i. La ace?tia trebuie ad?ugate sutele de persoane care au fost condamnate ?i deportate în urma evenimentelor men?ionate.[4] [...] Trebuie remarcat c? nu este singurul masacru comis de bol?evici împotriva celor care doreau s? treac? în ?ar?. La Lunca, pe malul Prutului, la 6 februarie 1941 au fost secera?i cu mitralierele sute de români, dar aceast? ac?iune (tr?dat? în cele din urm?) a avut un alt caracter, fiind organizat? în secret."[5] O tentativ? de trecere a grani?ei s-a petrecut ?i în noaptea de 6 februarie 1941, când 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostri?ei, Buda, ?ir?u?i, Horecea-Urbana ?i Ostri?a au fost surprin?i de rafalele de mitraliere ale militarilor sovietici, prilej cu care trei sferturi dintre ei, printre care ?i organizatorii N. Merticar, N. Nica ?i N. Isac au fost m?cel?ri?i. Doar 57 de oameni au reu?it s? treac? în România. 44 dintre ei au fost aresta?i sub acuza?ia de a fi participat la o „contrarevolu?ie". Dup? dou? luni de deten?ie ?i tortur? 12 persoane au fost condamnate la moarte, iar restul, la 10 ani de munc? for?at? ?i pierderea drepturilor civile pentru 5 ani, rudele luând calea deport?rii în Siberia. În noaptea de 12 spre 13 iunie, trupele sovietice au ridicat peste 13.000 de români, care au fost deporta?i în Siberia ?i Kazahstan.

Dou? comentarii, unul apar?inând chiar unui supravie?uitor al masacrului.I

„S-a adunat lumea, a v?zut c? îi p?c?leal? cu plecarea în România, revin acum la cealalt? problem?. A început popula?ia s? mearg? ?i s? îi întrebe:
- Bine, dar ne-a?i promis c? o s? mergem, a?i completat acte?
- S-o dus la Cern?u?i actele, merge?i la Cern?u?i. La Cern?u?i nu mai erau birouri, c? birourile s-o desfiin?at. Au început oamenii s? mearg? pe la raion, pe la plase cum era înainte, era deja organizare în raion, pe la conducere, pe la comandamente. S-o dus lumea la raion:
- P?i noi ne-am înscris s? mergem în România, când ne da?i drumul, ce face?i, a?i spus ca ne da?i drumul, a?a o fost vorba?
- Da, da, o s? merge?i, s? mai telefon?m la superiorii no?tri s? cerem aprobare ?i-o s? v? d?m drumul. Zicea c? s? se adune lumea, o dat de în?eles c? atunci când sunt mai mul?i o s? ne dea drumul în România. ?i, s-o adunat lumea din mai multe comune din zona noastr?, din 15 comune, s-o adunat la raion, în mijlocul comunei. Era un teren a?a de frumos, cu o cruce în mijlocul islazului. S-o adunat acolo mult? popula?ie. În prima zi n-o dat drumul. A doua zi o venit ?i mai mul?i. Asta era la sfâr?itul lunii martie în anul 1941, 30 ?i 31 martie. A fost prima zi, adunarea aia, 30 martie, a doua zi a fost 31 martie, a treia zi a fost 1 aprilie. Parc? a fost ghinion, ?ti?i cum îi p?c?leala de 1 aprilie, ap?i aia chiar c? o fost p?c?leal?, care o costat sute de vie?i. Ne-am adunat mult? popula?ie acolo ?i se cerea s? se dea drumul s? se mearg? pa?nic în România. Comandantul de acolo:
- O s? v? d?m drumul. Ei în timpul ?sta înt?reau grani?a, trimiteau trupe. Or trimis unit??i acolo, om lâng? om, dar camunfla?i în gropi individuale, prin p?dure, cu gr?niceri c?lare ?i cu câini, cu armament ?i cu muni?ie. A?teptau s? se deplaseze lumea acolo. ?i lumea ce-o zis: Dac? n-o venit aprobare, o s? vin? ea, s? mergem.
- N-ave?i decât, ziceau ei indiferen?i. Domle s-o luat lumea într-o dup? amiaz? pe la ora patru, s? mearg? în România. O scos din biseric? o cruce ?i un steag. O pus un steag alb, adic? pa?nic, f?r? nici un fel de violen?? ?i un steag tricolor. Domle noi mergem, ?sta e drapelul sub care ne-am n?scut, sub care am tr?it ?i la care noi mergem. Asta-i ?ara unde noi vrem s? murim, România. Drapelul alb însemna pace ?i f?r? violen??. În felul ?sta s-a pornit coloana spre grani??. Grani?a era la o distan?? de vreo 10 kilometri din locul în care s-a adunat lumea. Eram ?i eu ?i tat?l meu acolo. Am plecat ?i noi. Am stat ?i primele dou? zile ?i a treia zi, ?i de-acolo cu tr?istu?a de mâncare, am luat acolo s? avem ni?te turte f?cute din cartofi ?i cu o ?âr? de f?in? de secar?, asta era principala mâncare cât or stat ei acolo. ?i-am plecat spre frontier?. Domle, noi acolo eram o parte mare de popula?ie, dar cât am mai parcurs cei 10 km spre frontier?, o mai venit ?i din partea cealalt? a jude?ului, din sud, de prin comunele: Iord?ne?ti, P?tr?u?i, Suciuveni, multe comune, Ice?ti.

Din partea de sus a jude?ului or venit alte coloane ?i ne-am întâlnit la podul din comuna Suciuveni. Pân?-acolo era ?oseaua care mergea spre grani??. Am ajuns la râul Siret, era un pod peste Siret, pe stânga ?i pe dreapta era o lunc? ?i în lunca aceea s-o adunat lumea de ordinul miilor. Mergeam pe jos. Acolo o spus oamenii mai în etate c? s? nu fim prea mul?i pe pod, c? îi pericol s? se pr?bu?easc?. Podul era de lemn. ?i am trecut în grupuri, am a?teptat cam o or? s? treac? toat? coloana ?i când am fost pe partea dreapt? a cursului Siretului, în lunc?, lumea s-a adunat iar? ?i s-o încolonat, am mai mers vreo jum?tate de km ?i am intrat în p?dure. De-acolo era p?dure pân? la grani??, era o zon? împ?durit?, câ?iva km, c? am zis c? mergem prin p?dure, c? îi mai lini?te. Dar ei erau peste tot, în toate punctele de frontier?, pe toate drumurile care mergeau spre frontier?. Domle, ne-am dus a?a prin p?dure, mai vreo câ?iva km. Între timp, îmi amintesc c? ne-o ajuns un pluton de c?l?re?i. Înc? nu eram ajun?i la podul de peste Siret. ?oseaua pe care mergeam noi, ?osea de ?ar?, pietruit?, era a?a de plin? de lume c? plutonul de c?l?re?i n-o putut s? treac? c? n-o avut loc. O s?rit de pe cal când o ajuns coloana, o trecut ?an?ul, ?i-o mers pe marginea câmpului, pe marginea hotarului. O dat pinteni la cai, de mergeau caii galop, ?i ne-o dep??it. Am observat a aveau automatele la ei, iar unii dintre ei aveau ?i s?bii. Acuma nu to?i, dar ?tiu c? ?la care era în fa??, o scos sabia ?i o dat în ?ia trei care aveau steagul tricolor ?i cel?lalt steag alb. La r?nit pe un tân?r. O scos o fat? baticul alb de pe cap, cu care era îmbrobodit?, ?i l-o înf??urat. Am mers mai departe. Am trecut prin p?dure, eram aproape de frontier?, dar or g?sit un teren extraordinar, pe care l-au organizat ca s? sacrifice popula?ia. O folosit terenul, era pe drumul pe care mergeam noi, undeva în fa?? era p?durea defri?at?, cam un km de p?dure cum o t?iat. O r?mas ni?te tufe, r?d?cini, corciuri, dar copacii nu erau. O por?iune de vreun kilometru, înainte de a ajunge la grani??. Da numai pe o singur? parte, pe partea stâng?. Asta era întâmpl?tor. Dar ei au folosit defri?area aceasta, ca s? poat? s? ne atace mai bine. Când am ie?it din p?dure în locul acela unde p?durea era defri?at? pe partea stâng?, ei erau posta?i pe partea dreapt?. Era ?an? pe marginea drumului de p?dure, iar ei erau dincolo de ?an? la r?d?cinile copacilor, în gropi individuale acoperite cu frunze deasupra, cu crengi, nu vedeai nimic absolut, dar era om lâng? om cu mitraliera pus? în direc?ia spre ?osea.

Ne a?teptau. Când am ajuns în por?iunea aceea unde era defri?at? p?durea, deodat? v?d c? apare din p?dure un c?l?re?, un ofi?er bineîn?eles, la o distan?? de vreo câ?iva zeci de metri, face cu un drapel mic un semn. Asta-i Fantana Alb?, 2012soma?ia. Noi n-am auzit, c? nu eram chiar în fa??, a f?cut soma?ia:
- Stai! o dat?, a doua oar? ?i când o tras a treia oar? cu steagul, am auzit rafal? de mitralier? din p?dure. Atunci mi-am dat seama c? sunt la câ?iva metri de noi, în linie de tragere. A început rafal? de mitralier?, da era nu numa o gur? de mitralier?, erau zeci, pe toat? lungimea aia câte era coloana de lung?. Erau în?ira?i pe partea dreapt? a ?oselei în p?dure, camunfla?i. Nu pot s?-mi dau seama, din câte vorbeam pe urm?, ne mai întâlneam, unii ziceau c? prima rafal? ar fi fost focuri de instruc?ie, adic? erau cartu?e oarbe. A început un infern, tr?geau toate zecile de mitraliere câte erau acolo în noi. A început lumea sa fug? de gura pu?tii. Dac? te-ai uitat a?a ai v?zut foc la ?eav?, numa, atâta ai v?zut, n-ai v?zut soldat, n-ai v?zut nimica, numa, ai v?zut gura ?evii acolo ?i flac?r? cum ias? când tr?geau mitralierele. Am început s? fug de gura mitralierelor pe partea stâng?, deci exact unde era p?durea defri?at?, a fost ales locul foarte bine unde s? ne a?tepte. Am auzit ?ipete. Vai, ioi!, îl vedeai cum unu cade în fa??, în stânga, în dreapta, cum cad jos, unul ?ip?, altul se d? peste cap ?i toat? popula?ia fuge în partea stâng?, cât putea fugi de gura mitralierelor. Dar vedeai pe altul jos, cum îi ?â?ne?te sângele. Cum ?â?ne?te din gâtul g?inii când o tai a?a ?â?nea sângele. Asta am v?zut eu cu ochii mei, c?lcai peste el ?i fugeai cât puteai mai tare c? se tr?gea din spate. Nu îmi dau seama cum am reu?it.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, aveam o c?rticic? de rug?ciuni în buzunar pe care mi-o pus-o mama, pe care o citeam ?i la ?coal?. ?i toate rug?ciunile astea, pe toate le ?tiam pe de rost, dar atunci când fugeam nu spuneam rug?ciuni c? nu mai aveam timp, numai m? gândeam: Doamne Dumnezeule, scap?-m? Doamne cu via??, salveaz?-mi via?a! Îi mul?umesc lui Dumnezeu c? mi-o ascultat rug?ciunea ?i mi-o salvat via?a ?i-am sc?pat de gura mitralierelor. Au c?zut sute de oameni în stânga ?i-n dreapta mea, în fa?? ?i-n urma mea. Am ajuns la un moment dat la un pârâu acolo ?i mul?i erau opri?i de ap?, era prim?var?, se topeau z?pezile, apele erau mari. Era pârâul destul de mare, s? fi fost vreo trei metri l??ime la suprafa??. Cât de adânc a fost nu ?tiu, unii îndoiau cop?cele mai sub?iri ca s? poat? s? treac?, al?ii st?teau acolo, al?ii se agitau, se b?gau în ap? unul pe altul ?i îi tr?geau dup? aia pe ceilal?i. Eu am v?zut atuncea c? de fric? omul are o for?? extraordinar? de nu v? pute?i închipui. Când am ajuns acolo ?i eu, ?i tata ?i când am v?zut pârâul acela ?i am v?zut c? unii st?teau, al?ii s?reau, al?ii treceau, a?a ne-am f?cut un vânt de s? fi fost de înc? un metru de lat îl s?ream pe partea cealalt? ?i fugi mai departe. Nu mai aveai timp s? te ui?i în urm?. Numa auzeai c? mitraliera trage, ?i fugi ?i fugi, ?i d?i, ?i-am fugit a?a prin p?dure, mult, în orice caz, vreo doi, trei kilometri am fugit prin p?dure. Am a?teptat cu sete s? ajungem în fa??, la vreo doi km dup? ce-am ie?it din defri?area aia din p?dure, a ?inut vreo doi km ca lungime. Dar a?a a?teptam, s? ajung, s? tr?iesc, s? mai fiu în via?? pân? ajung în p?dure. Când am ajuns deja iar? între copaci îmi p?rea c? m-am n?scut a doua oar? pe lume ?tiam c? mai am totu?i o speran?? c? nu trage direct în mine, poate mai d? într-un copac ?i sunt salvat.

Am mers noi a?a pân? s-o f?cut aproape sear?. Acuma se-ngâna ziua cu noaptea. Am ajuns iar la Siret, dar prin p?dure, dar eram cine ?tie la câ?i km de pod, la vale de pod, deci în aval. Nu se putea trece, era sloi de ghea??, apa mare cum se topeau z?pezile. C?utam un vad undeva, unde se putea trece prin ap?, numai s? trecem. Era frig, rece, era ?i ghea?? dar ne era indiferent. Am mers noi pe malul râului vreo câteva sute de metri ?i-am ajuns la o trec?toare unde era a?a o c?rare prin p?dure, pe unde mai treceau localnici, p?durari ?i la trec?toarea aia era ?i un cet??ean cu o barc?. Barcagiul ?la f?cea trecerea asta de pe un mal pe altul. Barca putea s? ?in? vreo cinci, ?ase persoane în ea. Da ce, când fugarii au ajuns acolo, care mai de care s? se suie în barc?. Omul a început s? ?ipe:
- Oameni buni nu v? urca?i c? m? împu?c? pe mine, c? el a ?tiut ce urmeaz? ?i-l ia ?i pe dânsul c? de ce i-o trecut pe oameni. Nu s-o mai ?inut cont. Stai deoparte c? noi lu?m for?at barca, dac? vine te vede c? e?ti deoparte. N-o mai avut omul ce face pentru c? era mult? lume, o n?v?lit lumea, s-or urcat vreo zece, o început barca s? se scufunde. Atunci oamenii or spus: mergem mai pu?ini, atât cât rezist? barca, s? nu se scufunde c? ne îneac? aicea. ?i-o început s? treac? grupul ?la în care eram ?i eu, câteva zeci de persoane, atât cât rezista barca. ?i cum o trecut lumea pe partea cealalt?, or început s? se r?sfire, c? de cealalt? parte a Siretului nu era p?dure. ?i-atuncea or strigat oamenii:
- R?sfira?i-v? cât pute?i c? dac? sta?i gr?mad?, nu ?tim de unde apare. ?i numai dup? ce am trecut pe partea cealalt? vedem pe un deal, era acolo a?a o cas? mare, a p?durarilor sau pentru muncitori. Vedem c? de-acolo apar vreo trei c?l?re?i ?i când ne-or v?zut pe noi c? ie?im din p?dure la vadul ?la pe teren liber, or dat pinteni la cai ?i direct spre noi s-or îndreptat ?i-or început s? mitralieze pe m?sur? ce se apropiau. Dar ei n-or trecut prin ap? c? erau pe marginea dreapt? a râului Siret. Care-o putut s? treac?, s-o dep?rtat, s-o b?gat prin tufi?uri, prin corciuri, a?a cum o putut ?i cum o putut. Tata a strigat:
- Dep?rta?i-v?, r?sfira?i-v?, s? nu fi?i gr?mad?, c? omoar? mai mul?i odat? când trag cu mitraliera. Ne-m r?sfirat noi ?i ne-o prins întunericul. Noi, eu ?i tata, reu?iser?m s? trecem. Dup? ce ne-o prins întunericul, iar?, nu ?tiai ce s? faci, c? dac? apar din nou de undeva de pe câmp, c? poate sunt acolo ascun?i pe undeva. ?i mergeam târâ? pe coate ?i pe genunchi. ?i de?i înc? nu f?cusem armata, m-am târât pe coate ?i pe genunchi kilometri întregi, pân? am ajuns la un moment dat la calea ferat?. Ne temeam c? acolo, c? era a?a mai sus, o ridic?tur?, s? nu ne a?tepte. ?i în ?oapt? vorbeam ?i a început unul câte unul s? treac?.
- Ave?i grij? s? nu atinge?i sârmele, c? mai demult la calea ferat? era o leg?tur? de sârm? între g?ri ?i ei o manevrau. C? în momentul când ai atins cu mâna sau cu piciorul sârma aia, se f?cea zgomot ?i se ?tia la gar? c? cineva a atins sârma pe parcurs. Ne feream ?i am trecut încet, încet, pe partea cealalt?. Iar? când am trecut ?i de aia ?i am v?zut c? nu ne a?teapt? nimeni cu mitraliera, cum ne-o a?teptat în p?dure, am zis:
- No, scap? ?i de aicea ?i situa?ia-i salvat?. M-am dus a?a târâ? pe coate ?i pe genunchi, pân? am ajuns, în zori, mai era înc? întuneric, acas?, în satul meu natal de unde am plecat. Ne-a întors acas?, unde era s? mai mergi, de?i am fost numai la un kilometru de grani?? când ne-au atacat. Se vedea pichetul gr?nicerilor români cu steagul tricolor în vârful cl?dirii." [6]

II

„Din zonele mai îndep?rtate, V??c?u?i, Zastavna, Noua-Suli??, Sadagura ?i Cern?u?i-rural?, 628 de persoane au trecut grani?a pentru a se refugia în România. În primul an de ocupa?ie sovietic?, estim?rile dau ca cifr? un num?r de peste 7.000 de refugia?i în România, dar acest num?r ar putea fi mult mai mare. Autorit??ile sovietice au reac?ionat în dou? moduri: în primul rând au înt?rit patrularea grani?elor, în al doilea rând au f?cut liste cu familiile care aveau rude ?i în România ?i declarându-le tr?d?tori de ?ar? ?i deportându-le la munc? for?at?. Listele unit??ii 97 de patrulare num?rau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localit??i includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început s? fie considerate tr?d?toare de ?ar? chiar ?i persoanele care erau doar b?nuite c? ar avea inten?ii s? fug? în România. La începutul anului 1941, N.K.V.D. a lansat zvonuri potrivit c?rora sovieticii ar fi permis trecerea grani?ei în România. Pe 1 aprilie 1941 s-au adunat cateva mii de români ce proveneau din comunele Ice?ti, Carapciu, Suceveni, Iord?ne?ti, P?tr?u?ii de Jos, P?tr?u?ii de Sus ?i din satele Cupca ?i Dimca, cu inten?ia de a trece grani?a sovieto-român? ?i de a sc?pa de ororile bol?evice. În satul Cupca, mul?imea num?ra peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtând brâuri tricolore. Din biserica din Suceveni s-au luat trei cruci, pe una dintre ele s-a legat un steag alb, tocmai pentru a ar?ta autorit??ilor sovietice inten?iile pa?nice. În fruntea coloanei mergeaun om cu steagul tricolor. Din m?rturii, reiese c? participan?ii au cerut încunviin?area autorit??ilor din zon? pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rug?min?ile lor. Luându-si destinul în propriile mâini, mul?imea s-a îndreaptat spre granita. În poiana Varni?a, la circa 3 km de grani?a român?, gr?nicerii sovietici îi a?teptau ascun?i în p?dure. Atunci când coloana a ap?rut s-a dezl?n?uit iadul. Militarii sovieticiî au tras în plin cu mitralierele, încontinuu, secerând copii, femei, b?trâni. Cei pu?ini care au reu?it s? fug? au fost urm?ri?i de cavaleri?ti ?i spinteca?i cu sabia. R?ni?ii au fost lega?i de cozile cailor ?i târâ?i pân? la cinci gropi comune s?pate dinainte, unde au fost ingropa?i, unii fiind înc? în via??: b?trâni, femei, copii, sugari - vii, mor?i sau muribunzi. Câ?iva, „mai noroco?i", au fost aresta?i de N.K.V.D.-ul din Hliboca (Adâncata) ?i, dup? torturi înfior?toare, au fost du?i în cimitirul evreiesc, arunca?i de vii într-o groap? comun?, peste care s-a turnat ?i s-a stins var. Dup? masacru a fost declan?at? o opera?iune vast? de represalii. Astfel, în noaptea dintre 12 ?i 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridica?i din casele lor ?i deporta?i în Siberia ?i/sau Kazahstan. Pu?ini au supravie?uit. Între 1940-1941, din cauza emigr?rilor, deport?rilor ?i asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul (regiunea) Cern?u?i au mai r?mas doar 192.000. S-a afirmat c? aceste persecu?ii ?i masacre au f?cut parte dintr-un program deliberat de exterminare a popula?iei române?ti, pl?nuit ?i executat de regimul sovietic."[7]

Epilog grotesc
Despre suferin?ele evreilor din Moldova cuprins? între Prut ?i Nistru de dup? 22 iunie 1944 ni se vorbe?te cu o insisten?? obsesiv-ostentativ?. Despre umilin?ele la care au fost supu?i militarii români în timpul retragerii din Basarabia din 1940, despre masacrele de la Fântâna Alb? ?i din Lunca Prutului, despre celelalte crime comise împotriva românilor se p?streaz? t?cere sau, când se vorbe?te, se vorbe?te în ?oapt?.
---------------------------------------------------------------
[1] Afirma?ia apar?ine istoricului prof. dr. Mihai Aurelian C?runtu, de la Muzeul de Istorie din Suceava în volumul „Bucovina în al Doilea R?zboi Mondial"
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6]Interviu realizat de Adrian Onic?, în 3 septembrie 1999, cu Gheorghe Holovati, n?scut la 5 iunie 1926, Trestiana, Bucovina de Nord - supravie?uitor al masacrului de la Fântâna Alb?
[7] Nicolae H?uc?, Cern?u?i
footer