Revista Art-emis
Basarabia 200 (3) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 25 Martie 2012 00:53
Comandor (r), Prof. Univ. Dr. Jipa Rotaru 1812-2012
Armata Român? în sprijinul Unirii provinciei cu ?ara

Pr?bu?irea imperiului ?arist multina?ional a avut efecte benefice pentru intensificarea luptei pentru eliberarea tuturor popoarelor asuprite. Poporul român din Basarabia nu putea r?mâne în afara unei asemenea lupte. Jugul asupririi ruse?ti care d?inuia aici de mai bine de l00 de ani devenise insuportabil. Înconjurat? de suflul democratic ce cuprinsese întreaga Europ? precum ?i de principiul autodetermin?rii popoarelor propov?duit de pre?edintele american Wodrow Wilson însu?it ?i de revolu?ia rus?, mi?carea de eliberare na?ional? din Basarabia cap?t? noi valen?e în a doua jum?tate a anului 1917. Con?tiin?a na?ional? a românilor din Basarabia ?i voin?a lor de a se uni cu România au fost stimulate mai întâi în rândurile militarilor. Armata rus? din Gali?ia pân? la Marea Neagr? cuprindea o însemnat? propor?ie de basarabeni - cca. 200.000 de oameni. Soldatul român basarabean f?cuse destule campanii în serviciul ?arului: în Crimeea, în Balcani, în Manciuria. În anii primului r?zboi mondial hazardul opera?iilor militare l-a pus în fa?a altor români, din rândurile armatei austro-ungare împotriva c?ruia lupta sau din rândurile armatei române cu care se afla al?turi. El a observat c? românii din regat ac?ionau pentru a elibera pe fra?ii lor de sub st?pânirea austriac? ?i maghiar?; a v?zut batalioanele de voluntari ce se constituiau în spatele frontului rus, din prizonierii de origine român?, captura?i din Gali?ia ?i Bucovina. El a avut revela?ia folosirii aceleia?i limbi, care dep??ea frontierele imperiului rus ?i a regatului aliat, a unei na?ionalit??i mai vaste ?i mai bogate c?reia îi apar?inea ?i el. Fructul acestei experien?e l-a constituit na?terea unei puternice mi?c?ri na?ionale în rândul o?tirii basarabene atât pe fronturile militare cât ?i în interiorul imperiului ?arist.

Centrul mi?c?rii na?ionale române?ti din armata basarabean? nu l-a constituit îns? Chi?in?ul, unde for?ele militare basarabene erau în minoritate fa?? de cele ruse?ti concentrate acolo, ci Odesa. Aici, din ini?iativa inimosului maior de stat major de origine român? Em. Cately, în urma în?elegerii cu reprezentan?ii ?i conduc?torii Partidului Na?ional Moldovenesc ( partid ce se înfiin?ase tocmai pentru a conduce lupta pentru unire cu patria mam?) începând din luna mai 1917 s-a constituit primele unit??i ale unei adev?rate armate na?ionale române?ti basarabene în cadrul armatei ruse?ti. Semnificativ, acestora li se d? numele romanic de cohorte , alc?tuite fiind din 100 de oameni sub comanda unui ofi?er. Mai multe cohorte alc?tuiau un Batalion. Pân? în toamna anului 1917 se înfiin?aser? „ un astfel de batalion în Odessa condus de un comitet, precum ?i 16 cohorte, alc?tuite din solda?i basarabeni ?i distribuite câte dou? de fiecare jude?"- se spune într-un document. Conducerea tuturor acestor subunit??i a fost centralizat? în mâna unui Comitet Central Moldovenesc al solda?ilor ?i ofi?erilor (CCMSO), stabilit la Chi?in?u, în frunte cu sublocotenentul Gherman Pântea. Un comitet identic s-a format ?i la Ia?i, cu scopul de a coordona ac?iunile osta?ilor basarabeni din armata rus? aflat? pe frontul românesc. Acest organism militar autohton s-a aflat în perioada urm?toare în fruntea luptei pentru unire cu ?ara, desf??urat? de o multitudine de organiza?ii ?i organisme politice ?i administrative, profesionale ?i na?ionale cuprinzând aproape toate straturile sociale române?ti din Basarabia. ?i lupta n-a fost u?oar? pentru c?, anarhia propov?duit? de revolu?ia, ce cuprinsese societatea ruseasc?, precum ?i inten?iile acaparatoare ale Ucrainei, care încheiase armisti?iu separat ?i se proclamase ca stat independent în 1917, aveau s? îngreuneze mult ?i chiar s? întârzie procesul logic ?i firesc al unirii românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

În paralel cu acest sâmbure de o?tire na?ional?, conducerea central? bol?evic? de la Petrograd, constatând c? în Basarabia „ proletariatul era pu?in numeros ?i dispersat în întreprinderi mici", neexistând o organiza?ie bol?evic? gubernial? care s? fi putut asigura conducerea ?i coordonarea ac?iunilor bol?evicilor din întreaga regiune", a trimis aici o serie de „ revolu?ionari experimenta?i" din Petrograd, Moscova, Kiev, cu sarcina de a ac?iona pentru instaurarea puterii sovietice în Basarabia ?i înf?ptuirea revolu?iei bol?evice dup? mersul revolu?iei ruse. Astfel s-a n?scut la sfâr?itul lunii octombrie, la Chi?in?u, Frontotdelul (sec?ia front) care î?i desf??ura activitatea dup? indica?iile venite de la Petrograd. În fa?a pericolului, mi?carea na?ional? se consolideaz?. La 20 octombrie a avut loc, la Chi?in?u, Congresul solda?ilor moldoveni la care au participat 989 delega?i de la diferite unit??i militare, reprezentând peste 250.000 de osta?i de pe toate fronturile. Congresul a adoptat hot?râri menite a unifica toate for?ele lupt?toare pentru independen?a Basarabiei ?i unirea, apoi, a acestei provincii cu România Hotarârea acestui congres a stat la baza constituirii Sfatului ??rii, adev?rat senat al Basarabiei. Imediat dup? constituire, Adunarea Na?ional? a Basarabiei, adev?rata ?i legitima reprezentant? a suveranit??ii na?ionale, a dat o Declara?ie solemn?, în care se ar?ta: „Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul s?u istoric, se declar? de azi înainte Republica Democratic? Moldoveneasc?, care va intra în alc?tuirea Republicii Federative Democratice Ruse?ti, ca p?rta? cu acelea?i drepturi". Era declara?ia de autonomie a Basarabiei.

Crearea Sfatului ??rii, urmat? de „proclamarea Republicii Moldovene?ti autonome" a reprezentat prima etap? pe drumul ce ducea la solu?ia definitiv?. A doua etap? va fi declararea, în mod simbolic, la 24 ianuarie 1918, a independen?ei noii republici. Ea va netezi drumul spre etapa a treia, cea definitiv?: unirea. Aceste dou? evenimente, proclamarea republicii ?i a independen?ei Basarabiei, coincideau cu încheierea armisti?iului de la Brest Litovsk între Rusia ?i Puterile Centrale, care punea cap?t ostilit??ilor ruso-româno-austro-germane. Ca urmare a acestui fapt, Moldova ?i Basarabia erau înnecate de valurile celor aproximativ 1.000.000 de solda?i ru?i care p?r?siser? frontul românesc ?i a fo?tilor prizonieri din lag?rele din Germania ?i Austro-Ungaria, ce porniser? în dezordine spre Ucraina ?i Rusia, jefuind tot ce întâlneau în cale. Un alt mare pericol venea din partea Frontotdelului ?i a Runcerodului (autoritatea sovietic? comunist? din Odesa) condus? de C. Racovski, care profitând de anarhia provocat? prin destr?marea frontului,isi sporesc eforturile pentru bol?evizarea Basarabiei ?i chiar a Moldovei, proiectând o ac?iune militar? pentru arestarea autorit??ilor de la Ia?i ?i instaurarea în România a „puterii sovietelor". Se crease o stare deosebit?. Din ordinul Marelui Cartier General român, lt.col. Ion Antonescu a elaborat un amplu plan de m?suri pentru men?inerea ordinii, salvarea Moldovei de pericolul bol?evic ?i de împiedicare a devast?rilor la care se dedau trupele ruse?ti în drumul lor spre ?ar?, ?i de dezarmare a solda?ilor ru?i. Astfel, trupele române?ti din rezerva armatei au ocupat pozi?ii înapoia frontului româno-rus; pe m?sur? ce frontul era p?r?sit de trupele ruse?ti, golul r?mas era umplut cu trupe române; au fost mult sporite trupele de jandarmi în jude?e; s-a împ?r?it teritoriul Moldovei în 4 regiuni, fiind puse sub autoritatea unor mari unit??i; s-a interzis trecerea de trupe ruse?ti prin Ia?i; orice înc?lcare a ordinelor date de autorit??ile militare era pedepsit? prin arme; se interzisese p?r?sirea frontului de c?tre solda?ii ru?i, având asupra lor armele ; orice nesupunere urma s? fie reprimat? pe loc dup? legile române.

Din p?cate nu peste tot au fost respectate aceste m?suri. Au fost situa?ii în care deta?amente ruse?ti sau grupuri izolate se dedau la jafuri, omoruri ?i alte atrocit??i, refuzând s? predea armele, încercând s? treac? cu ele în Basarabia ?i de acolo spre ?ar? a?a cum le ceruse noul comandant suprem al armatei ruse?ti revolu?ionare, Krâlenco, fost plutonier în armata ?arist?. Ca urmare, s-au desf??urat adev?rate ac?iuni militare între aceste resturi ale fostelor unit??i ale armatei ruse?ti ?i unit??i române?ti pe teritoriul Moldovei. În luna ianuarie 1918 s-au semnalat astfel de ac?iuni la Gala?i, între resturile Diviziei a 9-a siberiene ?i a 3-a rus?, cu unit??ile Diviziei a 4-a român?; la Pa?cani ?i F?lticeni, între trupele diviziilor 26 ?i 84 ruse ?i trupele noastre de gr?niceri; la Timi?e?ti, Boto?ani, Bac?u, Roman. Peste tot, trupele române în inferioritate numeric? dar mult mai bine organizate ?i disciplinate reu?esc s? înfrâng?, uneori nu f?r? sacrificii, aceste r?m??i?e ale armatei ruse ?i s? le arunce dezarmate peste Prut. O situa?ie special? a fost creat? la Ia?i, unde trupe ale Runcerodului din Odesa, de t?ria a dou? batalioane, comandate personal de Cristian Rokovski, au fost aduse pe calea ferat? în scopul de a aresta comandantul trupelor ?ariste de pe teritoriul român, generalul Scerbacev. Luate prin surprindere în momentul debarc?rii în gara Socola, aceste unit??i au fost dezarmate de trupele noastre de vân?tori ?i gr?niceri ?i expediate peste grani??. Pe când în Moldova se desf??urat aceste evenimente, în Basarabia lucrurile luau o întors?tur? ?i mai dramatic?. Grupuri înarmate de solda?i ru?i precum ?i elemente ale Frontotdelului conduse de Na?tarum Kaabak str?b?teau provincia dedându-se la jafuri, incendii ?i alte samavolnicii. Erau periclitate chiar interesele statului, pentru c? aici se aflau evacuate marile depozite române de cereale (peste 100.000 de vagoane), menite s? asigure aprovizionarea ??rii ?i armatei pân? la recolta viitoare.

For?ele de ordine proprii, respectiv cohortele basarabene nu puteau face fa?? atacurilor tot mai intense la adresa independen?ei republicii moldovene?ti. Atunci Sfatul ??rii se adreseaz?, la 6 ianuarie, guvernului român cerându-i ajutor militar pentru ap?rarea c?ilor ferate ?i a depozitelor de aprovizionare. Ministerul de R?zboi al României a îndreptat, pentru început, Deta?amentul de voluntari ardeleni din Kiev, alc?tuit din cca 850 de oameni, preg?tit pentru a veni în ?ar? precum ?i patru batalioane de gr?niceri ?i voluntari bucovineni ?i transilv?neni de la Ia?i, spre Chi?in?u. For?ele ruse?ti comandate de Kaabak, în?tiin?ate din vreme ?i mult superioare, îl întâmpin? cu foc ?i reu?esc s?-?i men?in? suprema?ia în Chi?in?u, întinzându-se apoi în întreaga Basarabie. Situa?ia provinciilor devine disperat?. Sfatul ??rii se adreseaz? din nou guvernului român cerând sprijinul neîntârziat. Cu toate c? îns??i situa?ia ??rii era grav?, Consiliul de Mini?tri, întrunit la 17 ianuarie la Ia?i, a hot?rât s? acorde sprijinul militar solicitat pentru restabilirea ordinei în Basarabia ?i asigurarea exprim?rii libere a voin?ei poporului român de aici, în leg?tur? cu viitorul provinciei. La 20 ianuarie, generalul C.Prezan, ?eful Marelui Cartier General român d? ordinele de opera?ii pe baza c?rora dou? divizii de infanterie ?i dou? de cavalerie, începând cu 23 ianuarie, trec Prutul. Înaintarea trupelor române în Basarabia, s-a f?cut pe patru direc?ii: Divizia 11-a, spre Chi?in?u-Bender; Divizia a 13-a spre Bolgrad- Cetatea Alb?; Divizia a 2-a de cavalerie spre Gura Galben?, iar Divizia 1 de cavalerie spre B?l?i. Dup? trecerea frontierei, comandan?ii trupelor române s-au adresat popula?iei române?ti de peste Prut, explicând c? armata român? a r?spuns chem?rii Sfatului ??rii, venind în ajutorul fra?ilor români pentru a ajuta la restabilirea ordinii ?i a face siguran?a depozitelor de cereale române?ti din Basarabia. Pe m?sur? ce diviziile noastre înaintau în Basarabia, uneori nu f?r? ciocniri militare, trupele Frontotdelului se retr?geau spre Nistru. Reac?ia popula?iei române?ti basarabene a fost cel mai elocvent exprimat? la 26 ianuarie 1918, cu ocazia intr?rii oficiale a statului major al Diviziei a 11-a, în frunte cu generalul Ernest Bro?teanu, în Chi?in?u. Cu acest prilej, ziarul românesc Ardealul , tip?rit în capitala Basarabiei scria:

„... Mica Românie, ?ara de jertf? pe care au vrut s-a nimiceasc? Nem?ii ?i Ungurii ?i pe care au vândut-o ?i batjocorit-o Ru?ii, ea vine s?-?i scape fra?ii din ghearele pieirii. Ea nu se mai gânde?te la nevoile ei, multe ?i mari; ea î?i uit? o clip? primejdia, care-i poate veni de la Nem?i ?i alearg? s? mântuiasc? Basarabia de valurile anarhiei. Vitejii care au oprit la Oituz ?i la M?r??e?ti n?vala Nem?ilor, ast?zi sânt pe p?mântul vechii Moldave, pe care tovar??ii lui Lenin nu îl p?r?sesc în ruptul capului. M?rire ?ie, oaste româneasc? viteaz?, care aduci pace ?i rânduial? în aceast? ?ar?! M?rire ?ie, ?ar? Româneasc? spre care cu lacrimi de mul?umire trebuie s? caute ast?zi fiecare fiu al Basarabiei ajuns? la lini?te! .../ Moldoveni, închina?i-v? pân? la p?mânt în fa?a acelora care v-au dat pentru a doua oar? via?? ?i striga?i cu to?ii într-un glas: Tr?iasc? România mântuitoare de anarhia bol?evic?!".

Generalul E.Bro?teanu, invitat s? participe la ?edin?a Sfatului ??rii din 28 ianuarie, primit fiind în ova?ii, mul?ume?te popula?iei Chi?in?ului pentru faptul c? trupele române au intrat în ora? „f?r? a întâmpina nici un fel de împotrivire". „Sprijinul vostru binevoitor ?i cinstit - spunea generalul - a f?cut s? nu fie nici o neîn?elegere, nici o înc?ierare, nici o nepl?cere, a?a c? n-a fost nevoie s? întrebuin??m arma". Dac? la Chi?in?u ?i alte localit??i din nordul Basarabiei nu a fost nevoie s? se întrebuin?eze armele, pentru c? aici majoritatea popula?iei era româneasc?, nu acela?i lucru s-a întâmplat în partea de sud a provinciei, unde pe lâng? români se aflau ?i mul?i ru?i, g?g?uzi, polonezi, bulgari, turci, t?tari, evrei. Ru?ii ?i evreii, mai ales, au cerut insistent sprijinul trupelor Frontotdelului, încercând nu în pu?ine locuri, s? organizeze o adev?rat? rezisten?? în fa?a înaint?rii armatei române. A?a s-a întâmplat la Bender, unde Brigada a 22-a infanterie român? a întâmpinat o mare rezisten??, fiind nevoit? s? lupte de la 28 ianuarie pân? la 7 februarie, când ora?ul este deplin cur??at de for?ele ostile independen?ei Basarabiei. La fel în ?inutul Bugeacului, regiunea cea mai împânzit? de grupuri de solda?i în care se descompusese Armata a VI-a ruseasc? în retragerea din Moldova de Sud, precum ?i de locuitori înarma?i pu?i pe jaf. Mai bine de o s?pt?mân? i-a trebuit Diviziei a 13-a Infanterie pentru a cur??a complet regiunea ?i a reinstaura ordinea de la Cahul ?i pân? la Bolgrad.

În regiunea Basarabiei de Sud vecin? cu Dun?rea, Divizia a 13-a a trebuit s? organizeze o strâns? colaborare cu Dr. Luiza Laz?r RotaruFlota român? de Opera?ii de pe Dun?re pentru eliberarea Ismailului, Chiliei ?i Vâlcovului de trupele de uscat ?i flota ruseasc?. La 7 februarie, gra?ie vitejiei marinarilor români este eliberat? Chilia, care revenea astfel Moldovei, dup? 433 de ani de când fusese cucerit? de Baiazid, dup? 7 zile ?i 7 nop?i de bombardament ?i artilerie asupra o?tilor moldovene ale lui ?tefan cel Mare ?i Sfânt. Au urmat lupte aprige pentru eliberarea Vâlcovului, care fiind situat la v?rsarea Dun?rii în Mare, era ap?rat ?i de for?ele maritime ruse?ti trecute în întregime de partea bol?evicilor. Printr-o minu?ioas? coordonare a ac?iunilor trupelor de uscat ale Diviziei a 13-a înt?rit? cu cavalerie, cu cele ale Diviziei 1 maritime, pe parcursul a mai bine de 7 zile de lupte combinate, s-a reu?it ca la 15 februarie întreaga regiune a Vâlcovului s? fie complet eliberat?. În continuare, trupele române au procedat metodic la dezarmarea solda?ilor ru?i, arestarea ?i predarea c?tre autorit??i a c?peteniilor. La aceast? dat?, Delta era st?pânit? în întregime de unit??ile române de marin?. Ultimele lupte (în sudul Basarabiei) s-au dat pentru eliberarea Cet??ii Albe. A?ezate pe limanul Nistrului, în col?ul cel mai extrem sud-estic al Basarabiei, ora?ul ?i regiunea înconjur?toare deveniser? locul de refugiu ?i de concentrare a tuturor elementelor fugare din restul teritoriului eliberat de armata român?. Pentru opera?iile de aici, Diviziei a 13-a i-au fost puse la dispozi?ie ?i elemente de la unit??ile vecine: o brigad? de ro?iori, un regiment de vân?tori ?i Flota de opera?ii. Organizate pe trei coloane, de t?rie aproximativ egal?, trupele române dup? un mar? de patru zile, str?b?tând prin repetate lupte cu bande înarmate sau trupe mai mult sau mai pu?in regulate, 60 km , au intrat la 12 martie în Cetatea Alb?, pe care pun st?pânire f?r? prea mari dificult??i. În dup?-amiaza aceleia?i zile, comandantul diviziei trecea în revist? trupele în centrul ora?ului, moment ce semnifica sfâr?itul ac?iunilor armatei române pentru stabilirea ordinii ?i protejarea popula?iei române?ti în Basarabia. Trebuie remarcat c? ?i aici, în sudul Basarabiei, trupele române au f?cut o impresie excelent? în sânul popula?iei pa?nice, care vedea odat? cu venirea lor, restabilirea ?i în aceast? parte din vechea Moldav? a Sfântului ?tefan cel Mare, ordinea siguran?a ?i lini?tea.

Între timp, situa?ia Republicii Moldovene?ti s-a agravat prin exprimarea în luna februarie ?i martie a preten?iilor Ucrainei asupra teritoriilor moldovene?ti, dar mai ales prin p?trunderea trupelor Puterilor Centrale austro-ungare ?i germane pe teritoriul din Bucovina ?i în nordul Basarabiei, la 24 februarie. O situa?ie de efervescen?? in favoarea luptei pentru gr?birea unirii cu patria – mam? a cuprins cele mai largi p?turi ale românilor basarabeni. În sprijinul lor, a s?rit toat? intelectualitatea româneasc? de dincolo de Prut, din vechiul regat ?i din Transilvania. ?i în atari condi?ii, la 27 martie 1918, Sfatul ??rii, dând glas opiniei exprimate de to?i românii basarabeni, a adoptat hot?rârea unirii Republicii Moldovene?ti cu România. Declara?ia de unire suna astfel: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul ??rii declar? Republica Democratic? Moldoveneasc? ( Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dun?re, Marea Neagr? ?i vechile grani?e cu Austria, rupt? de Rusia acum o sut? ?i mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric ?i dreptului de neam, pe baza principiului c? noroadele singure s?-?i hot?rasc? soarta lor, de azi înainte ?i pentru totdeauna se une?te cu mama sa, România".Supus? la vot, declara?ia de unire a fost adoptat? cu 86 de voturi pentru (68,8%), 3 voturi contra (2,4%) ?i 26 ab?ineri (28,8%), 13 deputa?i fiind absen?i. Dup? votare, Al. Marghiloman, primul ministru al României, aflat la Chi?in?u, a fost invitat în sala de ?edin?e, i s-a adus la cuno?tin?? votul adun?rii ?i a declarat, în numele Regelui Ferdinand ?i al poporului român, Basarabia unit? pentru ve?nicie cu România una ?i nedesp?r?it?. O slujb? religioas? la catedral?, oficiat? în limba român? de arhimandritul Gurie, o parad? militar? în care trupele tinere ale Basarabiei, al?turi de veteranii de r?zboi de la Jiu, Oituz ?i M?r??e?ti, au f?cut s? fie petrecute pe dinaintea membrilor guvernului ?i ai deputa?ilor drapelele lor tricolore, glorioase, au încheiat aceast? zi istoric?, vrednic? a sta al?turi de marile s?rb?tori ale Neamului. footer