Revista Art-emis
Preem?iunea dacic? PDF Imprimare Email
General (r) Dr. Mircea Chelaru   
Miercuri, 14 Martie 2012 20:28
General (r) Dr. Mircea Chelaru

Exist? în istoria omenirii multiple exemple de erori „?tiin?ifice” care s-au dovedit fatale cunoa?terii ?i adev?rului. În numele acestor erori s-au luat mii de vie?i omene?ti. Au fos ar?i pe rug, tra?i pe roat?, decapita?i, spânzura?i, rup?i în patru de patru cai din patru z?ri, lapida?i, ghilotina?i, otr?vi?i, sau împu?ca?i, oameni a c?ror vinov??ie a fost aceea de a fi sus?inut adev?rul natural. Rând pe rând, minciunile au c?zut sub aspra pedeaps? a ?tiin?ei ?i a revela?iei imanente. P?mântul nu mai este plat, soarele nu se mi?c? de fel în jurul p?mântului, vr?jitoriile sunt demolate, relativitatea ?i c?l?toriile spa?iale sunt acceptate, civiliza?iile nonp?mântene sunt deja aievea, piramidele s-au activat energetic, vibra?ia p?mîntului s-a decodificat în limbajul cifrelor, Isus este printre noi, ?i înc? nu credem. Asemenea marilor erori care au schilodit con?tiin?a umanit??ii, se perpetueaz? înc? minciuna fabricat? asupra existen?ei ancestrale a unei civiliza?ii celeste creat? dup? legile divine. Civiliza?ia traco-ge?ilor este memorialul durerii protoistoriei devenirii umanit??ii. Se poate întreba un anume, cu acceptabil? mali?ie, de ce despre ge?i sau daci într-o tem? de istorie medie, chiar recent? dup? al?ii, referitor la un subiect de-a dreptul minor! Exist? ?i aceast? abordare a „temei minore” din partea unor istorici simbria?i când vine vorba despre sorgintea ?i status-quo-ul Basarabiei masagete! Folosesc abrupt atributele eponimice pentru-c? nu îmi pot permite s? consum spa?iul editorial cu explica?ii justificative pentru unii care, fie c? habar nu au despre ce este vorba, fie c? nu vor s? accepte, precum inchizitorii de alt? dat?, decât „adev?rul” lor!

 În filosofia simpl? a acestui demers scriitoricesc se reg?se?te simpla inten?ie de a restitui un adev?r care a fost siluit de mai bine de dou? milenii, dar cu predilect? perfidie în ultimile dou? secole. Marele arial al existen?ei geto-dacice, dovedite cu acte în regul? ?i exprimate de surse istorice incontestabile cuprindea, începând cu mileniul al ?aselea înainte de Cristos, teritoriile din Europa Alpino-Carpatian?, bazinul M?rii Negre (numit? de greci, Marea Getic?), pân? dincolo de Caucaz. Nu avem date, cel pu?in prin cunoa?terea oferit? de cercetarea la zi, dac? existau ?i în ramurile uraliene, dar putem avansa prezum?ia unei atari abord?ri. Este cert îns?, prin ceea ce a dovedit Carolus Lundius, marele magister al regelui suedez Carol al XI-lea, în lucrarea sa „Zamolxis, primus getarum legislator”, ca ?i popula?iile scandinave se revendic? din obâr?ia ge?ilor carpatieni. „Zamolxis, în pergamentele noastre Samolses. La el sunt raportate începuturile legilor paternale ?i aceasta este o certitudine. Cine este el ?i de unde vine? El apar?ine Ge?ilor, care sunt aceea?i cu Go?ii ?i Sci?ii”. Astfel î?i începe rezumatul primului capitol, Carolius Lundius. Afirma?ia c? ge?ilor li se mai spuneau ?i sci?i vine dintr-o laborioas? munc? de investigare ?tiin?ific?, ast?zi cunoscut? nou?, care reproduce tabela comparativ? a denumirilor aceluia?i popor hiperboreean în limbile vremilor apuse. Dar unde se plasau geografic sci?ii? La nord de paralela 45, deasupra M?rii Getice unde se r?t?ceau în z?pezile nordului toate o?tile persane.

 Referindu-se la ?inutul ancestral de origine al suedezilor, Lundius spune c? „prin numele de Svithiod se desemna tot ce era la vedere în nord; celelalte domnii s-au numit alt?dat? trac-thus (?inut întins) acesta traducându-se ca o reuniune de ?inuturi ale unui foarte întins imperiu – la nivelul universului.(...) ?inutul svithiod fiind situat la nord de Marea de Azov, în cel mai nordic punct chiar, are un climat foarte aspru, regiunea fiind sec?tuit? de ger ?i z?pad?”. F?r? a mai acumula alte argumente ?i nume de autori ai vremilor apuse, f?r? a plusa pe un stil comprehesiv de opulen?? doct?, venim cu logica deductiv? a surselor astfel: spa?iul hiperboreean, cel cuprins la nord de paralela 45, a apr?inut pe toat? dezvoltarea sa continental? ge?ilor, popula?ie de provenien?? primordial?, care-?i denumeau ?inutul trac-thus, adic? ?inutul întins, preluat de alte semin?ii pe limba lor ca fiind Tracia. Teoria „marii migra?ii hiperboreene” a fost elaborat? de Vasile Lovinescu dar abordarea sa în discursul ?tiin?ific elaborat este de dat? recent?, tocmai pentru c? descoperiri recente între puncte diametrale, din Irlanda ?i pân? în Japonia, converg c?tre o surs? de spiritualitate unic? provenit? din intersec?ia paralelei ?i meridianului 45. M?sura?i-le ?i reprima?i-v? perplexitatea! Comunitatea antropologilor, istoricilor ?i mai nou a lingvi?tilor sunt eminamente de acord c? vastul teritoriu riveran Dun?rii cuprins între Carpa?ii Slovaciei ?i nordul Greciei, de al bazinul Tisei la Nistru, gurile Bugului ?i Marea Neagr? a fost locuit în antichitatea istoric? cunoscut?, de marele popor atlanto-euro-asirian al tracilor, denumire dat? dup? toponimul lingvistic al teritoriului ?i nu dup? sorgintea gentilic?. Aceast? mas? uman? cuprindea peste o sut? de forma?iuni tribale ?i gentilice despre care însu?i Herodot afirmase c? sunt „cel mai numeros popor dup? inzi”. Grecii aveau s? recunoasc?, de la Homer încoace, c? ge?ii erau cei mai puternici ?i se singularizau prin omogenitatea limbii ?i cultura spiritual? extrem de avansat?.

 Numele de ge?i era folosit cu prec?dere de c?tre greci în timp ce, dup? ce s-au fondat la 753 ad romanii aveau s? le spun? daci, p?strând dup?, ?tiin?a noastr?, numele ancestor al fondatorilor troieni. C? li se spuneau ge?i sau daci este superfluu atât timp cât Strabon a concis c? ei formau acela?i popor, „vorbind aceea?i limb?”[1]. Pliniu cel B?trân sus?inea c? dacii ?i tracii sunt acela?i neam, numai str?inii îi numeau diferit dup? locul lor. Fapt reluat dup? 1600 de ani de c?tre Johannes Magnus Gothus (1488-1544) în voluminosul s?u tratat care relateaz? istoria tuturor regilor ge?i ?i sueoni[2]. Printre altele el explic? desele etnonime for?ate provenite din percep?ia spa?ialit??ii de dispunere. Citez: „ba mai degrab? cred cred c? este vorba de o diversitate a idiomurilor din partea celor care guvernau, c?ci acas? li s-a spus Vestroge?i - Ge?ilor de Apus, Ge?i ?i Ostroge?i - Ge?ilor de R?s?rit (în latina de editare: Vestrogetae hoc est occidentales getae, getae et Ostrogetae hoc est orientales), iar pe alte meleaguri în idiomuri str?ine - când Samage?i, când Masage?i; celor pe care Strabon, în cartea a XI-a îi nume?te Ge?ii de R?s?rit, li se va spune Tirsage?i; a?adar, atât Grecii cât ?i Latinii i-au numit pe ace?tia Go?i/Ge?i cu un termen comun, trimi?ând la acela?i neam”.

 Imensitatea spa?ial? a r?spândirii neamului geto-dacilor nu este doar o figur? de stil preluat? în mod reflex de la un secol la altul ci o realitate transferat? în cunoa?terea lumii de marii înv??a?i ai lumii. Pitagora, cel ce a cunoscut tainele din Memfis ?i a stat la sfat cu Zoroastru ?i Brahme, dup? ce s-a purificat în apele Gangelui, avea s? remarce imperativ c?tre locuitorii din Crotona: „c?l?tore?te la ge?i, nu ca s? le dai legi, ci ca s? tragi înv???minte de la ei. La ge?i p?mânturile sunt f?r? margini, toate câmpurile sunt comune. ?i dintre toate popoarele, sunt cei mai în?elep?i, spune Homer”[3]. Este de cuviin?? s? asociem aici spa?iul geto-dac cu cel hiperboreean dat? fiind multitudinea de referiri ale unor texte, la cele dou? sintagme. Asfel, Pindar (aprox. 518-438), poetul grec ?lefuitor de limb? elin? decomprim? mitul lui Apollo ca zeu abstract ?i face afirma?ia conform c?reia, dup? zidirea Troiei, s-a întors în t?râmul s?u de origine, la nord de Istru, la hiperboreeni. Autorul superbei capodopere „Eneida”, Vergillius Maro (70-19) scria despre Orfeu: „singuratec, cutreiera ghe?urile hiperboreene ?i Tanais (denumirea antic? a râului Don!) acoperit de ghe?uri, ?i câmpiile niciodat? f?r? z?pad?, în jurul mun?ilor Riphei (denumirea antic? a mun?ilor Carpa?i!), pân? ce femeile trace, mâniate de dispre?ul s?u, îl sfâ?iar?” ?i în text latin: „solus hyperboreas glacies, Tanaimque nivalem/Arvaque Riphei nunquam viduata pruinis/Lustrabat, raptam...”[4]. A?adar, spa?iul hiperborean se suprapune în identic cu cel al ge?ilor nemuritori, iar tenta?iile de a fi însu?it de alte popoare, târziu ap?rute, sunt nevrednice ?i sperjure. De altfel ne sunt cunoscute eforturile armenilor, georgienilor, ru?ilor, azerilor ?i chiar a turcilor ?i per?ilor de a-?i demonstra paternitatea asupra mitului reginei-zei?? Tomiris, amazoana celor o mie de care, ce avea s?-l decapiteze pe Cirus cel Mare, aruncându-i capul în vasul plin cu propriul sânge rostind: „bea ?i te satur?, însetatule de sânge!”. Dar regina Tomiris nu este un simplu mit. Ea a existat în carne ?i oase, cerut? fiind de so?ie de c?tre însu?i Cirus, întemeietorul imperiului Persan. Ea a existat ca regin? real?, ?i nu doar legend? în spa?iul nordo-pontic, pân? la Marea Caspic?, controlând vastul teritoriu al masage?ilor, ramura estic?, cu denumirea specific?, din neamul traco-geto-dacilor. C? acest uria? popor avea r?d?cina endogenetic? ?i con?tiin?a apartene?ei comune, vine s? ne o confirme ?i simplul fapt c? numele Spargapeithes, fiul reginei Tomiris, ucis de Cirus, a fost luat ?i purtat de un rege al agatâr?ilor (?ara Ha?egului de azi) din Transilvania. Aveam, totodat?, s? constat?m ?i din referirile lui Plutarh, c? Alexandru cel Mare, dup? victoria de la Gaugamela, a mers la mausoleul din Pasargada închinat lui Cirus, având exact? ?tiin?? c? acesta fusese ucis de ancestorii s?i din neamul tracilor de r?s?rit.

 Nu ne propunem pe mai departe s? dezvolt?m exhaustiv textul cu date sprijinitoare nefiind în inten?ia noastr? de a produce un compendium, ci doar s? prezent?m ipoteza de lucru din care se extrage, prin sute de demonstra?ii similare o concluzie fundamental?. Aceast? concluzie este simpl?: spa?iul carpato-pontic-caucazian a fost paleovatra de etnogenez? ?i de continuitate ereditar? a civiliza?iilor succesive produse de traco-geto-daci. Schimbarea reflux? a sensurilor migra?iilor popula?iilor indoeuropene ?i apari?ia maselor de popula?ii nomade s?lbatice, au produs un curs istoric ostil popula?iilor b??tina?e ?i au schimbat natura rânduirii primordiale. Acest proces a fost lent ?i continuu, dar întotdeauna a fost înso?it de o rezisten?? genetic? ?i spiritual? uria??. Restrângerea spa?iului de identitate, prezervat? prin aceast? rezisten?? imaterial?, a fost posibil? din partea cotropitorilor ca urmare a uciderii dreptului la simbolistic?, limb?, onomastic? ?i toponimie. Cercet?tori istorici contemporani, paleolingvi?ti de bun? credin??, surse cre?tine premoderne din arhivele Vaticanului sau cele ale Bizan?ului, eviden?iaz? tot mai argumentat adev?rurile cu grij? dosite de beneficiarii de ast?zi ai mistific?rilor trecute. În fapt, afirmarea dreptului ereditar al românilor asupra teritoriilor prezervate prin acest? rezisten?? la care am f?cut referire, nu este o provocare ci un act de demnitate identitar?. A nu ?ti un adev?r ?i a te l?sa la cheremul afirma?iilor altora, luându-le de bune, nu pare a fi o vinov??ie atât de mare. Poate fi cel mult tratat? ca naivitate sau stupizenie pardonabil?. Dar a ?ti adev?rul ?i a-l abandona dintr-o lehamite istoric?, este o crim? de neiertat. Cazul Basarabia este elocvent. 1812 este un act de cotropire barbar?, care prin ac?iuni lente dar indelungate au produs distrugerea capacit??ii de regenerare a unei na?ii ancestrale. Asasinale în mas? de atunci, de mai apoi, ?i de curând au fost ?i vor fi tratate de noi ca distrugere de patrimoniu universal. Crimele asupra umanit??ii vor r?mâne pe mai departe imprescriptibile. ?i tot în acea?i categorie intr? ?i distrugerile patrimoniului universal. Cazul Basarabia trebuie s? devin? o problem? de con?tiin?? a umanit??ii moderne. Banditismul migratorilor nu mai trebuie s? produc? distrugeri de artefacte ale civiliza?iilor fondatoare. Deptul geto-dacic este unul de preemp?iune. Este un drept universal acceptat ?i recunoscut. ?i acest drept nu se negociaz? cu nimeni!


[1] Geografia VII, 3.13

[2] „Historia de omnibus Gothorum Sueonumque regibus”, Roma 1554, Cartea I, cap. 23.

[3] Pitagora, „Legile Morale ?i Politice” ed. Antet, cap.7, L.1143,p.70.

[4] Georgica IV, 5.517.
footer