Revista Art-emis
Generalului german Erik Hansen interogat de sovietici PDF Imprimare Email
Acad. Florin Constantiniu   
MarĹŁi, 06 Martie 2012 23:01
General Erik HansenGeneralul Erik Hansen (1889-1967) a ocupat în dou? rânduri func?ia de ?ef al Misiunii Militare Germane în România (octombrie 1940 - iunie 1941; ianuarie 1943 - august 1944). Activitatea lui în ?ara noastr? este cunoscut? gra?ie unui ?ir de documente, între care sunt de men?ionat, în primul rând, l?muririle ?i complet?rile f?cute de el - dup? întoarcerea lui din prizonieratul sovietic, în 1955 -, la lucrarea lui Andreas Hilgruber, „Hitler, König Carol II und Marschall Antonescu", care ap?ruse în R.F.G., într-o prim? edi?ie, în 1954. Acum dispunem de o informa?ie bogat?, din interogatoriile care i-au fost luate de autorit??ile sovietice, în anii de captivitate, ?i publicate în volumele „Generalii ?i ofi?erii Wehrmachtului relateaz?..., 1941-1945" (în limba rus?, alc?tuit? de V.G. Makarov ?i V.S. Hristoforov, Moscova, 2009) ?i „Secretele diploma?iei celui de-al Treilea Reich, 1944-1945" (în limba rus?, alc?tuit? de V.S. Hristoforov, Moscova, 2011).

Generalul Erick Hansen s-a bucurat de simpatia ?i încrederea mare?alului Ion Antonescu. În timpul crizei de încredere dintre Înaltul Comandament German[1] (O.K.W.) ?i cel Român, provocat? de catastrofa de la Stalingrad, a c?rei responsabilitate era atribuit?, în mare parte, de germani, românilor, Antonescu a cerut, prin ?eful Marelui Stat Major, generalul Ilie ?teflea, rechemarea generalului Arthur Hauffe, ?eful Misiunii Militare Germane în România. Pentru a da satisfac?ie mare?alului ?i a destinde rela?iile româno-germane, devenite încordate (la 9 decembrie 1942, Antonescu adresase o scrisoare feldmare?alului Erich von Manstein, în care respingea, pe un ton dur, acuza?iile aduse de germani, militarilor români, dup? ce frontul român fusese spart în Cotul Donului ?i Stepa Calmuc? ?i formula, la rândul s?u, învinuiri la adresa partenerilor germani), a?adar, pentru a restabili bunele raporturi între cele dou? armate, Hitler l-a readus la comanda Misiunii Militare Germane pe generalul Erik Hansen. Raportul s?u din 5 martie 1943, privind situa?ia din România[2], ofer? o imagine obiectiv? ?i cuprinz?toare a consecin?elor înfrângerii de la Stalingrad asupra cercurilor politice ?i militare din România ?i, în special, asupra lui Ion Antonescu. În interogatoriul luat de sovietici, la 8 septembrie 1944, ?i prezentat aici, generalul Erik Hansen relateaz? despre rela?iile sale cu oficialit??ile române, dar - dac? mai trebuie spus - istoricul trebuie s? aib? în vedere împrejur?rile speciale în care se desf??urau aceste interogatorii ?i starea de spirit a prizonierului. Astfel, în privin?a celei de-a doua perioade a ?ederii sale în România (1943 - 1944), generalul german declar?:

„În timpul celei de-a doua misiuni în România, având în vedere situa?ia schimbat?, mare?alul era rezervat, el se ocupa, mai ales, de problemele de stat. Problemele de principiu nu le-am discutat cu el decât o singur? dat?, când, dup? str?pungerea de la Uman[3], trupele germane au trebuit s? se retrag? în România. Cu toate acestea, în momentele de criz?, mare?alul mi-a exprimat adesea preocup?rile sale, pe care le-am comunicat Înaltului Comandament German al For?elor Armate (O.K.W.), care primea o mare parte din informa?ia despre situa?ie prin delegatul Statului Major General. Cu generalul ?teflea[4] m-am întâlnit aproape în fiecare s?pt?mân?. Cu el s-au discutat, mai ales, probleme privind preg?tirea militar?, dispunerea trupelor în teren ?i probleme curente. Uneori, am subliniat, de asemenea, necesit??ile Grupului de Armate[5], care îmi fuseser? transmise. Despre rela?iile regelui cu Germania, la drept vorbind, abia dac? pot spune ceva deoarece el se manifesta pu?in. Având în vedere rela?iile încordate dintre rege ?i mare?al, fa?? de rege se manifesta rezerv?. Mare?alul ?i Hitler, atât cât se putea observa din afar?, se în?elegeau bine unul cu altul. Generalul ?teflea a avut rela?ii cordiale cu fostul ?ef al Statului Major, Zeitzler. Comportarea lui nu a fost cu totul clar? ?i deschis?. În afar? de ace?tia, am cunoscut, în afara serviciului, îndeosebi pe vicepremier[6] ?i pe ministrul de R?zboi, Pantazi. Despre vicepre?edinte, se spunea peste tot c? „joac? dou? roluri", adic? face un joc dublu. Ministrul de R?zboi se supunea în întregime ordinelor mare?alului ?i nu a manifestat nici o urm? de independen??. El nu-?i ascundea apuc?turile franceze.
Mare?alul era un bun strateg ?i organizator, dar pu?in pedant. În calitate de ?ef al statului, îi lipsea, dup? opinia mea, talentul de a atrage (popularitate - n.n.). El nu dorea s?-?i creeze o platform? politic? solid? ?i, în mod corespunz?tor, s? fac? propagand? politicii sale. În general, îi lipsea consecven?a politic? în promovarea unei linii politice, alese de el. Cu cât se complica situa?ia, cu atât cre?tea influen?a elementelor Opozi?iei asupra lui. Era drept ?i ra?ional, dar ?i un conduc?tor de stat sever. Personal, era rezervat, de?i un om deosebit de amabil. Refuza orice lux, iar modestia ?i lipsa de preten?ii pot servi de exemplu".[7]

Acuzat, imediat dup? r?sturnarea mare?alului Ion Antonescu, de a-?i fi dat cuvântul de onoare, împreun? cu generalul Gerstenberg, c? trupele germane nu vor deschide ostilit??ile împotriva armatei române, generalul Erik Hansen a trimis, la 26 august 1944 (se mai afl? înc? în cl?direa Lega?iei Germane), o declara?ie în care relata convorbirea dintre generalul Constantin S?n?tescu, primul ministru, Grigore Niculescu-Buze?ti, ministrul de Externe, generalul Alfred Gerstenberg, ?eful Luftwaffe din România, ?i el însu?i. Ast?zi ?tim c? generalul Gerstenberg era hot?rât s? ajung? cât mai repede în zona B?neasa-Otopeni pentru a declan?a atacul împotriva Bucure?tiului. A convenit, a?adar, cu S?n?tescu ?i Niculescu-Buze?ti s? plece imediat acolo, sub pretextul de a împiedica orice ciocnire între militarii români ?i germani. A fost un „vicle?ug de r?zboi", c?ruia S?n?tescu ?i Niculescu-Buze?ti i-au c?zut victime. Gerstenberg a cerut s? i se elibereze un permis de liber? trecere pentru a ajunge la B?neasa. „N-am a?teptat - scrie Hansen - nici realizarea convorbirii telefonice[8], nici eliberarea cuvenitului bilet de liber? trecere, ci am p?r?sit ?edin?a împreun? cu consilierul de lega?ie, dr. Stelzer. Pân? atunci, n-a fost deloc vorba despre vreun cuvânt de onoare sau vreo asigurare c? trupele germane nu vor comite acte de ostilitate contra trupelor române. Nici n-am fost în stare s? dau o astfel de asigurare sau vreun cuvânt de onoare, neavând - cum am repetat clar de mai multe ori - nici o comand?. Consilierul de lega?ie, Stelzer, confirm? pe deplin toate acestea declarate de mine ferm. Refuz categoric toate celelalte afirma?iuni contrare, protestând în toat? forma. Sunt de p?rere c? un ofi?er, care a colaborat patru ani de zile cu armata regal? român?, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazu" clasa a II-a ?i a III-a, nu merit? o astfel de def?imare a onoarei sale ost??e?ti. (ss) Hansen, general de cavalerie".

De men?ionat c? acest Documentul a fost inclus într-o colec?ie de uz intern, despre istoria P.C.R., preg?tit? de Institutul de Studii Istorice Social-Politice de pe lâng? C.C. al P.C.R. Pe când se afla în captivitatea sovietic? (internat de autorit??ile române, dup? declan?area ostilit??ilor dintre trupele germane ?i armata român?, generalul Hansen a fost preluat abuziv, în septembrie 1944, de c?tre trupele sovietice, care intraser? în Bucure?ti), el a fost condamnat, la 18 februarie 1952, de un tribunal militar sovietic, la 25 de ani de lag?r de munc?, dar a fost repatriat în R.F.G., la 10 octombrie 1955, dup? vizita cancelarului Konrad Adenauer la Moscova. În chip surprinz?tor, Procuratura Militar? a Federa?iei Ruse, prin hot?rârea din 12 aprilie 2002, i-a confirmat condamnarea. Spre „norocul lui", generalul Hansen trecuse demult în lumea celor drep?i. footer