Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Florin Constantiniu   
Miercuri, 15 Februarie 2012 16:21
S?pt?mâna patimilor - Mihai Pelin, copertaS?pt?mâna patimilor (23-28 iunie 1940).
Cedarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei

Anexarea de c?tre Uniunea Sovietic? a Basarabiei ?i nordului Bucovinei[1], la 28 iunie 1940, a fost consecin?a direct? a Pactului Molotov-Ribbentrop ?i a izol?rii politice ?i militare din acea perioad? a României. La 23 august 1939, cu aproape un an înainte de începutul amput?rilor teritoriale suferite de România în vara anului 1940, Germania ?i URSS au încheiat un tratat de neagresiune, înso?it de un protocol adi?ional secret, prin care cele dou? p?r?i î?i delimitau „sferele de interese". Tratatul, cunoscut ?i sub numele celor doi semnatari ca Pactul Molotov-Ribbentrop (primul - comisar al poporului pentru Afacerile Str?ine al U.R.S.S., cel?lalt - ministrul de Externe al Reich-ului), a rezultat din convergen?a de interese ale celor dou? regimuri totalitare ?i a schimbat configura?ia geostrategic? a continentului european. Antagonismul declarat dintre ideologiile regimurilor de la Berlin ?i Moscova - nazism ?i comunism - nu i-a împiedicat pe Hitler ?i Stalin s? cad? de acord ?i s? fixeze soarta ??rilor din imediata vecin?tate a Germaniei ?i a Uniunii Sovietice.

Pentru Führer, în?elegerea cu URSS era condi?ia indispensabil? declan??rii r?zboiului, prin câ?ti¬ga¬rea c?ruia spera s? instaureze hegemonia celui de-Al Treilea Reich în Europa ?i în lume. Garan?ia acordat? Poloniei de Marea Britanie ?i de Fran?a, la 31 martie 1939, crea perspectiva unui r?z¬boi pe dou? fronturi în cazul în care guvernul de la Var?ovia ar fi respins revendic?rile Berlinului (ora?ul Danzig/Gdańsk ?i o cale ferat? pe teritoriul polon, unind Germania propriu-zis? cu Prusia Oriental? ?i beneficiind de extrateritorialitate). Pentru ca garan?ia s? capete o consisten?? militar?, era nevoie ca Uniunea Sovietic? s? fie asociat? la ap?rarea Poloniei, avînd în vedere c? frontiera de vest a Germaniei era str?juit? de Linia Siegfried, a c?rei str?pungere - pentru a veni în sprijinul Poloniei - ar fi necesitat, judecînd dup? experien?a primului r?zboi mondial, costuri umane uria?e. Uniunea Sovietic? ?i conduc?torul ei, Stalin - care, dup? acordul de la München (29 septembrie 1938), încheiat, în detrimentul Cehoslovaciei, de Germania, Italia, Marea Britanie ?i Fran?a, p?reau într-o total? izolare - s-au aflat, odat? cu începerea crizei poloneze, în situa?ia de arbitri ai Europei. Hitler avea nevoie de U.R.S.S. pentru a evita un r?zboi pe dou? fronturi: în vest, împotriva Fran?ei ?i Marii Britanii; în est, împotriva Poloniei ?i U.R.S.S., dac? acestea din urm? s-ar fi al?turat coali?iei anglo-franco-poloneze Führer-ul era convins c?, dac? U.R.S.S. r?mânea neutr?, Wehrmacht-ul era capabil s? lichideze rapid Polonia (2-3 s?pt?mîni), pentru a se „întoarce" apoi în Vest. La rândul lor, premierii Marii Britanii ?i Fran?ei - Chamberlain ?i, respectiv, Daladier - în?elegeau c? garan?ia dat? Poloniei nu c?p?ta eficien?? decât dac? Uniunea Sovietic? s-ar fi al?turat celor dou? mari democra?ii occidentale.

Stalin avea de ales între cele dou? oferte: cea anglo-fran¬ce¬z? ?i cea german?. Prima însemna participarea la un r?zboi pentru ap?rarea unei ??ri - Polonia - pe care Moscova o considera „un copil monstruos al Versailles-ului" ?i care nu dorea s? fie salvat? de sovietici („cu germanii ne pierdem independen?a, cu ru?ii ne pierdem sufletul", gândeau polonezii). În afar? de angajarea într-un r?zboi nedorit, U.R.S.S. nu ob?inea nici un beneficiu de pe urma efortului militar. Ce avantaje ar fi putut c?p?ta la masa p?cii - în cazul victoriei - în fa?a celor dou? mari puteri „imperialiste"? Oferta lui Hitler era mult mai tentant? : dac? r?mînea neutr?, U.R.S.S. î?i vedea recunoscut? o întins? „sfer? de interese" în Europa Nordic?, Central-R?s?ritean? ?i de Sud-Est. Propunerea german? venea în întîmpinarea celor dou? obiective fundamentale ale politicii externe promovate de Stalin, ca mijloacele cele mai sigure de a garanta securitatea ??rii Socialismului :
a) Crearea unui brâu de protec?ie (glacis strategic) la frontierele sovietice;
b) Stimularea unui r?zboi între ??rile capitaliste pentru a împiedica formarea unei mari coali?ii antisovietice.
Era evident c?, odat? asigurat? neutralitatea U.R.S.S., Hitler avea s? declan?eze atacul împotriva Poloniei, ceea ce avea s? atrag? onorarea garan?iei din 31 martie 1939, ajungîndu-se astfel la un r?zboi între Germania ?i anglo-francezi, adic? acea diviziune sângeroas? a lumii capitaliste, chemat? s? favorizeze r?spândirea revolu?iei comuniste. În acela?i timp, Hitler era dispus s? pl?teasc? generos pre?ul neutralit??ii sovietice: Finlanda, Estonia, Letonia (ini?ial, Lituania r?mânea în sfera german?), o mare parte din Polonia ?i Basarabia. Cânt?rind cele dou? oferte, Stalin nu putea ezita. Sunt indicii c? la 19 august 1939 el a luat decizia de a accepta oferta german?.[2]

Ambele p?r?i erau gr?bite - odat? principiul cooper?rii acceptat - s? încheie tratatul: Hitler, presat de apropierea toamnei, cu ploile ei, care stînjeneau func?ionarea binomului tanc-avion, piesa esen?ial? a r?zboiului-fulger; Stalin, ner?bd?tor s? vad? statele „imperialiste" înc?ierate, în timp ce Uniunea Sovietic?, r?mas? în afara conflictului, avea s?-?i sporeasc? poten?ialul militar, s?-?i extind? grani?ele ?i, la momentul judecat de ea oportun, cînd combatan?ii aveau s?-?i fi sleit for?ele, Armata Ro?ie avea s? intervin? ?i s? pun? bazele unei pax sovietica. În momentul încheierii tratatului germano-sovietic, aten?ia lui Hitler ?i Stalin era îndreptat? asupra Europei Central-R?s?ritene, unde avea s? izbucneasc? r?zboiul ?i unde cei doi preg?teau împ?r?irea Poloniei. Europa de Sud-Est a f?cut, în consecin??, obiectul articolului 3 din Protocolul adi?ional secret, redactat inten?ionat într-o form? mai pu?in precis?, care d?dea îns? satisfac?ie semnatarilor, în a?teptarea interven?iilor de mai tîrziu. Textul suna astfel: „În privin?a sud-estului Europei, din partea sovietic? este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea german? declar? totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni"[3] La prima lectur?, cititorul are percep?ia unei inadverten?e: „aceste regiuni" par a nu se potrivi cu men?ionarea numai a Basarabiei.[4] În realitate, „aceste regiuni" se refer? nu la Basarabia, ci la sud-estul Europei. Chiar îns? ?i cu aceast? l?murire, textul articolului 3 poate fi în?eles în dou? feluri:
a) Germania consimte la anexarea Basarabiei de c?tre U.R.S.S.;
b) Germania consimte la anexarea de c?tre U.R.S.S. a Basarabiei ?i a altor teritorii din Europa de Sud-Est, cu condi?ia respect?rii intereselor sale economice (partea german? î?i exprimase numai dezinteresul politic pentru aceast? arie a continentului).

Aceast? dubl? interpretare avea s? provoace - a?a cum se va vedea - prima fisur? în cooperarea germano-sovietic?, ca urmare a revendic?rii sovietice, prezentat? României privind nordul Bucovinei. Aplicarea clauzelor Protocolului adi?ional secret a început odat? cu împ?r?irea Poloniei - a patra, dup? cele de la sfîr?itul secolului al XVIII-lea (1772, 1793, 1795) - ca urmare a atac?rii acestei ??ri de c?tre Germania (1 septembrie) ?i a intr?rii Armatei Ro?ii pe teritoriul ei (17 septembrie 1939). În timpul celei de-a doua vizite a lui Ribbentrop la Moscova (27-29 septembrie 1939) a fost semnat tratatul germano-sovietic de frontier? ?i prietenie. Printr-un protocol adi?ional secret, Lituania a intrat ?i ea în sfera de interese a U.R.S.S., iar linia de demarca?ie în Polonia a suferit o modificare prin intrarea voievodatului Lublin ?i a unei p?r?i a voievodatului Var?oviei în sfera de interese a Germaniei.[5] Aten?ia lui Stalin s-a îndreptat asupra celor trei state baltice - Estonia, Letonia ?i Lituania - c?rora Moscova le-a im¬pus tratate de ajutor reciproc, în temeiul c?rora U.R.S.S. a c?p?tat dreptul de a avea baze militare pe teritoriile lor. Stalin, precaut ca întot¬deauna, preg?tea anexarea statelor baltice, în etape, ?inând seama de contextul interna?ional, mai exact, de a?a-numitul „r?zboi ciudat", caracterizat prin absen?a unor opera?iuni militare de însemn?tate pe frontul de vest. României i se preg?tea, deocamdat?, o situa?ie apropiat? de cea a ??rilor baltice. În absen?a altor surse, aceasta este concluzia ce se desprinde dintr-un articol publicat în revista Interna?ionala Comunist? de Boris ?tefanov, secretarul general al C.C. al Partidului Comunist din România. În articolul intitulat „R?zboiul imperialist ?i România", liderul comunist recomanda încheierea imediat? a unui tratat româno-sovietic de ajutor reciproc.[6]

Nimeni nu era atât de naiv încât s? nu în?eleag? c? Boris ?tefanov se conformase unei indica?ii a Kremlinului ?i c? articolul s?u era un mijloc de a sonda reac?ia României. Probabil c? ac?iunile sovietice în vederea încheierii unui astfel de tratat ar fi continuat dac?, la 30 noiembrie 1939, nu ar fi izbucnit r?zboiul sovieto-finlandez, care a concentrat interesul lui Stalin asupra sectorului nordic. Propunerea lui Boris Stefanov a fost, a?adar, îngropat?. Ministrului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, comisarul-adjunct al Afacerilor str?ine, V.P. Potemkin, i-a spus, la 8 decembrie 1939, c? „articolul în chestiune expune considera?iuni personale ale autorului, care nu corespund vederilor guvernului sovietic".[7] Încheierea r?zboiului sovieto-finlandez (12 martie 1940) a pus cap?t r?gazului de care beneficiase România. La 29 martie 1940, vorbind în fa?a Sovietului Suprem al U.R.S.S., V.M. Molotov a deschis practic „dosarul basarabean", ar?tând de ce nu exista un pact de neagresiune între Uniunea Sovietic? ?i România: „Aceasta se explic? prin existen?a unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a c?rei anexiune de c?tre România nu a fost niciodat? recunoscut? de U.R.S.S., de?i aceasta nu a pus niciodat? chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militar?. Astfel, nu este nici un motiv de agravare a rela?iunilor sovieto-române."[8] Declara?ia lui Molotov cuprindea un avertisment dat României, dar ?i asigurarea c? nu era de te¬mut o ac?iune militar?. Aceast? modera?ie se explic? prin situa?ia indecis? înc? de pe frontul de vest, unde continua „r?zboiul ciudat", Wehrmacht-ul ac?ionând în Norvegia. Probabil c? Sta¬lin avea în vedere ?i faptul c? România beneficia de garan?ia anglo-francez? din 13 aprilie 1939.[9]

Urm?torul demers sovietic l-a constituit conversa?ia îns?rci¬natului cu afaceri al URSS în Italia, L.B. Helfand, cu ministrul României la Roma, Raoul Bossy (19 aprilie 1940). Abordînd problema Basarabiei, diplomatul sovietic a spus c? ea era o „ran? adînc?" pentru ?ara sa ?i c? „trebuie c?utat un mijloc de a vindeca rana". Din cele spuse de el nu au lipsit îns? declara?ii lini?titoare ?i ademenitoare, când a îndemnat la discu?ii bilaterale: „De unde ?ti?i c? dl. Molotov ar pune chestiunea Basarabiei în totalitatea ei? Eu cred c? a?i fi mirat de generozitatea (sic!) guvernului sovietic" sau „Dar s-ar putea s? nu vi se cear? nici o concesiune teritorial?. De unde ?ti?i c? dl. Molotov nu s-ar m?rgini s? v? propun?, de pild?, cedarea vreunei baze navale - ca Estoniei - menit? ap?r?rii contra unei eventuale debarc?ri a trupelor generalului Weygand?".[10] Ofensiva declan?at? de Wehrmacht pe frontul de vest la 10 mai 1940 a n?ruit scenariul lui Stalin, întemeiat pe un r?zboi de lung? durat? între ??rile capitaliste, cu hecatombe de lupt?tori, care s?-i epuizeze pe adversari ?i s? deschid? drumul Armatei Ro?ii ?i al revolu?iei comuniste. R?zboiul-fulger a îngenuncheat Fran?a - pentru a nu mai vorbi de Belgia, Olanda ?i Luxemburg - în decurs de patruzeci de zile (10 mai-22 iunie 1940). Nu se ?tia cât va mai rezista Marea Britanie, astfel c? Stalin s-a aflat în fa?a perspectivei de a se g?si singur în fa?a unui Reich victorios ?i puternic. S-a gr?bit, a?adar, s? treac? la anexarea ??rilor baltice ?i s? rezolve „problema basarabean?".

În ziua de 13 iunie 1940, Stalin a convocat la Kremlin o cons¬f?tuire la care au participat Molotov, mare?alul S.K. Ti¬mo?enko, comisarul poporului pentru Ap?rare, mare?alul B.M. ?apo?nikov, ?eful Statului Major General, ?i al?i înal?i comandan?i militari, unde s-a discutat opera?iunea ce trebuia desf??urat? împotriva României dac? ea s-ar fi opus revendic?rilor teritoriale sovietice.[11] Pe temeiul celor hot?râte la aceast? consf?tuire, Direc?ia Politic? a Armatei Ro?ii a emis o directiv? privind munca politic? în rândurile trupelor sovietice din regiunile militare Kiev ?i Odesa ?i ac?iunile de subminare a moralului militarilor români. Directiva nu face referiri decît la Basarabia, nu ?i la Bucovina.[12] Întrucît, la 23 iunie, V.M. Molotov l-a informat pe ambasadorul german la Moscova, contele von der Schulenburg, c? U.R.S.S. va cere României s?-i cedeze Basarabia ?i Bucovina (toat? Bucovina!), este de presupus c? decizia de a ad?uga ?i Bucovina pe lâng? Basarabia a fost luat? între 21 ?i 23 iunie. Comunicarea f?cut? de Molotov diplomatului german - c? guvernul sovietic era hot?rât s? recurg? la for?? dac? era necesar - a produs nervozitatea p?r?ii germane. Pentru economia de r?zboi a Reich-ului, livr?rile de petrol ?i cereale din România erau esen?iale. Cum s? duci un r?zboi al motoarelor - a?a cum era r?zboiul-fulger - f?r? carburant ? Un r?zboi sovieto-ro¬mân putea perturba livr?rile de petrol din România sau afecta grav zona petrolifer?. Pe lâng? acest aspect, Hitler a fost iritat de cererea sovietic? privind Bucovina. Führer-ul în?elegea art. 3 din Protocolul adi?ional secret ca referindu-se strict la Basarabia ?i percepea revendicarea Bucovinei ca prima dep??ire de c?tre Stalin a limitelor teritoriale fixate sferei de interese a U.R.S.S. prin acordurile germano-sovietice din august-septembrie 1939.[13] În r?spunsul guvernului german se preciza c? problema Bucovinei este „ceva nou", altfel spus, o problem? neabordat? în discu?iile bilaterale anterioare. Fa?? de pozi?ia german?, Stalin, pentru a veni în întâmpinarea pozi?iei germa¬ne, a restrâns revendicarea la nordul Bucovinei, decizie comunicat? de Molotov lui Schulenburg la 26 iunie.[14] În nota ultimativ? sovietic? din 26 iunie adresat? României, U.R.S.S. cerea „restituirea" Basarabiei ?i reclama nordul Bucovinei, ca fiind locuit de ucraineni, ?i ca o compensa?ie - neîndestul?toare - pentru cei 22 de ani de ocupa?ie româneasc? a Basarabiei!

Guvernul român a avut prevederea s? dea o astfel de formulare în r?spunsul la cea de-a doua not? ultimativ? sovietic? încât s? nu legalizeze din punctul de vedere al dreptului interna?ional raptul teritorial s?vâr?it de U.R.S.S.: „Guvernul român, pentru a evita gravele urm?ri pe care le-ar avea recurgerea la for?? ?i deschiderea ostilit??ilor în aceast? parte a Europei se vede silit (s.n.) s? primeasc? condi?iile de evacuare specificate în r?spunsul sovietic."[15] La 29 iunie, tancurile sovietice au intrat în ?inutul Her?a,[16] care nu f?cea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, ci din Vechiul Regat, mai exact din jude?ul Dorohoi, a?adar, el nu figura în nota ultimativ? sovietic? din 26 iunie 1940. S-a aflat sau nu Her?a pe harta înso?itoare a notei ?i pe care ministrul României a crezut c? este mai bine s? nu o ia cu el în noaptea de 26/27 iunie? (Harta luat? de Gheorghe Davidescu la 29 iunie ?i publicat? în acea zi în presa sovietic?, hart? unde Her?a intra în frontierele sovietice, putea fi una substituit?.) R?mâne sigur faptul c? militarii sovietici care au intrat la Her?a, la 29 iunie, au declarat, dup? un incident în urma c?ruia au fost uci?i ?i r?ni?i mai mul?i militari români, c? „au gre?it c? au mers pân? la Her?a".[17] În urma instruc?iunilor primite de la Bucure?ti, Gheorghe Davidescu i-a semnalat lui Molotov incidentul de la Her?a ?i a subliniat c? este vorba de „un vechi teritoriu românesc apar?inând României înc? înainte de r?zboiul din 1914".[18] C? la Moscova existau îndoieli în privin?a ocup?rii ?inutului Her?a o dovede?te - în opinia noastr? - faptul c?, la 30 iunie, Statul Major General sovietic a cerut ?efului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, s? transmit?, pân? la orele 14, „evaluarea însemn?t??ii raionului Her?a din punct de vedere militar ?i economic".[19] R?spunsul a fost c? „Her?a nu are o însemn?tate deosebit? din punct de vedere economic. Din punct de vedere militar, raionul Her?a, prin dispunerea sa pe malul de sud al râului Prut, ocup? o pozi?ie de comand? asupra raionului Novoseli?a (sta?ie de cale ferat?), constituie un nod de drumuri ?i un punct înt?rit. De aceea, este necesar ca raionul Her?a s? se afle în mâinile noastre."[20] R?spunsul lui N.F. Vatutin a pecetluit soarta ?inutului Her?a!

Dictatul de la Moscova (c?ci în capitala sovietic? a avut loc un dictat similar celui care avea s? se desf??oare în Viena la 30 august 1940) a smuls României Basarabia, nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a. S-a consumat astfel prima faz? a lichid?rii României Mari. În memoriile sale, Ion Negoi?escu scrie cu dreptate, referindu-se la pr?bu?irea României Mari în iunie-septembrie 1940: „Dac? astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui r?zboi pierdut, situa?ia nu ar fi fost atât de groaznic?. Umilin?a suferit? avea s? aib? consecin?e fatale pentru sufletul na?iei. A nu fi luptat nici în R?s?rit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic ?i tragic trebuie neap?rat s?-?i spun? cuvântul, aveam s-o pl?tim scump, în straturile morale, vreme de genera?ii."[21] Pl?tim ?i ast?zi !
---------------------------------------------------------------------
[1] Credem c? este de preferat „nordul Bucovinei", ?i nu „Bucovina de Nord" pentru a nu acredita ideea - gre?it?! - c? jum?tatea de nord a acestei provincii ar alc?tui o unitate istorico-teritorial?.
[2] Pentru argumentele lui Stalin, vezi V.L. Doro?enko, I.V. Pavlova, R.C. Raack – „Ne mif: reci Stalina 19 avgusta 1939 goda", Voprosî istorii, 2005, nr. 8, pp. 3-20.
[3] Florin Constantiniu - Între Hitler ?i Stalin. România ?i Pactul Ribben¬trop-Molotov, Bucure?ti, Editura Danubius, 1991, p. 110.
[4] Se întîlnesc lucr?ri ai c?ror autori, crezînd c? e vorba de o eroare, modific? textul, scriind „aceast? regiune"!
[5] Florin Constantiniu - op. cit., p. 119.
[6] Articolul a ap?rut în Kommnunisticeskii Interna?ional, 1939, nr. 10, pp. 36-42, dar, a?a cum reiese dintr-o not? a autorului, fusese redactat pîn? la 24 noiembrie 1939.
[7] Rela?iile româno-sovietice. Documente, vol. II, 1935-1941 (citat mai de¬parte RRS), Bucure?ti, Editura Funda?iei Culturale Române, 2003, p. 283.
[8] Ibidem, p. 295.
[9] Guvernul britanic ar?tase, în toamna lui 1939, îns?, la solicitarea guvernului român, c? onorarea garan?iei în cazul unui atac sovietic depindea de atitudinea Italiei, atunci neutr?, ?i a Turciei, în bune rela?ii cu URSS. Practic, era o modalitate de a spune c? garan?ia era inoperant? într-o asemenea situa?ie. În stadiul actual al informa?iei, nu se ?tie dac? Stalin era la curent, gra?ie serviciului sovietic de spionaj, cu pozi?ia guvernului britanic.
[10] RRS, p. 306. Nu era exclus? posibilitatea unei ac?iuni militare din partea for?elor franceze de pe Teatrul de Opera?iuni din Mediterana Oriental? (TOMO), condus de generalul Maxime Weygand, partizanul opera?iuni¬lor periferice, în Balcani sau în Caucaz. Pentru spa?iul balcanic, vezi Yannis G. Mourélos - Fictions et réalités. La France, la Grčce et la stratégie des opérations péripheriques dans le Sud-Est Européen, Thessaloniki, Institute for Balkan Studies, 1990.
[11] Mihail Meltiuhov - Osvoboditelnîi pohod Stalina. Bessarabskii vopros v sovetsko-rumînskih otno?eniiah (1917-1949 gg.), Moscova, Ed. Ia¬uza, Eksimo, 2006, pp. 285-286. Documentele acestei consf?tuiri sînt ?i ast?zi se¬crete.
[12] Ibidem, pp. 334-335. Textul integral al directivei a fost publicat de Nikolai Sidorov în Istocinik, 1995, nr. 3, pp. 61-68, ?i a f?cut obiectul comunic?rii lui Simion Gheorghiu, Un document militar sovietic despre România (iunie 1940), prezentat? la sesiunea Centrului de Studii Ruse ?i Sovietice cu tema « Uniunea Sovietic? ?i instrumentul ei militar : Armata Ro?ie » (26-27 februarie 2008).
[13] Pe larg, Florin Constantiniu - 1941. Hitler, Stalin ?i România, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 2002, pp. 94 ?i urm.
[14] Ibidem, p. 108. Ambasadorul german i-a sugerat lui Molotov c? litigiul sovieto-român ar putea fi mai u?or solu?ionat dac? URSS ar restitui tezaurul român trimis în Rusia în timpul primului r?zboi mondial, sugestie respins? prompt ?i categoric de liderul sovietic.
[15] RSS, p. 348. Vezi ?i comentariile lui M.D. Ere?cenko ?i M. Meltiuhov în M. Meltiuhov – op. cit., pp. 350-351.
[16] Pentru ?inutul Her?a, vezi prof. dr. doc. Ion Gherman - Cartea Alb? a unor vechi teritorii române?ti condamnate la înstr?inare, Bucure?ti, Editura Cerna, 1999, pp. 37-57.
[17] Valeriu Florin Dobrinescu - B?t?lia diplomatic? pentru Basarabia, 1918-1940, Ia?i, Editura Junimea, 1991, p. 249 ; RRS, p. 352, nota 1.
[18] Ibidem, p. 355.
[19] Mihail Meltiuhov -– op. cit., p. 393.
[20] Ibidem, p. 393.
[21] I. Negoi?escu - Straja dragonilor, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1994, pp. 194-195. footer