Revista Art-emis
Revolu?ia de la 1821 - concluzii de ordin militar 1821 PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Duminică, 17 Octombrie 2010 21:03

Ilie Gorjan1. Considera?ii generale
Revolu?ia de la 1821 este expresia unui proces complex manifestat în toate domeniile: economic, social ?i politic. Mi?carea de la 1821 s-a încadrat pe linia celorlalte tulbur?ri sociale din Europa, în condi?iile în care, status-quo-ul principatelor române s-a schimbat, începând cu restaurarea regimului turco-fanariot în ?ara Româneasc? ?i Moldova, ?i a domina?iei habsburgice în Transilvania. În evolu?ia sa, regimul fanariot a cunoscut dou? faze: de la 1711 la 1774 ?i de la 1774 la 1821. În prima faz?, domina?ia otoman? a limitat autonomia celor dou? ??ri române, Valahia ?i Moldova, îns?, în cea de-a doua perioad?, s-a reu?it redobândirea, treptat, a unor drepturi politice ?i economice, prin promovarea unei politici de echilibru între Turcia ?i Rusia. În speran?a c? se va pune cap?t luptei antiotomane a românilor, Turcia introduse sistemul numirii unor domni, de regul?, din rândul grecilor fanario?i, sistem care a fost desfiin?at ca urmare a revolu?iei conduse de Tudor Vladimirescu[1].  Restabilirea domniilor p?mântene s-a reu?it la un an dup? înfrângerea revolu?iei lui Tudor Vladimirescu, în 1822, prin numirea de c?tre Poart? a lui Ioan Sandu Sturdza în Moldova ?i a lui Grigore Ghica în ?ara Româneasc?[2]. Revolu?ia de la 1821, izbucnit? ca o reac?ie în fa?a sistemului de exploatare fiscal? al fanario?ilor, s-a desf??urat în cadrul mai general al luptelor popoarelor din sud-estul Europei pentru eliberarea de sub domina?ia otoman?, avându-se în vedere luptele desf??urate în Serbia (1804) ?i Grecia (1821). Mi?carea s-a încadrat într-un context interna?ional dominat de lupta popoarelor din Balcani pentru dobândirea independen?ei, dar a avut program propriu ?i obiective specifice[3]. Fenomenul generalizat al corup?iei în administra?ia public?, generat de domniile fanariote ?i soldat cu sc?derea dramatic? a nivelului de trai al popula?iei, a constituit una dintre cauzele importante ale revolu?iei la care ne referim.

Dinicu Golescu, în urma unei c?l?torii f?cut? în Transilvania, Ungaria, Austria ?i Italia, realizeaz? cât de înapoiat? e ?ara sa în compara?ie cu statele vizitate, din cauza corup?iei din administra?ie ?i red? în lucrarea sa Însemnare a c?l?toriei mele, aspecte cutremur?toare ale procedurilor specifice administra?iei române?ti. Astfel, referindu-se la modalitatea strângerii d?rilor, arat?: „S? cutremur? mintea omului când î?i va aduce aminte c? f?ptura dumnezeirii, omenirea, fra?ii no?tri, au fost câte 10 a?ternu?i pe p?mânt cu ochii în soare ?i o bârn? mare ?i grea pus? pe pântecele lor, ca, mu?cându-i mu?tele ?i ?ân?arii, nici s? poat? a se feri. Aceste nedrepte urm?ri ?i nepomenite peste tot p?mântul i-au adus pe tic?lo?ii l?cuitori întru a?a stare încât, intrând cineva? într-acele locuri, unde s? numesc sate, nu va vedea nici biseric?, nici cas?, nici împrejurul casii, nici car, nici bou, nici vac?, nici pas?re, nici oaie, nici p?tul cu s?m?n?turile omului pentru hrana familii lui, ?i, în scurt, nimic?, ci numai ni?te od?i de p?mânt, ce le zic bordeie, unde intrând cineva?, nu are a vedea alt decât o gaur? numai în p?mânt, încât poate înc?pea cu nevasta ?i cu copiii împrejurul vetrii, ?i un co? de nuiele scos afar? din fa?a p?mântului ?i lipit cu baleg?. ?i, dup? sob?, înc? o alt? gaur?, prin care trebuie el s? sape, fugind cum va sim?i c? au venit cineva? la u??-i; c?ci ?tie c? nu poate fi alt decât un trimis spre împlinire de bani. ?i el neavând s? dea, ori o s?-l bat?, ori o s?-l lege ?i o s?-l duc? s?-l vânz?, pentru un an, doi ?i mai mul?i, sau la un boierna?, sau la un arenda?, sau la oricine s? va g?si, ca el s?-i slujeasc? acei ani, ?i banii ce s? dau pentru slujba celor ani s? s? ia pentru birul lui… ?i apoi intrând cineva? întru acele bordeie ale lor, peste putin?? era de a g?si pe timpurile lor ?i în cas? lucru de zece lei: c?ci ?i c?ldarea cu care o s?-?i fac? m?m?liga nu o are fiecine, ci sunt 5-6 tovar?? pe una. ?i când ace?tia, din norocire, prindea de veste când vinea în satul lor zapciu, polcovnicu, c?pitanu, mumba?ir ispr?vnicesc, mumba?ir domnesc, fugea atât ei cât ?i muierile lor, ?i copiii care puteau fugi, prin p?duri ?i peste mun?i, întocmai ca dobitoacele cele s?lbatice când le gonesc vân?torii cu câinii, c?ci ?tia c?, prinzându-i, nu mai este alt? vorb? decât cerere de bani, ?i ei, neavând bani, vor lua gârbaciuri pe spinare”. Revolu?ia de la 1789 din Fran?a generase un exemplu ?i o stare de spirit difuzat? ?i între?inut? în Europa ?i de armatele napoleoniene. Revolu?ia de la 1821 s-a consumat, a?adar, într-un climat european dominat de politica de echilibru dus? de Sfânta Alian?? încheiat? în 1815 între Austria, Rusia ?i Prusia, alian?? care a încercat repunerea în drepturi a legitimismului monarhic, început în Fran?a unde a fost reîntronat? dinastia Bourbon. Dar, cu toate acestea, noua Europ? începuse a se na?te în perioada revolu?iei franceze din 1789 ?i niciodat? n-a mai putut fi stabilit? restaurarea integral? a puterii monarhice de „drept divin” ?i nici a „Vechiului Regim”[4]. Aceast? alian?? a împ?ra?ilor[5], considerat? a fi o „contrarevolu?ie a dinastiilor” ?i îndreptat? împotriva ideii de revolu?ie, a determinat schimb?ri teritoriale: Prusia ?i-a extins teritoriul de la 190.000 km2 la 280.000 km2, Rusia ?i-a întins frontierele spre vest, din Finlanda pân? la gurile Dun?rii, iar Austria a pierdut Belgia, dar ?i-a consolidat domina?ia direct sau indirect, prin instalarea unor dinastii înrudite la conducerea unor state precum Italia[6].

Noutatea pe care o aduce Revolu?ia de la 1821 este ideea de realizare a programului politic al emancip?rii prin insurec?ie, ?i nu pe cale legal?, Tudor Vladimirescucum au încercat boierii înainte prin redactarea unor memorii. Boierii p?mântului i-au dat mandat lui Tudor Vladimirescu s? ridice poporul la arme „precum este pov??uit”, el declan?ând insurec?ia din îns?rcinarea Comitetului de obl?duire[7], organism politic care suplinea lipsa domnitorului Alexandru ?u?u ce tocmai decedase. Ridicarea poporului la lupt? de c?tre Tudor Vladimirescu s-a f?cut ?i pe baza planurilor elaborate în cooperare cu Eteria[8] în intervalul noiembrie 1820 - ianuarie 1821. Actele fundamentale care justificau aceast? revolu?ie reprezint? un moment de cotitur? în istoria ideilor social-politice române?ti, de?i, privite în ansamblu, ele nu exprim? un program politic coerent ?i nici nu marcheaz? o linie politic? destul de clar?, reliefând contradic?iile ?i sinuozit??ile politicii lui Tudor Vladimirescu. Consulul rus Pini, în raportul s?u c?tre comandantul armatei ruse din Basarabia, ar?ta, cu privire la revendic?rile slugerului Vladimirescu, c?, acesta, urm?rea „instaurarea unei noi ordini de lucruri ce au dep??it m?sura unei juste satisfaceri a lor”, precum ?i „mic?orarea birurilor impuse pe temeiul vechilor obiceiuri ?i hot?râri”[9].

Revolu?ia din 1821 a fost condus? de c?tre omul asupra c?ruia ?i-au îndreptat privirile frunta?ii boierimii, ?i anume slugerul Tudor din Vladimirii Gorjului, numit de aceea ?i Vladimirescu. Originar dintr-o zon? de ??rani liberi, el dobândise experien?? militar?, luptând ca voluntar în armata rus? în r?zboiul din anii 1806-1812, meritele sale fiind recunoscute de c?tre ru?i prin decorarea cu crucea Sf. Vladimir. Dup? încheierea r?zboiului, s-a angajat atât în activit??i negustore?ti, cât ?i în cariera administrativ?. Era un om energic, decis, cu spirit de ini?iativ? ?i cu lecturi istorice. Capacitatea de comand? ?i prestigiul de care se bucura în Oltenia erau temeiuri hot?râtoare de a-i încredin?a lui conducerea mi?c?rii de emancipare[10] .Bazându-se pe ??ranii liberi ?i pe mica boierime, Tudor Vladimirescu a organizat o?tirea revolu?iei, denumit? „Adunarea norodului”, care a constituit începutul actului de constituire ?i modernizare a armatei române. În structura o?tirii lui Tudor intrau principalele arme ale vremii: infanteria, cavaleria, artileria ?i unele elemente embrionare de geniu ?i logistic?.

Infanteria era structurat? pe regimente, fiecare a câte 1000 de lupt?tori, pu?i sub comanda unui polcovnic (colonel). Regimentul cuprindea 10 companii a câte 100 de oameni fiecare, conduse de un c?pitan ajutat de un ceau?.
Cavaleria, alc?tuit? în majoritate din arn?u?i ?i panduri, era organizat? pe escadroane, cuprinzând fiecare între 50 ?i 200 de lupt?tori.
Artileria a avut de la început dou? tunuri, apoi ?apte, dintre care trei erau de provenien?? suedez?. Comandantul artileriei a fost numit c?pitanul Ienache Cacale?eanu.
Subunit??ile de geniu, compuse din structuri de fortifica?ii ?i elemente de asigurare a mar?ului, au efectuat lucr?rile de înt?rire din zona subcarpatic? a Olteniei ?i au consolidat taberele de concentrare de la Bucure?ti ?i ?ân??reni.
Tudor Vladimirescu a mai creat structuri de logistic? îns?rcinate cu asigurarea resurselor de muni?ii, armament, echipament, hran?, furaje etc.[11]
Instruc?ia trupelor s-a executat permanent, atât în taberele de la Cotroceni, ?ân??reni ?i Slatina, cât ?i în timpul deplas?rii for?elor de la un obiectiv la altul, sub îndrumarea ?i controlul lui Tudor Vladimirescu, acordându-se aten?ie preg?tirii individuale, instruc?iei tragerii cu armamentul de infanterie ?i însu?irii procedeelor de lupt? corp la corp cu ?i f?r? arm?.

2. Desf??urarea revolu?iei. Concluzii ?i înv???minte de ordin militar.
În noaptea de 18/19 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu, înso?it de 30-40 oameni înarma?i, a p?r?sit Bucure?tii ?i la 22 ianuarie ?i-a stabilit cartierul general la Tismana, una dintre cele mai înt?rite pozi?ii din Oltenia. La 23 ianuarie a rostit la Pade? o înfl?c?rat? proclama?ie cu ajutorul c?reia a reu?it s? ridice la lupt? toat? Oltenia ?i s?-?i constituie o armat? de tip popular c?reia nicio for?? local? nu i-ar fi putut rezista. În ziua de 4 februarie, oastea constituit? s-a instalat în tab?ra de la ?ân??reni, jude?ul Gorj, unde s-a executat preg?tirea pentru lupt? pân? la 28 februarie. Concomitent, Tudor Vladimirescu a trimis deta?amente speciale spre m?n?stirile Crasna, Polovraci, Horezu, Bistri?a ?i Cozia, creându-?i spre mun?i o re?ea de puncte de asigurare ?i m?rindu-?i în acest fel bazele de sprijin care, într-un eventual e?ec, s-ar fi transformat în raioane de rezisten??[12].La 28 februarie 1821, oastea lui Tudor, cu un efectiv de 8000 lupt?tori (6000 pede?tri, 2000 c?l?ri ?i 3 tunuri) a început deplasarea spre Bucure?ti, folosindu-se de deta?amentele de siguran?? în fa?? ?i echipe de siguran?? a flancurilor ?i spatelui. La 21 martie, Tudor a intrat în Bucure?ti ?i s-a instalat în tab?ra de la Cotroceni, pe care a înt?rit-o ?i transformat-o într-un puternic centru fortificat, în m?sur? s? reziste timp îndelungat. Tudor va r?mâne aici pân? la 15 mai, guvernând ?ara ca un autentic conduc?tor revolu?ionar. Adresându-se poporului, a spus: „Am hot?rât s? ocârmuiesc pe to?i cei care au încins arme din partea a tot norodul, spre zdrobirea ?i încetarea a veric?ruia jaf ?i nedreptate ce a?i cercat pân? acum din pricina obl?duitorilor domni ce au st?tut”[13]. Tudor a început imediat tratativele cu boierii din Divanul ??rii încheiate la 23 martie prin semnarea „c?r?ii de adeverire”, prin care se instituia un regim politic nou, bazat pe o dualitate a puterii: cea a lui Tudor, reprezentantul „Adun?rii norodului”, de?in?tor al conducerii într-o serie de probleme principale, inclusiv de politic? extern?, ?i cea reprezentat? de „vremelniceasca ocârmuire”, cu atribu?ii politice ?i administrative definite prin „jur?mântul lui Tudor” din aceea?i zi, 23 martie. Între timp, Alexandru Ipsilanti trecuse Prutul ?i intrase în Ia?i, unde fusese bine primit, atât de voievodul Mihai ?u?u, cât ?i de mitropolitul Veniamin Costache. Ipsilanti conduce o mic? oaste compus? din voluntari, dar ?i din elemente nedisciplinate puse mai mult pe jaf decât pe lupt?. Alexandru Ipsilanti a început înaintarea spre Bucure?ti, convins fiind c? în urma sa î?i vor face apari?ia trupele ?ariste, a?a cum rezulta din sprijinul dat pân? atunci, atât de consulul general rus de la Bucure?ti, cât ?i de autorit??ile ?ariste din Odessa ?i ora?ele de pe coasta de nord a M?rii Negre. Dar lucrurile n-au stat deloc a?a, dimpotriv?, la 17 martie a ap?rut într-un oficios austriac un comunicat prin care se anun?? c? ?eful ofensivei va fi scos din serviciul Rusiei ?i i se face cunoscut c? maiestatea sa imperiala dezaprob? în chip formal ac?iunile sale ?i s? nu se a?tepte niciodat? la vreun ajutor din partea Rusiei[14]

Vladimirescu 1981În ceea ce-l prive?te pe Tudor, dezavuarea ac?iunilor sale se produsese mai întâi printr-un mesaj adresat consulului general rus din Bucure?ti, fiind explicabil? atitudinea Rusiei, deoarece Sfânta Alian??, al c?rei membru era, dezavua orice mi?c?ri revolu?ionare. A?a se explic? de ce, în aceste condi?ii, Tudor da un jur?mânt în fa?a boierilor la 23 martie prin care se oblig? „c? nu voi cugeta, nici de fa??, nici prin chip de viclenie asupra vie?ii ?i a cinstei cuiva? din patrio?ii mei sau asupra r?pirii averii sale” ?i de ce boierii la rândul lor, i-au dat aceea „carte de adeverire” prin care se declar? c? „pornirea dumnealui slugerului Tudor Vladimirescu nu este rea ?i v?t?m?toare, nici în parte fiec?ruia, nici patriei, ci folositoare ?i izb?vitoare”[15]. Dup? sosirea lui Ipsilanti la Bucure?ti, Tudor a c?utat o în?elegere cu acesta, dar singurul punct de vedere comun a fost controlul de c?tre Ipsilanti a jude?elor de la nord pân? la Olt ?i de c?tre Tudor a celor din sud ?i Oltenia întreag?. Apoi a început negocierile cu turcii, sperând s? determine Imperiul Otoman s? recunoasc? revendic?rile al c?ror exponent se f?cuse. Rezultatul negocierilor cu ace?tia a fost negativ, întrucât turcii i-au pus lui Vladimirescu ni?te condi?ii inacceptabile: dizolvarea oastei sau atacarea cu ei a oastei eteriste[16]. În aceste condi?ii, turcii, începând cu 31 martie, au ocupat capete de pod la Calafat, Giurgiu ?i C?l?ra?i, iar la 1 mai au p?truns în ?ara Româneasc? pe trei direc?ii: 6000 de lupt?tori au înaintat de la Br?ila spre Moldova, 10000 de infanteri?ti ?i 4000 de cavaleri?ti au pornit de la Giurgiu ?i Sili?tea spre Bucure?ti, iar 7500 de oameni au atacat Oltenia din direc?ia Ada Kaleh, Vidin, Lom ?i Rahova. Realizând superioritatea trupelor otomane în efective ?i armament ?i neputându-se bizui pe nicio cooperare cu eteri?tii, Tudor Vladimirescu a p?r?sit Bucure?tii la 15 mai cu 5000 de panduri ?i 1000 de arn?u?i, îndreptându-se spre Pite?ti într-un dispozitiv clasic de mar?[17].

EteriaConcomitent cu mar?ul spre Oltenia, Tudor a purtat negocieri cu turcii prin coresponden??, sperând în ob?inerea m?car a unei p?r?i din revendic?rile sale, îns? coresponden?a a fost interceptat? de eteri?ti, care, însp?imânta?i de înaintarea otomanilor, au decis s? împiedice accesul pandurilor spre Oltenia. De aceea, Ipsilanti a hot?rât s?-l ucid? pe Tudor. A luat aceast? decizie într-o conjunctur? favorabil?, întrucât în oastea pandurilor se produsese o ruptur? profund? între Tudor ?i osta?ii s?i: disciplina sever?, absen?a unor beneficii ?i perspectivele întunecate subminaser? încrederea pandurilor în el. Tudor Vladimirescu a voit ca to?i c?pitanii s?-?i formuleze în scris totala lor subordonare fa?? de el, dar patru au refuzat . Blocat de trupele lui Iordache Olimpiotul din tab?ra eterist?, care ocupau podul peste Arge?, Tudor a mers la Gole?ti, unde a executat pe unul dintre c?pitanii recalcitran?i. Comandantul eterist a venit în tab?ra lui Tudor, ?i, dup? ce a prezentat pandurilor coresponden?a acestuia cu turcii, l-a arestat, f?r? ca vreun pandur s? încerce m?car s?-?i apere conduc?torul. El a fost dus la Târgovi?te, torturat ?i ucis. Regretabil? atitudinea lui Tudor Vladimirescu pentru c?, având o oaste mult superioar? celei eteriste, putea s?-i înfrâng? foarte u?or. O demonstreaz? a?ezarea trupelor de c?tre Tudor în dispozitiv de lupt? cu pedestrimea dispus? în careu, în centrul acestuia tunurile ?i muni?ia, pe cele dou? laturi era dispus? cavaleria, iar în fa?a pedestrimii erau a?eza?i 200 de cazaci. Careul format din pedestrime, închizând în interior tunurile, carele cu muni?ii, materiale de geniu, provizii ?i cu alte lucruri necesare ducerii luptei, era o forma?ie care putea s? fac? fa?? atacurilor din orice direc?ie ?i în special atacurilor cavaleriei eteriste. Cavaleria de la flancuri proteja careul ?i servea în acela?i timp ca element de manevr?, cu care comandantul putea ac?iona, în func?ie de situa?ie, în timpul ducerii luptei. Cazacii aveau misiunea desf??ur?rii unor ac?iuni de h?r?uire pân? la angajarea b?t?liei decisive, b?t?lie care, din p?cate, n-a mai avut loc[18].

Dup? moartea lui Tudor, pandurii n-au încetat s? lupte cu turcii. Sub conducerea lui Ioan Solomon cel care fusese numit de Tudor comandantul pandurilor din Oltenia, pandurii au înfruntat pe turci la Z?videni, în apropiere de Dr?g??ani în ziua de 26 mai. Angajând lupta într-un raport de for?e total nefavorabil ?i într-un teren neindicat, pandurii lui Solomon au fost încercui?i. Pentru a nu fi nimici?i, s-au v?zut nevoi?i s? ias? din încercuire ?i s? se retrag? spre Râmnicu Vâlcea în noaptea de 26 spre 27 mai. Ulterior, Solomon i-a trimis pe panduri la casele lor, iar el s-a retras în Transilvania. Gruparea principal? a oastei lui Tudor, în ziua de 22 mai, sub comanda lui Hagi Prodan ?i D. Macedonschi, s-a deplasat la Pite?ti, iar la 25 mai a început mar?ul pe itinerarul Pite?ti, F?ge?elu, Câmpu Mare, cu misiunea de a trece Oltul ?i de a intra în lupt? cu turcii din raionul Craiova. În timpul mar?ului au aflat c? în apropiere de Dr?g??ani se afl? 3000 de turci, informa?ie care i-a determinat s? se dispun? la Vulture?ti, jud. Vâlcea, în noaptea de 27 spre 26 mai unde au întocmit un plan de ac?iune constând în: trecerea Oltului prin surprindere în raionul Dr?g??ani; executarea unei ac?iuni demonstrative de c?tre un deta?ament u?or care urma s? atrag? ?i s? angajeze for?ele turce?ti la câ?iva kilometri nord de locul de trecere, în zona localit??ii C?lina. În lupta ce a urmat, cu toate c? turcii au suferit pierderi mari, din cauza raportului de for?e ce le era nefavorabil, pandurii au fost înfrân?i ?i s-au retras spre Râmnicu Vâlcea, f?r? ca turcii s? treac? la urm?rire[19].

Cu toate c? a fost înfrânt?, revolu?ia de la 1821 reprezint? o pagin? glorioas? în lupta poporului român pentru libertate. Ea a pus cap?t regimului fanariot ?i a restaurat domniile p?mântene, relevând totodat?, evolu?ia artei militare române?ti în acea perioad?. Pentru prima oar?, Tudor a reu?it prin procedee moderne s? recruteze, s? înzestreze ?i s? preg?teasc? o armat? modern?, care va constitui embrionul constituirii armatei României de mai târziu. La baza tuturor ac?iunilor duse de oastea pandurilor au stat întotdeauna planuri de ac?iune clare ?i corespunz?toare situa?iei politico-militare existente, a c?ror realizare a fost urm?rit? cu perseveren??. Mar?urile au fost bine organizate ?i executate, ele încadrându-se în normele prev?zute de regulamentele vremii pentru armatele regulate. Itinerariile alese au corespuns întotdeauna obiectivelor tactico-strategice ?i a nevoilor de a asigura deplasarea fa?? de atacurile posibile ale inamicului. Dispozitivele de lupt? adoptate în diferite situa?ii tactice au corespuns cerin?elor momentului, stabilirea ?i realizarea acestora punând în eviden?? priceperea ?i iscusin?a lui Tudor Vladimirescu în domeniul artei militare. Terenul pentru desf??urarea ac?iunilor militare a fost ales cu pricepere, avantajele acestuia fiind amplificate ori de câte ori a fost cazul cu lucr?ri de amenajare genistic?. Ac?iunile de lupt? propriu-zise au demonstrat c? oastea pandurilor putea s? se confrunte cu efective inamice superioare, s? for?eze prin surprindere cursuri de ap? importante ?i s? înfrâng? for?e apreciabile. În concluzie, iscusin?a ?i competen?a manifestate de Tudor Vladimirescu ?i c?pitanii s?i în preg?tirea, organizarea ?i conducerea ac?iunilor au contribuit din plin la evolu?ia artei militare române?ti ?i situarea acesteia la nivelul celor din statele civilizate ale Europei în acele vremuri.

Grafica - Ion M?ld?rescu

Note bibliografice

  1. Nicolae Iorga, Istoria poporului românesc, Bucure?ti, 1985, pag.466.
  2. Istoria României în date, Editura Enciclopedic? Român?, Bucure?ti, 1971, pag.170.
  3. N. Camariano, Planurile revolu?ionare ale eteri?tilor din Bucure?ti ?i colaborarea lor cu Tudor Vladimirescu, în „Studii”, XX, Bucure?ti, 1967, pag.1164.
  4. Dan Berindei, Revolu?ia român? condus? de Tudor Vladimirescu în contextul ei interna?ional, în „Studii ?i articole de istorie”, XLV-XLVI, Bucure?ti, 1982, pag.59.
  5. A fost încheiat? între Alexandru I al Rusiei, Francisc I al Austriei ?i Friedrich – Wilhelm III al Prusiei.
  6. Dan Berindei, op. cit., pag.60.
  7. Acesta era format din cei trei mari boieri ai ??rii Române?ti, Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica ?i Barbu V?c?rescu.
  8. Eteria era o societate conspirativ? înfiin?at? în 1814 la Odessa format? din greci, iubitori de patrie, în scopul eliber?rii Greciei de sub ocupa?ia otoman?. Era condus? de generalul în armata rus? ?i aghiotant al ?arului Alexandru I, Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti.
  9. Liviu Maior, Culegere de texte pentru istoria României, vol. I, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti, 1977, pag.151.
  10. Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1997, pag.199.
  11. Colectiv de autori, Istoria militar? a poporului român, Editura Militar?, Bucure?ti, pag.122-124.
  12. Curs de istoria artei militare, Bucure?ti, 1990, pag.75 ?i urm.
  13. Colectiv de autori, Istoria militar? a poporului român, pag.140.
  14. Constantin, C Giurescu, Dinu, G. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pân? ast?zi, Editura Albatros, Bucure?ti, 1975, pag. 555-556.
  15. Ibidem, pag. 556-557.
  16. Curs de istoria artei militare, pag. 79 ?i urm.
  17. Florin Constantiniu, op. cit,. pag. 204.
  18. Curs de istoria artei militare, vol. II, pag. 81.
  19. Ibidem, pag. 82
footer