Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, Chi?in?u   
Duminică, 22 Ianuarie 2012 18:08
Dr. Dinu Po?tarencuLa 25 ianuarie/7 februarie 1917, redac?ia Cuvântului moldovenesc a lansat apelul Jertfi?i pentru bejenarii români, în care, ini?ial, publicului cititor i s-a explicat c? „st?pânirea româneasc? ?i cea ruseasc? iau m?suri pentru îndulcirea sor?ii amare a bejenarilor români. Dar, dup? cum se ?tie, ajutorul st?pânirilor nu-i îndestul?tor. Se cere ?i ajutorul ob?tesc, al fiec?ruia din noi". Iar în încheiere redac?ia a rugat: „Jertfi?i, oameni buni, pentru fra?ii no?tri de un neam ?i de un sânge ?i Dumnezeu Sfântul v? va r?spl?ti pentru mâna de ajutor pe care ve?i întinde-o voi în ceasul acesta de grea cump?n? pentru neamul românesc"[1]. Un apel similar a adresat ?i Uniunea Tov?r??iilor de Credit din Basarabia, care a rugat administra?iile tov?r??iilor asociate s? propun? adun?rilor generale ale membrilor s?i „s? dezbat? întrebarea despre jertfirea unui ajutor pentru nevoile fra?ilor no?tri români-bejenari"[2]. Dintre ?tirile de ultim? or?, inserate în num?rul din 30 ianuarie/12 februarie 1917 al Vie?ii Basarabiei, select?m ?i urm?toarea ?tire privitoare la refugia?ii români: „Ispravnicul jude?ului B?l?i a comunicat Direc?iei C?ilor Ferate de Sud-Vest c? zilele acestea va începe deplasarea boy scout-i?tilor români, care vor pleca din B?l?i mai departe pe calea ferat?. Întrucât în ora?ul B?l?i nu sunt case potrivite nici pentru instalarea temporar? a boy scout-i?tilor care urmeaz? s? mai soseasc?, ispravnicul jude?ului B?l?i a rugat Direc?ia C?ilor Ferate de Sud-Vest s? nu re?in? plecarea trenurilor destinate boy scout-i?tilor"[3]. Curând, ziarul a difuzat ?tirea c? afluen?a refugia?ilor din România în Chi?in?u s-a oprit. C?tre data de 2/15 februarie 1917, la punctul de alimentare ?i la azilul de noapte pentru refugia?i din acest ora? erau dou? familii de refugia?i. „Restul refugia?ilor români, sosi?i în Chi?in?u, par?ial au fost evacua?i în ora?ul Cerkas, iar o alt? parte dintre ei au fost l?sa?i în Chi?in?u, cu permisiunea administra?iei guberniale, la munci private"[4]. Dup? cum transmitea Via?a Basarabiei din 3/16 februarie 1917, „Comitetul Uniunii Ora?elor al Frontului Român a hot?rât s? deschid? în grab? 10 ceain?rii în Ovidiopol, Akkerman, Mon?e, Bairamcea, S?rata, Corcmaz, Faraonovca, Cantomir ?i Kleistitz, s? organizeze dou? deta?amente de îmb?iere, s? înceap? amenajarea în Ovidiopol a unei b?i mari, cu dezinfectant ?i distribuirea lenjeriei, ?i s? trimit? un laborator bacteriologic pentru spitalul din Akkerman"[5]. Reproducând aceast? informa?ie, Cuvântul moldovenesc a specificat c? „toate acestea se deschid pe drumul bejenarilor din România"[6].

Din presa vremii devine cunoscut ?i un alt indiciu statistic referitor la num?rul refugia?ilor. În paginile Vie?ii Basarabiei din 8/21 februarie 1917 s-a scris c? Sec?ia Asisten?? Popula?iei a Uniunii Zemstvelor a deschis în zona Frontului Român 3 puncte medicale ?i 21 de puncte de alimentare. Pân? la data public?rii acestei informa?ii, prin punctele respective au trecut 10 190 de refugia?i români[7]. Desigur, cifra nu reflect?, nici pe departe, sub aspect numeric, tabloul refugierii popula?iei. Doar sarcina de a se îngriji de refugia?i ?i, respectiv, de a-i înregistra, pân? la intrarea lor pe teritoriul Basarabiei, o avea nu numai Uniunea Zemstvelor (Zemsoiuz-ul), dar ?i Uniunea Ora?elor (Sogor-ul), responsabil de segmentul situat în partea de nord. Puncte de alimentare pentru refugia?ii români afla?i în tranzit, se men?ioneaz? în Via?a Basarabiei din 11/24 februarie 1917, au fost amenajate în localit??ile Kremenciug, Poltava ?i Romodan, situate de partea stâng? a Niprului. În conformitate cu hot?rârea adoptat? în cadrul consf?tuirii pre?edin?ilor comitetelor executive de zemstv?, refugia?ii români, cu destina?ia în gubernia Poltava, au fost repartiza?i în felul urm?tor: în Potoki - 600, Gale?cin - 600, Ganovka - 700, Kobeleaki - 900, Le?cinovka - 1 700, Sepjarii Noi - 200, Poltava-Iujnaia - 2 000, Kremenciug - 1 100, Rubliovka - 600, Globino - 600, Horol - 3 500, Sencea - 500, Lojni?a - 900, Iuskov?a – 600, Romna – 500, Vonislavovka - 500, Gadici - 4 000, Zolotono? - 4 500, Pereatin - 1 700, Priluki - 3 500, Borispol - 500, Berezani - 2 000, Barâ?evka - 1 500, Iagotin - 800, Cernaki - 300, Konovka - 200, Lubna - 2 500, Mer?cin - 1 500 ?i Konstantinograd - 2500. Zemstva acestei gubernii trebuia anun?at? cu câteva zile mai înainte despre sosirea refugia?ilor. Deoarece în ora?ele guberniei cu totul lipseau locuin?e libere, conducerea acesteia a cerut ca persoanele avute ?i intelectualii s? fie îndrepta?i în alte gubernii. Zemstva primise 100 000 de ruble pentru a acorda refugia?ilor indemniza?ii de deplasare[8]. Prin urmare, Zemstva din gubernia Poltava era în stare s? cazeze în limitele guberniei 41 000 de refugia?i. Îns?, din con?inutul aceste informa?ii reiese c? cei 41 000 de refugia?i erau a?tepta?i ?i aveau s? fie repartiza?i în cazul sosirii lor. Redac?ia Vie?ii Basarabiei a ?inut s? plaseze în paginile ziarului ?i o astfel de informa?ie: „Senatorul Jan Anastasiu, unul dintre primii care a plecat din România ?i s-a a?ezat în Herson, scrie c? via?a din acest ora? rusesc este mai bun? decât în Ia?i. Atra?i de ?tirea lui Anastasiu, în Herson s-a îndreptat un grup nou de reprezentan?i ai societ??ii superioare române?ti: Nistor Cinu, P. Coand?, contele Zapolla cu familiile sale. Un alt grup de familii foarte avute se îndreapt? spre Petrograd. De la multe persoane evacuate în Kiev, Odesa, Poltava ?i Herson se primesc ve?ti c? ei au reu?it s? se aranjeze bine ?i c? via?a de acolo e mult mai ieften? decât în România"[9].

La 24 februarie/9 martie 1917, Ebelov, comandantul Districtului Militar Odesa ?i guvernator general al Odesei, ?i Sterligov, împuternicitul principal pentru evacuarea refugia?ilor, i-au telegrafiat guvernatorului Basarabiei c?, ?inând seama de lipsa for?elor de munc?, s-a permis ca refugia?ii români, în cazul trecerii lor prin Basarabia, s? se stabileasc? aici cu familiile sale pentru a lua parte la muncile agricole[10]. Exodul popula?iei din România continua ?i în luna martie 1917. Constat?m aceasta în baza telegramei din 9/22 martie, trimis? din Odesa pre?edintelui Comitetului Executiv al Zemstvei Guberniale a Basarabiei, prin care Sterligov i-a comunicat c? itinerarul de deplasare a refugia?ilor r?mâne cel de mai înainte: Nem?eni, Zberoaia, Nisporeni, Str??eni[11]. Din num?rul Cuvântului moldovenesc din 2/15 aprilie afl?m c? „pentru bejenarii români din Odesa a început s? se tip?reasc? o foaie româneasc? cu numele Depe?a, care iese în toat? ziua"[12]. Cuvânt moldovenesc din 12/25 aprilie 1917 în?tiin?a cititorii c? „marele cânt?re? al durerilor ?i n?dejdilor neamului românesc din Transilvania, poetul Octavian Goga a plecat zilele trecute la Petrograd. În drumul s?u s-a oprit în Chi?in?u pentru a se vedea cu sora sa, care tr?ie?te aici ca bejenar?"[13]. Ca urmare a apelului lansat de a-i ajuta pe românii pribegi, redac?ia Cuvântului moldovenesc a primit numeroase ajutoare b?ne?ti destinate refugia?ilor, listele celor care au contribuit cu bani fiind publicate în paginile gazetei. Reproducem în continuare lista inclus? în num?rul din 12/25 aprilie al Cuvântului moldovenesc, din care se constat? prezen?a românilor în diverse zone geografice ale imensei Rusii: „La redac?ia noastr? s-au mai primit pentru bejenarii români urm?toarele sume: de la 16 plenici[14] transilv?neni din satul Murzali-Bitak, gubernia Taurida - 50 de ruble; de la 17 plenici transilv?neni dintr-un alt sat din gubernia Taurida - 37 de ruble, de la Gavril Barz? din gubernia Tobolsk - 7 ruble; de la 10 plenici transilv?neni din satul Uglovka, gubernia Novgorod - 11 ruble; de la plenicii transilv?neni din satul Enkievo, gubernia Ekaterinoslav - 33 de ruble; de la 5 plenici transilv?neni din gubernia Voronej - 5 ruble; de la preotul Andrei Murafa din Costiujeni - 5 ruble, de la plenicii români din satul Almaznaia, gubernia Ekaterinoslav - 20 de ruble; de la marinarii români de pe cruci??torul Dacia – 155 de ruble; de la plenicii bucovineni, ardeleni ?i b?n??eni din satul Gruzino, gubernia Novgorod - 100 de ruble, de la marinarii români de pe vasul Principesa Maria - 125 de ruble"[15].

Se cuvine s?-i enumer?m ?i pe al?i donatori, nominaliza?i în paginile Cuvântului moldovenesc. Astfel, „adunarea anual? a membrilor tov?r??iei din satul Oli?cani, ?inutul Orhei, a hot?rât ca tot câ?tigul din anul trecut al tov?r??iei s? fie întrebuin?at pentru ajutorarea bejenarilor români. Banii de acu sunt da?i pentru acest scop: Uniunii cooperative - 400 de ruble ?i Cuvântului moldovenesc - 125 de ruble"[16] . Cuvânt moldovenesc din 30 aprilie/13 mai 1917: „S-au mai primit pentru bejenarii români urm?toarele sume: de la oierii transilv?neni din Crimeea - Daniil Mihu - 50 de ruble, Gheorghe Mihu - 15 ruble, Ioan Ple?ca ?i Vasile David - câte 5 ruble, ?i de la Ioan Bogdan - 3 ruble; de la plenici transilv?neni din ora?ul Petropavlovsk - 82 de ruble, de la marinarii români de pe cruci??torul Regele Carol I - 113 ruble; de la ofi?erul Popovici - 20 de ruble; de la p?rintele Teodosie din m?n?stirea Condri?a - 5 ruble, ?i de la plenicii transilv?neni de la Krasnosiolka (gubernia Podolia) - 15 ruble 50 copeici. Cu sumele de mai înainte - 1 213 ruble 50 copeici"[17]. O bun? parte dintre refugia?i, reu?ind s? ob?in? servicii, s-au încadrat în via?a public? a Basarabiei, unii din rândul lor participând activ la ac?iunile politice ale românilor basarabeni. Bun?oar?, Romulus Cioflec, care a venit în Chi?in?u la 10/23 martie 1917, dup? cum men?ioneaz? el însu?i în cartea sa Pe urmele Basarabiei..., s-a angajat chiar din prima zi la redac?ia Cuvântului moldovenesc[18]. Peste dou? zile se a?eaz? la Chi?in?u o alt? personalitate notorie a Transilvaniei - Onisifor Ghibu, care, pe tot parcursul afl?rii sale aici (pân? în decembrie 1918[19]), a desf??urat o activitate multilateral? ?i prodigioas? în vederea revenirii Basarabiei în albia românismului. Vasile Fednic, anterior înv???tor în satul M?ri?ei din p?r?ile Sucevei, refugiat împreun? cu al?i bucovineni, a fost func?ionar la Uniunea Cooperativelor de Credit ?i P?strare din Chi?in?u[20].

Doi transilv?neni, Romulus Cioflec ?i Onisifor Ghibu, s-au num?rat printre cei 21 de membri fondatori ai Partidului Na?ional Moldovenesc, constituit în perioada 13/26 martie-20 martie/2 aprilie 1917 de intelectualii grupa?i în jurul redac?iei gazetei Cuvânt moldovenesc, partid care a condus mi?carea de eliberare na?ional? a românilor basarabeni. Ambii au elaborat câte un proiect de program al viitorului partid, au participat la discutarea ?i adoptarea proiectului de program redactat de comisia creat? în acest scop[21]. În prima decad? a lunii mai 1917, comisarul gubernial al Basarabiei le-a solicitat comisarilor jude?eni s? verifice în ce m?sur? corespunde realit??ii declara?ia ministrului de Interne al României despre faptul c? refugia?ii români, care erau stabili?i în Basarabia ?i participau la muncile agricole, sunt supu?i diferitor constrângeri din partea organelor locale ale puterii de stat, mai cu seam?, în privin?a libert??ii de a se deplasa. În cazul dac? asemenea constrângeri s-au produs, comisarul gubernial a cerut ca acestea s? fie eliminate[22]. Peste câteva zile, Comitetul Executiv Gubernial al Basarabiei a primit o telegram? de la ?i?ko, comisarul jude?ului B?l?i, în care, printre altele, se men?iona: „Este de dorit s? ni se dea indica?ii cum s? proced?m în privin?a refugia?ilor români. Aici e o mare abunden?? de refugia?ii, printre care sunt mul?i supu?i bulgari"[23]. Frunta?ii culturii române?ti refugia?i de dincolo de Prut ?i de dincolo de Carpa?i au contribuit enorm la ridicarea nivelului de cultur? al basarabenilor, care nu au dispus de ?coli în limba matern?, fiind obliga?i de regimul ?arist s? înve?e în ruse?te. Sprijinul lor intelectual s-a concretizat prin urm?toarele activit??i în domeniul înv???mântului din Basarabia. Deoarece în cadrul diferitor întruniri s-a insistat, pe lâng? alte revendic?ri sociale, introducerea limbii române în înv???mânt, s-a considerat necesar de a organiza cursuri pentru cadrele didactice din ?colile primare existente în localit??ile populate de moldoveni. Cu scopul de a transpune în via?? acest deziderat stringent al zilei, a fost înfiin?at? o comisie, avându-i ca membri pe Ioan Scodigor, Em. Hammer, Onisifor Ghibu, Romulus Cioflec ?i ?tefan Ciobanu, care a elaborat programul de organizare a cursurilor[24]. Acestea au fost deschise pe data de 17 iunie 1917, în Chi?in?u, pe o durat? de dou? luni, pe parcursul c?rora înv???torii basarabeni au studiat limba român? în baza alfabetului latin, istoria românilor, literatura ?i muzica na?ional?. În calitate de lectori au fost urm?torii profesori basarabeni: Iustin Fr??iman (istoria românilor ?i limba român?), preotul Alexe Mataeevici (istoria literaturii române), ?tefan Ciobanu (limba român?), Nicolae Popovschi (activitatea extra?colar?), preo?ii Mihail Berezovschi ?i Chicerescu (muzica). Bucovineni: George Tofan (istoria românilor, limba român? ?i lec?ii practice), Liviu Marian (limba român?) ?i O. ?opa (limba român?). Transilv?neni: Onisifor Ghibu (metodica, istoria literaturii, limba român? ?i lec?ii practice) ?i Romulus Cioflec (limba român? ?i lec?ii practice). Din regat: G. Aslan (limba român?)[25].

„Aceste cursuri, consemna bucovineanul George Tofan, au contribuit la trezirea ?i înt?rirea con?tiin?ei na?ionale ?i au deschis calea pentru progresul viitor. Concertul de încheiere ce s-a dat a fost o manifesta?ie na?ional? de seam?, care a l?sat în acele vremuri, s?race de orice mi?care na?ional?, o impresie adânc? numerosului auditoriu"[26]. Elocvent? este ?i o alt? apreciere de epoc?: „Sporul ce s-a f?cut în dou? luni arat? cât? sete de cultur? era în sufletele înv???torilor moldoveni ?i cu ce dornic? aviditate au prins ei cuno?tin?ele noi, care pentru prima oar? le auzeau. Ei au înv??at s? citeasc? ?i s? scrie române?te cu litere latine, au f?cut cuno?tin?? cu gramatica româneasc?. Din istoria na?ional? au aflat c? ne tragem de la marele popor roman, c? suntem fra?i cu francezii, italienii ?i celelalte popoare civilizate neolatine, c? avem un trecut plin de fapte mari. Din geografie au cunoscut întreg p?mântul românesc, iar la cursul de istorie a literaturii li s-a ar?tat ceea ce nici nu visaser? ei, c? în limba român? este o literatur? frumoas? ?i bogat?"[27]. Redac?ia Cuvântului Moldovenesc continua s? primeasc? ajutoare pentru refugia?i. În num?rul din 2/15 iulie 1917 al gazetei sunt men?iona?i urm?torii donatori: M.P. Buliga din Petrozavodsk - 30 de ruble, de la 65 de prizonieri din Transilvania ?i Banat, care munceau în mina de la Suhaia Balka, - 69 de ruble, de la N. Rotaru din Alekseevo-Leonovo - 44 de ruble, de la G. Hedea, prizonier român, - o rubl?[28]. Cuvânt moldovenesc din 18/31 iulie 1917: Lag?rul prizonierilor români de la mina Doljanskoe - 141 de ruble. Cu sumele anterioare - 2 510 ruble[29]. Pe vasta întindere a Imperiului Rus se aflau români din Bucovina, refugia?i cu mult mai înainte. Suportând greut??i, unii dintre ei reu?eau s? plece din locurile îndep?rtate ?i s? vin? în Basarabia. Despre un asemenea caz a relatat Cuvânt moldovenesc din 12/25 august 1917: „D?un?zi, în Chi?in?u au sosit 200 de bejenari moldoveni din ora?ul Poiana din Bucovina. Cu un an ?i jum?tate mai înainte, ace?ti bejenari au fost evacua?i din Poiana în oblastia[30] Astrahan. Acolo, mul?i dintre ei au murit de foame, fiindc? p?mântul e r?u ?i ei nu aveau la ce s? munceasc?. Cu pescuitul, care este îndeletnicirea oamenilor de acolo, ei nu puteau s? se deprind?. Cu dou? s?pt?mâni în urm?, ace?ti moldoveni s-au gândit s? se întoarc? acas?, dar venind în Chi?in?u au aflat c? Poiana iar??i e luat? de nem?i. Cheltuindu-?i banii cei din urm? pe drum, ei se afl? într-o stare foarte grea. Singura n?dejde mai este ca Uprava[31] Gubernial? a Zemstvei s? se îngrijeasc? ca bejenarii s? fie trimi?i la lucru prin sate, unde vor putea câ?tiga ceva bani"[32].

Fiind în c?utarea unui loc de munc?, refugia?ii publicau anun?uri în Cuvânt moldovenesc, singurul organ de pres? chi?in?uean în limba român? la acea or?. În unul dintre anun?uri se men?iona: „Bejenarii români din Bucovina – unul pred? limbile latin?, greac?, român? ?i german? din toate clasele liceale, altul - jurist, secretar de tribunal, al treilea – limba francez?. Adresa la redac?ia Cuvântului moldovenesc"[33].
La 17/30 septembrie 1917, Basarabia liber?, ziar editat la Chi?in?u în limba rus?, aducea la cuno?tin?? c? guvernul român l-a trimis în delega?ie la Chi?in?u pe prefectul Mumuianu, cu misiunea de a acorda sprijin refugia?ilor ?i de a fi mediator între refugia?i ?i autorit??ile ruse. Oficialul român locuia în casa cu nr. 19 de pe strada Jukovski[34]. În acest context, comisarul gubernial a rugat s? fie luate m?surile posibile în vederea stabilirii unei atitudini binevoitoare din partea administra?iilor locale ?i popula?ie fa?? de refugia?ii români[35]. În luna octombrie 1917 a demarat a doua serie de cursuri pentru cadrele didactice din ?colile primare ale Basarabiei, organizate în trei ora?e basarabene: Chi?in?u, B?l?i ?i Soroca. Majoritatea lectorilor desemna?i pentru a preda la aceste cursuri „au fost selec?iona?i dintre refugia?ii români"[36]. Astfel, la cursurile din Chi?in?u limba român? au predat-o: Romulus Cioflec, transilv?nean, profesor la liceul din Pomârla, A. Banciu, transilv?nean, profesor la gimnaziul din Bra?ov, George Tofan, bucovinean, directorul gimnaziului din Bazargic, ?i O. ?opa, bucovinean, profesor la ?coala real? din Cern?u?i; istoria neamului: George Tofan; istoria literaturii ?i metodica: Onisifor Ghibu, inspector al ?colilor române din Transilvania, care, în timpul afl?rii sale la Soroca, unde a avut misiunea s? organizeze cursurile, a fost înlocuit de I. Mateiu, inspector ?colar din Transilvania; cântarea ?colar?: N. Oancea, transilv?nean, înv???tor la ?coala primar? din Bra?ov; lec?iile practice: G. Codrea, transilv?nean, directorul ?colii primare de stat din F?g?ra?, C. Mu?lea, transilv?nean, diacon ?i înv???tor în Bra?ov, înlocuit ulterior de Eug. Botezatu, bucovinean, directorul ?colii primare române din Suceava. Lec?iile practice le-a condus la început O. Ghibu, apoi R. Cioflec ?i G. Tofan. Cursurile din B?l?i au fost organizate de George Tofan, în calitate de lectori fiind angaja?i bucovinenii Liviu Florea Marian (directorul cursurilor), Nicolae Palamar, Dumitru Moldovanu, Ion Moldovanu ?i Gheorghe Paranici. Responsabil de organizarea cursurilor din Soroca a fost O. Ghibu, iar ca lectori au fost desemna?i Dumitru Lupan, profesor la gimnaziul din Bra?ov, Mihail Baciu, profesor la gimnaziul din Câmpulung, Andrei O?etea, transilv?nean, Candid Mu?lea, înv???tor din Bra?ov, ?i so?ii Olimpia ?i George Boeriu, înv???tori din comitatul F?g?ra?[37].

Din dou? acte de arhiv?, datate cu 15 ?i 20 octombrie 1917, afl?m c? trei refugia?i, George Tofan, Romulus Cioflec ?i Ovid ?opa, erau membri ai Comisiei Culturale Moldovene?ti de pe lâng? Zemstva Gubernial? a Basarabiei, cu vot consultativ, din care mai f?ceau parte basarabenii arhimandritul Gurie Grosu, Nicolae Alexandri, Constantin Popescu, Pavel Arventiev, Ioan Scodigor, G. Ciubuc ?i Antonina Gavrili??[38]. Din toamna anului 1917, limba român? a fost introdus? ca obiect de studiu ?i în institu?iile de înv???mânt mediu din Basarabia. Deoarece în provincie lipseau speciali?ti în domeniu, predarea acestui obiect a fost oferit? refugia?ilor români. Bun?oar?, prin adresa din 2/15 decembrie 1917, Sec?ia Înv???mântului Public din cadrul Consiliului Zemstvei Guberniale a Basarabiei în?tiin?a direc?ia Liceului nr. 2 de B?ie?i din Chi?in?u c? Comisia ?colar? a Zemstvei Guberniale a Basarabiei, în ?edin?a sa din 23 noiembrie 1917, a decis s?-l recomande pe Petre Hane?, reg??ean, în func?ia de profesor de limb? român? la acest liceu[39]. Examinând, la 3 decembrie 1917, situa?ia cu privire la predarea limbii române în institu?iile de înv???mânt mediu, Comisia ?colar? a Zemstvei Guberniale a Basarabiei a întocmit o list? de candida?i pentru a fi profesori de limb? român? în institu?iile respective. Lista cuprindea numele doar a dou? persoane supuse Rusiei, care erau basarabeni, acestea fiind I. Fr??iman, absolvent al Academiei Teologice din Sankt Petersburg, ?i Pantelimon Halippa, absolvent al Universit??ii din Ia?i. Restul persoanelor enumerate f?ceau parte din rândul refugia?ilor ardeleni, bucovineni ?i reg??eni, ?i anume: R. Cioflec, dr. O. Ghibu, A. Banciu, dr. I. Mateiu, dr. O. ?opa, G. Tofan, L. Marian, doamna Vasiliu, M. Baciu, N. Palamar, D. Logigan, D. Lupan, dr. Bunea, dr. Mardan, P. Hane?, P. ?tef?nescu, G.D. Constantinescu, E.D. Constantinescu, dr. Bornemisa ?i I. Agârbiceanu, to?i cu studii universitare, cu excep?ia doamnei Vasiliu, care urmase trei ani de universitate[40]. Din paginile revistei ?coala moldoveneasc?, ap?rut? la începutul anului 1918, afl?m c? majoritatea dintre refugia?ii enumera?i mai sus au fost numi?i în calitate de profesori de limb? român? ?i istorie a românilor în diferite institu?ii de înv???mânt atât din Chi?in?u, cât ?i din alte localit??i ale Basarabiei. Astfel, bucovineanul George Tofan, înc? de la întâi octombrie 1917, preda limba român? la ?coala Eparhial? de Fete din Chi?in?u. La Institutul de Înv???tori din Chi?in?u – Romului Cioflec (limba român?) ?i George Tofan (istoria). La Seminarul Teologic din Chi?in?u (închis la 1 decembrie, pentru o anumit? perioad? de timp) fusese desemna?i Liviu Marian (limba român?) ?i George Tofan (istoria românilor ?i istoria bisericeasc?). La ?coala Duhovniceasc? din Chi?in?u - Ovid ?opa (limba român?) ?i N. Oancea (cântarea vocal?). La Seminarul Pedagogic de Fete - Onisifor Ghibu (metodica pred?rii a limbii române), demisionat ulterior, fiind înlocuit de Dimitrie Munteanu-Râmnic, profesor din Ploie?ti. La Liceul nr. 1 de B?ie?i din Chi?in?u - Romulus Cioflec (limba român?). La Liceul nr. 2 de B?ie?i din Chi?in?u - Petre V. Hane? (limba român?), profesor din Bucure?ti. La Liceul nr. 3 de B?ie?i din Chi?in?u - arhimandritul Gurie Grosu (limba român?) ?i O. ?opa (istoria). La Liceul nr. 4 de B?ie?i din Chi?in?u – D. Logigan (limba român?). La ?coala Real? din Chi?in?u - G. Tofan (limba român?), înlocuit apoi de Emanuil Iliu? din Suceava. La Liceul de Fete de Zemstv? - O. ?opa (limba român?), O. Ghibu (limba, literatura, istoria ?i metodica pred?rii limbii române), demisionat de la 25 ianuarie 1918 ?i înlocuit prin S. Bornemisa. La Liceul nr. 1 de Fete din Chi?in?u - Maria Botezatu din Suceava ?i George Tofan, ambii profesori de limb? român?. La Liceul nr. 2 de Fete din Chi?in?u - D. Munteanu-Râmnic (limba român?). La Liceul nr. 3 de Fete din Chi?in?u - preotul Nicolae Vlad (limba român?) ?i George Tofan (limba român?), ambii bucovineni. La Liceul nr. 4 de Fete din Chi?in?u - Axente Banciu ?i Maria Botezatu. La ?coala de 2 clase de la Malina (suburbie a Chi?in?ului) - D. Logigan. La ?colile secundare din ora?ul B?l?i (de la 11 decembrie 1917) - L. Marian ?i N. Palamar, ambii în calitate de profesori de limb? român?. La ?colile secundare din ora?ul Soroca (de la 24-25 octombrie 1917) - A. O?etea (limba român?), temporar, Mihail Baciu (limba român?, istoria ?i metodica) ?i Dumitru Lupan (limba român?). La gimnaziul din Rezina - Pintea Teleag?, absolvent al Facult??ii de Litere din Cern?u?i. La gimnaziul din Orhei – Eusebie Cozmiuc, profesor din Suceava[41]. De men?ionat c? refugia?ii români aveau ore ?i în cadrul cursurilor particulare de studiere a limbii române, frecventate de profesori, preo?i, militari, func?ionari, judec?tori. În calitate de lectori erau angaja?i George Tofan, Ovid ?opa, Romulus Cioflec, D. Logigan[42].

La înmugurirea sentimentului patriotic românesc a contribuit, de asemenea, ?i Ardealul, „gazet? s?pt?mânal? pentru românii transilv?neni afl?tori în Rusia", sub redac?ia lui Onisifor Ghibu, care a început s? apar? la Chi?in?u de la 1 octombrie 1917, fiind imprimat? la Tipografia Societ??ii Culturale a Românilor din Basarabia. La 24 ianuarie 1918, acest s?pt?mânal este transformat în ziarul cotidian România Nou?, „organ de propagand? pentru unirea politic? a tuturor românilor", cu sediul redac?iei în Chi?in?u (str. Gogol, 39). Ziarul era condus de un comitet de redac?ie alc?tuit din: dr. Onisifor Ghibu ?i dr. Ioan Mateiu (din Transilvania), Vasile Harea ?i Vlad Cazacliu (din Basarabia), George Tofan (din Bucovina), Dimitrie Munteanu-Râmnic (din România), Constantin Noie (din Macedonia), dr. Atanasie Popovici (din Serbia)[43]. Un ?ir de persoane refugiate s-au num?rat printre fondatorii Universit??ii Populare din Chi?in?u, inaugurat? la 18 februarie 1918, care a propagat cultura româneasc? în mediul basarabean. Între timp s-a ameliorat situa?ia politico-militar? a României ?i, drept consecin??, refugia?ii români din Rusia au început s? revin? în ?ar?. Basarabia liber? din 11/24 noiembrie 1917 informa cititorii c? Direc?iei C?ilor Ferate i-a fost înaintat? cererea de a pune la dispozi?ie trei vagoane pentru plecarea în Ia?i a deputa?ilor ?i senatorilor români care locuiau în Odesa. În cerere a fost exprimat? rug?mintea ca aceste vagoane s? fie ata?ate la trenul Odesa-Chi?in?u[44]. În scurt timp, aceea?i publica?ie periodic? f?cea cunoscut c? are loc în continuare plecarea românilor din Odesa. „Pleac?, mai cu seam?, românii care ocup? în patria sa înalte posturi politice ?i administrative. Plecarea lor poart? un caracter grabnic"[45]. În curând, autorit??ile ruse au exclus de la ordinea zilei chestiunea referitoare la refugia?ii români. Dup? cum e consemnat în Via?a Basarabiei din 12/25 decembrie 1917, Comitetul Executiv al Basarabiei a primit de la comisarul Rusiei pentru problemele refugia?ilor o telegram?, prin care s-a anun?at despre sistarea tuturor activit??ilor ?i opera?iilor de c?tre Comitetul de Împrumut pentru Refugia?i din Basarabia[45]. De remarcat c? au revenit la casele sale persoanele refugiate din Regat, pe când refugia?ii bucovineni ?i transilv?neni au continuat s? stea la ad?post în Basarabia pân? în toamna anului 1918. A?adar, prev?zând exodul popula?iei României în urma insucceselor militare ale armatei române din toamna anului 1916, oficialit??ile ruse au elaborat un plan de ac?iuni în vederea dirij?rii iminentului val de refugia?i.

În baza informa?iilor expuse mai sus se poate constata c? emigrarea în mas? a popula?iei României peste frontiera Rusiei s-a produs, preponderent, în lunile ianuarie-februarie 1917. Este dificil, îns?, s? ne pronun??m asupra num?rului total al refugia?ilor, întrucât dispunem în acest sens doar de cifre par?iale: pân? la 20 000 de boy scout-i?ti ?i 10 190 de refugia?i înregistra?i pân? la data de 8/21 februarie 1917 de c?tre Sec?ia Asisten?? Popula?iei a Uniunii Zemstvelor. Luând în considera?ie ace?ti indici statistici, putem afirma cu siguran?? c? în Rusia s-au refugiat peste 30 000 de români. Nu numai reg??eni, dar ?i foarte mul?i transilv?neni ?i bucovineni, inclusiv aromâni. O parte dintre refugia?ii români s-au a?ezat în Basarabia, unde, ulterior, în special, dup? agravarea situa?iei social-politice în Rusia, ca urmare a puciului bol?evic din noiembrie 1917, s-a retras unii dintre cei pleca?i în alte zone geografice ale Imperiului Rus. Prin sprijinul intelectual, c?rturarii ardeleni, bucovineni ?i reg??eni, veni?i în Basarabia din cauza r?zboiului, au contribuit în mare m?sur? la accelerarea procesului de rena?tere ?i afirmare na?ional? a românilor basarabeni, care s-a produs dup? un secol ?i ceva de domina?ie a regimului imperial rusesc. Dup? cum s-a exprimat Onisifor Ghibu, refugia?ii au tr?it împreun? cu basarabenii „epoca de rede?teptare a Basarabiei"[47]. Având rolul de mesageri ai spiritualit??ii române?ti, ei ?i-au adus obolul într-o faz? crucial? pentru Basarabia, care s-a încheiat cu actul reunirii acestei provincii române?ti cu România.
----------------------------------------------------------------------
[1] Cuvânt moldovenesc, nr. 8 din 25 ianuarie 1917, p. 1.
[2] Cuvânt moldovenesc, nr. 10 din 1 februarie 1917, p. 4.
[3] ????????? ?????????, în „???????????? ?????", nr. 28 din 30 ianuarie 1917, p. 4.
[4] ???????????? ?????, nr. 31 din 2 februarie 1917, p. 4.
[5] ???????????? ?????, nr. 32 din 3 februarie 1917, p. 4.
[6] Cuvânt moldovenesc, nr. 12 din 8 februarie 1917, p. 4.
[7] ???????????? ?????, nr. 37 din 8 februarie 1917, p. 4.
[8] ????????????? ?????-????????, în „???????????? ?????", nr. 40 din 11 februarie 1917, p. 4.
[9] ???????????? ?????, nr. 40 din 11 februarie 1917, p. 2.
[10] ANRM, F. 70, inv. 1, d. 313, f. 23-25.
[11] Ibidem, f. 32.
[12] Cuvânt moldovenesc, nr. 27 din 2 aprilie 1917, p. 5.
[13] Cuvânt moldovenesc, 12 aprilie 1917, p. 4.
[14]Plenici (rusism) – prizonieri.
[15] Cuvânt moldovenesc, 12 aprilie 1917, p. 4.
[16] Cuvânt moldovenesc, 23 aprilie 1917, p. 4.
[17] Cuvânt moldovenesc, 30 aprilie 1917, p. 4.
[18] L. Donici, Revolu?ia rus?. R. Cioflec, Pe urmele Basarabiei..., Chi?in?u, Editura Universitas, 1992, p. 199-207.
[19] O. Ghibu, C?l?torind prin Basarabia. Impresiile unui român ard., Chi?in?u, 1923, p. 2.
[20] ?coala Basarabiei, decembrie 1918, nr. 2, p. 55. Revista anun?a despre moartea lui V. Fednic, reîntors de curând în Bucovina.
[21] O. Ghibu, În vâltoarea revolu?iei ruse?ti, Bucure?ti, 1993, p. 17-23; V. Harea, Basarabia pe drumul unirii. Amintiri ?i comentarii, Gala?i, Editura Eminescu, 1995, p. 39-42.
[22] ????????? ??????????, nr. 27 din 9/22 mai 1917, p. 4.
[23] ????????? ??????????, nr. 31 din 14 mai 1917, p. 4.
[24] O pagin? din istoria Basarabiei. Sfatul ??rii (1917-1918).Edi?ie îngrijit?, studiu introductiv ?i selec?ia imaginilor de Ion Negrei ?i Dinu Po?tarencu, Chi?in?u, Editura Prut-Interna?ional, 2004, p. 92.
[25] ?coala Basarabiei, noiembrie 1918, nr. 1, p. 5.
[26] Ibidem, p. 5-6.
[27] O pagin? din istoria Basarabiei, p. 93.
[28] Cuvânt moldovenesc, nr. 52 din 2 iulie 1917, p. 4. Este necesar s? preciz?m c? în listele celor care au oferit ajutoare, prezente într-un ?ir de numere ale Cuvântului moldovenesc, figureaz? un num?r impun?tor de persoane, printre care erau mul?i basarabeni. Din listele respective au fost selectate persoanele care, în aceast? faz? agitat? a istoriei, se aflau în diferite locuri ale Imperiului Rus, cuprins de revolu?ie, cu scopul de a înf??i?a aria de r?spândire a românilor, du?i de valul r?zboiului.
[29] Cuvânt moldovenesc, nr. 58 din 18 iulie 1917, p. 4.
[30] Oblastia (rusism) – regiune.
[31] Uprava – comitet executiv.
[32] Jertfele r?zboiului, în „Cuvânt moldovenesc", 12 august 1917, p. 4.
[33] Cuvânt moldovenesc, 12 august 1917, p. 4.
[34] Actualmente, strada N. Iorga.
[35] ????????? ??????????, nr. 127 din 17 septembrie 1917, p. 6.
[36] O pagin? din istoria Basarabiei, p. 95.
[37] ?coala moldoveneasc?, 1918, nr. 5-6, p. 192-201; ?coala Basarabiei, noembrie 1918, nr. 1, p. 6; Ibidem, decembrie 1918, nr. 2, p. 10.
[38] ANRM, F. 65, inv. 1, d. 2204, f. 2-3.
[39] ANRM, F. 1772, inv. 8, d. 4, f. 196.
[40] ANRM, F. 1862, inv. 22, d. 572, f. 55.
[41] ?coala moldoveneasc?, 1918, nr. 5-6, p. 220-224.
[42] Ibidem, p. 224-225.
[43] Ibidem, p. 233-234, 242.
[44] ????????? ??????????, nr. 162 din 11 noiembrie 1917, p. 3.
[45] ????????? ??????????, nr. 166 din 16 noiembrie 1917, p. 4.
[46] ? ??????????? ????????, în „???????????? ?????", nr. 182 din 12 dec. 1917, p. 3.
[47] O. Ghibu, C?l?torind prin Basarabia. Impresiile unui român ardelean, p. 2. footer