Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Miercuri, 18 Ianuarie 2012 22:18
Prof. univ. dr. Cristian Troncot?Institu?ionalizarea regimului comunist în România a însemnat ?i lichidarea vechilor structuri de informa?ii ?i ordine public? - Siguran?a, Poli?ia, Jandarmeria, Sec?ia a II-a de informa?ii din Marele Stat Major, Serviciul Special de Informa?ii - ?i înlocuirea lor cu noi institu?ii organizate dup? model sovietic: Securitatea, Mili?ia ?i Direc?ia de Informa?ii Militare. Mai întâi a avut loc, la 10 iunie 1948, o ?edin?? de analiz? în cadrul Secretariatului C.C. al P.M.R. la care Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca ?i Teohari Georgescu au c?zut de acord asupra structurii noii Direc?ii Generale a Securit??ii Poporului (D.G.S.P.), subliniind c? aceasta va fi o „institu?ie militarizat?, la care schema de organizare, principiile, bugetul ?i personalul nu se vor da publicit??ii". Secretariatul C.C. al P.M.R. urma s? trimit?, pentru completarea personalului necesar, numai cadre verificate ?i l-a îns?rcinat pe Teohari Georgescu, ministrul de Interne, „ca în timpul cel mai scurt s? aplice în via?? hot?rârile de mai sus, astfel ca D.G.S.P. s? poat? îndeplini toate sarcinile ce-i stau în fa??". Prin Decretul nr. 221, din 30 august 1948, al Pre?edintelui Marii Adun?ri Na?ionale a Republicii Populare Române a fost creat? Direc?ia General? a Securit??ii Poporului, în structura Ministerului de Interne, men?inându-se în paralel, pân? la 2 aprilie 1951, Serviciul Special de Informa?ii, aflat în subordinea Pre?edin?iei Consiliului de Mini?tri. D.G.S.P. a fost organizat? în 10 direc?ii centrale: Direc?ia I (informa?ii interne), Direc?ia a II-a (contrasabotaj), Direc?ia a III-a (contrainforma?ii în penitenciare), Direc?ia a IV-a (contrainforma?ii militare), Direc?ia a V-a (cercet?ri penale), Direc?ia a VI-a (protec?ia ministerelor), Direc?ia a VII-a (tehnic?), Direc?ia a VIII-a (cadre), Direc?ia a IX-a (Sec?ia politic? a P.M.R.), Direc?ia a X-a (administrativ?). Departamentele auxiliare erau de dou? categorii: cele cu sarcini operative, care se ocupau cu cenzura coresponden?ei, supravegherea ?i interceptarea convorbirilor; cele neoperative cu sarcini de secretariat, cifru, eviden?? ?i arhive.

Unit??ile teritoriale erau structurate respectând organizarea administrativ-teritorial? a ??rii din acea perioad?, adic? împ?r?irea pe regiuni. In structura unit??ilor teritoriale se reg?sesc coresponden?ii unit??ilor centrale sub form? de servicii, sec?ii, birouri (informa?ii interne, contrainforma?ii, anchete penale etc). Acestea se subordonau conducerii locale, dar unit??ile centrale, fiecare pe profilul s?u, aveau drept de dispozi?ie ?i control, coordonând ?i r?spunzând de activitatea specific? pe întreg teritoriul ??rii. Ca unit??i teritoriale func?ionau Direc?iile Regionale Bra?ov, Cluj, Constan?a. Craiova, Gala?i, Ia?i, Oradea, Pite?ti, Sibiu,Suceava ?i Timi?oara. Tot ca structur? teritorial? a fost organizat? ?i Securitatea Capitalei ?i birourile de securitate ale raioanelor, potrivit organiz?rii administrative. Prin D.G.S.P. a fost practic înlocuit? Direc?ia General? a Poli?iei de Siguran??. Oficial, noua institu?ie r?mânea o direc?ie a Ministerului Afacerilor Interne. Rolul s?u, definit în baza Decretului 221, era acela „de a ap?ra cuceririle democratice ?i de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor du?manilor interni ?i externi". In vederea îndeplinirii acestui rol, organele de securitate erau singurele abilitate „a instrumenta infrac?iunile ce primejduiesc regimul democratic ?i securitatea poporului", iar competen?ele acestora în materie se exercitau pe întreg teritoriul ??rii. Spre deosebire de fosta Direc?ie General? a Poli?iei de Siguran??, noua institu?ie a Securit??ii era în întregime militarizat?, ceea ce sporea eficien?a actului de comand?, coordonarea ?i modul de aplicare a actului de poli?ie politic?. Decretul nr. 221 nu preciza detaliile de organizare, încadrare, dotare ?i func?ionare a D.G.S.P. ?i nici atribu?iile sau competen?ele specifice, toate acestea urmând a fi stabilite prin „deciziile" ?i „instruc?iunile" de ordin intern ale Ministerului Afacerilor Interne. Astfel de „decizii" ?i „instruc?iuni" nu puteau fi date publicit??ii, ele neavând nici m?car aprobarea de principiu a unui organ legislativ. Totu?i deveneau executive o dat? cu înscrierea lor într-un registru special ?i comunicate celor interesa?i. La fel erau exceptate de la publicare în Monitorul Oficial „normele de numire, tratare ?i ie?ire din serviciu, precum ?i drepturile ?i îndatoririle personalului", bugetul D.G.S.P., iar ..angajarea, efectuarea, justificarea ?i verificarea cheltuielilor" urmau s? se fac? „prin derogare de la legea contabilit??ii publice, conform dispozi?iunilor din legea fondului pentru cheltuieli în interese superioare de stat". Se transferau astfel, în sarcina conducerii M.A.I, competen?e practic nelimitate, cu riscul de a fi pierdute oricând de sub control; se deschidea. în acela?i timp, calea spre abuzuri ?i ilegalit??i de tot felul.

Structura informativ? de la Marele Stat Major al Armatei române. în fond cel mai vechi organ de stat specializat in domeniul informa?iilor militare, a d?inuit „reformelor revolu?ionare" ale regimului comunist. Dar, la fel ca ?i Securitatea, Mili?ia ?i Trupele de Securitate, Serviciul de informa?ii al M.St.M. a fost implementat cu cadre de conducere fidele regimului comunist ?i ale intereselor sovietice. Dup? evalu?rile istoricilor militari „în condi?iile în care România se afla în sfera de influen?? a Uniunii Sovietice s-a reu?it, totu?i, ca în privin?a organului de informa?ii militare român s? se realizeze o oarecare convergen?? a intereselor sovietice cu interesele statului român". La începutul anului 1949 au fost constituite alte dou? organe de securitate intern? ?i p?strarea ordinii publice. Mai întâi, la 23 ianuarie a fost înfiin?at? Direc?ia General? a Mili?iei (D.G.M.), pentru a înlocui Poli?ia, iar la 7 februarie, prin Decretul nr. 110 s-au constituit Trupele de Securitate, care au înlocuit Jandarmeria. Ambele organe au fost plasate sub autoritatea Ministerului Afacerilor Interne. Generalul-locotenent Pavel Cristescu, de origine rus?, a fost numit, cu începere de la 28 ianuarie 1949, comandant al D.G.M., func?ie pe care a îndeplinit-o pân? la 28 iunie 1952. Printre sarcinile Mili?iei se num?rau: emiterea vizelor de domiciliu, ceea ce facilita sarcina de urm?rire a deplas?rilor popula?iei, de supraveghere a suspec?ilor ?i infractorilor, precum ?i de a preg?ti deport?rile. La 30 martie 1951, prin Decretul nr. 50, DGSP ?i-a schimbat numele în Direc?ia General? a Securit??ii Statului, iar prin Decretul 264 din 2 aprilie 1951, SSI a intrat în compunerea D.G.S.S.. Sec?ia I Informa?ii Externe a SSI a devenit Direc?ia de Informa?ii Externe (D.I.E.), iar Sec?ia a II-a Contrainforma?ii a SSI a devenit Direc?ia de Contraspionaj a D.G.S.S. Din acest moment institu?ia Securit??ii române?ti, inspirat? dup? modelul sovietic, a comasat cele dou? func?ii (informa?ii externe ?i contrainforma?ii), practic? ce oglindea bazele ideologice ale regimului comunist. Se estompa astfel diferen?a dintre inamicul de peste hotare ?i amenin??rile politice interne pe motiv c? acestea „erau mereu de inspira?ie str?in?". Atest?rile documentare din varii surse, fiind indubitabile, se poate considera c? tipurile de sarcini ale D.I.E. „culegerea de informa?ii" ?i „m?surile active peste hotare" – au fost de la început variante românizate ale misiunilor spionajului sovietic: activitate de poli?ie politic? în emigra?ie ?i în rândul personalului român din Occident; sustragerea proiectelor de tehnologie modern? ?i a altor valori occidentale; ac?iuni informative contra N.A.T.O. ce vizau sistemele de ap?rare în scopul facilit??ii expansionismului sovietic; ob?inerea de informa?ii politice necesare extinderii în Occident a cultului Kremlinului ?i a alia?ilor s?i; dezinformarea Occidentului asupra situa?iei reale din U.R.S.S., România ?i afte ??ri ale sistemului socialist. La 20 septembrie 1952, D.G.S.S. s-a separat de Ministerul Afacerilor Interne, potrivit Decretului nr. 324, ?i a fost încorporat, tot dup? model sovietic, într-un organism nou, distinct: Ministerul Securit??ii Statului (M.S.S.).

Fiecare securitate jude?ean? avea un birou reprezentat de unul sau doi ofi?eri D.I.E. Conducerea D.I.E. era format? în mare parte din comuni?ti ru?i, bulgari, unguri, evrei, ucraineni sau germani care lucraser? în perioada interbelic? ?i în timpul celui de-al doilea r?zboi mondial pentru Comintern. Întregul personal al D.I.E. avea grad militar ?i era considerat parte integrant? a for?elor de securitate. Dup? modelul Document secret 000spionajului sovietic, ofi?erii DIE nu aveau voie s? poarte uniforma militar? în sediul unit??ilor, to?i ofi?erii operativi foloseau nume conspirative stabilite de ofi?erii cadri?ti în momentul angaj?rii. Le era interzis s? cunoasc? identitatea real? a colegilor lor. Conform regulamentelor N.K.V.D. introduse ?i în D.I.E., ofi?erii aveau ordine stricte s? nu-?i divulge numele adev?rate, adic? numele men?ionate în certificatele de na?tere ?i actele de botez. O alt? interdic?ie se referea la secretizarea gradelor militare ale celor care lucrau în D.I.E., nefiind permis s? se fac? referire la grad în apelurile ?i r?spunsurile la acestea, în dialogurile dintre ofi?eri. La fel erau interzise formulele militare folosite în armat? în cazul ie?irii la raport, precum ?i salutul între grade diferite. Dup? 1965 institu?ia Securit??ii regimului comunist din România a cunoscut ample transform?ri structurale, organizatorice, o nou? politic? în domeniul selec?ion?rii ?i preg?tirii cadrelor, noi regulamente ?i ordine privind activitatea de informa?ii. Conceptul de „nimicire a du?manului de clas?" a fost rapid înlocuit cu cele de „prevenire a infrac?iunilor la adresa securit??ii statului" ?i de „ap?rare a valorilor na?ionale fundamentale". Dintr-o institu?ie c?reia i se permisese orice, Securitatea trebuia transformat? într-un „instrument" pus s? vecheze la „respectarea legalit??ii socialiste". Episodul Cehoslovacia 1968 a readus pentru regimul de la Bucure?ti un nou factor de risc: spionajul sovietic. În ceea ce prive?te spionajul „imperialist", acesta s-a dovedit mult prea palid în compara?ie cu presiunile exercitate de sovietici prin intermediul unei vaste re?ele de agen?i l?sa?i în conservare dup? retragerea armatei ?i a consilierilor ?i apoi, reactiva?i ca agen?i de influen??, bine infiltra?i în mediile importante ale puterii, în?elegând prin aceasta „organiza?iile de partid ?i de stat". Pentru depistarea ?i neutralizarea lor, s-a creat în structura Securit??ii o unitate special? care a beneficiat de dot?ri moderne ?i ofi?eri de elit?.

În ultimii zece ani ai regimului comunist, datorit? exacerb?rii cultului personalit??ii cuplului dictatorial, munca de securitate a fost deturnat? din nou de pe f?ga?ul ei normal. Ofi?erii de securitate au fost considera?i „activi?ti de partid într-un domeniu special", iar principalul obiectiv al „muncii de securitate": „ap?rarea secretarului general al partidului ?i a familiei sale". În teritoriu au fost create Direc?iile Regionale de Securitate, un fel de securit??i locale, structurate la rândul lor în servicii ?i birouri pe profil, similare celor centrale. Dup? noua organizare administrativ-teritorial?, Direc?iile Regionale de Securitate au fost înlocuite cu Direc?ii jude?ene de securitate. Aceast? organigram? a cunoscut în anii urm?tori o serie de modific?ri. Importante schimb?ri s-au produs ?i în politica de cadre, aspect sesizat ?i de speciali?tii institu?iilor cu responsabilit??i în domeniul informa ?iilor ?i securit??ii din statele N.A.T.O. Extrem de interesant? este dezv?luirea f?cut? de acela?i Tjeerd Sleeswijk Wisser: „Exper?ilor din agen?iile de informa?ii apar?inând statelor N.A.T.O. le este binecunoscut faptul c? ofi?erii din structurile interne ?i externe ale fostei Securit??i a statului din timpul lui Ceau?escu nu erau forma?i sau specializa?i în Academiile K.G.B.-ului. Aceast? situa?ie, unic? în sistemul ??rilor comuniste fr??e?ti, a fost instituit? în România înc? de la începutul anilor '60 ?i a fost men?inut? cu stricte?e pe tot parcursul regimului comunist. In contrast, regimurile comuniste fr??e?ti din Ungaria, Cehoslovacia ?i Polonia de exemplu ?i-au preg?tit sistematic un num?r important de cadre de informa?ii în URSS pân? la «revolu?iile de catifea»". Prin Ordinul nr. 04553 din decembrie 1977, s-a înfiin?at Unitatea Special? de Lupt? Antiterorist? (U.S.L.A.). Practic marea unitate central? s-a format din ofi?erii de la compartimentul antiterorist, desprins din Direc?ia a IlI-a (Contraspionaj) ?i din Batalionul de interven?ie, desprins, la rândul lui, din Trupele de Securitate. U.S.L.A., al c?rui efectiv de cadre nu a dep??it niciodat? 600, din care jum?tate ofi?eri, iar cealalt? jum?tate subofi?eri, a fost dotat? cu echipament specific activit??ii antiteroriste cump?rat din R.F. Germania, iar la scurt timp a devenit o „unitate de elit? a Securit??ii", organizat? ?i instruit? dup? modelul vest-german, celebrul G.S.G.-9? (Granzchutzgruppe organizat la 26 –ptembrie 1972). înc? din primii ani dup? înfiin?are, U.S.L.A. a cooperat cu structuri similare din str?in?tate. Dup? cum rezult? dintr-un raport olograf, în baza unui protocol încheiat între Departamentul Securit??ii Statului ?i Securitatea Al Fatah din cadrul Organiza?iei pentru Eliberarea Palestinei, cadre U.S.L.A. au fost preg?tite de c?tre instructori palestinieni, la Beirut. Grupul de lupt?tori U.S.L.A. s-a deplasat în exterior pentru instruire, in perioada 1979-1980. sub conducerea ?efului de stat major al unit??ii. În prim?vara anului 1978, Consiliul Securit??ii Statului, ca organ deliberativ ?i de conducere al Departamentul Securit??ii Statului (D.S.S.) a fost desfiin?at.

Prin Decretul Consiliului de Stat, nr.121, din 3 aprilie 1978, D.S.S. devenea o institu?ie distinct? în cadrul Ministerului de Interne, având ca principal? sarcin? de a „r?spunde de modul în care se aplic? politica partidului ?i statului în domeniul ap?r?rii securit??ii statului". Prin aceast? prevedere, D.S.S. devine o institu?ie subordonat? direct Pre?edintelui României ?i secretarului general al P.C.R., Nicolae Ceau?escu. Noua organigram? din 1978 p?stra împ?r?irea în direc?ii centrale ?i securit??i jude?ene. Prin Decretul 121 din 1978 s-a înfiin?at Inspectoratul de Securitate al Municipiului Bucure?ti (I.S.M.B.). Conform unei metodologii interne, acesta era structurat pe servicii ?i birouri, iar problematica dat? în competen?? corespundea profilurilor unit??ilor informative centrale. Pr?pastia între Securitate ?i partid s-a adâncit treptat, o dat? cu preten?iile primilor secretari de a aproba folosirea ca informatori a membrilor de partid, ca s? nu mai vorbim de teza iritant? care-i considera pe ofi?eri „revolu?ionari de profesie într-un domeniu special". Enervarea era îndrept??it?. întrucât, ofi?erii de elit? ai Securit??ii au refuzat s? fie p?rta?i cu elemetele corupte ?i protejate, pe care le întâlneau mai la tot pasul. Munca de Securitate în domeniul contraspionajului a fost serios influen?at? de Decretul 408 din 1985, care prevedea în esen?? c? orice contact al unui cet??ean român cu un str?in trebuia adus imediat la cuno?tin?a organelor de partid ?i a Ministerului de Interne. Nerespectarea acestei prevederi constituia „o abatere de la conduita civic? ?i de partid". Prin urmare, nerapotarea unei banale discu?ii cu un str?in constituia un delict penal. Consecin?ele au fost dintre cele mai nefaste pentru activitatea de contraspionaj. Reintroducându-se camuflat principiul care func?iona în anii '50, conform c?ruia „orice str?in e un posibil spion", prevederile Decretului 408 a modificat substan?ial „baza de lucru", sporind cantitatea în detrimentul calit??ii. footer