Revista Art-emis
O decizie istoric? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Miercuri, 13 Octombrie 2010 20:34

Buzatu GheorgheCeea ce era de a?teptat, s-a petrecut!... S-au īmplinit 70 de ani de la agresiunea neprovocat? ?i brutal? a U.R.S.S. īmpotriva Romāniei - mai īntāi, notele ultimative celebre din 26-27 iunie 1940 destinate guvernului de la Bucure?ti, lansate sub amenin?area recurgerii la for?a armat? īn cazul respingerii, iar, cu īncepere din 28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei ?i a ?inutului Her?a de c?tre unit??ile Armatei Ro?ii. Ac?iunea s-a desf??urat integral īn litera ?i īn spiritul Pactului de neagresiune ?i Protocolului s?u secret, ambele convenite ?i subscrise la 23 august 1939 de c?tre V. M. Molotov ?i Joachim von Ribbentrop, delega?ii celor doi lideri totalitari ai str?vechiului continent - Adolf Hitler ?i I. V. Stalin. Interven?ia URSS a provocat, īn primul rīnd, extinderea r?zboiului īn limitele spa?iului european est-central ?i sud-est-european, iar, īn ce prive?te ?ara noastr?, a detonat procesul pr?bu?irii Romāniei Mari, la numai 22 de ani de existen??, de vreme ce provinciilor istorice r?s?ritene men?ionate le-au urmat īn robie str?in? Nord-Vestul Transilvaniei ?i Cadrilaterul, subjugate īn august-septembrie 1940 de Ungaria ?i, respectiv, Bulgaria. S? re?inem c? rapturile teritoriale s?vār?ite ofer? ?i īn prezent condi?ii prielnice pentru falsific?ri grosolane unor „istorici" de conjunctur?, lipsi?i de preg?tire ?i de con?tiin??, dar speciali?ti īn provoc?ri, a?a precum Serghei Nazaria din Chi?in?u ?.a. Dup? cum prea bine se ?tie, r?spunsul neīntīrziat ?i ferm al Romāniei la agresiunea URSS din 28 iunie 1940 poart? un nume: 22 iunie 1941, cīnd ilustrul general Ion Antonescu a declan?at R?zboiul Sfīnt, pentru eliberarea provinciilor r?s?ritene ?i pentru distrugerea regimului criminal comunist. A urmat un r?zboi greu ?i lung (1941-1944), din care Romānia avea s? ias? īnvins?, īn primul rīnd prin tr?dare ?i serioase deficien?e de planificare ?i conducere, de mobilizare a tuturor for?elor ?i rezervelor absolut necesare pentru victorie. Este remarcabil c?, la 24 iunie 1941, chestionat de V. M. Molotov īn privin?a rostului prezen?ei Romāniei pe frontul antisovietic, de partea lui Hitler ?i a alia?ilor s?i, marele diplomat Grigore Gafencu, demn succesor al inegalabilului Nicolae Titulescu ?i ministru īn exerci?iu al Romāniei la Moscova, a replicat liderului sovietic, cu demnitate ?i ap?sat, a?a cum impunea momentul menit s? r?mīn? gravat īn istorie cu puterea adev?rului absolut: „Īn ce m? prive?te, nu pot avea fa?? de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decīt o atitudine de diplomat, adic? de soldat al ??rii mele. S?-mi fie īng?duit īn aceast? calitate s?-mi exprim p?rerea de r?u c?, prin politica lui urmat? īn timpul din urm?, guvernul sovietic nu a f?cut nimic pentru a īmpiedica īntre ??rile noastre durerosul deznod?mīnt de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei ?i chiar a unei p?r?i din vechea Moldov?, despre care am avut prilejul s? vorbesc d-lui Molotov īn mai multe rīnduri, prin īnc?lcarea teritoriului nostru, prin actele de for?? care au intervenit pe Dun?re (...), Uniunea Sovietic? a distrus īn Romānia orice sim??mīnt de siguran?? ?i de īncredere ?i a stīrnit īndrept??ita team? c? īns??i fiin?a statului romān este īn primejdie. Am c?utat atunci un sprijin īn alt? parte (...) Lovitura cea dintīi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Romānii, chez??ie de siguran?? ?i de pace, acoperire fireasc? ?i atīt de folositoare a unui hotar īntins ?i īnsemnat al Rusiei, a fost dat?, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se īntīmpl? azi sīnt urm?rile acestei nenorociri, care a dus acum la un r?zboi īntre cele dou? popoare, care niciodat? īn istorie nu au luptat unul īmpotriva altuia”.

Pentru to?i romānii din Basarabia, Nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a subjugarea acestor provincii a coincis cu debutul tragediei lor nem?rginite ?i greu de exprimat īn cuvinte, de propor?ii ?i o intensitate imposibil de surprins ?i descris. Era triumful īnsu?i al barbariei, extins? īn lunile urm?toare asupra altor ?inuturi str?vechi romāne?ti, sinonim? - f?r? urm? de exagerare - cu gulagul ?i holocaustul ro?u, coborīte dup? 23 august 1944 peste ?ara īntreag?, ?i cu nimic mai prejos decīt holocaustul brun sau nazist. Dimpotriv?, ambele, holocaustul ro?u ?i cel nazist, izvorāte ?i exersate īn aceast? ordine, au reprezentat variante ale R?ului Absolut, care a bīntuit cu for?? īn plin veac al XX-lea! Asemenea crunte realit??i, ne place s? credem c? irepetabile pe viitor, ne determin? s? opin?m c? īn nici un caz nu trebuie s?-i neglij?m pe marii responsabili. Care au fost, īn prima ordine, Stalin ?i Hitler, regimurile totalitare bol?evic ?i nazist, c?rora le-au c?zut victim? popula?ia ?i teritoriul dintre Prut ?i Nistru, invadate de trupele Armatei Ro?ii ?i de for?ele NKVD-ului la 26 iunie 1940. Din prima clip?, acestea din urm? au beneficiat - pl?nuind ?i executīnd invazia - de cooperarea unor largi p?turi ale minoritarilor din zon?, fie ei comuni?ti ori nu, dup? cum, nu mai pu?in, ?i a unora dintre romāni, unelte oribile ale bol?evicilor „eliberatori". Dar, mergīnd mai departe, īn ?ara r?mas? neocupat? ?i la Bucure?ti, afl?m for?e politice incon?tiente ?i incapabile, guvernul liberal al lui Gh. T?t?rescu, regele Carol II īnsu?i ?i sfetnicii s?i, care au preg?tit calea agresorilor, īnlesnindu-le invazia, la īnceput par?ial? ?i, īn final, dup? 1944, total?. Fa?? de o atare involu?ie, īn epoc? s-au impus ?i au cā?tigat o substan?ial? ?i binemeritat? notorietate demersurile incisive ?i decisive ale generalului Ion Antonescu. Acesta, īn urma unor ac?iuni insistente, a ob?inut s? fie primit īn audien?? de c?tre Carol al II-lea, la 1 iulie 1940. F?r? nici un efect evident īns?. Numai c?, la plecare, solicitantul a predat suveranului o scrisoare de protest vehement fa?? de cele intervenite dup? abandonarea Basarabiei, Nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?a īn robia comunist? ruseasc?. Acest document, redactat īn termeni radicali, dar exprimīnd corect realit??ile, a fost rapid difuzat ?i perceput ca atare de opinia public? na?ional?. TancuriGeneralul Antonescu a fost cel dintīi pedepsit, fiind, din ordinul personal al Regelui, trimis īntr-un surghiun de aproape dou? luni la Mān?stirea Bistri?a din Vālcea (iulie-august 1940). Īn perioada ce a urmat, Ion Antonescu avea s? revin? adeseori asupra erorilor din iunie 1940 privind evacuarea f?r? lupt? a Basarabiei, Nordului Bucovinei ?i a ?inutului Her?a. La 1 octombrie 1940, de pild?, el considera: „Pentru salvarea ??rii, pentru p?strarea onoarei, pentru māndria tradi?iilor ei ?i pentru respectul mor?ilor ei, armata s-ar fi luptat. Ea s-ar fi sacrificat, chiar f?r? folos, dac? i s-ar fi cerut. Conducerea i-a refuzat īns? aceast? suprem? satisfac?ie".

Īn bilan?ul general, ceea ce finalmente a contat īn chip cople?itor a constat īn faptul c? generalul (ulterior mare?alul) Antonescu a dovedit prin fapt? c? r?m?sese pe deplin ata?at libert??ii provinciilor pierdute ?i fidel reīmplinirii idealului Romāniei Mari. Pe acest t?rām, al refacerii Romāniei Mari, Nicolae Iorga s-a īntīlnit - defel īntīmpl?tor - cu Ion Antonescu. A?a dup? cum este cunoscut, N. Iorga s-a impus la confluen?a secolelor XIX-XX printre liderii luptei pentru unitatea na?ional? a tuturor romānilor, fiind proclamat ?i recunoscut la un moment dat, net?g?duit, drept Apostolul cauzei Marii Uniri din 1918. Str?lucitului istoric i-a fost rezervat rolul major ?i simbolic de a prezida, la 29 decembrie 1919, ?edin?a Camerei Deputa?ilor īn care s-au adoptat legile Unirii Transilvaniei, Basarabiei, Bucovinei, Cri?anei ?i Maramure?ului cu ?ara-Mam?, context īn care a proclamat Neamul Romānesc „pentru vecie unit”. Īn 1940, pr?bu?irea Romāniei Mari - care avea s? coincid? īn chip tragic, dar simbolic, cu sfīr?itul īnsu?i al istoricului - nu putea s?-l lase indiferent. Nu insist?m asupra īmprejur?rilor, dat fiind, mai ales, c? numero?ii biografi ai lui N. Iorga au examinat deja faptele survenite. Īn condi?iile īn care pr?bu?irea Romāniei Mari a debutat, practic, cu ocuparea Basarabiei ?i Nordului Bucovinei de c?tre URSS, istoricul a reac?ionat imediat ?i plenar, īn articolele politice tip?rite īn presa zilnic?, īn interven?iile la Parlament ?i la Academia Romān? sau īn conciliabulele oficiale ?i, nu mai pu?in, īn lucr?rile sale ?tiin?ifice. Sub acest ultim aspect, se impune a re?ine c? una dintre micro-sintezele sale bine cunoscute, īn spe?? „Adev?rul asupra trecutului ?i prezentului Basarabiei”, care se bucurase deja de dou? edi?ii īn limba francez? (1922, 1931), a fost imediat reeditat? ?i, mai mult, tradus? ?i difuzat? īn limbile romān? ?i rus?. Semnifica?ia deosebit? a apari?iei simultane a „Adev?rului”..., īn condi?iile date, īn mai multe limbi ?i sub semn?tura prestigioas? a unui mare istoric, s-a impus de la sine, iar ulterior, o dat? cu impunerea cenzurii comuniste, prin 1944-1947, cartea avea s? fie interzis?, pentru ca abia īn ultima vreme, dup? 1989-1990, s? revin? īn aten?ie.

Fapt de o remarcabil? semnifica?ie, īn anul 1940, la prima edi?ie romāneasc? a „Adev?rului”, autorul - īn raport cu evenimentele survenite, ocuparea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord de c?tre URSS - a considerat necesar s? fac?, finalmente, modific?rile ce se impuneau; īn fond, el a ad?ugat dou? paragrafe simbolice. Apreciem c?, īn acest fel, īn mod concret, Nicolae Iorga ?i Ion Antonescu s-au „reīntīlnit" īn privin?a unei probleme fundamentale a Romāniei Mari: pr?bu?irea construc?iei din 1918 ?i necesitatea absolut? a refacerii ei grabnice. Antonescu a ales calea r?zboiului, purtat al?turi de Germania dup? 22 iunie 1941 ?i care, pān? la cap?t, la 23 august 1944, a r?mas unul drept. Istoricul, asasinat īn noiembrie 1940, nu avea cum s? se pronun?e īn devans asupra deciziei lui Antonescu. Avem īns? convingerea c? N. Iorga, ?inānd seama de scopul pe care l-a avut ac?iunea īn Est din 1941-1944, nu avea cum s? resping? drumul urmat, mai ales c?, de īndat? dup? notele ultimative ale lui V. M. Molotov din 26-27 iunie 1940, el a observat - īn adagiul micro-sintezei amintite, „Adev?rul asupra trecutului ?i prezentului Basarabiei” - c? partea de ?ar? ocupat? de URSS reprezenta „un teritoriu de istorie na?ional? ?i de drept na?ional” ?i care, net?g?duit, „va fi reluat la cel dintāi prilej favorabil”. Acel prilej favorabil a coincis zilei de 22 iunie 1941.

Īn existen?a tuturor neamurilor ?i statelor lumii intervin - cu o frecven?? ?i for?? pe care nu le stabilesc guvernele ori istoricii, ci destinele - momente grozave de pr?bu?ire, dar ?i atītea altele de rena?tere, de revan??, veritabile minute astrale ce r?mīn īnscrise cu litere de aur īn analele trecutului. Pentru noi, se cunoa?te prea bine, revan?a istoric? pentru oribilul ?i blestematul 28 iunie 1940 n-a prea īntīrziat; ea s-a chemat, tot simplu dar binef?c?tor, salvator prin ?i pentru veacuri al onoarei noastre na?ionale, 22 iunie 1941. Indiferent de orice inten?ii ?i ini?iative nenorocite ce i s-au atribuit īn epoc? ori continu? a-i fi imputate, Ion Antonescu, cel de-al III-lea Mare?al al Romāniei, dup? 22 august 1941 a fost singurul lider politic ?i militar de la Bucure?ti capabil s? preg?teasc?, s? declan?eze ?i s? poarte R?zboiul din Est (1941-1944), al?turi de Germania ?i alia?ii ei, īmpotriva URSS ?i a Na?iunilor Unite. Un r?zboi condus, īnainte de orice ?i mai presus de toate, pentru refacerea Romāniei Mari ?i zdrobirea comunismului, ?i nu mai pu?in, pentru Basarabia ?i Bucovina. Nu a fost nicidecum īntāmpl?tor c?, īn dup?-amiaza zilei de 1 iunie 1946, īnainte de-a fi condus spre locul de execu?ie din Valea Piersicilor de la Jilava, Mare?alul Antonescu s-a desp?r?it de mama sa, asigurīnd-o f?r? pic de ezitare: „Dac? mor, este pentru Bucovina ?i Basarabia. De ar fi s? reīncep, a? face la fel ..."

Īn contextul faptelor ?i proceselor relevate, nu poate lipsi o īntrebare: Ce va fi? Īn context, nu este posibil s? neglij?m rostul politicienilor patrio?i ?i al istoricilor, din ?ar? sau de la Chi?in?u. Unde, mai cu seam? dup? impresionanta reuniune ?tiin?ific? interna?ional? din iunie 1991 consacrat? Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939 ?i consecin?elor sale, s-a lucrat intens pentru studierea, īn?elegerea ?i explicarea faptelor incriminate. S-a afirmat ?i s-a dovedit c?, dac? īn prezent suntem īn situa?ia favorabil? ca Pactul din 1939 s? fi fost repudiat īn integralitate de comunitatea interna?ional? politic? sau ?tiin?ific?, totu?i realit??ile istorice desprinse din aplicarea Pactului respectiv īn 1939-1940 sau la sfīr?itul celui de-al II-lea r?zboi mondial pentru ??rile Baltice, Polonia ?i Romānia, se men?in. Iat? de ce, ca atare, suntem pe deplin īndrept??i?i s? īntreb?m ?i s? ne īntreb?m: de ce, sau pān? cānd? Se impune s?-mi exprim convingerea c? timpul ac?ioneaz? eficace. Potrivit calculelor unui reputat istoric francez (l-am numit pe Jean-Baptiste Duroselle), durata medie de supravie?uire a imperiilor, care nu se suprapun marilor puteri ori super-puterilor, ci reprezint? cel mult „excrescen?e” ale acestora din urm?, s-ar limita la aproximativ 250-300 de ani, „moartea” lor impunīndu-se īn prezent ca una dintre regularit??ile (permanen?ele) istoriei. A?adar, sfīr?itul Imperiului - iar Duroselle s-a aplecat īndeosebi asupra „cazului” celui rus, „salvat” ori „prelungit” de cel sovietic (?) - este īntr-un fel pe-aproape. Finalul, depinzānd, evident, de atā?ia factori imponderabili, nu-l stabilesc anume indivizi, precum un arbitru o partid? de fotbal. Decisiv este faptul c? finalul este previzibil, putānd surveni oricīnd. C? este a?a, trebuie s? consemn?m c? īn urm? cu scurt? vreme pre?edintele interimar al Republicii Moldova, Excelen?a Sa domnul Mihai Ghimpu (foto), c?ruia este absolut necesar s?-i aducem omagiul nostru, a semnat Decretul nr. 373-V/24 iunie 2010, prin care s-a instituit data de 28 iunie 1940 drept Zi a ocupa?iei sovietice ?i a comemor?rii victimelor regimului autoritar comunist. O zi care, stabile?te decretul men?ionat, va fi marcat? īn „toate localit??ile” Republicii Moldova, stabilindu-se c? vor fi „coborāte īn bern?" drapelele de stat (art. 3/a); vor fi „organizate depuneri de flori la mormintele, monumentele memoriale ale victimelor ocupa?iei sovietice ?i ale regimului comunist" (art. 3/b); va fi organizat? o „or? a memoriei” īn ?coli ?i taberele de odihn? (art. 5) ?i va fi edificat, īn Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale din Chi?in?u, un monument "īn memoria victimelor ocupa?iei sovietice ?i ale regimului totalitar comunist" (art. 6/b). Īn sfīr?it, dar nu ?i cel mai pu?in important, Decretul reclam? ca „Federa?ia Rus?, īn calitatea sa de succesor de drept al Uniunii Sovietice, s?-?i retrag? necondi?ionat, urgent ?i transparent trupele ?i armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova" (art. 8). Net?g?duit, nu mai afl?m spa?iu pentru comentarii. Īntrucāt acesta-i chiar Sfīr?itul! „Doamne, ocrote?te-i pe romāni!”

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer