Revista Art-emis
Romania la Conferin?a P?cii de la Paris (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 13 Noiembrie 2011 01:07
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu

În Comisia politic? ?i teritorial?, delegatul Ungariei ?i-a limitat preten?iile la aproximativ 4.000 km˛. La rândul s?u, Gheorghe T?t?rescu a prezentat situa?ia concret? din acel teritoriu, ar?tând c? acolo tr?iau 483.000 de locuitori, din care numai 67.000 erau unguri. Dup? ce a analizat cele dou? puncte de vedere, la 7 septembrie, Comisia a respins revendic?rile Ungariei. În ?edin?a Consiliului de Mini?tri din 23 septembrie 1946 s-a analizat activitatea delega?iei române la Conferin?a de pace. Mini?trii apar?inând Blocului Partidelor Democrate au apreciat c? delega?ia ?i-a îndeplinit mandatul cu demnitate ?i patriotism. Pe de alt? parte, în declara?ii separate, reprezentan?ii Partidului Na?ional-??r?nesc ?i Partidului Na?ional-Liberal - Emil Ha?ieganu ?i Mihail Romniceanu - au considerat c? rezultatul înregistrat nu era un motiv de mul?umire, ci de întristare, deoarece nu s-au ob?inut amelior?rile dorite în privin?a grani?elor; ei vizau Basarabia ?i Nordul Bucovinei, f?r? a le men?iona ca atare, pentru a nu se aprecia c? aveau o atitudine antisovietic?.

De asemenea, învinov??eau delega?ia oficial? c? nu a ob?inut cobeligeran?a, iar repara?iile stabilite erau extrem de ap?s?toare pentru România. Acest fapt s-ar datora „regimului de dictatur? practicat de acest guvern” . Erau, desigur, declara?ii politice, deoarece nu st?tea în puterea delega?iei române s? modifice esen?ial cele convenite între Marile Puteri. Dup? încheierea Conferin?ei de la Paris, textele tratatelor de pace cu România, Italia, Ungaria, Bulgaria ?i Finlanda au fost definitivate de cei patru mini?tri de Externe în cadrul Conferin?ei de la New-York, desf??urat? în zilele de 4 noiembrie - 12 decembrie 1946.

Oficialit??ile de la Bucure?ti au trimis la New-York un observator, pe ambasadorul Richard Franasovici, precum ?i un memoriu intitulat Observa?iile guvernului român privitoare la proiectul Tratatului de pace cu România , în care erau sintetizate ultimele puncte de vedere ale acestuia ?i anume: recunoa?terea cobeligeran?ei, înl?turarea articolului privind protec?ia special? a evreilor cet??eni români ?i compensarea integral? a daunelor suferite de ei în timpul r?zboiului (fapt ce îi situa într-o pozi?ie privilegiat? fa?? de ceilal?i cet??eni români, care nu primeau nici o compensa?ie), reducerea compensa?iilor pentru daunele pricinuite bunurilor Na?iunilor Unite de la 75% la o treime; recuperarea de c?tre statul român a crean?elor sale fa?? de Germania; convocarea unei conferin?e interna?ionale care s? analizeze situa?ia materialului rulant str?in aflat în România ?i a materialului rulant românesc aflat în str?in?tate etc.

Dup? analiza acestui raport, singura modificare sensibil? acceptat? de cei patru mini?tri de Externe a fost reducerea desp?gubirilor pentru bunurile Na?iunilor Unite la 66,66%. Cu aceasta, proiectul Tratatului de pace cu România a fost definitivat, stabilindu-se c? el va fi semnat ulterior la Paris. În ziua de 1 februarie 1947, guvernul român a hot?rât s? semneze Tratatul de pace în forma redactat? de cei patru mini?tri de Externe. Gheorghe T?t?rescu a argumentat: „Tratatul, cu p?r?ile lui luminoase ?i cu p?r?ile lui umbroase, este un act care trebuie acceptat” . Delega?ia care s-a deplasat la Paris pentru semnare era condus? de Gheorghe T?t?rescu, vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri ?i ministru de Externe al României. În nota din 8 februarie 1947, ?eful delega?iei române arat? c? „semnând Tratatul de pace impus de Puterile Aliate ?i Asociate, România declar? prin reprezentan?ii s?i c? va depune toate sfor??rile pentru a executa obliga?iile ce-i revin prin dispozi?iile cuprinse în acest Tratat [...]. Aceast? declara?ie sincer? ?i leal? d? dreptul României s? foloseasc? un ultim prilej pentru a afirma înc? o dat? c? unele din obliga?iile impuse României sunt excesive ?i altele nedrepte”.

În ziua de 10 februarie 1947, în palatul Ministerului de Externe al Fran?ei, au fost semnate tratatele de pace cu Italia, Bulgaria, Ungaria, Finlanda ?i România. Din partea României, tratatul a fost semnat de Gheorghe T?t?rescu, Lucre?iu P?tr??canu, ?tefan Voitec ?i Dumitru D?m?ceanu. Tratatul de pace cu România con?inea multe prevederi dezavantajoase: de?i armata român? participase al?turi de Na?iunile Unite de la 24 august 1944 la 12 mai 1945, ?i d?duse grele jertfe de sânge (circa 170.000 de mor?i, r?ni?i, disp?ru?i), care o situau pe locul al patrulea (dup? Uniunea Sovietic?, Marea Britanie ?i SUA) în privin?a pierderilor umane suferite, România nu a primit statutul de ?ar? cobeligerant?. În septembrie 1944, cu prilejul discu?iilor asupra Conven?iei de armisti?iu, cobeligeran?a era considerat? de reprezentan?ii celor trei Mari Puteri ca fireasc?, dar nu au înscris-o în textul documentului, iar motivul real s-a eviden?iat abia în momentul elabor?rii tratatului de pace.

De asemenea, cu toate c? guvernele SUA ?i Marii Britanii declaraser? c? nu recunosc nici o modificare teritorial? survenit? dup? 1 septembrie 1939 (izbucnirea celui de-al doilea r?zboi mondial), aceste state ?i-au schimbat pozi?ia, recunoscând anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?a de c?tre Uniunea Sovietic?, în urma notelor ultimative din 26 – 27 iunie 1940 (numite în articolul 1 din tratat ca reprezentând „Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940”). Pe de alt? parte, Marile Puteri au decis s? restabileasc? grani?a de stat între România ?i Ungaria din 1 ianuarie 1938, anulând astfel dictatul de la Viena din 30 august 1940. Ca urmare a tras?rii noilor grani?e, România a se învecina cu Uniunea Sovietic?, Ungaria, Iugoslavia ?i Bulgaria.

Potrivit articolului 21, toate for?ele militare aliate urmau s? fie retrase din România, în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a tratatului, „Uniunea Sovietic? rezervându-?i dreptul de a p?stra pe teritoriul român for?ele armate care i-ar putea fi necesare pentru men?inerea liniilor de comunica?ie ale Armatei Sovietice cu zona de ocupa?ie din Austria”. Era o formul? de circumstan?? (drumul cel mai scurt între Uniunea Sovietic? ?i Austria nu trecea prin România), prin care Marile Puteri au convenit ca Armata Ro?ie s? r?mân? în aceast? ?ar?. În septembrie 1944, retragerea trupelor sovietice dup? încetarea r?zboiului fusese prezentat? ca un fapt normal, de la sine în?eles.

În 1947, aceast? chestiune era abordat? din alt unghi de vedere, cu consecin?e contrare spiritului din 1944. O alt? chestiune viza desp?gubirile de r?zboi: tratatul obliga România s? pl?teasc? 300 milioane dolari SUA, timp de opt ani, începând cu 12 septembrie 1944, în bunuri (produse petroliere, cereale, lemn, vase maritime ?i fluviale, utilaj divers ?i alte m?rfuri). România trebuia s? restituie în bun? stare bunurile ridicate de pe teritoriul statelor Na?iunilor Unite ?i s? suporte cheltuielile de lucru, materiale ?i transport. Clauzele militare prevedeau c? România era autorizat? s? dispun? de o armat? de uscat de 120.000 de oameni, la care se ad?ugau câte 5.000 pentru artileria antiaerian? ?i pentru marin?, 8.000 pentru avia?ia militar?. Personalul care dep??ea acest efectiv urma s? fie licen?iat în termen de ?ase luni de la intrarea în vigoare a Tratatului.

În Tratat erau ?i prevederi care vizau politica intern? a României: asigurarea drepturilor omului ?i libert??ilor fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea presei ?i de publicare, libertatea cultului, libertatea de opinie politic? ?i de întrunire public?; s? nu admit? discrimin?ri între persoane pe criterii de religie, ras?, sex sau limb?; s? abroge legisla?ia discriminatorie; s? dizolve toate organiza?iile de tip fascist, precum ?i alte organiza?ii care ar face propagand? ostil? Uniunii Sovietice sau oric?reia din celelalte Na?iuni Unite; s? aresteze ?i s? prevedea în vederea judec?rii persoanele acuzate de crime de r?zboi ?i contra p?cii sau umanit??ii ?.a. Tratatul con?inea ?i elemente privind statutul interna?ional al României, între care obliga?ia de a recunoa?te ca deplin valabile tratatele de pace cu Italia, Bulgaria, Ungaria ?i Finlanda, precum ?i alte acorduri sau aranjamente încheiate de Na?iunile Unite cu Austria, Germania ?i Japonia.

De asemenea, România se angaja s? accepte toate aranjamentele care au fost sau urmeaz? a fi încheiate pentru lichidarea Societ??ii Na?iunilor. La rândul lor, Puterile Aliate ?i Asociate promiteau s? sprijine cererea României de a adera la Organiza?ia Na?iunilor Unite. Din punctul de vedere al dreptului interna?ional, prin semnarea Tratatului de pace, România ie?ea de sub regimul armisti?iului cu Na?iunile Unite ?i devenea un stat independent ?i suveran. Într-adev?r, Înalta Comisie Aliat? de Control ?i-a încetat existen?a, iar activitatea guvernului român nu mai era „monitorizat?” ?i amendat? de reprezentan?ii S.U.A., Uniunii Sovietice ?i Marii Britanii. În realitate, statutul interna?ional al României nu a cunoscut o ameliorare, deoarece ea a r?mas practic sub ocupa?ia sovietic?.

Reprezentan?ii SUA ?i ai Marii Britanii nu mai aveau calitatea oficial? de a interveni în sprijinul for?elor democratice, pentru respectarea drepturilor ?i libert??ilor cet??ene?ti de c?tre guvernul român. Notele diplomatice americane ?i engleze aveau s? fie respinse de guvernul de la Bucure?ti, sub motivul c? se încerca interven?ia în treburile interne ale unui stat independent ?i suveran. Încercarea SUA de a sprijini ??rile europene printr-un masiv ajutor economic („Planul Marshall”, lansat în iulie 1947) a fost respins? de statele aflate în zona de domina?ie sovietic?, inclusiv de România. Rela?iile cu statele occidentale s-au diminuat considerabil pe fondul declan??rii r?zboiului rece între SUA ?i alia?ii ei, pe de o parte, ?i Uniunea Sovietic? ?i celelalte state din lag?rul socialist, pe de alt? parte.

footer