Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 02 Noiembrie 2011 23:14
Prof.univ.dr. Ioan ScurtuProblemele privind organizarea lumii dup? r?zboi au f?cut obiectul discu?iilor între liderii SUA, Marii Britanii ?i Uniunii Sovietice, înc? din octombrie 1943. Dup? înfrângerea Germaniei, la 9 mai 1945, s-a organizat Conferin?a de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945), la care s-a decis încheierea tratatelor de pace cu Italia, Bulgaria, Finlanda, România ?i Ungaria. Pe aceast? baz?, Consiliul Mini?trilor de Externe ai Uniunii Sovietice, SUA, Marii Britanii, Chinei ?i Fran?ei au trecut la elaborarea proiectelor tratatelor de pace cu fiecare dintre aceste state. Climatul politic s-a deteriorat la sfâr?itul anului 1945 ?i începutul lui 1946, colaborarea coali?iei Na?iunilor Unite din timpul r?zboiului tinzând s? fie înlocuit? cu confruntarea. Liderii politici din Marea Britanie ?i din SUA ?i-au dat seama c? I.V. Stalin urm?rea s? impun? regimul politic de tip sovietic în statele aflate în zona sa de influen?? ?i s? extind? cât mai mult spre Vestul Europei sfera de domina?ie a URSS. Cel care s-a ridicat primul ?i cu o mare vehemen?? împotriva politicii lui Stalin a fost Winston Churchill, adic? liderul politic occidental care f?cuse cele mai mari concesii în favoarea liderului de la Kremlin, recunoscând anexiunile teritoriale f?cute de Uniunea Sovietic? pe baza pactului Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939 ?i propunându-i celebrul acord de procentaj (octombrie 1944), prin care România ?i Bulgaria erau cedate aproape complet Rusiei, aceea?i soart? având-o, dup? negocieri, Iugoslavia ?i Ungaria, precum ?i Polonia, Cehoslovacia ?i Albania.
Este foarte probabil c? primul ministru britanic ?i-a dat seama c? mersese mult prea departe cu concesiile f?cute lui Stalin, drept care în în discursul pronun?at la Westminster College de la Fulton, în Missouri (SUA), la 5 martie 1946, a afirmat c? „o cortin? de fier a c?zut asupra continentului", de la Stettin (Polonia) la Trieste (Iugoslavia), ?i c? „nu exist? nimic care s? fie atât de admirat de ru?i ca for?a ?i nimic nu respect? mai pu?in decât sl?biciunea militar?". De aceea, el cerea „ca popoarele de limb? englez? s? se uneasc? de urgen?? pentru a înl?tura orice ambi?ie sau aventur?" .

Era pentru prima dat? când se folosea expresia „cortin? de fier", care avea s? intre în vocabularul politic ?i utilizat? timp de dou? decenii. I.V. Stalin a r?spuns dup? câteva zile, amintind c? în 1918 – 1919, Winston Churchill se pronun?ase pentru interven?ia militar? a Marii Britanii împotriva Rusiei ?i pentru în?elegere cu Germania, împotriva comunismului. Totodat?, liderul de la Kremlin l-a acuzat pe Churchill de calomnie, lips? de curtoazie ?i de tact, asigurându-l c? cei care vor încerca „o nou? campanie armat? împotriva Europei R?s?ritene [...] vor fi zdrobi?i exact cum s-a întâmplat în urm? cu 26 de ani" . De?i declara?iile verbale au continuat pe acela?i ton, de o parte ?i din cealalt?, în problemele privind con?inutul tratatelor de pace cu statele foste aliate ale Germaniei, Marile Puteri s-au în?eles ?i nu o dat? s-au completat reciproc în a le impune condi?ii cât mai grele. Consiliul Mini?trilor de Externe a realizat o bun? colaborare, astfel c? au elaborat proiectele tratatelor de pace, care dup? ce au primit aprobarea guvernelor de la Moscova, Londra, Washington ?i Paris, au fost date publicit??ii. La 29 iulie 1946 s-au deschis, în Palatul Luxembourg din Paris, lucr?rile Conferin?ei de pace, care avea misiunea de a dezbate proiectele tratatelor de pace cu Italia, Bulgaria, Ungaria, România ?i Finlanda. Conform procedurii adoptate, Conferin?a nu putea lua hot?râri, ci avea doar competen?a de a face recomand?ri asupra proiectelor Tratatelor de pace, care erau trimise spre examinarea Consiliului Mini?trilor Afacerilor Externe. Statele foste inamice au fost invitate s?-?i expun? pozi?ia fa?? de proiectele Tratatelor de pace, în scris sau oral, în comisii sau în plenul Conferin?ei. Ele puteau participa la lucr?rile comisiilor sau la ?edin?ele în plen numai atunci când erau invitate; punctul lor de vedere era luat în discu?ie numai dac? era însu?it ca amendament propriu de una din cele 21 delega?ii ale statelor care alc?tuiau Na?iunile Unite. În ziua de 30 iulie 1946 s-a dat publicit??ii proiectul tratatului de pace cu România, simultan la Londra, Paris, Moscova ?i Washington. Preambulul Tratatului consemna încetarea st?rii de r?zboi între România ?i Na?iunile Unite, de?i aceast? situa?ie data de aproape trei ani de zile, interval în care România luptase timp de 7 luni al?turi de Na?iunile Unite pentru înfrângerea Germaniei. În document se aprecia c? România intrase în r?zboi al?turi de Na?iunile Unite la 12 septembrie 1944. De asemenea, nu se preciza c? România a participat la r?zboiul împotriva Ungariei, ceea ce ar fi impus, desigur, desp?gubiri din partea acesteia. Cu toat? jertfa de sânge adus? de armata român?, României nu i se recuno?tea calitatea de cobeligerant, fiind considerat? un stat învins de Na?iunile Unite. Frontierele României erau cele din 1 ianuarie 1941, cu excep?ia grani?ei cu Ungaria. Aceasta însemna c? Basarabia ?i Nordul Bucovinei r?mâneau sub ocupa?ia Uniunii Sovietice, iar Cadrilaterul sub cea a Bulgariei.

Pe de alt? parte, se anula dictatul de la Viena, din 30 august 1940, frontiera între România ?i Ungaria fiind cea din 1 ianuarie 1938. Tratatul stabilea un termen de 90 zile pentru retragerea trupelor Aliate, cu excep?ia celor sovietice, care r?mâneau în continuare în România, pentru men?inerea liniilor de comunica?ie ale Armatei Ro?ii cu zona de ocupa?ie sovietic? din Austria. Clauzele economice stabileau desp?gubiri, restituiri ?i compensa?ii foarte grele pentru statul român. În fapt, proiectul Tratatului de pace reproducea prevederile din Conven?ia de armisti?iu din 12 septembrie 1944, la care se ad?ugau desp?gubirile c?tre statele Occidentale, care urmau s? primeasc? „în perfect? stare" toate bunurile r?mase pe teritoriul României, ceea ce implica un efort considerabil, deoarece acestea fuseser? distruse, deteriorate sau uzate pe parcursul r?zboiului. La rândul ei, România era obligat? s? renun?e la dreptul de a ridica vreo reclama?ie contra Puterilor Aliate ?i asociate, cât ?i a altor Na?iuni Unite privind bunurile sale dup? 1 septembrie 1939, aflate pe teritoriile acestor state.
De asemenea, proiectul de Tratat prevedea multiple restric?ii privind armata român? ?i dotarea ei. Publicarea proiectului Tratatului de pace a determinat guvernele României ?i Ungariei s? ac?ioneze asupra Marilor Puteri, precum ?i a opiniei publice interna?ionale în privin?a grani?ei între cele dou? state. Guvernul Ungariei a trimis un memoriu pe adresa Conferin?ei Mini?trilor de Externe, prin care cerea s? i se atribuie o parte a Transilvaniei, de circa 12.000 km˛, incluzând ora?ele Oradea, Satu Mare ?i Arad, precum ?i înscrierea în tratat a unor clauze privind protec?ia minorit??ii maghiare din România. Premierul ungar, Nagy Ferencz, a efectuat vizite la Washington, Londra, Moscova ?i Paris, unde a pledat cauza ??rii sale, iar diaspora maghiar? a desf??urat o uria?? campanie de captare a opiniei publice interna?ionale pentru sus?inerea Ungariei. Pe de alt? parte, din ini?iativa guvernului român, la Paris s-a constituit o comisie prezidat? de Ioan Christu, ministru plenipoten?iar, care avea misiunea de a studia proiectul Tratatului de pace, de a purta discu?ii cu reprezentan?ii celor patru Mari Puteri (SUA, Uniunea Sovietic?, Marea Britanie ?i Fran?a) ?i ai celorlalte state Aliate, de a elabora memorii în care s? se exprime punctul de vedere al României. De asemenea, în ?ar? s-au constituit comisii de studiu, alc?tuite din reprezentan?i ai Ministerului de Externe, Ministerului Comer?ului Exterior, Ministerului Comunica?iilor, B?ncii Na?ionale etc., care au trecut la analiza fiec?rui articol în parte, formulând observa?ii ?i propuneri.

La 8 august, guvernul Fran?ei, în numele Na?iunilor Unite, a adresat guvernului României invita?ia de a participa la Conferin?a de pace de la Paris. A doua zi, 9 august, Consiliul de Mini?tri, întrunit în Bucure?ti, a aprobat pozi?ia României fa?? de problemele dezb?tute la Conferin?a p?cii ?i a stabilit componen?a delega?iei care urma s? se deplaseze la Paris. Delega?ia a primit mandat s? militeze pentru anularea dictatului de la Viena, recunoa?terea cobeligeran?ei României, anularea clauzelor economice, a celor privind restric?iile la armament ?i for?ele armate necesare ap?r?rii ??rii etc. De?i problemele cele mai grave – mai ales de ordin teritorial ?i economic – priveau rela?iile cu Uniunea Sovietic?, delega?ia nu avea dreptul s? ridice obiec?ii care puteau leza rela?iile cu marele vecin de la R?s?rit. Consiliul de Mini?tri a decis c? ele se vor rezolva pe cale bilateral? între guvernele de la Bucure?ti ?i de la Moscova. Astfel, aproape toate amelior?rile solicitate de România vizau rela?iile cu statele Occidentale. Delega?ia guvernamental? român? era condus? de Gheorghe T?t?rescu, vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri ?i ministrul de Externe; din delega?ie mai f?ceau parte: Gheorghe Gheorghiu-Dej – ministrul Comunica?iilor ?i Lucr?rilor Publice, Lucre?iu P?tr??canu - ministrul Justi?iei, ?tefan Voitec - ministrul Educa?iei Na?ionale, Lothar R?d?ceanu – ministrul Muncii, Ion Gheorghe Maurer - subsecretar de Stat, Mihai Ralea - ambasadorul Românei la Washington, Richard Franasovici – ambasadorul României la Londra, Simon Stoilow – ambasadorul României la Paris, generalul Dumitru D?m?ceanu, Elena V?c?rescu, Florica Bagdasar, ?erban Voinea ?.a.

Liderii partidului Na?ional-??r?nesc ?i ai Partidului Na?ional-Liberal au criticat faptul c? delega?ia oficial? a României era alc?tuit? numai din partidele care f?ceau parte din Blocul Partidelor Democratice, guvernul nef?când propunerea de constituire a unei delega?ii na?ionale, cu adev?rat reprezentative. Dincolo de asemenea critici, r?mâne faptul c? cele dou? partide s-au situat pe pozi?ii asem?n?toare cu cea a guvernului, în privin?a proiectului Tratatului de pace, cerând recunoa?terea cobeligeran?ei, anularea dictatului de la Viena, marcarea zilei de 24 august ca început al luptei al?turi de Na?iunile Unite, ameliorarea clauzelor economice ?i militare. Declara?ia României la Conferin?a de pace a fost expus? de Gheorghe T?t?rescu în ?edin?a plenar? din 13 august 1946 . Cu acel prilej a fost prezentat ?i un memoriu în care erau formulate cererile ?i amendamentele României cu privire la Tratatul de pace. În Declara?ie se exprima satisfac?ia pentru anularea sentin?ei de la Viena, din 30 august 1940 ?i stabilirea frontierei româno-ungare pe linia existent? la 1 ianuarie 1938. Gheorghe T?t?rescu a f?cut ?i câteva observa?ii: România a intrat în r?zboi al?turi de Na?iunile Unite la 23 august ?i nu la 12 septembrie 1944, a?a cum era men?ionat în proiectul de tratat; dup? ce a prezentat, pe larg, participarea României la lupt? al?turi de Na?iunile Unite, el a cerut s? se precizeze c? ?ara sa „a dus acest r?zboi, nu numai contra Germaniei, dar ?i contra Ungariei hortyste" .

La solicitarea lui Iuliu Maniu, pre?edintele Partidului Na?ional-??r?nesc, paralel cu delega?ia oficial? a României, la Paris ?i-a desf??urat activitatea o grupare alc?tuit? din fo?ti diploma?i ?i oameni politici în frunte cu Grigore Gafencu, V.V. Tilea, Constantin Vi?oianu, Grigore Niculescu-Buze?ti, care a prezentat dou? memorii (în august ?i octombrie 1946), prin care-?i exprima „dezam?girea" pentru con?inutul proiectului de tratat, care l?sa Basarabia ?i Nordul Bucovinei „în st?pânirea" Uniunii Sovietice; tratatul nu stabilea în mod expres retragerea Armatei Ro?ii de pe teritoriul României, astfel încât „drepturile suverane ale na?iunii române vor deveni, dup? semnarea tratatului, ?i mai incomplete ?i mai nesigure decât în perioada armisti?iului". Asemenea observa?ii erau utile, dar ele se adresau mai curând istoriei, decât realit??ii concrete, deoarece Marile Puteri se în?eleseser? asupra condi?iilor care urmau s? fie impuse României. Pe de alt? parte, aceast? grupare sus?inea c? guvernul Groza nu era democratic ?i nu putea reprezenta România. În fapt, o asemenea situa?ie – în care al?turi de delega?ia oficial? s?-?i desf??oare activitatea o alta, care s? fac? propagand? ostil? guvernului invitat la Conferin?a p?cii – constituia un caz unic, care a fost privit ca o ciud??enie de Marile Puteri. Acestea nu au luat în seam? ac?iunile grup?rii Gafencu, fiind decise s? trateze numai cu reprezentan?ii guvernului de la Bucure?ti. Reprezentantul Ungariei, Gyöngyösi Janos, a fost ascultat în ?edin?a din 14 august, el pledând, între altele, pentru ob?inerea unui teritoriu de circa 22.000 km˛ din Transilvania.
- va urma -
footer