Revista Art-emis
Nicolae Ceau?escu ?i Mare?alul Ion Antonescu PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 23 Octombrie 2011 23:33
Buzatu GheorgheDac? n-ar fi fost în esen?a lor tragic?, faptele relatate ar fi pline de farmec ?i cum s? nu fie astfel, când lu?m cuno?tin?? de destinul într-adev?r fericit al unui document fundamental dintre cele purtând semn?tura unui personaj istoric - l-am numit pe Mare?alul Ion Antonescu - desemnat categoric de opinia public? na?ional? în urm? cu vreo cinci ani pe prima pozi?ie în topul MARILOR ROMÂNI din toate timpurile, iar integrarea documentului în desf??ur?rile istorice îl plaseaz? într-un moment decisiv al particip?rii României la cel de-al doilea r?zboi mondial - lovitura de stat de la 23 august 1944. Nu revenim asupra evenimentului, studiat în profunzime ?i larg comentat de istoricii români ?i str?ini, dar nu numai de ei[1], desf??ur?rile fiind de-acum binecunoscute în globalitate - premise, declan?are, desf??urare ?i consecin?e, imediate ori îndep?rtate, suportate ?i în prezent[2]. Este motivul pentru care nu revenim cu detalii în privin?a faptelor survenite, limitându-ne a preciza c?, în seara de 23 august 1944, la câteva ore dup? ce au fost aresta?i în faimosul „Salon galben" al Casei Albe din spatele Palatului Regal din Bucure?ti, Mare?alul Antonescu ?i Mihai Antonescu, afla?i închi?i sub paz? în safe-ul de la etaj al cl?dirii, au reu?it s?-?i fac? unele însemn?ri, cu acordul militarilor de gard?. Toate notele olografe ale prizonierilor au ajuns, f?r? dificultate, se în?elege, în mâinile puci?tilor. Cu o singur? excep?ie, remarcabil?: ex-mare?alul a avut inspira?ia de a a?terne pe hârtie împrejur?rile ?i considera?iile pe marginea celor survenite, în orele imediat precedente, în „Salonul galben". Din câte cunoa?tem, relatarea lui Ion Antonescu, surprinzând episodul decisiv al loviturii de stat, declan?area ?i arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborât, nu numai c? sub raport cronologic con?inea primele impresii asupra celor petrecute (care ulterior nu mai aveau cum ?i de ce s? fie modificate), dar excela - func?ionând primatul incontestabil al pozi?iei ?i calit??ii „sursei"! - la capitolul probitate. Valoarea remarcabil? a „sursei", în mod sigur, va înfrunta cu succes scurgerea nemiloas? a timpului, ceea ce ne ofer? un nou ?i temeinic argument pentru situarea Mare?alului Antonescu nu atât între actorii de prim? m?rime ai Istoriei, ci deopotriv? între observatorii ei exemplari ?i care, în privin?a faptelor la care au participat ori le-a provocat, au ?tiut s? „vad?" ?i s? „transmit?"!

Un document descoperit în chip miraculos ?i ajuns în mainile lui Nicolae Ceau?escu

A?a dup? cum se poate constata, textul Mare?alului Antonescu era adresat Istoriei, chemat? „s? judece", fiind semnat, datat - 23 august 1944 ?i localizat - scris în celul?. ?inând seama de consecin?ele interne catastrofale ale actului din 1944, pr?bu?irea ??rii ?i ocupa?ia militar? barbar? a Armatei Ro?ii, consider?m c? dispari?ia documentului original, în condi?iile specifice momentelor din august 1944, a reprezentat implicit, în chip cu totul curios, condi?ia sine qua non a salv?rii sale PENTRU ISTORIE. În ziua urm?toare compunerii lor, „Însemn?rile din celul?" s-au pierdut în urma bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucure?ti, în contextul represiunilor ordonate de Adolf Hitler drept r?spuns la destituirea regimului antonescian pro-german ?i la schimbarea pozi?iei României în R?zboiul Mondial din 1939-1945. Numai în chip miraculos, tot atunci, deci la 24 august 1944, documentul disp?rut printre d?râm?turi a fost descoperit de c?pitanul Gheorghe Teodorescu, din corpul de gard? al Palatului Regal, iar acesta, dup? mai mult de 35 de ani, mai precis la 20 mai 1980, l-a prezentat lui Nicolae Ceau?escu, chemat s? aprecieze „asupra valorii politice ?i istorice". Apreciind în mod just valoarea excep?ional? a „Însemn?rilor din celul?", Nicolae Ceau?escu le-a depus spre p?strare în fondurile centrale ale Arhivelor Na?ionale ale României din Bucure?ti, ele având s? fie valorificate prin publicare dup? evenimentele din 1989, începând din 1991.
Red?m con?inutul Memoriului generalului-maior (r) Gh. Teodorescu, adresat lui Nicolae Ceau?escu, în anul 1980:
Memoriul lui Gh. Teodorescu, general-maior (r), adresat lui N. Ceau?escu, în problema unui document semnat de mare?alul Ion Antonescu

Cancelaria C.C. al P.C.R.
Nr. 2 734/2.VII.1980
ARHIVA
Comitetului Politic Executiv
al C.C. al P.C.R.
Nr. 3 697/31.XII/1980
„Mult stimate tovar??e Nicolae Ceau?escu, Secretar General al Partidului Comunist Român, Pre?edinte al Republicii Socialiste România,
Comandant Suprem al For?elor Armate,
V? prezint al?turat, în copie, însemn?rile f?cute de mare?alul Ion Antonescu, la 3 ore dup? ce a fost arestat la Palatul Regal, în dup?-amiaza zilei de 23 august 1944. Ion Antonescu, presupunând c? va fi omorât chiar în acea noapte, a scris aceste însemn?ri, ca ultimele lui gânduri, considerând c? ele vor fi g?site ?i cunoscute cândva. Subsemnatul, sunt general maior în rezerv? Teodorescu Gheorghe, care am servit în for?ele armate timp de aproape 45 de ani, pân? în ianuarie 1976. La 23 august 1944 aveam gradul de c?pitan ?i comandam subunitatea de gard? a Palatului Regal, participând direct împreun? cu unii din subalternii mei la arestarea lui Ion ?i Mihai Antonescu ?i a principalilor lor colaboratori. Unul din militarii care f?cea paza lui Ion Antonescu la etajul Casei Regelui unde era închis, mi-a raportat a doua zi c? în seara de 23 august în jurul orei 21,00 I. AnŹtonescu i-a cerut la un moment dat un creion ?i c? pe când se credea neobservat a luat la întâmplare un caiet cu coperte vi?inii de pe un raft din camera în care se afla închis ?i c? a scris foarte mult în acel caiet, dup? care l-a pus la loc. În ziua de 24 august 1944, casa regelui unde fusese re?inut Antonescu a fost lovit? cumplit de câteva bombe în timpul raidurilor avia?iei hitleriste ?i transformat? în ruine. Între dou? bombardamente, împreun? cu militarul care-l v?zuse pe Antonescu scriind, am g?sit printre d?râm?turi o agend? pe anul 1930 a fostului rege Carol al II-lea, în care I. Antonescu f?cuse aceste însemn?ri, de fapt testamentul s?u politic. Asupra valorii politice ?i istorice a acestor însemn?ri las la latitudinea factorului de decizie s? hot?rasc?. Prezentându-v? Dumneavoastr? acest document, vreau s? subliniez înc? o dat? ata?amentul meu fa?? de Patrie, Partid ?i fa?? de Dumneavoastr?, tovar??e Comandant Suprem.
Caietul original cu însemn?rile mare?alului Ion Antonescu se g?se?te la mine, urmând ca asupra destina?iei sale s? îndeplinesc ordinul Dumneavoastr?.
General-maior (r) Gh. Teodorescu"
20.V.1980
2 ex. IR/FV
I.R.N. VIII/134/1. VII [3]

Nicolae Ceau?escu vroia s?-i ridice o statuie Mare?alului AntonescuTrecutul la judecata istoriei

Nicolae Ceau?escu nu a fost un admirator al Mare?alului Ion Antonescu. Nici nu avea cum. Sub regimul Antonescu, Nicolae Ceau?escu, comunist declarat ?i recunoscut, s-a aflat în deten?ie la Jilava, Caransebe? sau Tg. Jiu, iar documentele de care dispunem l-au înregistrat consecvent între opozan?ii de frunte ai regimului[4]. Dup? 1944-45, N. Ceau?escu, ca membru activ al conducerii superioare a UTC ?i, apoi, a PCR, a avut un rol proeminent, fiind în continu? ascensiune, pân? la ocuparea pozi?iilor supreme pe linie de partid ?i de stat, în 1965-1967. Fiind investit în martie 1974 Pre?edinte al României, N. Ceau?escu nu a ignorat la un moment dat, c?tre sfâr?itul anilor '80, pe atunci când era preocupat de finisarea proiectului Casei Poporului, ca pe splaiul dâmbovi?ean al construc?iei faraonice s? se ridice un impozant monument[5] – acela al Mare?alului Ion Antonescu!
Nu vom încheia acest capitol, f?r? a ne referi la cazul romanului Delirul. Dup? cum se ?tie, un „caz" devenit celebru, intervenit într-un moment când Nicolae Ceau?escu se afla înc? - orice s-ar zice - pe culmile afirm?rii sale politice interne ?i interna?ionale. Celebritatea ?i-a avut originile în multiple motive: Autorul romanului era Marin Preda, unul dintre marii prozatori români, iar eroul operei nu era altul decât Mare?alul Ion Antonescu. În momentul apari?iei Delirului (1975), Mare?alul era înc?, dup? exact trei decenii de la sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial (?!), un nume interzis în România, iar cartea lui Marin Preda s-a bucurat rapid de dou? edi?ii (ianuarie ?i august 1975), difuzate într-un tiraj impresionant. Faptul a provocat nelini?te, în anume cercuri „intelectualiste" de la Bucure?ti, obi?nuite dup? 1944-1945 cu pagini literare penibile consacrate lui Ion Antonescu, precum pseudo-romanele fabricate de I. Ludo ?.a., în URSS ?i în Germania, „Literaturnaia Gazeta" ori „Der Spiegel", au reclamat „reabilitarea pe cale epic?" (sic!) a ex-mare?alului. Unele condeie înfierbântate au acuzat c? Nicolae Ceau?escu în persoan? putea fi b?nuit de reabilitarea lui Ion Antonescu, de?i era clar pentru oricine - dup? cum a observat Mihai Ungheanu - c? Marin Preda, un scriitor de geniu ?i o con?tiin?? literar? profund?, nu trebuia s? fie b?nuit c? ar fi executat „o comand? politic?".
În 2002, la împlinirea a 120 de ani de la na?tere, am coordonat ?i editat volumul colectiv „Mare?alul Antonescu la judecata Istoriei. Contribu?ii, m?rturii ?i documente"[6], în care am g?zduit cu deosebit? pl?cere contribu?ia lui Mihai Ungheanu consacrat? integral „cazului" Delirul[7] ?i conota?iilor sale relevante. În cuprinsul anexei III, cititorul poate reg?si paginile respective, inclusiv unele note ale Securit??ii din 1975 constatând „pulsul" difuz?rii Delirului.
--------------------------------
[1] Gh. Buzatu, Istoriografia ?i izvoarele, în Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, coordonator – Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2008, p. XXVII ?i urm.
[2] Auric? Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurec?iei române din august 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979; Gh. Buzatu ?i colaboratori, Din istoria unei zile, Ia?i, 1979; Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august 1944 în context interna?ional. Studii ?i documente, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1984; M. Varia, 23 august 1944. Studiu, Bucure?ti, 1993 (xerografiat); Istoria PCR. Sintez?. Documente, 5, Bucure?ti, f.a.; Gavriil Preda, coordonator, 23 august 1944. Evalu?ri ?i controverse, Ploie?ti, Mileniul III, 2006; Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei. Mare?alul Antonescu – Pro ?i contra, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006; Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, I-III, Ploie?ti, Râmnicu Vâlcea, Ia?i, 2005-2009; edi?ia a II-a, anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010.
[3] Gheorghe Buzatu, Mircea Chiri?oiu „Agresiunea comunismului în Europa, vol.II, - Documente din arhivele secrete: 19441-1989, Bucure?ti, Editura Paideia, 1989, p. 150 ?i Gheorghe Buzatu, „Nicolae Ceau?escu - Biografii paralele. Stenograme ?i Cuvânt?ri Secrete. Dosare inedite. Procesul ?i Execu?ia. Ia?i, Editura TipoMoldova, 2011.
[4] Tabelul nominal cuprinzând comuni?tii din „categoria A" - Cezar Mâ??, Serviciile secrete ale României în R?zboiul Mondial (1939-1945), Ia?i, Casa Editorial? Demiurg, 2010, p. 356 (locul 111 într-o list? de 793 de persoane).
[5] Informa?ie transmis? cu titlu confiden?ial (septembrie 1995), de general Ion Coman.
[6] Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2002, 463 p. (Colec?ia Românii în istoria universal?, nr. 96); edi?ia a II-a, sub titlul Trecutul la judecata Istoriei. Mare?alul Antonescu - Pro ?i contra, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006, 638 p..
[7] Gh. Buzatu, coordonator, Mare?alul Antonescu la judecata Istoriei, pp. 435-455.
footer