Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Serban Alexianu   
Sâmbătă, 01 Octombrie 2011 19:14
Alexianu Serban
„Fii bun, fii drept ?i nu uita c? deasupra tuturor intrigilor ?i urilor este Patria, este nemurirea Neamului ?i c? acolo trebuie s? ne întâlnim întotdeauna, chiar dac? nu ne în?elegem de fiecare dat?!" (Mare?al Ion Antonescu)

România în Al Doilea R?zboi Mondial

Desigur c? rândurile de fa?? nu-?i propun o analiz? am?nun?it? a modului cum administra?ia a ob?inut realiz?ri neobi?nuit de bune într-o perioad? extrem de scurt?. Încerc în cele ce urmeaz? s? creionez, atât cât voi mai putea, am?nunte deosebite în ceea ce s-a realizat acolo. În dorin?a de a fi al?turi de popula?ia local? ?i a o sprijini sub toate formele ?i aspectele. O grij? deosebit? a fost pentru copiii ?colari, astfel înc? din septembrie 1941, s-au luat m?suri ca toate ?colile primare de toate gradele de pe întreg întinsul provinciei s?-?i deschid? por?ile la 1 octombrie 1941. Si-au început activitatea 1312 ?coli primare cu patru clase, 613 ?coli gimnaziale cu 7 clase, 126 superioare cu 10 clase ?i 14 licee. Tot în 1941, se redeschid cursurile Universit??ii din Odesa, întâi cu trei facult??i, pentru ca, în anii ce au urmat, s? se ajung? la ?apte facult??i. Cu ocazia redeschiderii cursurilor anului universitar, profesorul, nu guvernatorul George Alexianu, s-a adresat, de aceast? dat? studen?ilor: „În aceste zile grele, care contrar dorin?elor noastre s-au n?pustit ca un blestem asupra lumii, unica consolare o vedem acum ast?zi aici în rena?terea ?tiin?ei ?i a dorin?ei de ?tiin?? acest ve?nic adev?r, baza vie?ii ?i a dezvolt?rii. Îndiferent de sistemul de opresiune în care a?i fost ?inu?i ?i obliga?i s? tr?i?i, indiferent de num?rul temni?elor ?i a lag?relor de munc? ?i exterminare, prin care a?i fost obliga?i s? accepta?i politica statului sovietic comunist, noi v-am adus libertatea ?i democra?ia."

Continuându-?i alocu?iunea departe de nota obi?nuit? a unui ocupant, a spus în continuare fraze care au avut un ecou extraordinar în inimile ?i sufletele auditoriului, fraze pe care pân? ?i comuni?tii ru?i le-au re?inut ?i apreciat, atunci când tat?l meu a fost judecat în 1945 Ia Odesa de c?tre sovietici.: „Suntem în r?zboi, asta este situa?ia, ast?zi, voi al?turi ca ?i toat? lumea, sunte?i am?râ?i ?i ap?sa?i, p?rin?ii, fra?ii, rudele voastre lupt? ?i mor pe front pentru ap?rarea patriei voastre. Si noi facem acela?i lucra încercând s? ne ap?r?m ce ne-a fost luat cu silnicie. Nu discut ?i nu politizez acest lucru, suntem într-o universitate ?i politica nu are loc aci ci doar dorin?a de a înv??a. Suntem aci pentru a în?elege suferin?ele ?i grijile voastre, ave?i r?bdare, s-ar putea ca dup? vremea rea de acuma ?i toate nenorocirile s? dispar? ?i s? v? fie bine ?i atunci vor urma ?i pentru voi soare ?i vreme bun?."

Atunci, în 1945, când era judecat de sovietici la Odesa, ajungându-se la acest discurs bine ?tiut ?i cunoscut de sovietici, ace?tia i-au spus: Ne închin?m în fa?a dumneavoastr?, a?i vorbit ?i procedat ca un om de mare în?elegere, ca un adev?rat profesor rus. Poate c? ?i pentru acest lucru, dar ?i pentru felul cum s-a purtat cu popula?ia din regiune ?i modul de în?elegere, au condus ca cei care-l judecau Ia Odesa - Consiliul Comisarilor Poporului de pedepsire a faptelor cotropitorilor -, l-au g?sit ?i declarat nevinovat, lucru care îns? nu a împiedicat Tribunalul Poporului în 1946 s?-l condamne la moarte! Un alt fapt pu?in cunoscut s-a putut realiza ?i cu sprijinul ?i dorin?ele mitropolitului Partenie al armatei ?i mgr. Andreea Cassulo reprezentantul Vaticanului în România. Ace?tia, dup? ce profesorul cu asentimentul autorit??ilor de la Bucure?ti a invitat în 1943 întreg corpul diplomatic acreditat în România pentru a vedea ?i a se convinge la fa?a locului de situa?ia realizat? în Transnistria. Concluziile acestei vizite au fost materializate prin rapoarte diplomatice ale diploma?ilor afla?i în vizit?. Sinteze de mare valoare s-au aflat în rapoartele Mgr. Cassulo ?i ale reprezentantului Crucii Ro?ii Interna?ionale de la Geneva. Atunci, ace?ti înal?i prela?i au sugerat guvernatorului ca, din ?inutul Transnistriei, s? se încerce s? se trimit? ajutoare ??rilor aflate în mare suferin??. Cum I.P.S. Partenie tocmai se înapoiase dintr-o c?l?torie de la Muntele Athos, el a povestit situa?ia dramatic? a popula?iei grece?ti, hot?rându-se atunci ca prin grija armatei s? fie trimise ajutoare alimentare din Transnistria pentru copii din Grecia. S-au trimis în consecin?? cinci vagoane de alimente, prin grija armatei, care din p?cate ?i din motive greu de în?eles, nu au ajuns la cei c?rora le fuseser? destinate, ele fiind jefuite pe drum de localnicii înfometa?i ?i cam dispu?i s? jefuiasc? în loc s? munceasc?.

Având strânse leg?turi de pe timpul profesoratului cu diver?i colegi, oameni de ?tiin??, juri?ti din Fran?a, la propunerea mgr. A. Cassulo, s-a hot?rât ca prin grija guvern?mântului s? se trimit? ?i în Fran?a ajutoare alimentare. În felul acesta s-au expediat prima dat? 67 de vagoane de alimente în Fran?a ocupat? de germani ?i apoi alte 22 de vagoane în Fran?a Mare?alului Petain. Dintre acestea 5 au fost destinate ora?ului Bordeaux la dispozi?ia prim?riei pentru ?coli ?i popula?ia nevoia??, iar al ?aselea destinat special la indica?iile profesorului Alexianu, colegilor s?i de la facultatea de drept din Bordeaux. Atât de la Paris cât ?i de la Bordeaux ?i din partea colegilor de la facultate s-au primit cu mult? recuno?tin?? mul?umiri. În urma acestor ac?iuni ?i în baza rapoartelor mgr. A. Cassulo, atunci în 1943, Papa Pius al Xll-lea a acordat profesorului Gh. Alexianu marea enciclic? „Orbis et Urbis" singura acordat? în acei ani. Biserica catolic? care are cele mai bune arhive din lume, a ?tiut ?i a putut s? m? g?seasc? prin reprezentan?ii s?i in ?ar? ?i s? m? invite cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România la recep?ia ce i sa oferit. Am ar?tat acest mic episod, pentru a reliefa înc? odat? cum biserica catolic? a ?tiut s? aprecieze comportamentul ?i faptele tat?lui meu din Transnistria ?i nici dup? atâ?ia ani de zile nu le-a uitat sau ignorat, pe când  autorit??ile statului român, p?streaz? înc? 
?i azi, ca bun? ?i fireasc? mi?elia juridic? a procesului din 1946. 
A venit acel 23 august 1944 cu tot ce a urmat nou în suferin?ele poporului nostru. Procesul politic ?i nicidecum juridic înscenat mare?alului Antonescu ?i colaboratorilor s?i sa, desf??urat în aprilie mai 1946 în condi?iile cu totul deosebite în care se afla România la sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial.
Era perioada în care se bucura de mare publicitate judecarea criminalilor de r?zboi fie de c?tre tribunalele interna?ionale, fie de cele na?ionale. No?iunea de crim? de r?zboi nu avea o defini?ie clar? ?i unitar? printr-o legisla?ie anterioar? r?zboiului. Aceast? sita?ie a permis definirea crimei de r?zboi de c?tre ??rile înving?toare, în func?ie de interesele for?elor politice aflate la putere. A?a se face c? s-a ajuns s? fie considerate crime de r?zboi în afara faptelor de înc?lcarea normelor interna?ionale referitoare la purtarea r?zboiului ?i alte acte de guvernare ale conduc?torilor ??rilor învinse sau care au fost considerate învinse. Si este semnificativ faptul c? nicio personalitate din ??rile înving?toare nu a comp?rut în fa?a vreunui tribunal ?i nu a fost condamnat? pentru crime de r?zboi ?i cazuri au fost cu nemiluita. În primul rând s-a urm?rit ca prin aceste procese s? se dea satisfac?ie deplin? sovieticilor, ai c?ror conduc?tori nu-i putea ierta pe cei care au luptat împotriva lor, chiar daca au f?cut-o în virtutea dreptului sacru al ap?r?rii integrit??ii teritoriale a ??rii. În al doilea rând prin procesele intentate împotriva tuturor celor care au luptat contra bol?evismului sau aveau alte concep?ii politice, noile for?e au realizat ?i monopolizarea puterii în favoarea comunismului ?i lichidarea tuturor celor cere se opuneau sau s-ar fi putut opune. Spiritul democratic de în?elegere a rela?iilor interna?ionale a fost înlocuit de noile doctrine politice de domina?ie, în care dreptul celui mai puternic, dreptul pumnului, constituia metoda de intimidare a câtorva mari puteri, amenin?ând lini?tea ?i independen?a ??rii noastre ?i celorlalte popoare din aproape întreaga Europ? ?i chiar a planetei.

Trebuie men?ionat de asemenea faptul c? pentru România ca ?i pentru toate ??rile c?zute sub influen?a nefast? a sovieticilor, listele „criminalilor de r?zboi" au fost întocmite la Moscova. Despre acest proces ca ?i de altfel despre alte mari procese din acele vremi, opinia public? nu a ?tiut decât ce s-a scris în presa aservit? noilor for?e de ocupa?ie dup? placul lor. Ce con?ine acuzarea în dosarul acestui proces ?i ce posibilit??i ne ofer? pentru cunoa?terea adev?rului ? Ce-a mai grav? crim? ?i tr?dare a intereselor poporului român a fost considerat atacarea de c?tre România a Uniunii Societice f?r? a se face vreo referire la faptul c? în vara anului 1940 U.R.S.S., devenit agresor, a pus st?pânire în mod samavolnic pe o important? parte din teritoriul României. Dar un act de acuzare, ori cât de bine ar fi ticluit nu constituie o prob? injusti?ie. Este g?sit? ?i redat? stenograma interogatoriului luat tat?lui meu, urmat? de stenograma rechizitoriului sus?inut de acuzatorii publici. Un rechizitoriu reproduce ?i detaileaz? actul de acuzare dar nu poate fi apreciat decât ca un discurs politic, c?ci el nu probeaz? în nici într-un fel vinov??ia acuzatului. Sentin?a de condamnare dat? trebuia s? constituie o sintez? a dosarului în care trebuiau prezentate faptele, probele din care ele rezult?, argumentarea respingeri unor probe ?i sus?ineri ale ap?r?rii, analiza textelor de lege ce urmeaz? a fi aplicate ?i demonstrarea c? faptele re?inute se încadreaz? în articolele de lege invocate. Sentin?a îns? pronun?at? în aceast? cauz? este de fapt o caricatur? juridic?, care nici m?car sentin?? nu se poate numi ?i ori c?rui jurist adev?rat ?i cinstit i-ar fi fost ru?ine s? publice o asemenea hot?râre judec?toreasc?.1 iunie 1946 - jilava - macelul din valea piersicilorAnalizând modul de prezentare a procesului din 1946, acesta nu ofer? juridic posibilitatea cunoa?teri adev?rului ?i formularea unor convingeri la vinov??ia sau nevinov??ia penal? a persoanelor în cauz?. Evenimentele istorice au fost prezentate ?i interpretate voit în mod denaturat, prin prisma nu a intereselor poporului român ?i a adev?rului istoric, ci cea a intereselor unei puteri str?ine ?i a exponen?ilor acesteia din ?ara noastr?. În acest proces au fost audia?i zeci de martori despre ale c?ror depozi?ii nu se vorbe?te nimica. Probele scrise, în principal stenogramele ale ?edin?elor Consiliilor de Mini?tri au fost prezentate trunchiat, iar interpretarea dat? nu a corespuns adev?rului. Unele probe scrise care nu conveneau acuz?rii nu au mai fost prezentate. În aceste condi?ii nu se poate vorbi de adev?r ! Hot?rârea Tribunalului Poporului în aceast? cauz?, a ignorat pur ?i simplu actele din dosar care nu-i conveneau, nu a ?inut seama nici de depozi?iile martorilor, nici de ap?r?rile inculpa?ilor c?ci numai a?a putea da o asemenea sentin??. Nu mai reiau s? analizez pe articole cum a ajuns acel tribunal s?-l condamne la moarte pe tat?l meu. Dau un singur exemplu analizat juridic de gll. loan Dan, în lucrarea amintit?: Acuzatul Gh. Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei în calitatea ce o avea a militat pentru des?vâr?irea intr?rii armatelor germane pe teritoriul ??rii prin participarea sa la Consiliile de Mini?tri din 7 iulie 1941 ?i 19 iulie acela?i an, apoi prin concursul dat guverŹnului a sprijinit continuarea r?zboiului. Las la o parte faptul c? la data de 7 iulie invocat? în sentin??, nu numai c? trupele germane erau venite în România cu mult timp în urm? (de pe vremea regelui Carol al II-lea ?i a guvernului Gigurtu), dar ?i începuse r?zboiul de dou? s?pt?mâni, iar la data 19 iulie când în sentin?? se spune c? atunci s-a hot?rât începerea r?zboiului, lucru total inexact, în acea zi în Consiliul de mini?tri sa discutat despre reorganizarea Basarabiei ?i a Bucovinei, iar tat?l meu nu avea atunci nicio func?ie în guvern. Pentru aceast? fapt? a fost condamnat la moarte. ?i toate celelalte capete de acuzare au aceia?i valoare aceia a bunului plac a celor care aveau ordin s?-l asasineze cu ori ce pre?.

Se ?tie acum ?i s-a ?tiut ?i atunci c? fiind judecat la Odesa, George Alexianu a fost g?sit nevinovat. Cu hot?rârea de Ia Odesa a fost adus în ?ar? ?i în momentul încarcer?rii a predat acuzatorului public sef în acel proces Avrum Bunaciu, acea hot?râre. Acesta a promis c? o va da la tradus ?i c? ea se va reg?si în dosar. Nimeni nu a mai v?zut-o de atunci. Dar pentru a ar?ta bineîn?eles sovieticilor c? Tribunalul a ?inut seama de achitarea de la Odesa, surprinz?tor pe lâng? condamn?rile primite, este achitat c?: Nu se face vinovat de faptul c? nu a respectat regulile de purtarea r?zboiului, deoarece el nu a condus efectiv r?zboiul; de asemenea nu se face vinovat c? ar fi supus Ia munci sau tratamente inumane prizonierii de r?zboi c?ci ei au fost corect ?i bine trata?i ?i o hran? mai bun? ca pe timpul cât au servit în armata ruseasc? ?i de asemenea achitat pentru c? nu a ordonat sau s?vâr?it represiuni colective sau individuale, în scop de persecu?ie politic? sau din motive rasiale, asupra popula?iei civile. În felul acesta s-a ajuns la 1 iunie 1946, când la Jilava în valea piersicilor au fost uci?i mi?ele?te. Eroii neamului au fost transforma?i de du?manii neamului în tr?d?tori, iar tr?d?torii în figuri glorioase demne de interes ?i chiar stim? istoric? pentru început, urmând ca s? se transforme printr-o minciun? unanim acceptat? în adev?r, ca ?i cum românii nu trebuie s? aib? nimica sfânt de ap?rat, pentru a putea fi mai u?or distru?i. Apoi s-a a?ternut lini?tea ?i uitarea.

Mascarada sinistr? care s-a comis spre stupoarea poporului român cu mare?alul Antonescu ?i cu colaboratorii s?i, aresta?i, judeca?i, condamna?i ?i executa?i ca tr?d?tori ai poporului român, las? ?i azi înm?rmurit de revolt? pe ori cine se apleac? cu obiectivitate istoric? asupra acestui capitol. În lumea atât de confuz? ?i tragic? a r?zboiului, plin? de constrângeri, condi?ia tragic? la care a fost supus tat?l meu, 1-a f?cut s? r?mân? pân? la urm?, con?tient ?i demn. Prin felul cum s-a ap?rat nu se poate considera prin nimic c? s-ar fi dezis sau desolidarizat de participarea sa la conducerea Transnistriei. Din contra ?i spre cinstea ?i onoarea lui ca om a mers pân? la cap?t. La încheierea dezbaterilor procesului când i s-a acordat ultimul cuvânt a fost singurul care al?turi de mare?al, a avut curajul ?i demnitatea s? declare: „Îmi asum întreaga r?spundere pentru modul cum a fost administrat? Transnistria." Târziu, prin 1984, doi istorici care încercau s? descifreze datele procesului ?i g?sind nenum?rate nepotriviri, au avut ideea de a-l întâlni pe Al. Voitinovici, cel care în 1946 a fost pre?edintele completului de judecat? care i-a condamnat. Stând de vorb? ca o informare nu se punea atunci problema ca aceast? conversa?ie s? fie f?cut? public, a r?spuns renun?ând Ia canoanele tipic comuniste afirmând atunci: Despre to?i cei condamna?i ?i executa?i cât ?i despre ceilal?i, a avut p?reri nuan?ate dar în sus?inerea condamn?rii ce a dat-o, doar despre tat?l meu a spus f?r? a fi obligat de ceva: „Un om care mi s-a p?rut de calitate, care nu a dezarmat ca om, a fost profesorul Alexianu, guvernatorul Transnitriei. P?rerea mea este c? pe cât a putut, Alexianu nu a f?cut r?u în Transnitria. La el totul a fost r?spundere obiectiv?, nici un fapt concret care s?-l fi implicat direct nu i s-a putut re?ine. El a fost singurul care a avut demnitatea în finalul dezbaterilor s? spun?: îmi asum întreaga r?spundere a actelor ?i faptelor mele s?vâr?ite în timpul guvern?rii mele al?turi de mare?al."

Activitatea lui a fost aceia de a servi ?ara ?i na?iunea într-una din cele mai grele perioade ! Si pentru asta a pl?tit cu via?a. Faptele din via?a lui au fost f?cute pentru nevoia de civiliza?ie ?i cultur?, nu dintr-un patriotism declarat. El face parte în modestia lui, din constela?ia marilor oameni care au r?mas cu adev?rat vii, preocupat doar de munca de moderator de suflete ?i de luminat min?i. La moartea tat?lui meu, dou? întreb?ri se pun cu aceia?i for??, cu toat? for?a opozi?iei dintre ele: cum s? vorbe?ti despre el, cel care a fost profesorul Alexianu, sau cum s? nu vorbe?ti despre el. Cum s? vorbe?ti despre el, mai ales acum în fa?a acestor rânduri, la o atât de mare distan?? de la moartea lui ?i f?r? de mormânt ?i cum s?-?i mai faci auzit? vocea, de neauzit în vacarmul spectacolelor jalnice care ni se ofer? pân? la satura?ie, pân? la insuportabil fizic, de toate vocile distonante ale politicienilor de azi. Dar cum s? nu vorbe?ti despre el, cum s? las ca pasul pe care i-a fost dat s?-l fac? înspre t?cere, în fa?a plutonului de execu?ie s? r?mân? nespus ?i ne?tiut. Cum s? ignor?m înc? odat? dispari?ie lui, dup? ce de mul?i ani încoace profesorul Alexianu ?i mul?i al?i ca el s? r?mân? nume pentru ignorantele noastre ?i nep?s?rile noastre. În fa?a procurorului de serviciu care i-a adus Ia cuno?tin?? c? cererea sa de gra?iere i-a fost respins? ?i c? va urma execu?ia ?i cerându-i s?-?i exprime conform procedurii legale (doar în acea clip? s-au respectat procedurile legale) ultima sa dorin??, a spus simplu ?i din toat? inima, transmi?ându-ne nou? celor de azi ?i de ieri, testamentul s?u moral, crezul s?u de-o via??: „Doresc neamului românesc s?-?i îndeplineasc? ?i realizeze n?zuin?ele pentru care cad eu ast?zi aci"

Eu unul la vârsta înaintat? la care am ajuns nu mai în nici într-un fel speran?a c? se va g?si cineva din acest neam românesc, pe care tat?l meu l-a slujit cu demnitate ?i credin??, s? repare nedrept??ile ce i s-au f?cut ?i s?-l repun? în istorie la locul ce i se cuvine.
footer