Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Serban Alexianu   
Miercuri, 28 Septembrie 2011 13:20
Alexianu Serban
„Nu noi facem cinste poporului român c? murim pentru el,
ci el ne face onoarea s? murim pentru el!" (Petre ?u?ea)
- România în Al Doilea R?zboi Mondial -

De o aten?ie special? s-a bucurat portul Odesa, unul din porturile de prim ordin din Marea Neagr?, fiind distrus aproape în totalitate, În teritoriul pe care sovietici îl p?r?seau în mare grab?, au existat echipe speciale ale N.K.V.D.-ului care au organizat ?i des?vâr?it toate distrugerile.[1] Aci, distrugerile au fost totale atât în infrastructura portuar? cât ?i rada portului unde au fost scufundate ?i sabordate nenum?rate vase. Dar este normal ast?zi, acum, când se vrea s? se arate cât mai corect realitatea din acea regiune s? se arate c? în afara distrugerilor ?i pr?p?dului l?sat de r?zboi, cât ?i a distrugerilor executate de echipele speciale sovietice, administra?ia român?, care, încetul cu încetul, lua în primire acest teritoriu, a trebuit s? faca fa?? ?i pagubelor colaterale datorit? trupelor care se aflau sau tranzitau permanent zona sau ?i a popula?iei înfometate sau pur ?i simplu puse pe jaf. Astfel, pân? la definitiva luare în primire ?i instalare a unei autorit??i de decizie, atât armata român? prin serviciul de capturi al armatei ?i adesea pe lâng? el, cât ?i cea german? prin renumitele Einzatzgruppe, au ridicat nenum?rate bunuri materiale din pu?inul ce mai r?m?sese, adesea f?r? nici o contingen?? cu nevoile directe ale armatei sau ale r?zboiului, fapt care în economia general? a teritoriului unde se instala noua adminstra?ie, însemna înc? un obstacol serios în refacerea acestui ?inut. Dar aspectul cel mai tragic s-a reg?sit în situa?ia popula?iei r?mas? în acel ?inut; lipsit? de alimente de ap?, de ajutoare medicale, medicamente, ajunsese în pragul totalei desn?dejdi ?i disper?ri. Din aceast? cauz?, popula?ia din localit??i ?i din preajma lor, într-o înv?lm??eal? de nedescris cu c?ru?e, cu co?uri ?i saci, dac? nu chiar cu mâinile goale, se d?deau la jafuri din ce r?m?sese din depozitele ?i magazinele par?ial distruse sau din casele p?r?site. Tot ce se putea lua sau fura era luat, iar ce nu se putea lua era înc? odat? distrus, f?r? nici un sens.

Se lua pentru prima dat? contactul direct pe viu cu una dintre realit??ile cele mai cumplite din istoria omenirii. Oroarea efectelor r?zboiului sub aspectul degrad?rii oamenilor ce nu mai sunt st?pâni?i sau controla?i iar pervertirea lor într-o asemenea situa?ie era total?. Era poate ?i r?bufnirea distructiv? a unui popor ?inut ani în ?ir în robia ideologiei bol?evice. Când faci totul de neutilizat, când distrugi totul, când incendiezi toate rezervele de hran?, fie în depozite fie în pu?inele magazine care mai existau, special ca inamicul s? nu poat? beneficia de absolut nimica, condamnându-?i propria popula?ie la lipsuri îngrozitoare, apare clar dovada cât de pu?in a însemnat pentru sovietici grija fa?? de propriul popor. Aceast? oroare care ap?rea atunci de neimaginat ?i sub forma ei cea mai absurd? ?i s?lbatic? ?i de care dup? 1944 am avut parte direct în ?ar?, am sim?it-o din plin sub cizma cinic? a totalitarismului bol?evic intitulat eliberator, care la rându-i a luat totul din ?ar? la bunul plac, cu asentimentul comuni?tilor instala?i de Moscova la conducerea ??rii. În trecut, ca ?i în prezent, în anumite situa?ii cercetarea istoric? a fost deturnat? în unealta propagandei tenden?ioase ?i a falsific?rilor grosolane. Istoriografia sovietic?, în ansamblul ei nu a f?cut altceva decât s? justifice tezele impuse, urm?rind ?i încercând prin aceasta s? argumenteze ac?iunile statului sovietic. A?a cum se cunoa?te acuma ?i a?a cum am avut parte în atâ?ia ani de domina?ie bol?evic?, sechelele acestei cumplite groz?vii se mai v?d ?i ast?zi, adev?rul istoric a fost falsificat ?i pl?smuit ca urmare a ideologie ?i a intereselor comuniste, iar anumite aspecte legate de faptele r?zboiului au fost ?i sunt în continuare interzise cunoa?teri, iar ast?zi apar din nou din p?cate Ia aceia?i veche comand?, aser?iunile aberante ale unuia ca D. Rogozin, va?nicul reprezentant rus la O.N.U., care încearc? s? acrediteze f?r? nici un sens o nou? tez? de tip bol?evic, afirmând f?r? nici o sus?inere c? armata român? s-ar fi comportat mai r?u decât germanii pe teritoriul Uniunii Sovietice. în timpul celui de al doilea r?zboi mondial. Este una dintre cele mai neru?inate ?i greu de în?eles atitudini ale unui diplomat al statului rus, care parc? este lovit de amnezie în a-?i reaminti care a fost comportamentul marilor armate eliberatoare, iar îndr?zneala de a-i acuza pe români sau pe germani de comportamente neadecvate, îi situeaz? pe ace?tia în clasa îngerilor pe lâng? urgia ce a desf??urat-o blestemata armat? ro?ie.

?i în prezent din p?cate se evit? s? se constate existen?a holocaus¬tului, a marilor pogromuri s?vâr?ite de sovietici de-a lungul timpului ?i încearc? cu nedib?cie s? filtreze, s? elimine ?i s? impun? în adev?rul istoric numai p?r?ile care le convin, ascunzând cu grij? toate crimele îngrozitoare înf?ptuite de sovietici ?i acoli?ii lor. Afirma?iile unui diplomat ast?zi vin din p?cate s? certifice cele ar?tate. Deci în sistemul de evaluare a unor atari istorici de tip comunist, înving?torilor nu li se pot repro?a în nici într-un fel crimele oribile ce au comis. Istoria nu este o ?tiin?? exact?, sus?ine Sef Rabinul Clujului din timpul celui de-al doilea r?zboi mondial, Moses Carmilly Weinberger, ajuns profesor emerit la Yeshiva University din New York. Punctul de vedere al istoricilor depinde foarte mult de educa?ie, de concep?ia lor asupra lumii ?i mai ales orientarea lor politic?, sau adesea din anumite motive u?or de în?eles ?i perceput, care duc la interpret?ri gre?ite sau inten?ionat eronate. Dar despre victimele a ceea ce se consider? a fi crime de r?zboi, înf?ptuite sau justificate prin ra?iuni de r?zboi ?i încriminate numai învin?ilor, despre acela?i tip de fapte reprobabile ale înving?torilor nu se pomene?te absolut nimica. Gropile comune de Ia Katin, Harkov ?i Smolensk care au reprezentat lichidarea întregii ofi?erimi poloneze c?zute în mâinile lui Stalin, ca ?i genocidul de la Hiro?ima sau Nagasaki, bombardarea ?i distrugerea în totalitate a ora?ului Dresda în februarie 1945, ora? declarat deschis ac?iune inuman? ?i gratuit? în care ?i-au pierdut via?a zeci de mii de civili uci?i sau ar?i de vii, sute de mii de prizonieri sovietici afla?i în Germania occidental? obliga?i de autorit??ile britanice s? se întoarc? în U. S., unde în marea lor majoritate au fost lichida?i de N.K.V.D., fiindc? foarte mul?i dintre ace?tia constataser? ?i în?eleseser? din cele tr?ite acolo, c? în Germania, aflat? în plin r?zboi ?i cu problemele proprii distrugerilor pe care le f?cea avia?ia aliat?, se tr?ia mult mai bine ca în U. R.S.S. biruitoare, nu au fost calificate ca atare ele fiind partea înving?torilor din ororile celui de-al doilea r?zboi mondial.

28 iunie 1940 - BasarabiaDar de milioanele de prizonieri de toate na?iile deporta?i ?i lichida?i în mas? de acela?i mare aliat, în pofida tuturor legilor interna?ionale, cine va ?ine seama vreodat?? Edificator în acest sens, r?mâne detaliul conform c?ruia din cei peste 157.000 de germani c?zu?i prizonieri la Stalingrad ?i interna?i în gulagul sovietic, doar 5.800 s-au mai întors la casele lor. ?i din acest tip de degradare a extremismului sovietic ?i a urii de clas?, vor ap?rea cele mai cumplite orori ale anilor de dup? 1947, neînregistrate în nici într-un muzeu al holocaustului ?i nici supervizate de Congresul American, întemni?area a milioane de oameni în numele ideologiei criminale a luptei de clas? ?i omorârea lor în temni?ele comuniste. A?a s-a ajuns s? se ?tie în mod precis, dar numai dup? ce un oarecare viitor a devenit trecut, cu înc?rc?tura unei jum?t??i de secol, cine anume trebuie ?intuit la stâlpul infamiei pentru extermin?ri, genocid ?i holocaust din partea înving?torilor. O dat? mai mult s-a dovedit c? împingerea deliberat? a fiin?ei umane pe panta degrad?rii nu se opre?te în marjele dorite de manipulatorii ei, ci mai mult ca sigur alunecarea pe pant? nu mai poate fi oprit?, iar efectele ei devin imprevizibile. ?i în vremurile noastre asist?m la diferen?ieri ?ocante între modul cum sunt sanc?ionate abaterile morale chiar foarte grave în cadrul aceluia?i sistem de valori, p?strând eternele diferen?ieri între învin?i ?i înving?tori, dar mai ales între interesele conjuncturale de moment. Dup? cum ?tim, a existat un proces al nazismului, dar nu a existat nici unul al comunismului. De asemenea lag?rele hitleriste sunt permanent ?i obsesiv popularizate, iar victimele lor sunt comemorate ?i victimizate, în timp ce cumplitele crime sovietice ?i ale întregului comunism global abia sunt pomenite. Nu încape îns? nicio îndoial?, comunismul a fost ?i va r?mâne cel mai absurd ?i mai opresiv regim din întreaga istoriei a planetei, prin teroarea lui endemic? ?i mai ales prin masacrarea demen?ial? a zeci de milioane de nevinova?i. E?ecul social este evident, incapabil s? produc? idealuri mai înalte decât speran?a de?art? de bun?stare, comunismul nu a reu?it sâ creeze coeziunea ce ?i-a propus. A propulsat în schimb pericolul anarhiei, al dezordinilor sociale cu poten?ial destabilizator, un val implacabil de ira?ionalitate ?i ur? care a generat în final terorismul sub toate aspectele. Închei aceast? parantez?, absolut necesar? pentru o mai bun? în?elegere a problemei consider eu ?i mai ales pentru a îndep?rta pentru totdeauna absurdele, neadev?ratele ?i nejustificatele acuza?ii aduse în numele Înving?torilor ?i a anumitor interese u?or de imaginat ?i revin la problema Transnistria.

Trecând acum s? analizez juridic ?i implicit politic ?i istoric problema Transnistriei, sunt necesare urm?toarele preciz?ri:
Generalul I. Antonescu a gândit înfiin?ând Administra?ia Transnistriei s? nu implice factorul militar care era complet canalizat spre efortul de r?zboi ci s?-i dea un caracter civil. Cu toate acestea era firesc ca în Odesa s? fiin?eze în paralel cu Guvern?mântul civil, un comandament militar al Trasnisntriei, un comandament militar al Odesei, un comandament al Jandarmeriei care r?spundea de paza ?i ordinea întregului teritoriu. Exista de asemenea un comandament german, consilieri economici atât germani cât ?i italieni precum ?i ofi?eri de leg?tur? pe lâng? administra?ie ?i comandamentele existente. Începându-?i activitatea în Transnistria, profesorul Alexianu pentru a nu pierde timpul cu o reorganizare greoaie ?i rigid? propus? de germani, a l?sat ?i folosit pentru început structurile administrative sovietice, modificându-le ?i aducându-le treptat Ia standardele române?ti. Analizând din acest punct de vedere activitatea profesorului Alexianu în Transnistria, trebuie s? observ?m de la bun început c? despre perioada Antonescu exist? o bibliografie bogat?, cu studii valoroase, pe când despre Transnitria sunt foarte pu?ine lucr?ri care au studiat ?i spus corect adev?rul despre aceast? regiune. Dar în 1993 cercetând corect pentru prima dat? datele procesului din 1946, o adev?rat? analiz? juridic? ?i politic? a acelui a?a zis proces, o face magistratul militar, general Ioan Dan în extrem de valoroasa lucrare „Procesul Mare?alului Ion Antonescu" editura Tempus 1993, unde problema Transnistriei este analizat? atent, corect ?i cu mult? impar?ialitate, bazându-se chiar pe datele din dosarul de acuzare ?i al hot?rârii de condamnare.
Începând astfel într-o regiune devastat? ?i distrus? de r?zboi f?r? drumuri sau ?osele practicabile, f?r? c?i ferate ?i mijloace de transport ca ?i inexistente, deci în condi?ii neb?nuit de grele opera de refacere, organizare ?i conducere a regiunii, s-a pus problema colabor?rii apropierii de popula?ia local? ?i câ?tigarea ei de partea administra?iei. Popula?ia din aceast? zon? a cunoscut într-o foarte mic? m?sur? felul ?i sistemul comportamental riguros al germanilor, iar compara?ia cu felul de a fi trata?i de români a înclinat puternic balan?a de a accepta modul de lucru românesc.

Iat?, cum ar?ta George Alexianu într-un raport preliminar ce l-a înaintat conduceri statului, p?rerea sa despre atitudinea ?i via?a sub puterea sovietic?:
În acest teritoriu se v?de?te clar cum se tr?ie?te într-o lume în mod inten?ionat r?u alc?tuit?, în numele unei ideologii, strâmbe nereale ?i criminale. Dac? acolo aveai îndr?zneala s? vrei ?i s? crezi în altceva în afara canoanelor prescrise, în mod precis erai suspectat, arestat, judecat ?i chiar expus de a primi cele mai grave pedepse. Cât? vreme erai ipocrit, ?i se d?dea pace, nu-i p?sa nim?nui ce crezi. Totul era s? nu te dai de gol, dar la educa?ia ?i mentalitatea ce le fusese inoculat?, pu?ini mai erau aceia care aveau îndr?zneala s? gândeasc? sau s? doreasc? altceva decât ce a fost declarat c? este tolerat. Au fost din p?cate ni?te bie?i cobai asupra c?rora s-au experimentat permanent tot felul de otr?vuri. Mai exact spus, în acest regim cu un instinct diabolic s-a priceput c? pentru a-?i mutila sufletul nu mai este obligatoriu s?-?i smulg? unghiile, este de ajuns s? te fac? s?-?i fie groaz? ?i fric? s? spui altceva decât ceea ce este îng?duit, c?ci pentru ei alt? cale ?i lume mai bun? nu exista. În raporturile pe care noua administra?ie le-a avut cu popula?ia civil? a regiunii, indiferent de unele accente mai riguroase ?i mai autoritare ale diferitelor decrete ?i ordonan?e emise în vederea bunei administr?ri a regiunii, întreg aparatul guvern?mântului a tratat popula?ia local? cu mult? în?elegere ?i prietenie, fapt care a dus întâi cu oarecari re?ineri, apoi, în foarte scurt timp, atunci când au în?eles c? ceea ce au adus românii erau libert??i, drepturi, înlesniri niciodat? gândite sau visate sub regimul de oprimare comunist?, administra?ia româneasc? s-a bucurat de toat? sus?inerea. „Este meritul neîndoielnic al profesorului universitar Gheorghe Alexianu guvernatorul noii provincii, declara cu ocazia unei vizite f?cute la Odesa, vice prim-ministrul ??rii Mihai Antonescu de a fi conceput ?i condus cu atâta tact ?i în?elegere activitatea de refacere, normalizând în scurt timp prin realiz?ri remarcabile în toate domeniile, via?a economic?, social? ?i cultural? a acestui teritoriu trecut atât de grav prin pârjolul lui Marte. Ajutorul atât de sus?inut pe care noua administra?ie a c?p?tat-o de la popula?ia local? arat? de asemenea c? omenia ce a ar?tat-o fa?? de el a avut un larg ecou în sufletele lor.
Pornind de la aceste st?ri de lucruri în scurt timp Transnistria a devenit o zon? c?utat?, un refugiu mai sigur al popula?iei din zonele administrate de germani. Mul?i intelectuali din Ucraina au venit clandestin la Odesa s?-?i g?seasc? un loc pentru a?i continua via?a în lini?te, au venit meseria?i, arti?ti, profesori, medici, preo?i to?i care s-au putut strecura clandestin în Transnitria au f?cut-o atra?i de felul de a fi al românilor, de omenia lor proverbial?."
- va urma -
______________
[1] Arhiva M.A.P.N., fond 3463 dosar 80/41 volumul II pag 165 si urm?toarele footer