Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Serban Alexianu   
Luni, 26 Septembrie 2011 20:11
Alexianu SerbanRomânia în Al Doilea R?zboi Mondial

„Nu noi facem cinste poporului român c? murim pentru el, ci el ne face onoarea s? murim pentru el!" (Petre ?u?ea)

Târziu de tot, când balan?a timpului din lunga mea existen?? înclin? f?r? echivoc spre panta întunecat? a amurgului, încerc s? rememorez evenimente ?i fapte începute înainte de 1940 ?i pân? la 23 august 1944 - cu tot ce a urmat - evenimente tr?ite de mine al?turi de familia mea. Au trecut 70 de ani. Genera?ia celor care au tr?it cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, a disp?rut sau este la apus, iar amintirile lor se pierd în umbrele vremii ?i ale mor?ii. P?rin?i ?i bunicii nostri, chiar noi în?ine, cei care am trecut prin anii crânceni ai celei mai sângeroase conflagra?ii mondiale cunoscut? în istoria omenirii, în vâltoarea c?reia ?ara noastr? ?i-a p?strat cu greu ?i cu mari sacrificii fiin?a na?ional?, rememorarea acelor timpuri poate va da prilej celor interesa?i s? cunoasc? lucrurile a?a cum au fost ele în realitate, ignorând întreaga propagand? care a f?cut ?i face atâta r?u neamului nostru. Plecând spre est ca alia?i de nevoie ai Germaniei, românii au sfâr?it r?zboiul în Vest, ca alia?i silnici, niciodat? recunoscu?i, ai sovieticilor. Trecând Prutul la ordinul generalului Ion Antonescu în asentimentul întregii ??ri, armatele romane au e?uat la Stalingrad, la cotul Donului ?i în Crimeia, iar lovitura de stat prin tradare de la 23 august 1944, ne-a livrat ru?inos sovieticilor, de care nu am sc?pat oficial pân? în 1989, iar practic, prin reprezentan?ii lor bine scoli?i atât în ?ar? cât ?i la Moscova, nici m?car pân? ast?zi. Din momentul ultimatumului sovietic din 1940 ?i de la 21/22 iunie 1941, când a început r?zboiul pentru România ?i pân? la terminarea lui în 1945, prin capitularea Germaniei ?i din p?cate, mult dup? aceea, România a dat în fiecare zi tribut de sânge ?i umilin??. Milioane de oameni au r?mas marca?i de întâmpl?rile teribile de pe front, prizonierat, gulag sau de acas?, sub opresiune. Lec?ia crud? a istoriei, arat? înc? o dat? c? r?zboaiele nu rezolv? nimic, dar distrug în malaxorul crimei institu?ionalizate, zeci ?i zeci de milioane de oameni, de destine.

De ce aceste randuri? Ele fac parte dintr-o suferin?? uman? ?i istoric?, prea arz?toare, prea prezent? în sufletul în carnea ?i în sângele unor oameni. Nu avem ?i nu am dreptul la t?cere! Cu cât trec anii, cu atât mi se pare nedreptatea mai teribil? ?i mai de neiertat. Aceste rânduri - fiind vorba de p?rintele meu - pot fi considerate a fi partizane ?i a?a ?i este, dar partizanatul lor a izvorât din nevoia relat?rii cinstite ?i corecte a unor întâmpl?ri, atitudini ?i fapte de nimeni cunoscute. Nu vreau sa vorbesc despre tr?irile mele, doresc doar s? redau o infim? parte a evenimentelor întâmplate acolo, în succesiunea lor temporal?, simplu ?i f?r? exager?ri, doar fapte reale a?a cum s-au întâmplat. Acesta este ?i scopul rândurilor de fa??, s? ar?t celor interesa?i adev?rul a?a cum a fost el, perioade din via?a tat?lui meu, s? reconstitui o serie întreag? de pagini din jocul complex, dramatic, al secolului care a trecut ?i mai ales din timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Nu este o ap?rare sau justificare a perioadei scurte de via?? a tat?lui meu, dar pân? acum nimeni nu s-a încumetat s? o fac? o cercetare sau analiz? riguroas?, cu exceptia c?r?i lui Olvian Verenca intitulat? „Administra?ia Român? în Transnistria 1941-1944", care printre altele vorbe?te despre via?a, activitatea profesional? ?i a muncii creatoare depuse de cel ce a fost profesorul universitar de drept public Gheorghe Alexianu. F?r? aceste succinte rânduri se va a?terne, încetul cu încetul, dup? o lung? ?i neexplicat? t?cere, valul nemeritat al uit?rii ?i nedrept??ii definitive. Aceste pu?ine rânduri care arat? ?i explic? activitatea tat?lui meu, este firesc ca prin forma prezentat? cititorului s? fie o lec?ie de istorie ?i îndreptar al tuturor nedrept??ilor, suferin?elor ?i umilin?elor care au fost date poporului român s? le suporte. Via?a sa bogat? în valori simple a fost compus? dintr-o multitudine de am?nunte obi?nuite, nesemnificative acelor vremi, activitatea profesoral?, lucr?ri de specialitate, c?l?torii de studii, activitatea juridic?, legislativ? ?i de administra?ie, întâlniri cu oameni de aceia?i valoare intelectual? care l-au influen?at ?i pe care, la rândul lui i-a influen?at. Asta a fost via?a lui, tr?it? cu voin?? ferm?, d?ruire ?i demnitate. A crezut în ceea ce face ?i nu a avut nici o clip? sentimentul z?d?rniciei. Din aceast? perspectiv?, via?a lui este un exemplu edificator de tr?ire într-o ?ara în care acum a ajuns s? domneasca lehamitea.

George Alexianu - guvernatorul TransnistrieiA încerca chiar ?i acum a scrie cum ar trebui s? se cunnoasc? ?i mai ales s? se ?tie ?i s? se înteleag? adev?rul despre cum au administrat ?i condus românii zona din afara grani?elor ??rii numit? ad-hoc Transnistria, risc ca într-un mediu social ?i istoric din p?cate ca cel al ??rii noastre, cu o istorie atât de falsificat?, viciat? ?i exploatat? propagandistic, s? fiu comb?tut f?r? probe sau dovezi, acuzat cu vehemen?? ?i pus în fa?a acelora?i vechi ?abloane, folosite timp de mai bine de o jum?tate de secol. Ast?zi sper, c? datorit? bun?vointei revistei ART-EMIS, acest subiect s? poat? fi judecat ?i în?eles prin prisma realit??ii ?i a istoriei adev?rate. Numai în felul acesta se va putea reconstitui echilibrat, „sine ira et studio" (f?r? ur? ?i p?rtinire), acest capitol aparte din istoria atât de framântat? ?i sbuciumata a României. Evaluarea conjuncturilor care au determinat la un moment istoric anumite atitudini responsabile sau iresponsabile, porne?te de la principiul c? decizia politic? a influen?at ?i va influen?a permanent existen?a statelor. Situa?ia special? la care s-a ajuns în politica mondial? a anilor 1938-1941, ascensiunea vertiginoas? a celui de-al treilea Reich german, sl?biciunea de nepermis a marilor puteri, care permanent au evitat luarea unor masuri colective de interven?ie împotriva celor care înc?lcau ordinea ?i tratatele interna?ionale în vigoare dup? primul r?zboi mondial, a culminat cu încheierea pactului de neagresiune din 23 august 1939, între Germania ?i Uniunea Sovietic?, cunoscut sub denumirea Pactul Ribbentrop-Molotov. Astfel s-a parafat cea mai sinistr? alian?? diplomatic? ?i militar? a veacului XX, care stabilea prin bun? în?elegere limitele de frontier? între cele dou? mari puteri ale vremii, a însemnat practic premisa începerii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial.

Pentru România nu a fost vorba de o enorm? fatalitate, ci politic ?i istoric vorbind de construc?ii eronat conjuncturale ?i organic fragile la nivelul structurilor politice ?i de guvernare, cu r?d?cini adânci ?i strâmbe înc? de la începutul statului modern român. Nedrept??ile f?cute României în 1940 au g?sit ?i s-au datorat unei ??ri nepregatite, minat? de un partizanat politic ilogic, de pr?p?stii insurmontabile între partide ?i personalit??ile lor, care v?deau o cras? lips? de percepere ?i în?elegere a situa?iei politice a Europei, pe scurt un fel de democra?ie incompetent?, contrar? intereselor ??rii, mânat? de orgolii, abuzuri ?i coruptie. Acestea au fost premisele pentru ?ara noastr? de începerea r?zboiului contra Uniunii Sovietice, pentru recuperarea teritoriilor r?pite savamolnic în 1940, pentru salvarea ??rii ca stat independent ?i ca na?iune liber?. Pentru România, chiar de la începutul lui, r?zboiul a avut imperiul st?rii de necesitate instituit? în scopul salvarea libert??ii ?i a entit??ii na?ionale. Astfel, între 1939 - 1940, libertatea, puterea de decizie ?i chiar de rezisten?? a Sud-Estului Europei, au ajuns s? fie dominate pe rând prin violen?? sau presiune, fie de Gremania, fie de Uniune Sovietic?. România a fost ?i ea supus? din plin acestei influen?e la care regimul politic de atunci, dominat de camarila format? în jurul regelui Carol al II-lea ?i p?r?sit? de to?i alia?ii, a cedat teritorii, for?at? de neputin?? proprie de a reac?iona ?i de împrejur?rile tragice din exterior.

28 iunie 1940 - ziua rapirii BasarabieiA urmat r?zboiul ?i tot ce s-a întâmplat ?i urmat s-a datorat lui. Atunci, între 1941 ?i 1944, Transnistia a fost considerat teritoriu delimitat artificial, ca ?inutul de dincolo de Nistru. Situat în sud-vestul Ucrainei, se întindea pe mai bine de 47.000 kmp între apa Bugului superior, a Nistrului, pân? la limanul Niprului, fiind delimitat la sud de Marea Neagr?, iar spre nord de râurile Liadova, Niomjai ?i Row, pân? la a?ezarea Jmerinca. A?adar, la 19 august 1941, la Cartierul General al Armatei Române de la Tighina, Conduc?torul statului, generalul Ion Antonescu, emite, ?inând seama de în?elegerea pe care a avut-o cu Hitler, actul prin care era instituit? Administra?ia Civil? dincolo de Nistru. De aci începe în aceast? regiune devastat? de r?zboi, în condi?ii neb?nuit de grele, opera de refacere, de organizare ?i de canalizare a tuturor energiilor în munca titanic? pentru înl?turarea distrugerilor r?zboiului ?i transformarea zonei într-un habitat uman complet ref?cut ?i ren?scut. „Consternare ?i triste?e, iat? sim??mintele ce le-am avut în suflet ?i în minte, atunci, în 1941, când am trecut pentru prima oar? podul de peste Nistru pe p?mântul de pe celalt mal, ce s-a numit Transnistria", spune Olvian Verenca în lucrarea amintit? mai sus. ?i acum la atâ?ia ani distan??, viziunea apocaliptic? a ceea ce a l?sat în urma r?zboiul m? urm?re?te cu durerea ?i disperarea acelui început pe care-l vedeam sinistru, f?r? rezolvare, f?r? ?ansa unei reu?ite. Metodele folosite de sovietici în a distruge totul în retragerea lor, m-a facut pentru prima oar? s? v?d pe viu ?i s? în?eleg principiul p?mântului pârjolit - pu?in spus - al distrugeri totale. Erau doar primii pa?i f?cu?i în noua regiune, zon? în care distrugerile nu au fost atât de cumplite din cauza înaint?rii repezi ?i masive a trupelor româno-germane. Mai târziu, pe m?sur? ce noul guvern?mânt lua în primire teritoriul ce îi fusese h?r?zit României spre a-l reface ?i administra, efectele distrugerilor au ap?rut mai puternic, iar gravitatea lor aproape total?.

În întreaga regiune totul fusese sistematic distrus dup? un plan dinainte conceput ?i executat. Principalele resurse de trai ?i de via?? - nu conta c? popula?ia va r?mâne f?r? nici o surs? de trai - uzini, industrii ?i fabrici, centrale electrice, surse ?i re?ele de ap? din ora?e, pân? ?i canaliz?rile au fost scoase din uz prin dinamitare. Întreaga întindere a noi provincii, pân? ?i în cel mai mic c?tun dac? exista acolo o cât de mic? activitate productiv?, moara s?teasc?, presa de ulei, sau diverse dot?ri alimentare au fost distruse prin incendiere sau dinamitare, iar în colhozurile sau sovhozurile utilajele de ori ce fel sau uneltele de lucrat ?i recoltat, precum magazii ?i depozitele care nu fusesera complet golite, erau arse d?râmate sau aduse în stadiul de a nu mai putea fi folosite. Se pare c? la început de conflict, aici, s-a putut aplica ?i pune în practic? Hot?rârea din 4 iulie 1941 a C.C.-P.C.U.S. ?i a Consiliului Comisarilor Poporului, care prin instruc?iuni detaliate d?dea dispozi?ii cu privire la „crearea condi?iilor de nesuferit pentru du?mani" în caz de retragerea for?at? a unit??ilor Armatei Ro?ii. În prima faz?, în zonele unde s-a declan?at conflictul ?i retragerea sovieticilor nu era înc? precipitat?, a existat timpul material pentru efectuarea distrugerilor, dar mai târziu, când înaintarea trupelor germane ?i române a fost mai rapid? nu a mai fost timp material pentru astfel de opera?ii, în schimb luptele aduceau cu ele alte nenum?rate distrugeri. Un studiu publicat la vremea respectiv? de ministerul Ap?r?rii Na?ionale, prezint? o situa?ie aproape incredibil?. Peste 85% din tot ce a existat acolo a fost distrus de c?tre sovietici, prin incendiere dinamitare sau jefuire: prim?rii ?coli, spitale, caz?rmi, sedii administrative sau poli?iene?ti, posturi de radio sau centrale telefonice, localuri de po?ta, b?nci, cooperative, b?i comunale sau or??ene?ti, magazine de tot felul, muzee, teatre, cinematografe, g?ri ?i c?i ferate, c?i de comunica?ii ?i aeroporturi.

- va urma - footer