Revista Art-emis
Bucureşti - Calea Victoriei, între oriental şi occidental (4) PDF Imprimare Email
Dr. Marian Nencescu   
Miercuri, 21 Septembrie 2011 22:30
Nencescu MarianDe la biblioteca lui Carol I la „Bucureştiul răsfoit" - Noile paradigme ale animaţiei
Studiu de animaţie culturală

Când arhitectul Paul Gottereau a proiectat primul Palat Regal modern de pe Calea Victoriei, se spune că Regele Carol I a avut trei preferinţe : să deţină o sală a tronului majestoasă, să încorporeze vechile case ale lui Dinicu Golescu şi să amenajeze în noul local o bibliotecă. Personal, regele a lucrat la decorarea acestui spaţiu ca ebenist şi forjor, întârziind chiar inaugurarea ansamblului până când biblioteca a fost gata. Rezultatul : în 1910 biblioteca regală deţinea peste 60.000 de cărţi albume, fotografii şi cărţi poştale, majoritatea legate în condiţii excepţionale de meşteri aduşi din Franţa şi Imperiul Habsburgic. Chiar şi azi mai găseşti, la câte un anticar cu pretenţii, cărţi din Biblioteca regală, oferite pe sub mână la preţuri exorbitante! Bibliotecarul regal, elveţianul Louis Bachelin s-a ocupat în egală măsură şi de biblioteca de la Peleş, naturalizându-se pe aceste meleaguri şi făcând din îngrijirea cărţilor un crez de viaţă. Din păcate, Biblioteca regală s-a mistuit în bună parte în flăcări, într-un incendiu din 1926 iar ceea ce a mai rămas a fost în bună parte prăduit după război. Ce reprezintă acest remember ? Faptul că în repetate rânduri biblioteci importante ale Bucureştiului au fost arse, devastate sau risipite. Este şi cazul localului Bibliotecii Universitare, distrusă parţial la Revoluţia din 1989 şi renăscută miraculos prin grija gazdelor noastre de azi. Cât mai ştiu tinerii de azi şi chiar persoanele de vârstă medie despre vechile biblioteci ale Capitalei dar mai ales care este compoziţia publicului actual şi în ce măsură sunt predictibile tendinţele sale de apetit cultural este o întrebare de interes general al cărui răspuns poate determina în bună măsură actuala politică culturală a României.

Sociologii disting de obicei între publicul foarte tânăr, tânăr şi cel adult, insistând de regulă asupra interesului de lectură al adulţilor, fie că aceşti alcătuiesc elita, clasa de condiţie medie sau non-publicul. La polul opus se află cei care consideră că animaţia de bibliotecă, respectiv procesele prin care biblioteca se angrenează în viaţa culturală a comunităţii (doamna Anca Sârghie utilizează chiar termenul de „centru al vieţii culturale" în lucrarea sa „Biblioteca şi publicul", 2008, Ed. Alma Mater, Sibiu) se adresează cu prioritate copiilor sau cel mult tinerilor, fapt ce ar transforma bibliotecile în „ludoteci", respectiv locuri unde jocul şi destinderea veselă ar putea orienta interesul către carte. Fără a nega dictonul după care „Ludoteca este antecamera lecturii", apreciez că centrul de greutate al educaţiei pentru lectură îl constituie la ora actuală publicul adolescent. Argumentele ţin în egală măsură de carenţele acestui tip de public (interes intelectual precar, aspiraţii către consumism şi efemer, lipsa unor repere şi criterii culturale temeinice), cât mai ales de potenţialul enorm ce îl reprezintă acest eşantion de public, ce, odată devenit adult, poate fi câştigat către lectură. Din rândul adolescenţilor se vor distinge atât cititori reali, cât şi cei potenţiali ai bibliotecii de mâine, cu condiţia să ne adaptăm strategia şi obiectivele către instrucţia şi educaţia acestora, să reanalizăm periodic oferta culturală, adaptând-o şi orientând-o spre noile tendinţe, şi mai ale să recunoaştem franc, fără ocolişuri, unde ne aflăm faţă de sistemul de valori adoptat de această generaţie efervescentă şi vulnerabilă. Câteva direcţii de urmat privind atragerea publicului tânăr se dovedesc la ora actuală fertile : etalarea colecţiilor de documente, atent selectate şi inteligent oferite ca o alternativă la informaţia de tip electronic, accentul pe informaţiile de interes comunitar, angrenarea în acţiuni de tip non-convenţional. În acest fel membrii tineri şi nu numai ei, ai comunităţii, pot deveni principalii beneficiari ai animaţei de bibliotecă, transformându-se din parteneri potenţiali, în colaboratori reali, consecvenţi şi participativi ai bibliotecii la activităţile de tip cultural. În esenţă, pe această cale, putem contribui, în spiritul Declaraţiei de la Glasgow privind bibliotecile, la „dezvoltarea libertăţii intelectuale şi prezervarea drepturilor democratice ale utilizatorilor".

biblioteca centrala universitaraConcret, în cursul ultimelor luni B.M.B., prin Serviciul Patrimoniu cultural. Memorie comunitară a iniţiat şi derulat o serie de proiecte culturale non-convenţionale, sub genericul „Bucureşti memoria documentelor". Astfel, la ediţia a IV-a a manifestării „Delivery street", în cursul lunii iunie a.c., desfăşurată în perimetrul străzilor Pictor Verona, Grădina Icoanei, Şcoala Centrală, B.M.B. a prezentat conceptul „Bucureştiul răsfoit", oferind publicului o selecţie de albume ilustrate de spre Bucureşti, lucrări de antropologie culturală, dar şi din sfera teoriei sociale, ecologiei, dezvoltării durabile a comunităţilor şi a stilurilor de viaţă. Într-o ambianţă destinsă, colocvială, cărţile au putut fi consultate, citite sau doar admirate. Ideea fundamentală a acestui concept este că „Informaţia este valoroasă atât timp cât circulă". Desfăşurat în imediata apropiere a unui târg de schimb, unde tinerii puteau schimba de voie discuri, cărţi sau suveniruri, Biblioteca s-a aflat într-un veritabil spaţiu deschis accentuat şi de dialogul de acelaşi tip (practicat cu acest prilej) menit să faciliteze schimbul de opinii. Provocaţi de întrebări de genul : ce ştiţi despre tema/subiectul respectiv ? Vreţi să descoperim împreună noi elemente ? ... Doriţi să consultăm şi baza de date?... cei peste 60 de vizitatori ce au frecventat zilnic standul au descoperit pe viu conceptul de „bibliotecă alternativă". Dintre aceştia, cel puţin 10-15% aveau permis de acces în bibliotecă, iar mai mult de jumătate aparţineau segmentului mediu de vârstă (30-50 ani). Concluzia este că puţini cititori ştiu cu exactitate adresa vreunui sediu de bibliotecă/filială, iar numărul celor interesaţi de acest gen de servicii este în scădere. Totuşi, biblioteca alternativă rămâne o modalitate de a atrage cititorii, fie şi printr-o ofertă neconvenţională, dacă nu printr-o atracţie de durată. Un alt proiect ce s-a bucurat inclusiv de aprecierea primarului general al Capitalei, dl. Sorin Oprescu, după cum programul „Bucureştiul răsfoit" a fost vizionat de ministrul culturii, dl. Tudor Paleologu, s-a intitulat „Bucureştiul dispărut. . . Bucureştiul redescoperit", derulat în luna iulie, în Parcul Cişmigiu, în zona numită „La Cetate". Manifestarea a reunit mai multe organizaţii şi fundaţii, între care „Fabrica de peisaj", „Free reader" sau atelierul „Bucureştiul cu... legendă", organizat de „Fundaţia Ion Raţiu". Oferta culturală şi educaţională a fost diversă, desfăşurându-se pe ateliere, interactiv, prin colaborarea directă între expozanţi şi public. Expansivi şi inventivi, tinerii au redecorat aleile cu oi alcătuite din pet-uri reciclate, au pus pe alei fotografii cu monumente şi clădiri dispărute şi au identificat zone degradate ce necesită o reabilizare ecologică. O agenţie de publicitate, „Fabrica de peisaj", a creat pe parcursul unei zile mai multe momente de happening cultural, la care a participat inclusiv primarul general al Capitalei.

biblioteca metropolitana bucurestiPrezenţa B.M.B. în acest context a adus un plus de valoare şi stabilitate actului cultural. Ceea ce trebuie, în plus să mai facem este continuitate şi consecvenţă. Bibliotecile, iar B.M.B nu face excepţie, nu pot susţine pe termen lung astfel de programe, decât cu condiţia atragerii de voluntari. Parteneriatul cu unele asociaţii şi fundaţii prezintă avantaje atât în sensul diminuării costurilor, cât şi al concentrării resursei umane. Singur, personalul bibliotecii, oricât de calificat şi disponibil ar fi, nu ar putea derula astfel de proiecte fără o participare în parteneriat. Un alt exemplu de acţiune cu ecou public îl constituie proiectul „Şcoala europeană – o şcoală a creativităţii", care a reunit, la sediul nostru din strada Viitorului (într-un spaţiu multifuncţional ideal proiectat pentru a găzdui astfel de manifestări) copii de la două şcoli din cartierul Ferentari. De data aceasta partener ne-a fost Fundaţia „Komunitas", având ca obiectiv facilitarea accesului la cultură al copiilor din cartierele defavorizate economic sau provenind din comunităţi etnic minoritare. Aceşti copii cu risc de excluziune socială au fost călăuziţi de voluntari ai Fundaţiei către deprinderea unor meşteşuguri artizanale, abilităţi culturale şi exerciţii sportive, oferindu-le odată cu experienţa lucrului în comun şi dreptul la auto-reprezentare publică. Biblioteca şi Muzeul Naţional al Pompierilor au oferit acestor copii nu doar un spaţiu de manifestare, ci mai ales o recunoaştere a efortului. În fond, ei toţi au absolvit „Şcoala europeană a creativităţii", după cum susţin iniţiatorii programului, dovedind prin obiectele artizanale, picturile şi fotografiile rezultate că au nu doar talent, dar şi har. Acestea reprezintă doar o parte din manifestările culturale de tip non-convenţional promovate de noi. Fără a intra în amănunte suplimentare, mai amintesc „Ziua bloggerilor bucureşteni", ediţia I, spectacol interactiv muzical literar „Florile primăverii" sau concertul de muzică clasică susţinut la Complexul „Cazinou" din Sinaia. Acestea sunt o dovadă că în prezent bibliotecile nu mai pot funcţiona decât ca centre de promovare culturală. Este şi aceasta o formă de a atrage noi servicii şi utilizatori, este până la urmă o dovadă de adaptare. Până când vom fi înlăturaţi de reţeaua digitală mai avem timp să menţinem dialogul cu cititorii. În ultimă instanţă, nu tehnica ci publicul va decide rămânerea noastră în competiţia valorilor. footer