Revista Art-emis
AUGUST '44 PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Miercuri, 31 August 2011 22:01

Ion-M?ld?rescu, art-emisAu trecut peste 67 de ani de la invazia sovietic? ?i instaurarea comunismului în Romania, realizat? cu nemijlocitul sprijin regal, ?i consolidat? cu ajutorul „baionetelor sovietice" - acelea?i care, trei ani mai târziu l-au for?at pe rege s? abdice. Opera a fost des?vâr?it? de Ana Pauker, Emil Bodn?ra?, Petru Groza ?i Lucre?iu P?tr??canu, care au preg?tit distrugerea României în anticamera regalului birou al lui Mihai I, urma?i de Roitman-Chi?inevski, Nicolski, R?utu... M. Roller & Co. În noaptea de 22/23 august 1944, Maniu, Br?tianu ?i Titel Petrescu, de comun acord cu faptul c? numai Mare?alul Ion Antonescu poate incheia un armisti?iu rezonabil cu alia?ii, l-au trimis pe Br?tianu la Mare?al, pentru a-i comunica sprijinul lor. Dup? audien??, Br?tianu le-a comunicat hot?rârea acestuia de a încheia, chiar a doua zi, armisti?iul, cu solicitarea unui acord în scris de la cei trei: „V? rog, domnule Br?tianu s? m? în?elege?i, este vorba de o r?spundere istoric? ?i atunci lua?i-v? ?i dumneavoastr?, printr-un act scris, r?spunderea ?i nu prin discu?iuni care se pierd ?i mâine pot fi negate." Acest lucru reiese ?i din declara?ia generalului Pichi Vasiliu, în timpul procesului: „Dup? plecarea lui Br?tianu de la audien?a avut? la Mare?al, acesta mi-a declarat c? este hot?rât s? fac? armisti?iul împreun? cu Maniu ?i Br?tianu." Aceea?i declara?ie f?cut-o în instan?? ?i Eugen Cristescu, ?eful serviciului secret.

La ora 13.00 a zilei de 23 august 1944, ?efii partidelor de opozi?ie: I. Maniu, Gh. Br?tianu ?i Titel Petrescu r?m?seser? pe aceea?i pozi?ie, aceea de a-l sprijini pe Ion Antonescu s? încheie armisti?iul, un motiv în plus pentru aceasta, cânt?rind ?i întrevederea ?efilor opozi?iei cu Lucre?iu P?tr??canu ?i Constantin Agiu, reprezentan?ii comuni?tilor. Pe parcursul acestei întâlniri, la insisten?a imperativ? a celor doi, referitoare la r?sturnarea Mare?alului, exprimat? prin soma?ia: „...R?spunde?i: accepta?i sau nu? Nu mai poate interveni din partea dvs înc? o amânare!", generalul S?n?tescu, reprezentantul Palatului, prezent ?i el la intrunirea conspirativ? nu a reac?ionat în nici un fel atunci când delegatul comuni?tilor a b?tut cu pumnul în mas?. Iuliu Maniu, care sesizase caracterul ultimativ al proiectului prezentat de comuni?ti, a întrerupt insolen?a vorbitorului, r?spunzându-i sur?zâtor: „Dr?gu??... eu nu sunt obi?nuit s? se discute cu mine cu revolverul pe mas?." Evenimentele s-au precipitat. S?tul de tutela Mare?alului, Regele a decis s? fac? el armisti?iul, „Dac? îl l?s?m pe Ion Antonescu s? fac? armisti?iul - a spus Regele - ne va ?ine iar sub papuc." (Memoriile lui Gh. Br?tianu).
Preocupat de soarta frontului ?i de complexitatea situa?iei, Mare?alul nu avea de gând ?i nici vreme de irosit pentru o vizit? la Palat, îns? dup? insisten?a - prin telefon - a generalului S?n?tescu, în cele din urm? a acceptat. Între timp, la Palat, Regele împreun? cu comploti?tii: Mocioni-Stârcea, generalul revan?ard Aurel Aldea ?i Ioani?iu, secretarul Regelui, colonelul-adjutant Emilian Ionescu, colonelul D. D?m?ceanu ?i al?ii, suporterii ideii comuni?tilor - aceea de a folosi vizita Mare?alului pentru a-l aresta - f?ceau preg?tiri. Însu?i Regele a format o echip? din trei subofi?eri din paza sa personal?: Bâl?, Dumitru Rusu ?i Dinu, sub comanda maiorului Anton Dumitrescu. Subofi?erului Bâl?, Regele i-a încredin?at cifrul camerei-seif - o înc?pere îngust?, f?r? aerisire - în interiorul c?reia, i-a spus s? aduc? o m?su?? ?i dou? scaune. „În cazul c? îl arest?m, aici ai s?-l închizi!". Abia atunci subofi?erul a în?eles ce se preg?tea. În acel moment Regele a c?zut de la în?l?imea tronului, la nivelul ordonan?ei, iar „Coroana" s-a rostogolit lamentabil. Misiunile încredin?ate nu mai las? nici un semn de îndoial? asupra faptului c? oricare ar fi fost r?spunsul Mare?alului, orice ar fi dorit s? fac?, arestarea era hot?rât?, iar numele persoanelor ce se g?seau în Casa Nou?, din spatele Palatului Regal vorbesc de la sine.

Asupra dialogului purtat la Palatul Regal ?i a celor întâmplate în dup?-amiaza zilei de 23 august 1944, declara?iile sunt foarte controversate ?i contradictorii. Singurul supravie?uitor al evenimentelor care ar putea relata derularea „filmului" arest?rii Mare?alului este fostul suveran, dar „Majestatea Sa" nu are nici un interes s? fie aflat întregul adev?r; p?streaz? t?cerea ?i... nu va vorbi niciodat?. Agenda lui Carol al II-lea - unde Mare?alul a notat succint derularea arest?rii - ascuns? decenii de c?tre un membru al g?rzii Palatului „strig?" adev?rul. Regele a nesocotit op?iunea partidelor politice ?i prin gestul condamnabil al arest?rii Conduc?torului Statului - ?i de facto al Armatei - a adus prejudicii ?i suferin?e inimaginabile neamului românesc. Comploti?tii nu s-au sfiit s?-?i însu?easc? toat? ac?iunea de încheiere a armisti?iului pe care Mare?alul o definitivase la Snagov, înainte de a pleca la Palat, ca ?i toate m?surile de preg?tire militar? prev?zute de Mare?al în acest scop. Pentru a-?i pune în aplicare planurile nechibzuite, comploti?tii au abuzat de toate înlesnirile pe care Mare?alul le acordase opozi?iei pentru a stabili contacte ?i a trata cu alia?ii, nefiind niciodat? deranja?i de organele de siguran?? ale ??rii. Dup? marea infamie - arestarea Mare?alului, Regele a mai comis imensa eroare materializat? prin citirea, în seara aceleia?i zile, la radio, a proclama?iei întocmite de comuni?ti ?i care a echivalat cu capitularea necondi?ionat? a României. Nes?buin?a Regelui a permis sovieticilor, ca între 23 august ?i 12 septembrie 1944, s? mai ia în prizonierat între 130.000 ?i 170.000 de osta?i ?i ofi?eri români, ace?tia ad?ugându-li-se celor captura?i pe frontul de est. (Raportul M.St. M. al Armatei Române din 1945).

De teama represaliilor for?elor militare germane, dovedind „marele s?u curaj" Regele a plecat din Bucure?ti, refugiindu-se la mo?ia sa din jude?ul Gorj, de unde s-a reîntors doar când situa?ia a trecut sub controlul sovietic. Dorind cu orice pre? s? se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis s? culeag? laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru tr?darea sa? A ob?inut doar satisfac?ii efemere: URSS i-a acordat cea mai mare distinc?ie sovietic?, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ?i marii comandan?i sovietici o mai de?ineau - Ordinul „VICTORIA".
Decretul care înso?ea distinc?ia, men?iona:
„Pentru actul curajos al cotiturii hot?râtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitlerist?, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreaz? cu ORDINUL VICTORIA.
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945". (?tind c? regelui îi plac motoarele, i-a trimis cadou ?i dou? avioane).

În anul 1946 Monumentul Osta?ului Sovietic era dezvelit în prezen?a Regelui Mihai I, a premierului Petru Groza, a Anei Pauker ?i a altor frunta?i politici ai vremii. Cu o „oarecare" întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul SUA la Bucure?ti i-a înmânat Regelui Mihai, Medalia ?i Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, acordate de Pre?edintele Statelor Unite, Harry Truman. Consecin?ele acelui nefericit 23 august 1944 - yi a tr?d?rii na?ionale s-au repercutat asupra a sute de mii de români, deporta?i sau arunca?i în inchisori, unde doar foarte pu?ini au mai suprevie?uit. Scriitorul ?tefan Dumitrescu, referindu-se la comploti?i, scria: „(...) au s?vâr?it una dintre cele mai mari tic?lo?ii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa" ... caracterizând actul tr?d?rii: „O palm? dat? poporului român ?i istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ??rii l-a folosit în loc de ?tampil?". (?tefan Dumitrescu, DELIRUL vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004, p. 433, 435)

În România postdecembrist?, cuvântul tr?dare a fost înlocuit cu g?selni?a-surogat defectare. În acest fel tr?darea este ast?zi promovat?, neoficial, ca politic? de stat. Fostul suveran, revenit în România dup? decenii, î?i tr?ie?te ultimii ani de via?? îndestulat ?i condus de al?ii, a?a cum a tr?it în copil?rie ?i în anii tinere?ii. Niciodat? nu a dat socoteal? cuiva, pentru tr?darea sa. Generalului Pacepa (care nu doar pe Ceau?escu l-a tr?dat, el ?i-a tr?dat ?ara), prin hot?râre judec?toreasc?, i-au fost restituite, averea, gradul ?i solda pentru serviciile aduse altora. A fost absolvit de orice vin?, ba s-au f?cut auzite voci demente care îl declar? erou... Dup? r?zboi, printre c?l?ii intelectualit??ii române?ti care au de?inut func?ii importante în conducerea României se afl? numero?i evrei: Ana Pauker (Hannah Rabinshon, poreclit? „Stalin cu fust?"), Carol Lustig, Ana Toma (Ana Grossman), Avram I.Bunaciu (Abraham Gutman), Leonte R?utu (Lev Oigenstein), Ghizela Vass, Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin), Walter Roman (Erno Neulander), Silviu Brucan (Saul Bruckner), Leonte Tismaneanu (Enea Leon Tismene?ki), Alexandru Nicholschi (Boris Grundberg), Dionis Patapievici, Bondarenco Pantelimon (Pantiu?a), Teohari Georgescu (Burah Tescovici)... Din p?cate, exemplele pot continua. Nimeni nu i-a judecat vreodat?.

Privind retrospectiv, putem construi similitudini, ca ?i diferen?e între soarta Mare?alului Ion Antonescu ?i a altor protagoni?ti ai celui de-al doilea r?zboi mondial:
Adolf Hitler s-a sinucis înainte de capitularea Germaniei.
Benito Mussolini a fost împu?cat de „partizanii" comuni?ti.
ww2 protagonistiMiclos Horthy, „amiralul f?r? flot?" - aflat ?i el de partea Axei - s-a purtat inuman cu ne-maghiarii: români, slovaci, ruteni, sârbi ?i evrei. Nu a fost trimis în fa?a vreunui „Tribunal al poporului", nu a fost condamnat ?i nici asasinat de ai lui. Dup? r?zboi, a fost ad?postit într-un castel din Germania, apoi mutat în Portugalia. Nu a fost „vânat" de Simon Wiesenthal, de vreun român, de vreun sârb sau de altcineva. ?i-a dat ob?tescul sfâr?it în lini?te, ce-i drept, departe de ?ara sa, dar nederanjat de nimeni. Spre onoarea cona?ionalilor lui, a fost reabilitat iar resturile sale p?mânte?ti au fost aduse în Ungaria ?i reînhumate cu funeralii na?ionale. Nimeni nu s-a împotrivit.
Mare?alul Carl Gustaf Emil Mannerheim, de?i a luptat împotriva ru?ilor înc? din 1918, apoi în anii 1939-1940 le-a administrat acestora o ru?inoas? corec?ie, de?i a fost aliat cu Hitler, nu a fost judecat, de vreun „Tribunal al poporului" finlandez, nu a fost condamnat ?i cu atât mai pu?in executat, ba mai mult, în anul 1944 a fost ales Pre?edinte al Finlandei, demnitate pe care a de?inut-o pân? în anul 1946. Ast?zi statuia lui ecvestr? troneaz? în pia?a Parlamentului Finlandei, din Helsinki. Finlandezii î?i respect? înainta?ii.
I. V. Stalin a fost cel mai mare criminal din istoria omenirii, dar evreii se prefac a nu cunoa?te acest adev?r incontestabil. Abia dup? dispari?ia dintre cei vii, crâmpeie de adev?r au început s? ias? la lumin? ?i, par?ial, s? fie difuzate în v?zul lumii.
EX Regele Mihai I. „Când, la sfâr?itul anului 1947, comuni?tii pe care i-a adus la putere l-au aruncat ca pe o m?sea stricat?, Regele nu mai era decât un infirm moral. Nici Stalin, nici Truman nu au mai mi?cat vreun deget pentru el." (Josif Constantin Dr?gan, MARE?ALUL ANTONESCU ?I R?SBOAIELE DE REÎNTREGIRE, vol. 1, Cannaregio-Vene?ia, ed. Nagard, 1986, p.371).
A tr?it în str?in?tate pân? dup? evenimentele din decembrie 1989. În urm? cu câ?iva ani guvernele postdecembriste i-au „restituit" o serie de bunuri, unele neapar?inându-i vreodat? ?i i-au acordat favoruri cuvenite fo?tilor ?efi de stat. În contradic?ie cu orice legi ?i protocoale, a fost inventat? „Casa regal?" a Republicii România, iar Ex„Majestatea Sa" a declarat-o pe una din fiicele sale - so?ie a unui „principe" de mucava - „mo?tenitoarea tronului".
Mare?alul Ion Antonescu a dus un r?zboi împotriva Uniunii Sovietice, al?turi de Germania, pentru recâ?tigarea teritoriilor r?pite de URSS în 1940. La 23 august 1944 mare?alul-martir al românilor, a fost tr?dat de regele s?u ?i predat, în plin conflict militar inamicului. Regele Mihai a participat doar la s?rb?torirea succeselor, reponsabilitatea l?sând-o numai pe umerii Mare?alului. Dup? arestarea nedemn? de c?tre rege ?i camarila sa, Ion Antonescu a fost transportat în Uniunea Sovietic?, unde, paradoxal, (în prima perioad? a deten?iei) a fost tratat cu respectul cuvenit unui mare conduc?tor militar - ceea ce nu s-a întâmplat în cazul românilor lui. În mai 1946, Mare?alul a fost adus în ?ar? unde a fost „judecat" de „Tribunalul poporului" - o mascarad? sub regie str?in?, derulat? sub presiunea lozincilor str?zii - ?i condamnat la moarte. De fapt (ca ?i arestarea Mare?alului) sentin?a fusese hot?rât? înainte de înscenarea procesului.

Testamentul politic al Mare?alului, expus în ultima ?edin?? a „Tribunalului", din care redau un scurt fragment, ar trebui s? ne pun? pe gânduri, el fiind la fel de actual ast?zi, poate, chiar ?i în viitor:
„Scump popor român, (...) Acest r?zboi care s-a sfâr?it cu înfrângerea Germaniei, nu va pune cap?t conflictului mondial început în anul 1914.
Prev?d un al treilea r?zboi mondial, care va pune omenirea pe adev?ratele ei temelii sociale. Ca atare, dvs. ?i urma?ii dvs. Ve?i face mâine ceea ce eu am încercat s? fac ast?zi, dar am fost înfrânt! Dac? a? fi fost înving?tor, a? fi avut statui în fiecare ora? al României.
Cer s? fiu condamnat la moarte ?i refuz, dinainte orice gra?iere. În felul acesta voi muri pe p?mântul Patriei, în schimb voi, ceilal?i, nu ve?i fi siguri dac? ve?i mai fi aici când ve?i fi mor?i." (Gh. Buzatu, ROMÂNIA, CU ?I F?R? ANTONESCU, Ia?i, Ed.Moldova, 1991, p. 336).

„Domnule Pre?edinte ?i Onorat Tribunal, s-a dat aici, în fa?a poporului nostru, a istoriei noastre ?i a con?tiin?ei universale, un penibil ?i trist spectacol.
Majoritatea fo?tilor mei colaboratori au g?sit c? este de demnitatea lor ?i a neamului nostru s? se desolidarizeze de guvernarea la care au participat.
Eu, Onorat Tribunal, declar solemn, în acest ceas, c?, în afar? de crime ?i furturi, m? solidarizez ?i iau asupra mea, toate gre?elile pe care, cu ?tiin?a sau f?r? ?tiin?a mea, le-am f?cut." (Ioan Dan, „PROCESUL" MARE?ALULUI ION ANTONESCU, Bucure?ti, Ed.Lucman, 2005, p.434)

Luându-?i r?mas bun de la fostul s?u colaborator, Gh. Lecca, Mare?alul i-a spus: „Te du cu bine, Lecca! ... urmeaz? calea pe care ?i-a h?r?zit-o propriul dumnitale destin. ?i-ai f?cut pe deplin datoria. Spune-i Regelui c? nu plec sup?rat pe el ?i c? l-am iertat. Mai mult, spune-i c?-i mul?umesc c? mi-a oferit prilejul s? m? a?ez, cu un minut mai devreme, în rândul celor ce s-au jertfit pentru binele ?i onoarea acestui Neam." (Josif Constantin Dr?gan, Mare?alul Antonescu ?i r?sboaiele de reîntregire.„Domnilor, suntem gata! Ochi?i cum trebuie! TR?IASC? ROMÂNIA! Foc!"

Ceea pentru ceilal?i protagoni?ti învin?i este posibil - recercetarea ?i reanalizarea evenimentelor în stare de luciditate - pentru mare?alul Ion Antonescu este interzis. G?si?i domniile voastre r?spunsul adecvat la aceast? dilem?. Pân? ?i regelui Carol al II-lea i-au fost reînhumate, cu onoruri oficiale, r?m??i?ele p?mânte?ti. Oare ale Mare?alului unde or fi? În timpul celui de-al doilea r?zboi mondial nu doar evreii au suferit, nu doar ei au murit nevinova?i, ci ?i ne-evreii - iar ace?tia sunt cu mult mai numero?i - în ??rile de sub influien?a sovietic? supravie?uitorii evrei s-au metamorfozat, în c?l?ii-emeri?i ai goim-ilor. Insisten?ele excesive, insolente ?i zgomotoase ale unor organiza?ii evreie?ti, nu doar împotriva reabilit?rii, ci chiar a „necondamn?rii" mare?alului Ion Antonescu, preten?iile acestora ca portretul Mare?alului s? fie eliminat pân? ?i din galeria primilor mini?trii ai României, constituie înc?lcarea oric?ror uzan?e diplomatice, un act de ?tergere a memoriei românilor ?i un abuz inacceptabil, de m?sluire brutal? a istoriei. Ariel Sharon, fostul prim ministru al Israelului a ordonat masacrul comis asupra civililor palestinieini din taberele de refugia?i de la Sabra ?i Shatilla, din lag?rele Libanului ocupat de Israel (num?rul victimelor neevreilor masacra?i nu este accesibil publicului, el ridicându-se la câteva mii). Ariel Sharon nu a fost pus, niciodat? sub acuzare pentru faptele comise, de c?tre acelea?i organiza?ii care îl acuz? pe Ion Antonescu. Bune sau mai pu?in onorante, faptele, evenimentele ?i personalit??ile istoriei unui popor nu pot fi radiate cu un creion, asemenea celebrului instrument de scris al lui Molotov, care a trasat noua grani?? a României. Din p?cate, guvernele române?ti postdecembriste nu au avut demnitatea de a se opune, astfel încât, mare?alul Ion Antonescu este condamnat ?i ucis în fiecare nou? zi. Fac apel la Nicolae Iorga, citându-l: „DE CE ATÂTA UR??"'
(Fragment din volumul „Pagini cenzurate, pagini ocultate")
footer