Revista Art-emis
Viena - 1940 PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Luni, 29 August 2011 14:09
Buzatu GheorgheTitlul articolului, realizat în temeiul unor cercet?ri de durat? ?i de predilec?ie în bibliotecile ?i arhivele române?ti sau str?ine (Rusia, S.U.A., Marea Britanie, Fran?a, Germania), reflect? o realitate despre care, evident, s-a tot vorbit ?i se va mai discuta, dar care, în contextul evenimentelor tragice pentru români, din 1940, toate decurgând asemenea unei reac?ii în lan? din Pactul Hitler-Stalin de la 23 august 1939, a fost decodificat? de un remarcabil om de ?tiin??, economistul de faim? mondial? Mihail Manoilescu (1891-1950). Ca politician sau diplomat, a e?uat lamentabil, având în vedere c?, în calitatea-i de prim-delegat, a semnat odiosul Diktat de la Viena, într-un moment când - în anul crucial al p?timirii noastre - România a fost a?ezat? pe masa de opera?ii a chirurgilor Marilor Imperii de ieri ?i de azi ?i, precum Polonia în alte timpuri, executat? cu o grab? ?i un nesa? specifice numai sanguinarilor de profesie ?i de voca?ie.

Pe de alt? parte, nu putem ignora c?, exceptând Nord-Vestul Transilvaniei, în alte cazuri (Basarabia, Nordul Bucovinei ?i Cadrilaterul), deciziile grave ?i total injuste din 1940 n-au fost lipsite de urm?ri. În primul rând, ele se men?in în vigoare, fiind „reglementate" oarecum de sistemul de tratate de la Paris-New York impus dup? al II-lea r?zboi mondial. Pamfil ?eicaru, marele nostru jurnalist, probabil cel mai mare dintre to?i, a eviden?iat c? ororile ?i erorile anului 1940 (respectiv abandonarea provinciilor noastre istorice str?bune f?r? lupt?) s-au multiplicat ulterior, în primul rând în 1944, când R?zboiul Na?ional de Eliberare a fost pur ?i simplu suspendat prin tr?dare ?i prin prostie de grupul nenorocit de puci?ti de la Bucure?ti, iar pe cale de consecin??, „tot ce s-a ab?tut, dup? 23 august 1944, asupra nefericitei noastre patrii era virtual cuprins în actul loviturii de Stat". Interven?ia mea va demonstra, cu suficient? relevan??, sper, c? în prima ordine cea mai temeinic? ?i efectiv? opozi?ie în fa?a Diktatului de la Viena o dator?m liderilor politici, diploma?i ?i militari care au reprezentat cu demnitate interesele permanente ale României în anii 1940-1944.

Una din problemele care a afectat raporturile româno-germane a fost aceea a anul?rii Diktatului de la Viena din 30 august 1940. În fapt, Transilvania, în egal? m?sur? cu restul provinciilor istorice pierdute în vara tragic? a anului 1940, a preocupat st?ruitor în decursul întregii epoci a conflagra?iei din 1939-1945 pe to?i str?luci?ii reprezentan?i ai corpului diplomatic românesc, în frunte cu titularii Ministerului Regal al Afacerilor Str?ine din Bucure?ti: Grigore Gafencu (decembrie 1938-mai 1940); Ion Gigurtu (iunie-iulie 1940); Mihail Manoilescu (iulie-septembrie 1940); Mihail Sturdza (septembrie-decembrie 1940); Ion Antonescu (ianuarie-iunie 1941); Mihai Antonescu (iunie 1941-august 1944); Grigore Niculescu-Buze?ti (august-noiembrie 1944); Constantin Vi?oianu (noiembrie 1944-februarie 1945); Gh. T?t?rescu (martie 1945-noiembrie 1947). Este remarcabil c? unii dintre cei men?iona?i ne-au l?sat importante volume cu caracter memorialistic, al?ii (precum Grigore Niculescu-Buze?ti) diverse sinteze de serviciu, în vreme ce Antone?tii ?i T?t?rescu - materiale ce acoper? fonduri întregi în arhivele noastre diplomatice ori m?rturii cuprinse în colec?ii interna?ionale de documente, cei dintîi gra?ie raporturilor lor speciale cu Adolf Hitler ?i colaboratorii s?i, iar ultimul - ca prim-delegat al României la Conferin?a P?cii de la Paris (iulie-octombrie 1946), în colec?iile de acte oficiale ale areopagului p?cii. Mai pu?in „interesant" din punctul de vedere al temei abordate de noi a fost C. Vi?oianu, care a condus destinele diploma?iei noastre într-o foarte scurt? perioad?, dar dominat? ?i bulversat? de presiunile sovietice pentru impunerea Guvernului de factur? comunist? dr. Petru Groza. Pentru cei men?iona?i, indiferent de convingerile politice ?i de perioadele de gestionare a M.A.S. Român, problema anul?rii Diktatului de la Viena s-a impus ca un obiectiv primordial ?i constant al activit??ii lor ?i aceasta de la Mihail Manoilescu, care a semnat a?a-zisul „arbitraj", dar pe care l-a atacat ?i contestat instantaneu, pân? la Gh. T?t?rescu, care ?i-a sus?inut b?t?lia pân? la discursul rostit în Adunarea Deputa?ilor la 23 august 1947, cu prilejul ratific?rii Tratatului de Pace de la Paris. Pentru fiecare dintre diploma?ii men?iona?i s-au aflat, în deosebit? aten?ie ?i s-au constituit în exemplu, ac?iunile de excep?ie ale ilustrului Nicolae Titulescu din epoca interbelic? în ap?rarea Transilvaniei române?ti, deci ale maestrului diploma?iei Bucure?tilor, care, pentru a-?i dovedi ata?amentul fa?? de obiectivele luptei sale, a solicitat prin testament s? fie (a?a cum este) înmormântat în inima Transilvaniei. De ce Transilvania? Pentru c?, a?a cum se exprimase într-un faimos discurs rostit la Ploie?ti în mai 1915, pentru intrarea României în r?zboiul Unit??ii Na?ionale. „... România nu poate fi întreag? f?r? Ardeal (...). Pentru Ardeal nu-i via?? care s? nu se sting? cu pl?cere; pentru Ardeal nu-i sfor?are, care s? nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimb?, totul se înfrumuse?eaz?, pân? ?i moartea se schimb?, înceteaz? de a fi hidoas?, devine atr?g?toare! Ardealul nu e numai inima României politice; privi?i harta: Ardealul e inima României geografice!".

diktat 1940Fiind de acord cu decizia impus? la Viena de Germania ?i Italia în privin?a ced?rii nordului Transilvaniei Ungariei, Regimul Regelui Carol al II-lea ?i-a semnat, se cunoa?te prea bine, sfâr?itul lamentabil, dup? ce acceptase nenorocita evacuare a Basarabiei ?i a nordului Bucovinei ?i ini?iase negocieri cu Bulgaria relativ la Cadrilater. Noul Regim, al generalului Antonescu, ca s? nu-?i lege numele în nici un fel de noile ced?ri teritoriale, s-a format la 14 septembrie 1940, l?sând în seama Guvernului demisionar, a oamenilor s?i, s? efectueze, practic, pe teren opera?ia cosmetiz?rii noilor grani?e ale României. În Guvernul legionaro-antonescian de la 14 septembrie 1940, Mihail Sturdza, membru marcant al Mi?c?rii Legionare, a fost desemnat la conducerea M.A.S. de la Bucure?ti. În ciuda leg?turilor strânse cu Berlinul, Mi?carea Legionar? n-a fost de acord cu cedarea Transilvaniei. Punctul de vedere respectiv a fost sus?inut de reprezentantul legionar în Consiliul de Coroan? din noaptea de 30-31 august 1940, iar Sturdza - în memoriile sale - relateaz? c?, plecând din Berlin, la începutul lui septembrie 1940, ?i având o discu?ie cu Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe al Reichului, i-a spus acestuia c?, dac? Mi?carea Legionar? ajungea la Putere, „nu vom mai permite nici o violare a grani?elor noastre". Tot în aceea?i lucrare, fostul titular al M.A.S. din Bucure?ti consacra un capitol special atitudinii legionarilor fa?? de Diktatul de la Viena, pe care-l considera stupid, ?i în privin?a c?ruia, având în vedere rolul Germaniei la semnare, pretindea c? ar fi comunicat unuia din colaboratorii Lega?iei Reichului la Bucure?ti: „Cu aceasta (cu decizia de la Viena) a?i pierdut probabil r?zboiul". La 14-16 noiembrie 1940, acompaniindu-l pe generalul Ion Antonescu la Roma, în vizit? la Benito Mussolini, Mihail Sturdza s-a întîlnit cu omologul s?u italian, contele Galeazzo Ciano, c?ruia, de asemenea, i-a imputat „contribu?ia" Italiei în na?terea Diktatului din 30 august 1940. În sfîr?it, în calitatea-i de lider al diploma?iei române, Mihail Sturdza l-a înso?it pe Antonescu ?i la Berlin, la 22-24 noiembrie 1940, asistîndu-l pe conduc?torul Statului la întrevederile sale cu Hitler ?i cu unii dintre colaboratorii s?i, inclusiv cu Joakim von Ribbentrop. Din motive lesne de în?eles, memorialistul nu-l simpatiza de fel pe Antonescu, dar a apreciat pozi?ia sa clar?, exprimat? pe un ton hot?rât în fa?a liderilor de la Berlin. Acolo - a re?inut Sturdza - Antonescu a prestat o „elocvent? ?i bine documentat? protestare privitoare la Arbitrajul de la Viena". O situa?ie cu totul curioas?, chiar anormal?, a existat de-a lungul anilor 1941-1944, când România s-a angajat în r?zboiul drept al eliber?rii Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, al?turi de Germania, care fusese ini?iatoarea impunerii Diktatului vienez împreun? cu Italia ?i de Ungaria, beneficiara nefastei decizii. Dar ceea ce trebuie bine re?inut - fapt care, orice s-ar pretinde, nu ?ine câtu?i de pu?in de o tentativ? de reabilitare a Mare?alului Antonescu - nici un moment Regimul de la Bucure?ti din 1940-1944 n-a acceptat Diktatul vienez, l-a declarat caduc cu începere de la 15 septembrie 1941, l-a atacat pe cele mai diverse c?i, inclusiv, dac? nu chiar în primul rând, la Adolf Hitler, autorul solu?iei din 30 august 1940.

Romania - 30 august 1940Cei care au condus ostilit??ile, care s-au impus în aceste ac?iuni au fost Ion Antonescu, el însu?i ministru de Externe în prima jum?tate a anului 1941, ?i Mihai Antonescu, titularul M.A.S. între 29 iunie 1941 ?i 23 august 1944, care a preg?tit - în fruntea unei echipe de excelen?i speciali?ti ?i patrio?i - toat? documenta?ia Mare?alului pentru întâlnirile sale cu Hitler; el a condus „r?zboiul nervilor" cu Budapesta, a adunat ?i sistematizat, în cadrul cunoscutului Birou al P?cii de dup? 16 iunie 1942, toate materialele trebuincioase pentru viitoarea Conferin?? de Pace ori a preg?tit ?i editat monumentala lucrare în dou? volume Siebenbürgen (1943), sub conducerea istoricului Constantin C. Giurescu, cu colaborarea unor condeie de prim? m?rime ale ?tiin?ei ?i culturii na?ionale. În anii conflagra?iei, dintre to?i vizitatorii lui Adolf Hitler (regi ?i ?efi de state ?i de guverne, diploma?i s.a.), nici unul, dar absolut nici unul, nu s-a bucurat de statutul pe care Ion Antonescu nu numai c? ?i l-a impus, dar l-a impus ?i lui Hitler, anume de a discuta deschis cu Führerul orice problem?, oricât de grav?, chiar dac? în contradictoriu. Aceast? situa?ie a fost recunoscut? de c?tre Hitler în persoan?, iar interpretul Führerului, Paul Schmidt, a recunoscut-o f?r? reticen?e, atât în memoriile sale, cât mai ales în cursul interogatorului luat de înving?tori dup? r?zboi. La un moment dat, Schmidt a declarat anchetatorilor s?i americani: „...Toate conferin?ele (lui Hitler) cu ungurii ?i românii au atins ?i problema Transilvaniei (...). În special Mare?alul Antonescu nu obosea niciodat?, afirmând c? românii erau de origine roman?, c? România era o ?ar? european?, o insul? european? în marea slav? ?i c? Transilvania era stânca cea mai mare a insulei". În abordarea problemei, rolul lui Paul Schmidt este foarte important, dat fiind c? - în afara cazurilor în care Ion Antonescu ?i-a dictat notele asupra întâlnirilor sale cu Hitler - t?lmaciul Führerului a fost acela care a întocmit toate stenogramele oficiale germane ale întrevederilor, care s-au p?strat ?i editat dup? r?zboi în diverse colec?ii de documente, dar în primul rând de Andreas Hillgruber. În acest loc se impune, desigur, s? st?ruim asupra faptelor în discu?ie. Astfel, în anii 1940-1944, Hitler ?i Antonescu s-au întîlnit în mai multe rânduri. Examinarea stenogramelor celor 20 de întrevederi ne îng?duie s? desprindem c? Ion Antonescu a supus aten?iei lui Hitler: problema Transilvaniei în general, chestiunile desprinse din impunerea ?i aplicarea Diktatului de la Viena, anularea lui imediat? sau dup? terminarea ostilit??ilor. Câteva exemplific?ri sânt absolute necesare.

Chiar la prima întâlnire cu Adolf Hitler, Ion Antonescu a declarat f?r? echivoc Führerului, blamând solu?ia impus? la Viena, c? p?mântul Transilvaniei „a apar?inut României în istoria lui ?i n-a fost niciodat? divizat. El a sus?inut teza aceasta cu unele date istorice ?i a dezmin?it, de asemenea, în aceast? ordine de idei, c? secuii ar putea fi considera?i unguri. El a subliniat c?, desigur, România va sta acum lini?tit?, dar, la încheierea p?cii generale, ea î?i va ridica imediat din nou glasul pentru a ob?ine dreptate ?i a f?cut aluzie la faptul c? el consider? posibil? o solu?ionare satisf?c?toare pe baza unui schimb de popula?ii între Ungaria ?i România (subl. autor.)". Fa?? de preciz?rile lui Antonescu, Hitler a replicat finalmente c? „Istoria nu se va opri în anul 1940" (subl. autor) . La întrevederea din ziua urm?toare, Antonescu a revenit asupra problemei Transilvaniei, deschis? prin Diktatul vienez, reamintindu-i lui Hitler c? „România va avea un cuvânt greu de spus la stabilirea p?cii generale". La întrevederea din 11 februarie 1942, Mare?alul a solicitat Führerului s? impun? Ungariei, din momentul în care fusese satisf?cut? la Viena, s?-?i angajeze în mai mare m?sur? for?ele pe Frontul de Est. La reuniunile din 23-24 martie 1944, deci la numai câteva zile dup? ocuparea Ungariei (inclusiv a nordului Transilvaniei) de c?tre armata german?, Antonescu a aflat prilejul cel mai nimerit pentru a contesta Diktatul, ceea ce a f?cut într-una dup? ce Guvernul s?u l-a declarat caduc la 15 septembrie 1941. În contextul precizat, însu?i Hitler a deschis problema, observînd c? „nu mai poate r?mâne singurul sus?in?tor al Arbitrajului de la Viena", ceea ce i-a îng?duit Mare?alului - dup? cum desprindem din notele dictate lui Radu Davidescu, ?eful Cabinetului Militar al Conduc?torului Statului - s? fac? o expunere sintetic? asupra trecutului românilor: „Poporul Românesc este o mic? na?iune cu trecut îndelungat de lupte, sacrificii ?i suferin?e ?i (...) acest Popor st? pe locul lui din Secolul al III-lea, de la formarea Daciei de c?tre romani. Singur a continuat lupta timp de 1.000 de ani cu to?i barbarii. De?i nu avem documente, nu este posibil ca timp de o mie de ani s? fi r?mas cu bra?ele încruci?ate pentru a privi hoardele barbare trecând în sus ?i în jos. De la anul 900 Poporul Românesc a început lupta contra ungurilor. Aceast? lupt? a durat o mie de ani ?i când, la 1918, credeam c? s-a terminat, acest proces istoric a fost redeschis prin Arbitrajul de la Viena..."

În ciuda demersurilor sale, Mare?alul n-a ob?inut, pân? în august 1944, vreo declara?ie cert? a Führerului pentru anularea concret? a Diktatului vienez, ci doar promisiuni, apoi asigur?ri. În definitiv a fost exact ceea ce Hitler i-a declarat generalului la a doua întrevedere a lor, din 23 noiembrie 1940, anume c? Istoria nu avea s? se opreasc? la acel moment, recunoscând deschis c? arbitrajul nu mai reprezenta solu?ia ideal?. A fost motivul fundamental pentru care, la ultima sa întrevedere cu Hitler, din 5 august 1944, Mare?alul, c?utând s? exprime condi?iile în care România ar mai putea r?mâne al?turi de Germania, a dorit s? afle o sum? de asigur?ri, drept care, dup? problemele concrete puse liderului nazist (sprijinul Reichului pentru ap?rarea terestr? a nord-estului României, pentru ap?rarea aerian? ?i consecin?ele unei schimb?ri de atitudine a Turciei în r?zboi), cea de-a patra a fost „chestiunea privitoare la atitudinea viitoare a Ungariei ?i ce se va petrece în spa?iul ungar în viitorul apropiat". Schmidt, în stenograma sa, confirm? preten?iile lui Ion Antonescu. Pe deplin st?pân atunci pe destinele Ungariei, Hitler a dat o garan?ie absolut? c? nu se va întîmpla nimic, c? va interveni decisiv „în cazul celui mai mic pericol" (Schmidt). Era vorba, evident, de desf??urarea ostilit??ilor ?i Mare?alul putea pleca lini?tit de la Rastenburg, convins c? Führerul avea s? se r?sgândeasc? în privin?a arbitrajului vienez. Oricum, Antonescu n-o declar?, dar deja se putea dispensa de o asemenea asigurare de vreme ce Germania, nemaifiind capabil? s? asiste România, el a r?mas convins c?-l alertase pe Hitler în privin?a posibilei deta??ri a Bucure?tilor de Ax?, de?i stenograma Schmidt îl contrazice categoric, nespunând ceva despre un asemenea demers. Subliniem c?, dac?, cu adev?rat, Mare?alul optase din acel moment, de la 5 august 1944, pentru p?r?sirea Axei, fapt pe care l-a comunicat precis lui Clodius în seara zilei de 22 august 1944 la Bucure?ti, el avea asigur?ri de la Alia?i - cu care tratase intens prin delega?ii proprii ?i intermediari începând din martie 1944 - c?, în cazul unui armisti?iu, Diktatul de la Viena avea s? fie anulat. Abandonându-l pe moment pe Mare?al în discu?ia de fa??, cred c? se impune s? atrag aten?ia asupra ini?iativei sale de a edita elegantul ?i temeinicul Album prezentând fruntariile României (în mai multe limbi de circula?ie interna?ional?), care a slujit delega?iei române la Paris, în 1946, ?i, ulterior, a fost reeditat. Tot astfel se impune s? re?inem aceste rânduri din Memorandumul redactat de Mihai Antonescu ?i predat de Mare?al lui Hitler cu prilejul vizitei sale din 11 februarie 1942, la Marele Cartier General al Wehrmachtului: „Poporul Român îndepline?te azi în lupta de la R?s?rit o misiune anonim? ?i colectiv? în pr?bu?irea slavismului, care este marea misiune a Poporului German. Dar Poporul Român are o misiune ?i fa?? de el însu?i: Transilvania. Poporul Român s-a n?scut în Carpa?ii Daciei, a tr?it în unitatea geopolitic? a Daciei, pe care nici Imperiul Roman unificator nu a înl?turat-o ?i nici invaziile nu l-au putut îndep?rta. Singur, lovit de veacuri, invazii ?i imperialisme, el a înfruntat, aici, toate primejdiile ?i aici va muri. Transilvania nu este un p?mânt, un teritoriu, este leag?nul românilor, este sufletul nostru. Cum nu po?i scoate pe Niebelungi ?i pe lupt?torii lui Adolf Hitler din Valea Rinului, nici o for?? de pe lume nu ne va scoate din Podi?ul Transilvaniei. Poporul Român lupt? azi în contra slavismului ?i a comunismului, dar mâine el va trebui s? lupte în contra acelora care i-au luat p?mântul f?r? lupt?. Transilvania este datoria noastr? fa?? de noi în?ine ?i nu va fi un singur român care s? nu moar? pentru ea. Mai bine s? ne pr?bu?im într-o lupt? dreapt?, decât s? tr?im veacuri în ru?inea nedrept??ii [...]. Poporul Român [...] are dreptatea cu el, trebuie s? aib? ?i for?a de a o ob?ine ?i a o p?stra, pentru zidirea acestor drepturi, Poporul Român are datoria s? nu-?i distrug? toate for?ele ca s? se expun? la invazia ungar? ?i umilin?a româneasc? sau la cer?irea unor drepturi pe care trebuie s? le treac? prin sabie, dac? aceia care i le-au r?pit nu i le restituie..." La rândul lui, Mihai Antonescu a fost permanent al?turi sau pe urmele Mare?alului, sus?inând drepturile României asupra nordului Transilvaniei în întrevederile cu Adolf Hitler, cât mai ales în cele cu Joachim von Ribbentrop, al c?rui invitat a fost la Berlin ?i c?ruia, la 16 noiembrie 1941, i-a f?cut o declara?ie de principiu de la care nu s-a ab?tut pân? la 23 august 1944: „Consider ca o datorie elementar?, domnule ministru, acum când m? primi?i la Berlin în vizit? oficial? ?i când discut cu dv. problemele neamului românesc, s? v? afirm simplu ?i l?murit c? Actul de la Viena din 1940 este un act n?scut mort (...). C? acest act nu va putea s? r?mân? niciodat? în picioare pentru c? Poporul Român îl va c?lca în picioare, dac? nu se va putea altfel".

În ianuarie 1943, Mihai Antonescu l-a înso?it pe Mare?al la Rastenburg, la întrevederea cu Hitler din 10 ale lunii respective, ori având discu?ii separate cu Joachim von Ribbentrop. Acestuia i-a anun?at c? subiect special al discu?iilor este tot problema Transilvaniei, astfel c?, atunci când Führerul a primit delega?ia român?, a avut loc - dup? cum a relatat însu?i liderul diploma?iei române colegilor din Guvern - urm?torul dialog insinuant: în timpul mesei, diferite convorbiri. Cel dintâi lucru, care m-a întrebat Führerul imediat a fost: câte ceasuri i-ai vorbit lui Ribbentrop pe chestia Transilvaniei? Spun: „Nu înc?, mi-o rezerv pentru disear?." La care Führerul mi-a r?spuns: Nu mai este nevoie, c? mi-a vorbit Mare?alul destul. I-am spus: „Totu?i va trebui s-o reiau, afar? dac? Excelen?a Voastr? îmi d? un r?spuns care s? fac? inutil? convorbirea..." În etapa postbelic?, în cadrul preparativelor delega?ilor români pentru participarea la Conferin?a P?cii de la Paris, chestiunea anul?rii integrale a Diktatului vienez s-a aflat, se în?elege, în centrul preocup?rilor. Dup? cum ?i în politica Marilor Puteri, al URSS, de exemplu. În mai-iunie 1946, Bucure?tii au primit cele dintâi semnale lini?titoare în sensul c? Marii Alia?i (U.R.S.S., în rândul întâi) respinseser? orice preten?ie ungar? asupra Transilvaniei. În atare condi?ii, a fost de în?eles motivul pentru care, la 13 august 1946, în excelentul expozeu prezentat în plenul Forumului P?cii de la Paris ministrul de Externe al României, Gh. T?t?rescu, a insistat din primul moment, cu satisfac?ie, asupra anul?rii Diktatului vienez, dup? cum urmeaz?: „Proiectul de Tratat de Pace ofer? întregului Popor Român ?i o alt? surs? de recuno?tin?? prin hot?rîrea formulat? de articolul 2, care declar? nul? ?i neavenit? sentin?a de la Viena din 30 august 1940, în virtutea c?reia Transilvania de Nord era alipit? în mod arbitrar la Ungaria ?i readuce frontiera româno-ungar? la traseul de la 1 ianuarie 1938. Aceast? hot?râre, care red? României Transilvania de Nord, smuls? Patriei Române prin violen?? ?i constrângere, pune în sfâr?it cap?t pentru vecie opresiunii îndelungate ?i repetate a c?rei victim? a fost Poporul Român. Pronun?at? în numele Justi?iei ?i în acela?i timp - sântem convin?i - în numele sacrificiilor f?r? num?r consim?ite de întreaga na?iune român?, aceast? hot?râre deschide perspective serioase unei colabor?ri fecunde între Poporul Român ?i Poporul Ungar ?i promite s? sting? ultimele focare de agita?ii, mo?tenire a unui trecut dureros, care a împiedicat pân? ast?zi stabilirea unor rela?ii amicale între aceste dou? popoare. România prime?te acest act reparator cu voin?? ferm? de a-?i îndeplini f?r? ?ov?ire rolul s?u de factor al concordiei ?i ordinei între celelalte popoare libere ?i democratice..." La ce se referea, în fond, Gh. T?t?rescu?

Dup? 23 august 1944, cum am precizat, România, drept recuno?tin?? pentru cotitura efectuat? în r?zboi ?i pentru a se atenua pierderea Basarabiei, a Nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?ei în folosul URSS, a fost sus?inut? de Alia?i s? ob?in? anularea sentin?ei de la Viena. Începutul dateaz? chiar din vremea discu?iilor de la Moscova pentru Conven?ia de Armisti?iu. Dup? cum se ?tie, în Conven?ie s-a înscris un articol cu prevederi condi?ionate (restituirea Transilvaniei ori a celei mai mari p?r?i a provinciei României), pentru ca în anii 1945-1946 s? câ?tige teren cauza anul?rii integrale a Diktatului de la Viena. Tratatul de Pace s-a semnat la 10 februarie 1947, la Paris, iar la 23 august 1947 Parlamentul României l-a ratificat în unanimitate în temeiul interven?iei lui Gh. T?t?rescu, care a prezentat necesar? expunere de motive, din care re?inem aceste preciz?ri pline de semnifica?ie: „Tratatul ce ve?i ratifica constituie nota de plat? a unui r?zboi pierdut, dar el constituie în acela?i timp ?i actul reparator al unei cauze câ?tigate. El abund? în clauze purt?toare de griji ?i de poveri, dar el cuprinde ?i câteva clauze purt?toare de lumin? ?i de n?dejdi: pacea, independen?a, colaborarea interna?ional?, Transilvania". Pacea, a?adar, s-a întronat în anul de gra?ie 1947, oribilul Diktat fiind anulat prin litera Tratatului de la Paris, dar cele petrecute la 30 august 1940 ?i întreg lan?ul de groz?vii ce au urmat Deciziei de la Viena înc? nu puteau fi uitate. Retras ?i h?ituit, c?ci în curînd avea s? fie arestat ?i s? moar? în gulagul comunist, Mihail Manoilescu, în febra specific? presim?irii propriului sfîr?it, ?i-a compus memoriile, în care, ca unul dintre fo?tii principali „actori" ai dramei vieneze, insera urm?toarea judecat? ?i previziune în privin?a destinului celor care îi for?aser? mâna în problema sacrific?rii Transilvaniei:

„.... Ca într-o melodram? de gust învechit, dar plin? de deznod?minte drepte, to?i cei vinova?i de mutilarea Transilvaniei ?i-au primit o cumplit? pedeaps?. Hitler s-a pr?bu?it sub ruinele Reichului s?u; Mussolini a fost împu?cat de un fugar la o margine de drum; Ribbentrop a sfâr?it când nem?ii l-au descoperit c? îi tr?da; Csaky a murit în condi?ii stranii la dou? luni dup? funestul arbitraj, iar Bardossi, ministrul ungur de la Bucure?ti, devenit în urm? prim-ministru, a fost executat în 1946. Transilvania noastr? e vr?jit?". O corectur?, evident, se impune: Manoilescu, însu?i, avea s? completeze lista celor care aveau s? suporte blestemul Diktatului vienez! În atare situa?ie, s-ar putea oare afla o încheiere mai nimerit? pentru toat? drama Transilvaniei din 1940?

Grafica - Ion M?ld?rescu
footer