Revista Art-emis
70 de ani de la deportările sovietice din Basarabia şi Bucovina (4) PDF Imprimare Email
Alexandru Moraru, Chişinău   
Duminică, 28 August 2011 21:53
Basarabia antisovietica
Documente de arhivă extrase din volumul „Basarabia antisovietică"

Documentul 22
„APROB" „SANCŢIONAT"
VICE-MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI
GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT
(KULIK) (KAZANIR)
14 iunie 1954 15 iunie 1954
Î N C H E I E R E
1 iunie 1954 or. Chişinău, RSSM
Eu, împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM, căpitanul KOROTKOV, examinând cererea cetăţenei COJOCARI şi dosarul privind deportarea nr. 1887 pe GROZA Ioan Grigorievici, anul naşterii 1884,
AM STABILIT :
La MAI al RSSM s-a adresat cetăţeana COJOCARI Evghenia Efimovna cu o cerere, în care roagă să se anuleze deportarea şi să se permită întoarcerea cu traiul în RSSM a mamei ei GROZA I.G. din cauza incapacităţii de muncă şi a singurătăţii. Din materialele pe dosar s-a stabilit că GROZA I.G. este soţia condamnatului GROZA Efim Harlampievici, care în perioada ocupaţiei româno-germane a denunţat jandarmeriei române pe preşedintele sovietului sătesc RUSU şi secretarul BOCINSCHII, care au fost judecaţi de autorităţile ocupanţilor. La 14 august 1945 GROZA E.H. a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI la 10 ani de LCM, iar la 30 decembrie 1945 el a murit. În anul 1949 cu sancţiunea procurorului RSSM GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, a fost evacuată, iar la 30 noiembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS a fost condamnată, ca membru al familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan, unde se află până în prezent. Având în vedere că GROZA I.G. este de vârstă înaintată, în deportare este singură şi nu e în stare să se întreţină material, soţul ei a murit în detenţie, iar în satul Rogojeni, raionul Cotiujeni, RSSM, locuieşte fiica ei COJOCARI Evghenia Efimovna, care roagă despre eliberarea mamei sale, doreşte s-o întreţină şi nu pretinde la averea confiscată a acesteia,
C O N S I D E R :
A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, şi a-i permite să se întoarcă în RSSM la fiica COJOCARI.
Împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM căpitanul (KOROTKOV)
De acord:
Şeful Grupului operativ
al MAI al RSSM
colonelul (SOROCA)
F. 3 085, inv.1, d.785, f. 24 – 25.

Documentul 23
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Lungu T.I.
şi Turta T.F.
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17-18 noiembrie 1952 au fost condamnaţi pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
LUNGU TIMOFEI IVANOVICI, anul naşterii 1932, originar din satul Zubreşti, raionul Străşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, necăsătorit, ştiutor de carte, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică din motiv de boală, până la arestare locuia la baştină şi lucra ca muncitor la combinatul alimentar.
TURTA TIMOFEI FIODOROVICI, anul naşterii 1923, originar din satul Zubreşti, raionul Străşeni, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, căsătorit, ştiutor de carte, a făcut serviciul militar în Armata sovietică, decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945", până la arestare locuia la baştină şi lucra ca muncitor la combinatul alimentar.
LUNGU T.I. şi TURTA T.F. au fost condamnaţi pentru faptul, că la 18 septembrie 1952, fiind în stare de ebrietate, au intrat în clubul satului Zubreşti, raionul Străşeni, unde se desfăşura adunarea comsomolistă şi, folosind cuvinte necenzurate, cleveteau puterea sovietică şi orânduiala colhoznică.
Au adresat ofense şi ameninţări comsomoliştilor; întrerupând astfel adunarea comsomolistă.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ADAMOVSCHII G.M., MALIC F.G., COSTIN I.G. şi alţii (p.d. 187-188). Astfel, urmează de recunoscut, că LUNGU T.I. şi TURTA T.F. au fost condamnaţi corect. Totodată, având în vedere, că aceasta a fost unica declaraţie antisovietică din partea lui LUNGU şi TURTA, care nu a dus la careva urmări grave, TURTA a făcut serviciul militar în Armata sovietică, are patru copii minori, în perioada aflării în lagăre a avut o atitudine conştiincioasă faţă de muncă, consider sentinţa stabilită lor prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,

R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 17-18 noiembrie 1952 referitor la LUNGU TIMOFEI IVANOVICI şi TURTA TIMOFEI FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie" – a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3 085, inv.1, d.783, f. 106-107.

Documentul 24
SECRET
COLEGIULUI JUDICIAR PE PROBLEME PENALE
AL JUDECĂTORIEI SUPREME A URSS
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La încheierea Colegiului judiciar pe
probleme penale al Judecătoriei
Supreme a URSS din 20.02.1954
pe dosarul lui Miron Marin
Alexandrovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 12 mai 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, iar de Colegiul judiciar pe probleme penale al Judecătoriei Supreme a URSS la 20 februarie 1954 sentinţa a fost micşorată până la 6 ani de LCM,
MIRON MARIN ALEXANDROVICI, anul naşterii 1935, originar şi locuitor al satului Andruşul de sus, raionul Cahul, RSSM, fără de partid, din ţărani mijlocaşi, studii primare, colhoznic, fără antecedente penale.
MIRON M.A. a fost condamnat pentru faptul, că în februarie 1952, în apartamentul cetăţenei ARTENII M. I. din satul Andruşul Nou, a întocmit o foaie volantă cu caracter antisovietic, în care îşi exprima nemulţămirea faţă de politica fiscală a statului sovietic, precum şi clevetea la adresa conducătorului poporului sovietic, lipind-o mai apoi pe gardul şcolii.
Vinovăţia lui MIRON M. A. se confirmă prin probe materiale (p.d. 123), actul expertizei grafice (p.d. 120-122), depoziţiile martorilor: ARTENII M.I., TURUCEANU F.I. şi RACOVIŢA E.N. (p.d. 147-149), precum şi mărturisirile inculpatului (p.d. 146-147).
Astfel, urmează de recunoscut, că MIRON M. A. a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU corect.
Totodată, având în vedere, că MIRON M. A. provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, iar în momentul săvârşirii infracţiunii era minor, precum şi recunoaşterea de către acesta a vinei sale, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Încheierea Colegiul judiciar pe probleme penale al Judecătoriei Supreme a URSS din 20 februarie 1954 referitor la MIRON MARIN ALEXANDROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie" – a-l pune în libertate.
Procurorul General al URSS
Consilier juridic de stat în exerciţiu (R.RUDENCO)
F. 3 085, inv.1, d. 783, f. 111-112.

Documentul 25
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Cantareli
Ioana Olimpievna
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 a fost condamnată pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac, raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS, găgăuză, din ţărani săraci, puţin ştiutoare de carte, căsătorită, până la arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de încăperi în şcoală.
CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul că, fiind ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului sovietic şi răspândea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic, clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.
Având în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni din America, Turcia şi Spania şi răspândea zvonuri privind izbucnirea războiului cu ţările capitaliste şi înfrângerea Statului sovietic în acest război.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: VASILIU G.F., CARAGHEAUR S. P., CIABANU A. N. (procesul – verbal al şedinţei de judecată p.d. 129 verso 131).
Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.
Totodată, având în vedere că, CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la careva urmări grave, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951 referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3 085, inv.1, d.783, f. 113-114.

Documentul 26
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Plămădeala
Gheorghii Panfilovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 şi art. 54-11 ale CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi,
PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul Bulboaca, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 până în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte n-a participat, până la arestare locuia la locul de origine.
PLAMADEALĂ a fost condamnat pentru faptul că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII V.V., SCLIFOS R. E., CIORBA G. I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie a inculpatului PLAMADEALA (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 212-213).
Astfel, urmează de recunoscut că PLAMADEALĂ a fost tras la răspundere penală şi condamnat de judecată pentru activitate antisovietică corect.
Totodată, având în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia, regretând crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950 referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3 085, inv.1, d.783, f.119-120.

Documentul 27
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Dranca
Alexandr Ivanovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi art. 69-1 alin. 2 ale CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, 5 ani de interdicţie de drepturi şi lipsirea de medalia „Pentru victorie asupra Germaniei",
DRANCA ALEXANDR IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte, fără de partid, căsătorit, din ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică.
DRANCA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului şi guvernului sovietic, discreditarea puterii sovietice, clevetea orânduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României burgheze, răspândea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.
Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor: DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262,263,264,265,266,108,109).
Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost tras la răspundere penală şi condamnat pentru activitate antisovietică corect.
Totodată, având în vedere, că DRANCA provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia „Pentru victorie asupra Germaniei", are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%, precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd careva urmări, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951 referitor la DRANCA ALEXANDR IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3 085, inv.1, d.783, f. 128-129.

Documentul 28
SECRET
COLEGIULUI JUDICIAR PE PROBLEME PENALE AL
TRANSPORTULUI FEROVIAR AL JUDECĂTORIEI SUPREME A URSS
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
Pe dosarul lui Dorojan
Fiodor Constantinovici
Prin sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 21 mai 1949 a fost condamnat pe art. 54-1 „b" şi art. 54-10 alin.1 ale CP al RSSU la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii personale,
DOROJAN FIODOR CONSTANTINOVICI, anul naşterii 1916, originar din satul Limanscoie, raionul Reni, regiunea Ismail, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani săraci, muncitor, neştiutor de carte, fără de partid, familist, până la arestare a lucrat ca muncitor la staţia Reni-Nalivnaia a căilor ferate Chişinău.
DOROJAN a fost condamnat pentru faptul că, aflându-se în perioada Războiului pentru Apărarea Patriei în armata sovietică, în vara anului 1941, fiind în prizonierat la duşman, şi-a trădat Patria acceptând serviciul în batalionul de pază 18 al armatei române.
Din 1941 până în 1944 a făcut serviciul pe teritoriul ocupat al URSS, păzind obiecte militare ale armatei româno-germane, participând la capturarea partizanilor.
Întorcându-se după capitularea României în satul Limanscoie şi lucrând la staţia Reni, făcea printre muncitori agitaţie antisovietică cu caracter defetist, îşi permitea declaraţii ofensatoare la adresa conducătorilor Guvernului sovietic.
Fiind interogat în şedinţa de judecată, DOROJAN şi-a recunoscut vinovăţia parţial, în partea că în anii 1941-1944 a făcut serviciul în batalionul românesc de pază 18 pentru luptă cu bolşevicii şi comuniştii în grad de efreitor.
De două ori a participat la capturarea paraşutiştilor sovietici, păzea şi escorta prizonierii militari sovietici, referitor la desfăşurarea agitaţiei antisovietice DOROJAN nu şi-a recunoscut vinovăţia (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 205 verso-206), însă acest lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor : GRABOVSCHII M. M.(p.d. 206), MAIMULEAC E. M. (p.d. 207), STROIA M. I. (p.d. 207 verso), PANCA G. A. (p.d. 208) şi CASAIUC V. I. (p.d. 208 verso-209).
Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare vinovăţia lui DOROJAN în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 54-1 „b" şi art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi el a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că DOROJAN provine din ţărani săraci, este muncitor, neştiutor de carte, familist, nu are antecedente penale, precum şi faptul că pedeapsa stabilită de judecată de 25 ani de LCM este prea dură, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 21 mai 1949 referitor la DOROJAN FIODOR CONSTANTINOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul General al RSSM
Consilier juridic de stat în funcţiune (R. RUDENCO)
F. 3 085, inv.1, d.783, f. 144-145. footer