Revista Art-emis
70 de ani de la deportările sovietice din Basarabia şi Bucovina (3) PDF Imprimare Email
Alexandru Moraru, Chişinău   
Miercuri, 17 August 2011 19:29
Moraru Alexandru
Documente de arhivă extrase din volumul „Basarabia antisovietică"

Documentul 15
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Fricauţan
Andrei Panteleimonovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 9 aprilie 1948 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,
FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI- anul naşterii 1897, originar şi locuitor al satului Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, din ţărani, moldovan, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, muncitor.
FRICAUŢAN a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul ocupat în satul Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, sistematic făcea agitaţie antisovietică printre populaţie, cânta cântece antisovietice, clevetea Uniunea Sovietică, lăuda puterea militară a fostei Germanii fasciste, clevetea Guvernul Sovietic.
Acest fapt se confirmă prin depoziţiile martorilor: GHEIDEU S.V., TALTU E.G. şi CIOCAN I.I. Astfel, urmează de menţionat, că FRICAUŢAN a fost condamnat corect. Totodată, având în vedere, că agitaţia antisovietică desfăşurată de el în anii 1941-1942 nu a dus la careva urmări grave, că FRICAUŢAN este muncitor şi în perioada activităţii în cadrul transportului feroviar din 1944 până în 1948 declaraţii antisovietice din partea lui nu s-u sesizat, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 9 aprilie 1948 referitor la FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM fără interdicţie de drepturi.
În legătură cu ispăşirea termenului pedepsei a-l pune pe FRICAUŢAN în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3, (A. KAZANIR).
F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 54-55.

Documentul 16
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe dosarul lui Oloieru Vladimir Ananievici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 16 februarie 1952, a fost condamnat pe art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM, 5 ani de interdicţie de drepturi şi 5 ani de deportare din RSSU şi RSSM după ispăşirea pedepsei,
OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI - anul naşterii 1921, originar din satul Aslaşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, ştiutor de carte, cetăţean al URSS, căsătorit, a făcut serviciul militar în Armata sovietică. Până la arestare locuia în satul Voroşilovca, raionul Bălţi, RSSM şi lucra în colhozul în numele lui Hruşciov.
OLOIERU a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său în satul Voroşilovca sistematic făcea agitaţie antisovietică. Astfel, în septembrie, octombrie şi decembrie 1950 şi aprilie, octombrie 1951, în prezenţa martorilor: GÎSCA, CUŞNIR, BARANOVSCHII şi alţii, clevetea sistemul colhoznic, politica de pace a URSS, lăuda statele capitaliste, exprima idei defetiste referitor la Uniunea Sovietică.
Pe lângă aceasta, în anii 1949, 1950 şi 1951 a ameninţat cu moartea activul sătesc: CUŞNIR şi BARANOVSCHII. Aceste fapte se confirmă prin depoziţiile martorilor: GÎSCA O.D., BOTNARI S.M., CUŞNIR I.P. (p.d. 309-312). Astfel, urmează de menţionat, că OLOIERU a fost condamnat de judecată corect.
Totodată, având în vedere, că OLOIERU provine din ţărani mijlocaşi, din aprilie 1944 până în aprilie 1946 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada aflării în lagăr nu a încălcat regimul, normele de producere le îndeplineşte cu 115-120%, că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 16 februarie 1952 referitor la OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 6 ani de LCM, de exclus deportarea după ispăşirea pedepsei.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3, (A.KAZANIR)
F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 64-65.

Documentul 17
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Gobjilă
Ivan Fiodorovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 5 septembrie 1950, a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi.
GOBJILĂ IVAN FIODOROVICI - anul naşterii 1899, originar şi locuitor al satului Dumbroviţa, raionul Chişcăreni, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, neştiutor de carte, fără de partid, căsătorit, fără antecedente penale, colhoznic.
GOBJILĂ a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1949 şi 1950 făcea agitaţie antisovietică, clevetea colhozurile, pe unul din conducătorii partidului şi guvernului şi lăuda ţările capitaliste Anglia şi America.
Infracţiunea săvârşită de a fost confirmată în cadrul anchetei prealabile, precum şi a celei judiciare, prin depoziţiile martorilor: POBEREJNIUK E.S., POSTORONCO S.G., TURUTA M.F., BALAN S.G., LUNGU I.C. şi alţii (procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 103-105).
Astfel, urmează de menţionat, că GOBJILĂ a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că GOBJILĂ provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, neştiutor de carte, nu are antecedente penale, a recunoscut infracţiunea comisă, care nu a dus la careva urmări grave, că judecata i-a stabilit o pedeapsă prea dură, conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 5 septembrie 1950 referitor la GOBJILĂ IVAN FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 "Despre amnistie" - a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3, (A.KAZANIR)
F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 70-71.

Documentul 18
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Rusu
Vasilii Vasilievici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 7 mai 1953, a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,RUSU VASILII VASILIEVICI - anul naşterii 1934, originar din satul Ciuciuleni, raionul Străşeni, RSSM, moldovean, din ţărani culaci, părinţii au decedat în anii 1934-1935, colhoznic, până la arestare a lucrat ca tractorist.
Rusu a fost condamnat pentru faptul, că în luna martie a anului 1953, în zilele de doliu, în legătură cu decesul conducătorului Guvernului, în anturajul său, şi-a permis manifestări antisovietice, se bucura de decesul conducătorului poporului sovietic, exprimându-se cu cuvinte necenzurate.
Acest fapt se confirmă prin depoziţiile martorilor: COVSMAN, VASILIŢU, CEBOTARI şi FOLTEA. Astfel, urmează de recunoscut, că RUSU a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin. 1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că RUSU este încă tânăr, a fost educat fără părinţi, este colhoznic, iar manifestările lui antisovietice nu aveau un caracter sistematic, consider pedeapsa stabilită lui prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 7 mai 1953 referitor la RUSU VASILII VASILIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 "Despre amnistie" - a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3,
(A. KAZANIR)
(B. . F. 3 085, inv. 1, d. 783, f. 82-83.

Documentul 19
"APROB" "SANCŢIONAT"
MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI
GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT (MORDOVEŢ) (OSIPOV)
20 iunie 1953 22 iunie 1953
Î N C H E I E R E
8 iunie 1953 or. Bălţi, RSSM
Eu, anchetatorul penal al Serviciului Direcţiei MAI din regiunea Bălţi, căpitanul KRASIN, examinând dosarul de arhivă nr.-0432666 privind acuzarea lui KIRILOV, dosarul de arhivă nr.II-1623 privind acuzarea lui KIRILOV I.G., KIRILOV T.G. şi alţii şi dosarul privind deportarea nr. 5565 (arh. Nr. 322288) a familiei lui KIRILOV G.E.,
A M S T A B I L I T :
La 19 mai 1944 de către fostul UO NKGB al RSSM din Bălţi a fost arestat şi tras la răspundere penală pe art. 54-1"a" al CP al RSSU –
KIRILOV Grigorii Eremeevici, anul naşterii 1898, originar şi locuitor al satului Mîndreşti, raionul Chişcareni, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, fără de partid, studii 4 clase, căsătorit.
În baza mărturiilor lui personale şi depoziţiilor martorilor, KIRILOV G.E. la 01.04. 1944 a fost condamnat pe art. 54-1"a" al CP al RSSU pentru faptul, că el, în august 1944 a fost recrutat de către jandarmeria română în calitate de agent şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici (p.d. 24).
La interogatoriile iniţiale KIRILOV a declarat, că fiind arestat în august 1941 a depus un acord scris privind colaborarea cu jandarmeria română şi a denunţat autorităţilor ocupanţilor pe consătenii săi – trei comsomolişti – MOISEI Elizaveta Antipovna, JIGHEU Ana Ivanovna şi BOGHEU Varvara Procopievna şi pe doi activişti sovietici – MELNICIUC Achim şi BARANOVSCHII Vasilii, care au fost arestaţi de către jandarmeria română (p.d. 14, 15, 17-20, 21-23, 25-27).
În interogatoriile ulterioare KIRILOV a renunţat la aceste depoziţii şi a declarat, că legături cu jandarmeria română nu a avut, iar în interogatoriile iniţiale a bârfit asupra sa (p.d. 29,30).
Din depoziţiile martorilor BRAŞOVAN I.V., STRATAN I.P. şi NASTAS E.A., aflate în dosar, se vede, că KIRILOV în perioada ocupaţiei româno-germane susţinea legături cu şeful de post al jandarmeriei române, însă,martorii nu cunosc care era natura acestor relaţii. De exemplu, martorul BRAŞOVAN I.V. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat, că KIRILOV mergea la jandarmeria română de obicei dimineaţa, o dată în săptămână, dar ce făcea acolo nu ştie (p.d. 37). Martorul STRATAN I.P. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat: „dacă se ducea la şeful de post al jandarmeriei nu ştiu. Dar am văzut odată... în ianuarie 1943, aproximativ pe la ora 11, din casa lui KIRILOV a ieşit şeful de post al satului Mîndreşti, cât timp a stat în casă şi ce a făcut acolo nu ştiu" (p.d. 39).
Martorul NASTAS E.A. în interogatoriul din 23 iunie 1944 referitor la chestiunea dată a declarat: „prin iulie şi septembrie 1943, adică 2 ori, eu am văzut, cum KIRILOV intra la şeful de post, ce făcea acolo nu ştiu. Pe lângă aceasta, în iulie 1943 eu am văzut, cum KIRILOV stătea lângă locuinţa şefului de post." În interogatoriul din 26 decembrie 1944, acelaşi martor a declarat, că şeful de post când s-a întâlnit cu KIRILOV lângă locuinţa sa, i-a propus, KIRILOV fiind croitor, să-i recoase mantaua (p.d. 42, 66).
La interogatoriul din 4 august 1944, precum şi la confruntarea cu martorul NASTAS E.A., KIRILOV totalmente nega legăturile sale cu jandarmeria română şi nu a confirmat depoziţiile martorilor indicaţi (p.d. 30, 43).
Alte probe pe această chestiune în dosar nu sunt. Interogate în calitate de martori, MOISEI E.A., JIGHEU A.I. şi BOGHEU V. P., care conform mărturiilor lui KIRILOV au fost arestate de jandarmeria română la denunţul său, la interogatoriu au declarat, că în anul 1941 ele, ca activiste sovietice şi comsomoliste au fost arestate de jandarmeria română, dar nu la denunţul lui KIRILOV, ci la denunţul lui BOGONOS Ivan Andreevici şi POPA Stepan Mihailovici (p.d. 31, 32, 35).
Deoarece apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei române nu a fost demonstrată de anchetă, acuzaţia înaintată lui pe art. 54-1 „a" al CP al RSSU a fost suspendată şi KIRILOV, în baza materialelor dosarului a fost acuzat pe art. 5-33 al CP al RSSU, care constă în faptul, că el, lucrând în anii 1940-1941 ca preşedinte al sovietului sătesc din Mîndreşti, a stabilit legături cu culacii şi-i ascundea de la deportare în raioanele îndepărtate ale URSS, precum şi zădărnicea activităţile desfăşurate de Puterea sovietică (p.d. 33-34, 58, 59, 62, 64, 70). La 19 mai 1945 la Şedinţa Specială pe lângă fostul NKVD al URSS, KIRILOV a fost condamnat pe art. 7-35 al CP al RFSSR la deportare în regiunea Aktiubinsk pe un termen de 5 ani, ca element social periculos, unde şi-a ispăşit pedeapsa până în mai 1949. După acuzarea lui KIRILOV, familia lui – soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna, anul naşterii 1897, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, anul naşterii 1931, fiul KIRILOV Timofei Grigorievici, anul naşterii 1933 şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna, anul naşterii 1939, la 6 iulie 1949, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, în baza încheierii fostului MSS al RSSM din 21 mai 1949, a fost deportată în RASS Buriată. Încheierea respectivă a fost pronunţată fără luarea în consideraţie a materialelor dosarului penal de arhivă nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E.. În încheiere se spune, că KIRILOV G.E. în anul 1941-1944 era agent al jandarmeriei române şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici, pe când acest fapt nu a fost demonstrat de anchetă. Mai sus se menţionează că KIRILOV a fost condamnat pe art. 7-35 al CP al RFSSR, materialele pentru deportarea familiei lui KIRILOV au fost pregătite şi prezentate fostului MSS al RSSM de fostul RO al MSS din Chişcareni. În baza acestor date, Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS a pronunţat hotărârea (procesul-verbal nr.65 din 30 noiembrie 1949) privind deportarea familiei lui KIRILOV în RASS Buriată, membri ai familiei unui colaboraţionist (vezi dosar nr. 322288 p.d. 8, 13, 14). Doi fii ai lui KIRILOV – KIRILOV Ivan şi KIRILOV Timofei, aflându-se în deportare, în august 1949 au evadat, dar au fost reţinuţi şi traşi de către MAI al RASS Buriată la răspundere penală, iar la 16 decembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS au fost condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 26.11.1943 la câte 20 de ani de muncă silnică fiecare (proces-verbal nr. 63, dosar nr. 11-1623 p.d. 121, 122).
La 24 august 1951 condamnatul KIRILOV Timofei Grigorievici s-a adresat la MAI al URSS cu o petiţie, în care roagă reexaminarea cazului său şi cazului de deportare a rudelor.
În legătură cu petiţia parvenită a lui KIRILOV T.G., Secretariatul Şedinţei Speciale pe lângă MSS al URSS , sub nr. 30/9944 din 15 decembrie 1952 a returnat cazul la MSS al RSSM pentru reexaminare şi stabilirea corectitudinii deportării familiei lui KIRILOV G.E. (vezi dosar nr. 11-1623 p.d. 145, 146).
În procesul anchetării suplimentare, apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei române nu s-a confirmat. Înscrierile în încheierea de condamnare şi încheierea de deportare au fost efectuate incorect – fără a se lua în consideraţie materialele dosarului nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E., în legătură cu acest fapt familia lui KIRILOV a fost deportată ca familia unui colaboraţionist, de asemenea, incorect.
După ispăşirea pedepsei KIRILOV s-a întors la locul anterior de trai, de unde la 31 octombrie 1952 din sancţiunea procurorului regiunii Bălţi a fost escortat la locul de deportare a familiei sale în RASS Buriată. Deportarea lui, conform materialelor indicate, de asemenea, nu a fost documentată corect (vezi dosar nr. 322288 p.d. 21, 22 şi dosar nr. 4 p.d. 1).
În baza celor expuse şi având în vedere, că KIRILOV a fost condamnat ca element social periculos şi familia lui nu urma a fi deportată,
C O N S I D E R :
A face un demers către Şedinţa Specială pe lângă MAI al URSS :
1. Pentru anularea hotărârii Şedinţei Speciale pe lângă fostul MSS al URSS din 30 noiembrie 1949 (proces-verbal nr. 65-a) privind deportarea familiei lui KIRILOV G.E. - soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, fiul KIRILOV Timofei Grigorievici, şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna.
2. Pentru reexaminarea dosarului de arhivă nr. 11-1623 privind condamnarea lui KIRILOV Ivan Grigorievici şi KIRILOV Timofei Grigorievici şi anularea referitor la ei a hotărârii Şedinţei Speciale pe lângă MAI al URSS din 16 decembrie 1949, care pentru evadare din locul deportării au fost condamnaţi la câte 20 de ani de muncă silnică fiecare.
3. Pentru anularea restricţiilor de deportare lui KIRILOV Grigorii Eremeevici în legătură cu ispăşirea termenului de deportare.

Anchetatorul penal al Serviciului
Direcţiei MAI din regiunea Bălţi
Căpitanul, (KRASIN)
De acord: Şeful Serviciului Direcţiei MAI
din regiunea Bălţi
locotenent-colonelul, (PANKEVICI)
Şeful Direcţiei MAI
din regiunea Bălţi
locotenent-colonelul, (KORCIOMKIN)
F. 3 085, inv.1, d.704, f. 34-37.

Documentul 20
"APROB" "SANCŢIONAT"
VICE-MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL ADJUNCT PE PROBLEME
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI SPECIALE AL RSSM
GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR SUPERIOR
(KULIK) (KIZIKOV)
8 iunie 1954 9 iunie 1954
Î N C H E I E R E
8 iunie 1954 or. Chişinău, RSSM
Eu, colaboratorul MAI al RSSM, locotenentul ZEMLEANSCHII, examinând cererea deportatei VRABII Vera Ivanovna, anul naşterii 1932, adresată Sovietului de Miniştri al URSS, materialele duplicatului dosarului privind deportarea nr. 2588 şi materialele dosarului personal nr. 1595 al deportatei,
A M S T A B I L I T :
VRABII – SEMENOVICI V. I. roagă să fie eliberată de deportare motivând prin faptul că toată viaţa sa conştientă ea a îndeplinit conştiincios datoria cetăţeanului sovietic.
Din materialele aflate în dosar se vede, că VRABII V. I. împreună cu tatăl său – VRABII Ivan Ivanovici, anul naşterii 1899, şi mama – Vrabii Maria Nicolaievna, anul naşterii 1901, a fost evacuată la 6 iulie 1949 şi condamnată la 17 mai 1950 la Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Tiumeni, ca membru al familiei unui colaboraţionist.
Aflându-se în deportare, VRABII V. I. a finisat studiile medii şi a intrat la învăţătură la Institutul prin corespondenţă de limbi străine din Moscova. Din ianuarie 1952 VRABII V. I. lucrează bibliotecară în şcoala de 7 ani din Işimsk, faţă de lucru are o atitudine conştiincioasă, permanent îndeplineşte însărcinările obşteşti. Pe parcursul a doi ani VRABII era agitator pe sector, membru al ULCTM din anul 1947 (p.d. 64).
În noiembrie 1953 VRABII V.I. s-a căsătorit cu cetăţeanul SEMENOVICI Mihail Andreevici.
SEMENOVICI M.A. este membru al PCUS, din 1942 până în 1950 a făcut serviciul militar în Armata sovietică.
De materiale compromiţătoare asupra lui VRABIE – SEMENOVICI V.I. SR a MAI din Işimsk nu dispune.
Având în vedere că SEMENOVICI V.I. (numele de domnişoară – VRABII) în timpul aflării în deportare desfăşura activitate obştească, s-a prezentat din partea pozitivă şi în prezent, după căsătorie, locuieşte aparte de părinţi,
C O N S I D E R :
A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui SEMENOVICI (VRABII) Vera Ivanovna
Colaboratorul MAI al RSSM
Locotenentul (ZEMLEANSCHII)
De acord: Şeful Serviciului Special 1
al MAI al RSSM
locotenent-colonelul (BATIŞCEV)
F. 3 085, inv.1, d.785, f. 8 – 9.

Documentul 21
„APROB" „SANCŢIONAT"
VICE-MINISTRU AL AFACERILOR PROCURORUL RSS MOLDOVENEŞTI
INTERNE AL RSS MOLDOVENEŞTI
GENERALUL-MAIOR CONSILIERUL JUDICIAR DE STAT
(KULIK) (KAZANIR)
17 iunie 1954 15 iunie 1954
Î N C H E I E R E
14 iunie 1954 or. Chişinău, RSSM
Eu, împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM, căpitanul KOROTKOV, examinând cererea şi dosarul privind deportarea nr. 3242 pe MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870,
A M S T A B I L I T :
În anul 1949 din satul Cerepcovo, raionul Vertiujeni, RSSM, au fost evacuaţi şi la 11 februarie 1950 la Şedinţa Specială pe lângă MSS al URSS au fost condamnaţi la deportare în regiunea Amur – MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884, şi nepotul lor MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, unde locuiesc până în prezent. Drept temei pentru deportare au servit datele privind faptul, că fiul lor, împreună cu care locuiau şi de care depindeau material, MATCOVSCHII Ivan Zaharovici, în anul 1945 la Şedinţa Specială pe lângă NKVD al URSS a fost condamnat pe art. 54-6 al CP al RSSU la 7 ani de detenţie, iar al doilea fiu MATCOVSCHII Pavel Zaharovici, anul naşterii 1914, locuind pe teritoriul temporar ocupat, în anul 1942 a absolvit şcoala de contraspionaj din Bucureşti, iar ulterior a fost trimis ca agent civil al poliţiei militare în armata 3 românească, care în acea perioadă se găsea pe frontul româno-sovietic, fapt pentru care în anul 1946 a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI al RSSM pe art. 54-1"a" la 10 ani de detenţie. Ambii la momentul dat îşi ispăşesc pedepsele. În urma controlului efectuat s-a stabilit că MATCOVSCHII Z.G., soţia acestuia MATCOVSCHII M.P. şi nepotul MATCOVSCHII I.M. din anul 1950 se află în casa invalizilor la întreţinerea deplină a statului şi nu sunt apţi de muncă. În martie 1954 pe încheierea Serviciului special 1 al MAI al RSSM şi sancţiunea procurorului RSSM s-a făcut un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, deoarece a fost deportat minor, iar referitor la MATCOVSCHII Z.G. şi soţia acestuia MATCOVSCHII M.P., în legătură cu inexistenţa rudelor, care ar putea să-i întreţină, restricţiile rămân în vigoare.
Totodată, conform informaţiei SR a MAI din Scovorodinsc, regiunea Amur, în Moldova locuieşte fiica lui MATCOVSCHII – FLOREA Sofia Zaharovna, stabilită în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti, lucrează în colhoz colhoznică de rând, materiale compromiţătoare asupra ei nu sunt. Ea şi-a exprimat dorinţa să-şi ia părinţii la întreţinere, fapt despre care a depus o cerere scrisă la SRM a MAI al RSSM.
Având în vedere, că la locul de deportare familia MATCOVSCHII se află la întreţinerea deplină a statului, pe când fiica FLOREA S.Z. doreşte să-i întreţină,
C O N S I D E R :
A face un demers către MAI al URSS şi procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884, şi nepotului MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, cu permisiunea de a pleca la fiica FLOREA S.Z.
Împuternicitul executiv superior
al MAI al RSSM
căpitanul (KOROTKOV)
De acord:
Şeful Serviciului 1
al MAI al RSSM
locotenent-colonelul (BATIŞCEV)
F. 3 085, inv.1, d.785, f. 22 – 23. footer