Revista Art-emis
70 de ani de la deportările sovietice din Basarabia şi Bucovina (1) PDF Imprimare Email
Alexandru Moraru, Chişinău   
Luni, 01 August 2011 20:25
Basarabia antisovietica - Alexandru MoraruÎncepând cu această ediţie, vom publica o serie de documente de arhivă, puse la dispoziţia revistei noastre de istoricul Alexandru Moraru, din Republica Moldova. Documentele, care demonstrează tratamentul aplicat românilor de dincolo de Prut, de către autorităţile sovietice, în anii de după încheierea celui de-al doilea Război Mondial pot fi găsite în volumul „Basarabia antisovietică", apărut la Iaşi în anul 2099. Redacţia revistei ART-EMIS mulţumeşte domnului Alexandru Moraru pentru amabilitatea Domniei Sale.

Documente de arhivă extrase din volumul „Basarabia antisovietică"


D O C U M E N T E

Documentul 1
SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
RECURS (în ordinea supravegherii)

La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe dosarul lui Guzgan Grigorii Fiodorovici. Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 august 1952 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi art.69-I alin. I ale CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, GUZGAN GRIGORII FIODOROVICI, anul naşterii 1906, originar şi locuitor al satului Bolişie Asnaşanî, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, studii – 3 clase, colhoznic, căsătorit, în anii 1935 – 1937 a făcut parte din partidul cuzist.
GUZGAN G.F. a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1947 – 1950 făcea agitaţie antisovietică în rândul locuitorilor din satul Bolişie Asnaşanî. În anul 1947 în incinta sovietului sătesc a spart bustul fondatorului PCUS şi Statului sovietic, răspândea calomnii defăimătoare la adresa U.R.S.S., a ameninţat cu răfuială pe preşedintele sovietului sătesc Ţurcan Sofia şi pe preşedintele colhozului Barbaroş în legătură cu activitatea lor în sat.

Infracţiunea comisă de GUZGAN a fost denunţată prin depoziţiile martorilor: TENER I. A., RUSSU S. G., CIOFU L. I., SÎRBUŞCA A. I., ŢURCAN S. I. şi BARABOŞ V. I. (p. d. 212-216). Astfel, GUZGAN a fost recunoscut vinovat conform art. 54-10 alin.1 al CP al R.S.S.U. şi a fost condamnat corect. Totodată, având în vedere, că GUZGAN provine din ţărani mijlocaşi, iar infracţiunea săvârşită n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome, ROG: Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 20 august 1952 referitor la GUZGAN GRIGORII FIODOROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie" - a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3085, inv.1, d.783, f. 2.

Documentul 2

SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
RECURS (în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme a R.S.S.M. pe dosarul lui Balţatu Gheorghii Semionovici. Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 8 mai 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, BALŢATU GHEORGHII SEMIONOVICI, anul naşterii 1891, originar din satul Peleneia, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, fără de partid, provine din familia unui slujitor de cult, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare a locuit în oraşul Bălţi, R.S.S.M., nu lucra.
BALŢATU a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1950 - 1953 în anturajul său făcea agitaţie antisovietică, clevetea în adresa unuia din conducătorii partidului şi Guvernului sovietic, clevetea realitatea sovietică şi orânduiala colhoznică.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor : BÎRSAN Emil Ivanovici (p. d. 47-48), GORBUŞINA Anna Vasilievna (p. d. 48-49), FIODOROV Alexandr Fiodorovici (p. d. 48-49).
Astfel, urmează de recunoscut că BALŢATU a comis infracţiunea prevăzută în art. 45-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că BALŢATU este de vârstă înaintată şi agitaţia antisovietică desfăşurată de el n-a dus la urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 8 mai 1953 referitor la BALŢATU GHEORGHII SEMIONOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie" – a-l pune în libertate.
Procurorul R.S.S. Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3 085, inv.1, d.783, f. 3.

Documentul 3

SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A R.S.S.M.
RECURS
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a R.S.S.M. pe dosarul lui Roşco Iţhoc Gheţelevici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 aprilie 1953 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU, cu aplicarea Decretului din 26 mai 1947 „Despre abolirea pedepsei cu moartea" la 25 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea averii,
ROŞCO IŢHOC GHEŢELEVICI, anul naşterii 1903, originar şi locuitor al oraşului Chişinău, cetăţean al URSS, evreu, fără de partid, slujbaş, studii – 6 clase, căsătorit, n-a făcut serviciul militar în Armata sovietică, până la arestare a lucrat ca lăcătuş-mecanic la Combinatul de prelucrare a lemnului din Chişinău „Moldglavlesosbît".
ROŞCO I. G. a fost declarat de judecată vinovat pentru faptul că din convingeri naţionaliste în 1928 a devenit membru al organizaţiei sioniste naţional-burgheze „Mercaz", iar în 1932 a trecut în partidul evreiesc fascist al „sioniştilor – revizioniştilor".
Locuind în oraşul Chişinău, ROŞCO în anturajul său făcea agitaţie antisovietică naţionalistă, clevetea referitor la politica naţională a Statului sovietic, situaţia materială a muncitorilor în Uniunea Sovietică, aducea laude modului de viaţă american, produselor din străinătate, ponegrea mărfurile sovietice.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor : AVERBUH I.S., GOLDŞTEIN E.O., ERLIH A.Z., precum şi mărturia parţială a inculpatului ROŞCO (procesul-verbal al şedinţei judiciare p. d. 107-105-106).
Astfel, urmează de recunoscut, că ROŞCO a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.2 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect, dar pedeapsa stabilită de judecată e prea dură.
Având în vedere, că ROŞCO este muncitor, iar infracţiunea săvârşită de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 aprilie 1953 referitor la ROŞCO IŢHOC GHEŢELEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 10 ani de LCM. În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3085, inv.1, d.783, f. 5-6.

Documentul 4

SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a R.S.S.M. pe dosarul lui Carajeleasco Ivan Dmitrievici

Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 6 august 1946 a fost condamnat pe art.54-3 al CP al RSSU cu sancţiunea art. 54-2 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, cu confiscarea întregii averi,
CARAJELEASCO IVAN DMITRIEVICI, anul naşterii 1911, originar din satul Cemleioi, raionul Taratinsc, regiunea Ismail, din ţărani săraci, bulgar, puţin ştiutor de carte, fără de partid, cetăţean al URSS, până la arestare a lucrat ca preşedinte al sovietului sătesc în s. Constantinovca, raionul Căinari.
CARAJELEASCO a fost condamnat pentru faptul, că locuind pe teritoriul Moldovei temporar ocupat de duşman din martie până în august 1944 a fost translator într-o unitate militară germană. A participat la confiscarea produselor agricole de la populaţie pentru armata de ocupaţie. Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor : DRAGHIEVA P.I., VOLCOVA G.D., KOVALENKO A.I. şi alţii (procesul-verbal al şedinţei de judecată p. d. 94, 95, 96, 97).
Astfel, urmează de recunoscut, că CARAJELEASCO a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-3 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că provine din ţărani săraci, activitatea lui de colaboraţionist a durat 6 luni şi n-a dus la careva urmări grave, precum şi faptul, că în perioada ispăşirii pedepsei în lagăre lucrează conştiincios, pentru înalţi indici de producţie are un şir de mulţumiri din partea administraţiei lagărului, consider pedeapsa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 6 august 1946 referitor la CARAJELEASCO IVAN DMITRIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie" – a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F. 3085, inv.1, d.783, f. 9.

Documentul 5

SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe dosarul lui Costiuc Ivan Arsentievici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 23 aprilie 1952 pe cumulul infracţiunilor săvârşite a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 şi 69-1 alin.1 al CP ale RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi,
COSTIUC IVAN ARSENTIEVICI - anul naşterii 1914, originar din satul Sadoclia, raionul Romanovsc, RSSM, moldovean, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, căsătorit, cetăţean al URSS, până la arestare lucra ca dezinfector la spitalul din Sadoclia.
COSTIUC a fost condamnat pentru faptul, că în anii 1949-1952 în anturajul său făcea agitaţie antisovietică, clevetea orânduiala colhoznică şi condiţiile de viaţă ale oamenilor muncii, discredita pe unul din conducătorii Partidului şi Guvernului sovietic, răspândea zvonuri provocatoare privind inevitabilitatea războiului şi înfrîngerii URSS, ameninţa activul colhozului cu răfuială.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: BONDAREV T.M., CIMPOIEŞ F.I., GARABA F.A. şi alţii, precum şi prin recunoaşterea parţială a inculpatului (procesul-verbal al şedinţei de judecată p. d. 205-210).
Astfel, urmează de recunoscut, că COSTIUC a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1şi 69-1 alin.1 ale CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că COSTIUC provine din ţărani mijlocaşi, are 3 copii minori, precum şi faptul, că infracţiunea comisă de el n-a dus la urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 23 aprilie 1952 referitor la COSTIUC IVAN ARSENTIEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 "Despre amnistie" - a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)
F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 10-11.

Documentul 6

SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM pe dosarul lui Martînov Evghenii Ivanovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 31 martie 1949 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 10 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, MARTÎNOV EVGHENII IVANOVICI - anul naşterii 1888, originar din oraşul Beloreţk, RSSA Başkiră, rus, studii medii, de profesie învăţător, până la arestare locuia în s. Şişcani, r-ul Cărpineni, RSSM, era întreţinut de fiu.
MARTÎNOV a fost condamnat pentru faptul, că în februarie 1948 a scris o scrisoare anonimă cu conţinut antisovietic în adresa Ministerului Afacerilor Externe al Uniunii RSS, în care clevetea orânduiala sovietică, politica externă a statului sovietic şi conducătorii partidului şi guvernului, lăudând orânduiala ţărilor capitaliste.
Acest lucru se confirmă prin probe materiale, actul expertizei grafice, recunoaşterea vinei de către MARTÎNOV în judecată (p. d. 57-58).
Astfel, urmează de recunoscut, că MARTÎNOV a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că are o vârstă înaintată (67 ani), că infracţiunea comisă de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 31 martie 1949 referitor la MARTÎNOV EVGHENII IVANOVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 "Despre amnistie" - a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A.KAZANIR)
F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 12-13.

Documentul 7

SECRET
PREZIDIUMULUI JUDECĂTORIEI SUPREME A RSSM
R E C U R S
(în ordinea supravegherii)
La sentinţa Judecătoriei Supreme
a RSSM pe dosarul lui Zaleskii Nicolai Alexandrovici
Prin sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 3 septembrie 1947 a fost condamnat pe art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU la 8 ani de detenţie în LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi, ZALESKII NICOLAI ALEXANDROVICI - anul naşterii 1902, originar din oraşul Demidov, regiunea Smolensk, rus, din muncitori, studii superioare, fără de partid, până la arestare lucra ca inginer şef în „Ukopinsoiuz"-ul din Bălţi.
ZALESKII a fost recunoscut de judecată vinovat de faptul, că în perioada anilor 1946-1947 a confecţionat peste 10 foi volante anonime, o parte din care aveau caracter antisovietic , în care clevetea condiţiile de trai în Moldova şi conducătorii partidului şi guvernului sovietic.
Acest lucru se confirmă prin probe materiale, actul expertizei grafice (p. d. 82), recunoaşterea vinei de către ZALESKII (p. d. 36-37, 73-74).
Astfel, urmează de recunoscut, că ZALESKII a comis infracţiunea prevăzută în art. 54-10 alin.1 al CP al RSSU şi a fost condamnat corect.
Totodată, având în vedere, că ZALESKII provine din muncitori, în timpul războiului civil s-a înrolat voluntar în Armata Roşie, în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei s-a aflat în blocada oraşului Leningrad, unde şi-a pierdut sănătatea, precum şi faptul, că infracţiunea comisă de el n-a dus la urmări grave, în baza celor expuse şi conducându-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti din 3 septembrie 1947 referitor la ZALESKII NICOLAI ALEXANDROVICI de modificat, pedeapsa de micşorat până la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 "Despre amnistie" - a-l pune în libertate.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR).
F. 3085, inv. 1, d. 783, f. 14-15

footer