Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
MarĹŁi, 26 Iulie 2011 21:58
Buzatu Gheorghe- Proba labirintului (1939-1989) -

În virtutea faptelor grave instantaneu declan?ate ?i îndeosebi a celor ce s-au succedat pe decenii întregi într-o perfect? cauzalitate, se poate aprecia f?r? reticen?? c? a survenit intrarea României în labirint. Probabil c? experimentul continu?, dar, pentru moment, accept?m c? pentru România proba labirintului a cuprins cel pu?in anii 1939-1989, incluzând a?adar integral epoca celei de-a doua conflagra?ii mondiale, a „R?zboiului Rece" ?i a unor regimuri sociale distincte (capitalist ?i comunist, separate de o minim? tranzi?ie prin 1944-1947). Dup? cum cititorul poate constata, noi avem în aten?ie cazul României, pe când - s-a afirmat dintru început - la 23 august 1939 nu numai ?ara noastr? ci lumea în ansamblu, prin voin?a lui Hitler ?i Stalin, beneficiari ai „în?elegerii" manifestate de liderii tuturor celorlalte Mari Puteri ale momentului, s-a aflat aruncat? în fl?c?rile celui mai groaznic r?zboi din istorie, din care au rezultat legic, am putea spune, „R?zboiul Rece" ?i, în prezent, cruciada planetar? împotriva terorismului. Nu credem c? ar fi decurs cumva vreun avantaj în urma faptului c? doar România, ci toate statele ?i na?iunile de pe mapamond au fost constrânse dup? 23 august 1939 s? exerseze proba labirintului. Dimpotriv?, faptul a fost în m?sur? s? agraveze parcurgerea traseului, exacerbându-i dificult??ile, ascu?ind contradic?iile ?i amânând peste m?sur? ie?irea din tunel. Acesta-i, în fond, motivul pentru care trebuie s? constat?m cu maxim? aten?ie dac?, dup? peste 70 de ani, am p?r?sit cu adev?rat Labirintul?

Fa?? cu complexit??ile extraordinare ?i interpret?rile exagerate, unele de-a dreptul aberante, ale problemei labirintului exersat? de România între 1939 ?i 1989, am socotit c? este cel mai nimerit s? l?s?m s? se pronun?e înse?i personajele-cheie care au fost implicate, într-o ordine cronologic? pe care, înainte de-a o socoti obligatorie, se dovede?te oricum fireasc?, dac? avem în vedere c? îng?duie cunoa?terea progresiv? a evenimentelor, desprinderea unora din altora ?i deznod?mântul ineluctabil. R?stimpul celor 50 de ani în aten?ie a constituit una din perioadele cele mai grele ale istoriei noastre, în care adeseori s-a pus în discu?ie îns??i existen?a statului ?i a na?iunii române! Este posibil, fire?te, s? fim contrazi?i, de?i, dintre atâtea m?rturii, nu putem ignora declara?ia lui I. V. Stalin f?cut? în mai 1945 liderului Iugoslaviei I. B. Tito în sensul c?, apreciat comparativ cu primul r?zboi mondial din 1914-1918, conflictul mondial în curs (1935-1945) oferea drept beligeran?ilor victorio?i o ?ans? nemaiîntâlnit?, astfel încât „acela care ocup? un teritoriu î?i impune ?i sistemul s?u social. Fiecare î?i impune sistemul s?u acolo unde ajung armatele sale. Altfel nici nu poate fi". Or, în acel moment (mai 1945), România, într-adev?r, dup? Pactul nefast Hitler-Stalin ?i r?zboiul o for?ase provizoriu spre o neutralitate imperfect? (1939-1940), apoi spre alian?? cu Germania nazist? (1940-1944) ?i spre R?zboiul din Est în tab?ra lui Adolf Hitler ?i contra Na?iunilor Unite (1941-1944), r?stimp în care, gra?ie lui Ion Antonescu, ?i-a p?strat independen?a ?i suveranitatea cu o integritate teritorial? înc?lcat? dup? 23 august 1944, a devenit instantaneu ?i a r?mas (1944-1958) un stat ocupat de URSS, situa?ie rezultat? din realit??i ?i consacrat? prin acte interna?ionale impuse de înving?torii din 1945, inclusiv SUA ?i Marea Britanie. Mai mult decât atât, situa?ia s-a agravat în urma acordurilor secrete încheiate între înving?torii de moment privind divizarea Europei est-centrale, inclusiv r?s?ritene, în „sfera de interese" (de genul „în?elegerii" W. Churchill – I. V. Stalin, Kremlin, 9-10 octombrie 1944), ceea ce în 1947 Tratatele de Pace impuse fo?tilor „sateli?i" ai Germaniei (România, Finlanda, Ungaria ?i Bulgaria) au recunoscut ca atare. Altfel spus, România a ajuns, sub limitele înse?i ale catastrofei, o ?ar? nu numai ocupat? dar ?i jefuit? cu tratat.

militari sovietici - germaniSitua?ia ?i evolu?ia de dup? 1944-1945 a Europei Est-Centrale - ?i nu numai - a fost determinat? în chip decisiv de realit??ile rezultate din conflagra?ia mondial? a anilor 1939-1945. Se poate afirma, f?r? nici re?inere, c? al doilea r?zboi mondial, prin consecin?ele sale ?i, deopotriv?, prin „realit??ile" pe care le-a impus în Europa, ?i în lume, a reprezentat f?r? nici o exagerare începutul ?i sfâr?itul tuturor relelor. „Opera" r?zboiului a fost des?vâr?it?, mai ales în 1944-1947, pe calea diploma?iei, sub paravanul unor demersuri ?i presiuni politico-militare ?i ideologice brutale. Evolu?iile sunt prea bine cunoscute, pentru c?, în perioada de referin??, I. V. Stalin ?i colaboratorii s?i apropia?i, în frunte cu V. M. Molotov, titularul Externelor de la Moscova, au smuls realmente partenerilor lor din Coali?ia Antifascist?, în primul rând Statelor Unite ale Americii ?i Marii Britanii, recunoa?teri decisive în ceea ce prive?te plasarea Europei Est-Centrale în „sfera de interese" a URSS pentru epoca postbelic?. Negocierile în acest sens, ini?iate de prin 1942-1943, au fost concretizate în 1944-1945 sau în 1946-1947, prin sistemul Tratatelor de Pace impuse în 1946-1947 fo?tilor sateli?i ai Germaniei naziste, în spe?? României, Ungariei, Bulgariei ?i Finlandei. Iar, acolo unde ?i atunci când, în epoc?, diploma?ia a e?uat, procesul a fost aprofundat de desf??ur?rile „r?zboiului rece", care a succedat nemijlocit ostilit??ilor „calde" dintre 1939 ?i 1945, ele separându-i complet ?i pentru multe decenii pe Marii Înving?tori din 1945: URSS - pe de o parte, SUA, Marea Britanie ?i sus?in?torii lor - pe de alt? parte. În iulie 1947 surveni, în context, refuzul statelor de sub domina?ia sovietic? (Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Albania ?i Finlanda) de-a accepta Planul Marshall, evenimentul consacrând „ruptura Europei". ?i aceasta nu era totul. Pentru c?, din anii r?zboiului mondial, serviciile secrete sovietice ?i organismul creat anume pentru declan?area ?i conducerea revolu?iei proletare mondiale, Cominternul (1919-1943), succedat de Cominform, s-au preg?tit pentru momentul în care for?ele armate ale URSS, respingându-i pe agresorii germani ori pe alia?ii lor, au trecut la „eliberarea" - în fapt, la ocuparea - ??rilor Europei Est-Centrale - Polonia ?i România, Cehoslovacia ?i Ungaria, zona Balcanilor, unde trebuia ca - a?a dup? cum i-a prezis Stalin lui Tito, din câte ne reamintim - în urma tancurilor ro?ii s? fie instaurate noi regimuri social-politice, dup? chipul ?i asem?narea celui comunist moscovit. Totul a fost preparat în detaliu, astfel c?, în clipa oportun?, Kremlinul, ac?ionând în for?? ?i f?r? nici un respect fa?? de tradi?iile locurilor ori fa?? de legile interna?ionale, au procedat la instalarea unor guverne marionet? atât la Bucure?ti cât ?i la Var?ovia, atât la Praga cât ?i la Budapesta, la Sofia, Tirana ?i chiar în sectorul estic al Berlinului, proiectat capital? a zonei de ocupa?ie sovietic? din Germania. Nu s-au pus probleme în privin?a statelor baltice, acestea fiind de-a dreptul absorbite de Imperiul sovietic în baza „transform?rilor istorice" deja operate de Kremlin prin 1939-1940 în litera acordurilor secrete Hitler-Stalin! Toate acestea explic? zguduirile suportate în 1944-1945 de ??rile Europei Est-Centrale, confruntate în egal? m?sur? cu ocupa?ia sovietic? (proclamat? "eliberare" de c?tre agen?ii Moscovei reuni?i în partidele comuniste din ??rile vizate) ?i „procesele revolu?ionare" declan?ate ?i derulate sub protec?ia tancurilor ?i a for?elor de securitate ruse?ti. S-au creat, în acest mod, „condi?iile propice" pentru schimbarea regimurilor social-politice existente ?i adoptarea „modelului" moscovit.

Un specialist binecunoscut precum Jean-François Soulet a observat cu temei c?, în 1944-1945, „Armata Ro?ie devine omniprezent? în Europa Oriental? ?i balcanic?. Prin dreptul de cuceritor, ea de?ine România, Bulgaria, Ungaria, p?r?ile orientale ale Austriei ?i Germaniei, iar, ca aliat, se stabile?te provizoriu în Polonia ?i Cehoslovacia. În ??rile ocupate de armata lor, comportamentul sovieticilor este totalitar. Reprezentan?ii Uniunii Sovietice (Vî?inski, viceministru al afacerilor externe, trimis în România ?i Bulgaria; mare?alul Voro?ilov ?i generalul Sviridon în Ungaria...) intervin f?r? ru?ine în toate domeniile, mai ales în cele politice. În România, Armata Ro?ie permite câtorva comuni?ti s? r?stoarne guvernul de coali?ie al generalului R?descu, în favoarea unuia dintre ai lor. La fel procedeaz? ?i în Bulgaria. Protestele membrilor englezi ?i americani ai Comisiilor Aliate de Control - total neutralizate de sovietici - nu servesc la nimic..." S? re?inem c?, pretutindeni în Europa Est-Central?, procesul comuniz?rii for?ate a fost asem?n?tor, numai cronologia faptelor a diferit, în func?ie, desigur, de condi?iile ?i de for?ele locale (diferite de la o ?ar? la alta) ori în func?ie de dispozi?ia sau comportamentul ocupan?ilor sovietici. A?a dup? cum s-a relevat, în toate statele amenin?ate de comunizare dup? 1944/1945 din Europa Est-Central? modelul sovietic a fost impus cu brutalitate ?i numai prin forme oarecum distincte. În general, îns?, for?ele Armatei Ro?ii ori ale NKVD-ului, consilierii sovietici ?i comuni?tii locali (afla?i de ani ?i ani în serviciul Kremlinului) au avut rolurile esen?iale. S-a ac?ionat decisiv pentru acreditarea ?i impunerea for?at? a opiniei c? sistemul social-economic sovietic reprezenta unica form? „valabil?" cunoscut? de istorie, c?, în mod sigur, dup? exemplul URSS, numai modelul stalinist era singurul capabil s? rezolve absolut toate problemele de viitor.

Un capitol foarte interesant al problemei abordate prive?te, desigur, pe eroii exportului/importului de modele totalitare, în cazul în spe?? - cel comunist. Vom observa c?, de regul?, istoricii ?i kremlinologii i-au avut ?i-i au în vedere cu predilec?ie pe principalii „actori", mai precis pe: Enver Hodja în Albania; Gheorghi Dimitrov în Bulgaria; Klement Gotwald în Cehoslovacia; Wladislaw Gomulka ?i Boleslaw Bierut în Polonia; Mátyás Rákosi ?i László Rajk în Ungaria, Wilhelm Pieck ?i Walter Ulbricht în Germania de Est ?.a.m.d.. Cercet?rile noastre în biblioteci ?i arhive vor st?rui asupra acestui aspect - consider?m noi - fundamental al comuniz?rii, st?ruind în context asupra rolului acestor „eroi ai staliniz?rii" dup? 1944-1945 în România. Cu alte cuvinte, în aten?ia noastr? se vor afla, atât în text cât ?i în anexele tezei de doctorat, personaje precum Gh. Gheorghiu-Dej, Emil Bodn?ra?, Ana Pauker, Nicolae Ceau?escu, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lucre?iu P?tr??canu, Iosif Chi?inevschi, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Leonte R?utu, M. Roller ?.a. În România, „asaltul" comunismului s-a declan?at imediat ori în urma loviturii de stat de la 23 august 1944, care a marcat pr?bu?irea regimului mare?alului I. Antonescu ?i retragerea Bucure?tilor din Ax?, un corolar al înregiment?rii în tab?ra Na?iunilor Unite, în frunte cu U.R.S.S., S.U.A. ?i Marea Britanie. Ceea ce a „preg?tit" contextul pentru extinderea ?i consolidarea domina?iei U.R.S.S. în Europa Est-Central?. În ansamblu, procesul comuniz?rii Europei Est-Centrale a cunoscut tr?s?turi comune, dar nu identice, iar faptele s-au derulat potrivit unui calendar ?i ritm deosebite.

Nu-i cazul s? revenim, dar perioada ocupa?iei brutale sovietice (1944-1958) a echivalat în multe privin?e cu reîntoarcerea la barbarie. Fo?tii lideri politici „burghezo-mo?iere?ti" ?i mai toat? elita cultural?, dac? n-au fost lichida?i precum Mare?alul Antonescu ?i colaboratorii s?i, au împânzit curând dup? aceea închisorile ?i lag?rele, iar ?ara învins?, care - vai! - a fost jefuit? prin Armisti?iul din 1944 ?i Tratatul de Pace din 1947, a fost desfigurat? în privin?a teritoriului na?ional. ?inuturi scumpe ?i sfinte ale spa?iului dintre Nistru ?i Tisa (Basarabia, Nordul Bucovinei, ?inutul Her?a, Insula ?erpilor, Cadrilaterul, ostroavele de pe Dun?re) au fost înghi?ite prin voin?a Înving?torilor din 1945 ?i nu ?tim sigur când/sau dac? vor mai reveni acas?. ?ara întreag?, dup? voin?a ?i chipul ocupantului, a devenit un imens abator, m?celarul însu?i fiind în pericol de-a se îneca în baia de sânge nevinovat. Bilan?ul dezastrului (însumând peste 2,4 milioane de victime) nu-i de fel exagerat, ci doar nesigur... Cine ?i când va stabili cu precizie cândva cifrele exacte, dar, mai ales, care au fost victimele ?i cine - c?l?ii? Pretutindeni în lume, se ?tie prea bine, au fost urm?ri?i exemplar responsabilii Holocaustului nazist, iar românii de ce n-ar proceda identic întru depistarea ?i pedepsirea celor culpabili în cazul Holocaustului Ro?u extins în România pe etape, mai întâi prin 1917-1920, apoi în 1940-1941, iar global dup? 23 august 1944? Despre pericolul care plana asupra României dispunem de numeroase ?i pilduitoare probe, dar, în acest cadru, apel?m la una singur?, de sorginte comunist?, mai precis la m?rturia fostului lider comunist Gh. Apostol. Desprindem din amintirile acestuia, referirile la faptul cu sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial a coincis la Bucure?ti cu „o adev?rat? invazie a kominterni?tilor sosi?i din Uniunea Sovietic?, în conducerea partidului ?i statului", în fruntea invadatorilor situându-se Ana Pauker, care, al?turi de Vasile Luca ?i ?tefan Fori?, ar fi urm?rit s? formeze o troik? pe postul de „principalii gropari ai poporului român". ?i toate acestea în condi?ii externe deosebit de grave, de vreme ce, „dup? terminarea r?zboiului, Marile Puteri (URSS, SUA ?i Anglia) ar fi ?ters de pe harta Europei România. Moldova s-ar fi alipit Moldovei Sovietice, Transilvania ar fi fost dat? Ungariei, Banatul - Iugoslaviei, Dobrogea - Bulgariei. România ar fi r?mas cu Muntenia ?i cu Oltenia. Desigur c? s-ar fi g?sit o solu?ie ?i pentru aceste dou? provincii. Probabil c? ar fi avut ?i ele soarta Moldovei, devenind teritorii ale URSS-ului".

De partea cealalt? a baricadei, C. R?dulescu-Motru, reputatul filosof ?i fost pre?edinte al Academiei Române, din corpul c?reia a fost lustrat în 1948, a consemnat, în amplul s?u Jurnal acoperind chiar perioada comuniz?rii dup? 1944, c? România era amenin?at? s? devin? colonie a URSS prin cooperarea „agen?ilor Moscovei" la Bucure?ti - Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodn?ra? ?.a. Dintre to?i liderii comuni?ti ai epocii, memorialistul o individualiza pe Ana Pauker, caracterizat? f?r? re?inere drept „cea mai perfect? unealt? a Rusiei în România". Previziunile savantului erau sumbre în toate privin?ele, din moment ce, la 11 ianuarie 1949, se dest?inuia ca: „M? a?tept ca în curând Academia R. P. R. s? nu se lase mai prejos ?i, pentru a face pl?cere lui Stalin, s? declare c? neamul românesc este o colonie ruseasc? ?i c? Decebal a fost un rus neao? [...]"

Din toate punctele de vedere, ocupa?ia Armatei Ro?ii în România, a 12-a în ordinea istoric? a invaziilor care au debutat în prima jum?tate a secolului al XXVIII-lea, s-a dovedit indiscutabil cea mai grav? ?i mai dur? în raport cu restul ??rilor est-centrale europene, situate dincoace de „Cortina de Fier". Nu este cazul s? intr?m în detalii, dar România, în viziunea cotropitorilor, trebuia s? pl?teasc? pentru participarea din proprie ini?iativ? la atacul din 22 iunie 1941, fiind, dup? Italia, al III-lea aliat militar de valoare al lui Adolf Hitler în campania din 1941-1944. Entuziasmul la invadarea celei dintâi ??ri „inamice" pe continentul european, conjugat cu r?zbunarea mai nedisimulate în vreun fel s-au transformat într-un veritabil val pustiitor amintind de timpurile barbarilor, cu atât mai mult cu cât „eliberatorii" au fost - în unele cazuri - invita?i cu incon?tien?? chiar dinl?untrul României s? procedeze ca atare! Citez în acest sens: „Solda?ii ??tia ru?i, care trec pe str?zile Bucure?tiului, cu zâmbetul lor de copil ?i cu b?d?r?nia lor cordial?, sunt ni?te îngeri. De unde iau putere s? nu pun? foc peste tot, s? nu ucid?, s? nu prade, s? nu prefac? în scrum ora?ul acesta în care locuiesc mamele, nevestele, surorile, amantele celor care au asasinat, incendiat ?i nimicit propria lor ?ar??" Iar în continuare: „... Nu pot lua în tragic toate incidentele sau accidentele. Mi se par normale. Chiar juste. Nu e drept ca România s? scape prea u?or (subl. ns.)".

Stalin - HitlerPerioada 1944-1989 au fost intens investigat? de istoricii români ?i str?ini, mai ales în ultimul deceniu ap?rând numeroase studii, monografii ?i sinteze, volume de documente ?i bibliografii. În func?ie de tematica volumului de fa??, prezint? un interes deosebit problemele privind politica extern? a României dintre 1944 ?i 1989, rolul ?i locul ei în rela?iile interna?ionale. În aceast? privin?? aspectele fundamentale în aten?ie cuprind: lovitura de stat de la 23 august 1944 ?i consecin?ele sale pe planul pozi?iei externe a României, regimul Conven?iei de Armisti?iu din septembrie 1944, prezen?a la Conferin?a P?cii de la Paris din 1946 ?i Tratatul de Pace din februarie 1947; „c?derea" în comunism (1944-1947) ?i România sub obedien?a exclusiv? a Kremlinului (1947-1952); cele dintâi semnale ale sl?birii subordon?rii totale a Bucure?tilor de Moscova (1952-1958); retragerea trupelor sovietice din România, drumul spre independen?a politic? limitat?, Declara?ia din aprilie 1964 ?i cele dintâi manifest?ri de insubordonare fa?? de Kremlin (1958-1965); manifest?ri, privilegii ?i limite ale insubordon?rii (1965-1978); succese ?i e?ecuri (1978-1989); pr?bu?irea regimului comunist în România, succedat? de posibila ie?ire din Labirint (1989). Posibil? ?i aparent?, întrucât, dup? aproape 22 de ani de la execu?ia lui Nicolae Ceau?escu, trebuie s? admitem c?, în cele mai multe privin?e, Istoria se repet?! footer