Revista Art-emis
Jurnal de pe Frontul de Est (13) PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 20:09

General Gheorghe Avramescu1 noiembrie 1941.

Generalul Gheorghe Avramescu: „Pentru prima dată, Corpul de munte se izbește (în istmul Salkovo - n.n.) de un sistem de fortificații atât de complet organizat prin diversitatea lucrărilor, care constau din: cazematele cele mai moderne; șanțuri protejate de raiuri de C.F. din metru în metru; cu rețele de 10 rânduri de pari și, în sfârșit, un câmp de mine înfricoșător organizat ca densitate și adâncime".
- În sudul Crimeei, trupe ale Armatei 11 germane ocupă oraşul Simferopol.
- Brigada 1 munte îşi trece toate forţele peste Marea Sivaş şi înaintează spre sud, ajungând în seara zilei în zona Djankoi, Nemeţki, Mirnova.
- „Pentru prima dată, Corpul de munte se izbește de un sistem de fortificații atât de complet organizat prin diversitatea lucrărilor, care constau din: cazematele cele mai moderne; șanțuri protejate de raiuri de C.F. din metru în metru; cu rețele de 10 rânduri de pari și, în sfârșit, un câmp de mine înfricoșător organizat ca densitate și adâncime; dar, mai mult, în zona Ciongar erau 3 baterii grele de coastă care băteau peste 30 km. Istmul Salkovo prezintă o deschidere de 2 km și are o adâncime de 25 km. Este străbătut de un drum și o C.F. și deschide în ordinea de importanță a II-a poartă a Crimeii. Organizarea defensivă a acestui istm s-a făcut după un plan ingenios și un atac fără mijloace adecvate era de la început sortit unui eșec sigur. Procedeul de a deschide drumul infanteriei în câmpurile minate, prin detașamente de pionieri, este elementar și obligatoriu. Dar aici nu mai era vorba de un câmp de mine organizat după un plan, ci pur și simplu de un adevărat « câmp al morții », saturat până la refuz de cantități enorme de explozibil care era așezat fie în cutii de lemn de dimensiuni variabile, fie în vase, butoaie, cisterne etc. de mărimi înspăimântătoare. Adâncimea acestor câmpuri de mine nu se poate preciza; ele erau peste tot. Deschiderea drumului pentru infanteria atacatoare era o problemă extraordinară pe care pionierii noştri au rezolvat-o fără reproș. Bordura comunicațiilor era îngrămădită de mii de kilograme de explozibil și cine pășea un metru din culoar era victimă sigură. Acest procedeu impresionează trupa prin nesiguranța locurilor minate, prin puterea de distrugere și prin moartea ce sfârtecă și împrăștie într-o secundă carnea celui care atinge o mina. Totuși, ostașii noştri s-au obișnuit cu recunoșterea și deminările într-un timp foarte scurt... Dacă în câmp deschis, o infanterie manevrieră și mijloacele mecanizate și-au spus cuvântul, într-o poziție fortificată lupta trebuie dusă pas cu pas (generalul Gheorghe Avramescu după străpungerea istmului Salkovo).
- În zona Genicesk, rezistența puternică opusă de trupele sovietice nu permite Brigăzii 8 cavalerie să pătrundă prin istm (31octombrie), astfel că marea unitate primeşte ordin să-și deplaseze forțele principale prin istmul Salkovo, după care să continuie (1 noiembrie, în subordinea Corpului 42 armată german) urmărirea trupelor sovietice spre sudul peninsulei, apoi spre est, pentru a ajunge, la 9 noiembrie, la 12 km de orașul Kerci.
- „După ce a ajuns la sud-vest de Simferopol, Detaşamentul colonel Korne" nu a mai fost îndreptat spre Djankoi, aşa cum se preconizase iniţial, ci spre Alma-Bahcisarai" - preciza generalul Gheorghe Avramescu după străpungerea istmului Salkovo.
- Conform situaţiei model 9 700, efectivele mobilizate ale armatei române se ridică la 657 775 militari, din care 66 597 pe front (2 478 ofiţeri, 2 008 subofiţeri şi 62 101 trupă), 121 263 trupe de ocupaţie, de menţinere a ordinei şi unităţi de marş la est de Nistru (4 012 ofiţeri, 3 215 subofiţeri şi 114 036 trupă) ; restul se aflau în garnizoanele de pace din ţară.
- Comandamentul Forţeor de Apărare Interioară a Teritoriului consemnează într-o Notă informatică că „starea de nemulţumire generală persistă încă din cauza scumpetei crescânde a alimentelor şi a articolelor de primă necesitate, precum şi a lipsei totale a următoarelor articole: încălţăminte cu talpă, cuie şi îmbrăcăminte. În unele regiuni se simte lipsa totală a lemnelor de foc, care au ajuns la preţuri foate ridicate".
- În oraşul Timişoara soseşte un trem de marfă militar german cu 1.000 de prizonieri ruşi, între care 100 erau români din Basarabia.

2 noiembrie 1941

Î.P.S. Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei: „Înfiinţarea, aici, a acestui post de radio este o mare şi meritată atenţie care se dă vechiului focar cultural care este oraşul Iaşi. De aici, din cuibul cronicarilor înţelepţi, ai mitropoliţilor culturali, ai patrioţilor luminaţi şi al atâtor luceferi ai ştiinţelor şi literelor, se va răspândi de aici înainte, de-a lungul veacurilor, cu prisos de belşug, lumina şi căldura culturii creştine".
- În încercarea de a înfrânge Grupul de vest al forţelor sovietice din Crimeea, înainte ca acestea să se retragă spre Sevastopol, Armata 11 germană dirijează Corpul 54 armată spre Ciornaia, în timp ce Corpul 30 armată continuă urmărirea spre Kerci.
- După ce ajunge la Djankoi, Brigada 1 munte trece la urmărirea inamicului spre Karasubazar, de unde străbate Munţii Iaila pe direcţiile Karasubazar-Uskut (cu Detaşamentul „colonel Mociulschi"), Karasubazar- Sudak (cu Detaşamentul „locotenent-colonel Ioan Băjenaru") şi Asmat-Kalsihor (cu Detaşamentul „locotenent-colonel Ionescu C. Breaza").
- La Bucureşti sosesc ultimele elemente ale Diviziei de gardă. Momentul prilejuieşte un scurt bilanţ al acţiunilor militare desfăşurate de la începutul campaniei. În acest timp divizia a atacat 28 de zile pe direcţia Fălciu-Ţiganca-Lărguţa-Leova, 15 zile la Kagarlîk, Mannheim, Vîgoda, Dubinovo, 24 de zile la Dalnik, Lenienthal, Iosefsthal şi 5 zile la Bielaevka, a pierdut 9 492 militari (1 675 morţi, 6 850 răniţi şi 967 dispăruţi), a făcut 4 500 prizonieri, a capturat 3 tancuri grele, 4 tanchete de recunoaştere, 112 puşti-mitralieră, 100 mitraliere, 45 aruncătoare, 4 tunuri, 30 autovehicule etc.
- la Iaşi se inaugurează postul „Radio Moldova", prilej cu care Î.P.S. Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei, declară: „Înfiinţarea, aici, a acestui post de radio este o mare şi meritată atenţie care se dă vechiului focar cultural care este oraşul Iaşi. De aici, din cuibul cronicarilor înţelepţi, ai mitropoliţilor culturali, ai patrioţilor luminaţi şi al atâtor luceferi ai ştiinţelor şi literelor, se va răspândi de aici înainte, de-a lungul veacurilor, cu prisos de belşug, lumina şi căldura culturii creştine".
- Parchetul Tribunalului Vlaşca semnalează contrabanda tot mai întinsă făcută de militarii germani care circulă liberi din Bulgaria în România şi invers, la adăpostul imposibilităţii controlului maşinilor militare şi a faptului că oraşul Giurgiu era punct de frontieră.
- În cadrul inspecţiei pe care o face în Dobrogea, Ion Antonescu vizitează biserica Ceamurile de Jos pe care o găseşte „într-o stare de murdărie, cu ciori în interiorul turlei", curtea fiind „paragină, neîngrijită, necultivată". La Lunca preotul se afla în permisie deşi era sărbătoare. La Jurilovca însă biserica a fost găsită „curată şi îngrijită". În sat, mareşalul recomandă lipovenilor „loialitate şi credinţă pentru Patria care îi ocroteşte".
- Tot Ion Antonescu ordonă ca soldaţii care ,,dau semne de indisciplină şi pleacă cu armele să fie împuşcaţi".
- În cadrul unei convorbiri cu ministrul de Finanţe al Germaniei, Schwerin von Krosik, Mihai Antonescu face cunoscute ,,dificultăţile cu care se confruntă România care a trebuit să mărească emisiunea pentru a face faţă nevoilor de finanţare germane pentru export şi pentru acoperire cheltuielilor armatei". În aceste condiţii precizează diplomatul român „este esenţial ca în negocierile economice şi financiare ce vor avea loc la Berlin să se stabilească precis mijloacele tehnice pentru a evita o prăbuire economică şi financiară a României, care ar atinge grav regimul marelalului Antonescu şi însăşi intereslee Germaniei în această regiiune destul de tulburată".
- Într-o altă discuţie cu Manfred von Killinger, Mihai Antonescu precizează: „Eu nu pot fi în serviciul unei puteri străine, oricare ar fi ea şi dispreţuiesc pe cei care fac astfel. Eu nu sunt nici filogernman, nici filofrancez, eu sunt filorâmân şi nu voi face decât acte compatibile cu onoarea şi răspunderea mea de român".

3 noiembrie 1941.

„Roadele greșelilor comise timp de 20 (douăzeci) nu puteau fi decât dezastruoase. Comandamente nepregătite au dus la nepregătirea ofiţerilor. Nepregătirea acestora a provocat pe cea a soldaţilor şi subofiţerilor. Totul se înlănţuie într-un organism. Totul porneşte de la cap. Conducerea politică a statului şi în consecinţă cea militară nu putea duce decât la ceea ce a dus: la dezastru". (Mareşal Ion Antonescu).
- Pe frontul din Crimeea, Corpul 54 armată german urmăreşte forţele sovietice spre Sevastopol, iar Corpul 30 armată german spre Kerci. Trupele Corpului de munte român continuă urmărirea spre litoralul de sud al peninsulei.
- „Se văd acum foarte bine munţii Crimeei. Ne bucurăm. Vom ajunge şi în munţi căci de stepă ne-am săturat. Plouă cu intermitenţă, cu vânt nu prea rece. Etapa de 50 km este prea lungă pentru puterile de care mai dispun bieţii ostaşi. Cei de la divizie întind prea mult aţa. Sunt cinci zie de când mergem, mergem. În cele patru luni de când am intrat în URSS am... înghiţit peste 2 500 km. Nu ajunge oare? O treime din ostaşi, sfârşiţi de oboseală mi-au rămas pe drum. O parte din căruţe s-a împotmolit înainte de a intra pe şoseaua bună, altele s-au răsturnat. Numai bieţii căiuţi cu samare mai ţin pasul cu noi, şi aceasta este un mare noroc" (lt-col. Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 munte).
- După revenirea în ţară a diviziilor Armatei 4, care luptaseră la Odessa, comandamentele şi statele majore încep să întocmească dări de seamă luptelor în care se referă (mai mult sau mai puţin) şi la propriile greşeli.
- Foarte de critic este mareşalul Ion Antonescu: „Roadele greșelilor comise timp de douăzeci de ani nu puteau fi decât dezastruoase. Comandamente nepregătite au dus la nepregătirea ofiţerilor. Nepregătirea acestora a provocat pe cea a soldaţilor şi subofiţerilor. Totul se înlănţuie într-un organism. Totul porneşte de la cap. Conducerea politică a statului şi în consecinţă cea militară nu putea duce decât la ceea ce a dus: la dezastru. Acum însă se pune întrebarea: Ce facem? Constatăm și ne scobim mai departe în dinți? Trebuie luat de la cap și lucrat serios :

1. În M.St.M. trebuie un suflu nou de energie, de conștiință de muncă pe brânci, de acțiune coordonată, încadrată, condusă ;
2. Trebuie păstrați în capul marilor unități - Corp de armată și Divizie - a unităților numai comandanți care trebuie să aibă nu numai cap, dar și suflet și energie, și și spirt de muncă și de conștiință, care să servească nu numai de exemplu, dar să antreneze, mai ales să antreneze pe toți la o muncă rațională, organizată, pregătită, animată;
3. Trebuie ca pregătirea și antrenamentul subofițerilor și al ofițerilor să fie astfel făcută încât ei să-și dezvolte elanul, vigoarea și priceperea, și conștiința pe care o au la începutul carierei lor și pe care o pierd din cauza lipsei de metodă, răului exemplu, nerecompensării celor merituoși, pedepsirea celor vinovați etc. etc., de care se lovesc în unități la primii lor pași făcuți în cariera lor ;

4. În sfârșit, trebuie o instruire serioasă și o încadrare completă aa soldaților. Fără încadrare și fără instrucție serioasă, armamentl nu poate fi folosit, oricât suflet s-ar pune pe câmpul de luptă - și s-a pus - pentru înlăturarea dezastrului pe care l-a provocat fapta greșelilor făcute în timp de pace. Și mai presus de toate, trebuie continuitate în organizare, comandă instrucție, măsuri, acțiune etc. etc.
Iată ce aveam de spus pe marginea acestui rechizitoriu teribil, care nu poate lovi pe adevărații vinovați - oamenii politici și regele Carol - care stau acum ascunși, rod ce au furat, își freacă mâinile și ca alții să eșueze pentru ca să arate că nu ei sunt vinovații, ci poporul. Realitatea este că poporul este victima. Nu se poate răzbuna fiindcă ignorează cauza răului și fiindcă ar fi o crimă și mai mare a i-o arăta în circumstanțele actuale și ar însemna a-l duce pur și simplu la revoltă care l-ar duce la pieire, fiindcă orice revoltă ar provocca catastrofa granițelor.
Trebuie toți să ia cunoștiință la M.St.M. (comandanți de mari unități și de regimente), pe rând, de tot dosarul ancheteiși de concluziile acestui rezumat și de rezoluția mea.
Trebuie ca împreună cu ei să se găsească un plan de acțiune serioasă pentru remedierea relelor. Înlăturarea cauzelor și reînceperea unei vieți sănătoase, de muncă și de cinste ostășeasă și virilă în armată.
Trebuie folosite, în acord cu toții, cele mai bune metode.
Trebuie, în baza lor, înlăturate , toate relele semnalalte.
Sunt sigur că ele se pot înlătura.
Trebuie ca la Secția de Instrucție din M.St.M. să domine un suflu nou care să formuleze, pe baze de experiențe personale și ale tuturor, metode simple de instrucție. Înlăturarea totală a inutilului și superficialului, armonie în acțiunea de pregătie, și, împreună cu Organizarea (Secția Organizare - n.n.) și S.S.A.U. (Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat - n.n.) să asigure permanentizarea cadrelor la unități. De la subofițer la comandant de Corp de Armată, cine nu s-a permanentizat cel puțin trei ani la comanda acelorași formațiuni nu poate face carieră.
Este ceea ce trebuie să se legifereze. Fără continuitate, nu se poate realiza nimic nici de genii".
- În multe dintre problemele ridicate mareșalul avea dreptate, mai ales în ceea ce priveşte insuficienta înzestrare şi pregătire de luptă din timp de pace. Ignora însă faptul că în actul de conducere a fost implicat direct, împreună cu generalii Alexandru Ioanițiu, Iosif Iacobici și Nicolae Ciupercă, aflându-se în permanență în zona frontului[1].

Foto : generalul Gheorghe Avramescu (n. 26 ianuarie 1884, la Botoşani - m. 3 martie 1945, Jászbereny, Ungaria). Decorații: ordinul „Mihai Viteazul", clasa a III-a (1941 şi 1944) şi clasa a II-a (1942), „Crucea de Fier" germană (1941).Arestat de sovietici la 2 martie 1945, în timp ce se afla pe front, în Cehoslovacia, conducând Armata 4 în operația „Zvolen-Banská Bystrica". Conform informațiilor oferite de sovietici în 1963, a decedat la 3 martie 1945, la Jászbereny, în Ungaria, în urma unui bombardament de aviație, fiind înmormântat la Soshalom, în apropierea Budapestei.Acuzațiile referitoare la implicarea sa într-o eventuală întoarcere a armelor împotriva trupelor sovietice sunt neverosimile în condițiile extraordinar de dificile în care se afla Armata 4 română în martie 1945, în munţii din estul Cehoslovaciei.
După ce a fost arestat, nimeni din conducerea statului şi armatei române nu s-a mai interesat de soarta lui. Parcă nu existase!

----------------------------------------------------------------
[1] Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999.

footer