Revista Art-emis
Politica memoriei Primului Război Mondial în Rusia contemporană PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău   
Duminică, 28 Octombrie 2018 13:49

Nicolae Enciu - Scrierea si rescrierea IstorieiLa o privire de ansamblu, istoriografia sovietică-rusă a Primului Război Mondial a parcurs, în anevoioasa ei evoluţie iar uneori involuţie, câteva etape esenţiale şi distincte. În cadrul primei etape, - a celei de constituire a istoriografiei sovietice a Primului Război Mondial (1917-1955), - are loc leninizarea vieţii ştiinţifice şi culturale a Rusiei sovietice, prin oficializarea cultului lui V.I. Lenin la congresul II al Sovietelor din U.R.S.S. (26 ianuarie - 2 februarie 1924)[1]. Începând cu acel an şi, practic, pe durata întregii perioade sovietice, leninismul, - termen lansat de Stalin spre a justifica cultul personalităţii lui Lenin care, la rândul său, i-a servit perfect la instituirea şi afirmarea propriului său cult, - a fost o ideologie oficială şi obligatorie în U.R.S.S., reprezentând contribuţiile esenţiale ale lui V.I. Lenin la teoriile marxiste despre partid, stat, imperialism şi revoluţie.

„Îmbălsămând" nu numai trupul, ci şi ideile acestuia, bolşevicii au creat prima relicvă, făcând un pas decisiv spre transformarea ideilor lui Lenin într-o religie laică, religie comparabilă, prin supunerea absolută a aderenţilor săi, doar cu fundamentalismul islamic. Leninizarea vieţii ştiinţifice şi culturale a Rusiei sovietice a afectat inclusiv şi chiar în primul rând modalitatea prezentării participării Rusiei ţariste la Primul Război Mondial. Chiar dacă teoria lui Lenin despre imperialism s-a dovedit a fi în mare măsură utopică şi inaplicabilă realităţilor Rusiei ţariste, istoricii ruşi/sovietici au fost impuşi să descrie evenimentele Primului Război Mondial şi participarea Rusiei ţariste la acea conflagraţie exclusiv prin prisma tezelor leniniste despre imperialism ca „stadiul cel mai înalt al capitalismului" şi creării premiselor pentru victoria „Marii revoluţii socialiste din Octombrie", aducând astfel prejudicii imense istoriografiei temei respective. Istoriografia sovietică a devenit, într-adevăr, ostaticul definiţiei leniniste unilaterale a caracterului Primului Război Mondial şi a teoriei acestuia despre imperialism, istoricii preocupaţi de problematica respectivă fiind constrânşi să proslăvească „geniala clarviziune a strategului revoluţiei".

Începând cu anii '30, în special, leninizarea istoriei Primului Război Mondial este completată cu stalinizarea acestuia, prin editarea cursului scurt al „Istoriei Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice", conţinând viziunea lui I.V. Stalin asupra „Partidului bolşevicilor în perioada războiului imperialist şi a primei revoluţii din Rusia (1914 - martie 1917)", precum şi a „Partidului bolşevicilor în perioada pregătirii şi realizării revoluţiei socialiste din octombrie (aprilie 1917-1918)"[2]. Chiar dacă concepţia stalinistă a fost într-o flagrantă contradicţie cu faptele istorice, istoricii sovietici au acceptat-o, cu toate acestea, mai consolidând-o şi dezvoltând-o cu noi „date" şi „fapte" prefabricate, acest lucru însemnând, de facto, anularea istoriei în calitate de ştiinţă cu obiect specific de studiu şi reducerea statutului acesteia la rolul de umilă servitoare a „cultului personalităţii" lui I.V. Stalin.

O nouă etapă în studierea istoriei Primului Război Mondial şi a participării Rusiei ţariste la acea conflagraţie, a fost iniţiată în cadrul „dezgheţului hruşciovist", după moartea lui I.V. Stalin şi venirea lui Nikita Hruşciov la cârma Uniunii Sovietice. De rând cu demersurile de reabilitare a şcolii istorice a acad. Mihail N. Pokrovski, începutul anilor '60 a fost marcat de apariţia unor lucrări despre Primul Război Mondial, scrise în spiritul hotărârilor congreselor XX şi XXII ale P.C.U.S.

Punctul culminant al efortului de destalinizare a ştiinţei istorice sovietice, respectiv, de repunere în discuţie a istoriei Primului Război Mondial, a participării Rusiei ţariste la acea conflagraţie, precum şi revizuirii, pe baze obiective, a importanţei şcolii istorice a lui Mihail N. Pokrovski, l-a constituit cea de a VII-a sesiune ştiinţifică a secţiei „Legităţile de bază şi particularităţile dezvoltării Rusiei în perioada imperialismului" din cadrul Consiliului Ştiinţific al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S pentru studierea problemei „Istoriei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie". Desfăşurată la Moscova între 17 şi 20 noiembrie 1964 sub auspiciile revenirii la metodologia leninistă originară a Primului Război Mondial, sesiunea ştiinţifică în cauză a fost una din cele mai de amploare şi reprezentative din întreaga perioadă postbelică. Au participat circa 170 de cercetători din diferite republici unionale şi regiuni ale fostei U.R.S.S., în cadrul şedinţelor plenare şi celor din secţii fiind audiate circa 50 de referate şi comunicări[3].

Particularitatea sesiunii ştiinţifice din noiembrie 1964, prilejuită de împlinirea a 50 de ani de la începutul Primului Război Mondial, a constat în caracterul ei multiaspectual, urmărindu-se două obiective de bază: identificarea nivelului de studiere a istoriei Primului Război Mondial, în aspectele sale esenţiale, precum şi afirmarea şi consolidarea abordării complexe a problemelor de istorie a Rusiei în anii Primului Război Mondial.

Între timp, anul 1965 a adus o nouă schimbare a conducerii de partid şi de stat a Uniunii Sovietice, Nikita S. Hruşciov fiind înlocuit cu noul secretar general al P.C.U.S., Leonid I. Brejnev. Chiar dacă iniţial au fost anunţate o serie de reforme inclusiv în domeniul ştiinţelor socio-umane, acestea au durat doar până la conflictul dintre Moscova şi Praga din august 1968, după care, din teamă pentru o eventuală contaminare cu „virusul" liberalizării regimului comunist, în U.R.S.S. a fost iarăşi revigorat şi consolidat regimul autoritar de conducere de esenţă neostalinistă, în cadrul căruia un loc prioritar l-a ocupat proslăvirea „înţelepciunii" şi „clarviziunii leninistului devotat" Leonid I. Brejnev. Tot atunci au fost sistate administrativ şi discuţiile publice dintre savanţii sovietici „liberali" şi cei „conservatori" sau neostalinişti, ultimilor creându-li-se o situaţie cvasidominantă în domeniul ştiinţelor socio-umane.

În acele condiţii de schimbare radicală a cursului politic de la „dezgheţul hruşciovist" spre un nou stalinism, s-a produs şi editarea materialelor sesiunii ştiinţifice din 17-20 noiembrie 1964, constatându-se o clară discrepanţă între spiritul liberal în care se desfăşurase acea sesiune şi textele cu grijă cenzurate ale referatelor şi comunicărilor.
În rezoluţia sesiunii ştiinţifice din noiembrie 1964 se menţiona „necesitatea coordonării lucrărilor istoricilor, preocupaţi de problematica premiselor Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie". În rândul acestor premise, conform textului aceleiaşi rezoluţii, problemele istoriei Primului Război Mondial ocupă un loc important, dat fiind că războiul, conform aprecierii lui V.I. Lenin, a fost „un mare şi puternic regizor, care a accelerat mersul istoriei universale şi a dat naştere unor crize economice, politice, naţionale şi internaţionale de o forţă nemaiîntâlnită până atunci".

Studierea istoriei Primului Război Mondial era necesară inclusiv din considerentul că, „într-un timp nu prea îndepărtat, s-au putut constata tendinţe de abatere de la tezele şi aprecierile leniniste ale acestui război". Respectiv, rezoluţia cerea istoricilor sovietici „o mai profundă studiere a moştenirii leniniste în domeniul războiului, păcii şi revoluţiei". Depăşirea consecinţelor manifestării dogmatismului cerea „o înţelegere mai profundă a întregului proces istoric rusesc şi a concepţiei leniniste a capitalismului rusesc, studierea economiei într-o legătură indisolubilă cu structura socială, cu lupta de clasă şi cu suprastructura politică a societăţii". „Doar pe o astfel de bază solidă, constata Rezoluţia sesiunii ştiinţifice din noiembrie 1964, pot şi trebuie să fie eliminate marile neajunsuri în studierea capitalismului rusesc la toate etapele sale de evoluţie, începând cu geneza sa şi până în 1917, în identificarea legităţilor sale specifice"[4]. Desigur, inclusiv în anii '70 au continuat să apară lucrări şi chiar sinteze de istorie a Primului Război Mondial, evidenţiindu-se, în această privinţă, monografia în două volume sub redacţia lui I.I. Rostunov sau sinteza de istorie a Primului Război Mondial a aceluiaş autor conţinută în ediţia a treia a Marii Enciclopedii Sovietice din 1975. Toate acele lucrări, însă, erau redactate într-o manieră strict doctrinară, Primul Război Mondial fiind examinat doar prin prisma „acutizării luptei de clasă, a maturizării accelerate a premiselor obiective ale Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi inaugurării unei noi ere în istoria omenirii - a trecerii de la capitalism la socialism şi comunism".

Ca urmare a acelei situaţii, „încremenirea" şi dogmatizarea unor teze metodologice perimate, subordonarea gândirii ştiinţifice canoanelor ideologice ale P.C.U.S. şi „necesităţilor politice curente" ale acestuia, au condus inevitabil la o stagnare prelungită a istoriografiei sovietice a Primului Război Mondial, aceasta nemaifiind în stare să ţină pasul cu noile metodici şi idei teoretice occidentale şi chiar să asimileze noul material factologic conţinut în avalanşa de lucrări şi sinteze apărute atât în Europa Occidentală, cât şi în S.U.A., Canada sau alte ţări ale lumii. O etapă calitativ nouă în studierea şi interpretarea evenimentelor din cadrul Primului Război Mondial a fost iniţiată la 11 martie 1985, odată cu alegerea lui Mihail S. Gorbaciov în funcţia de secretar general al C.C. al P.C.U.S. şi proclamarea, de către noul lider de la Kremlin, a politicii de perestroika şi glasnosti în interiorul U.R.S.S., şi a noii mentalităţi în relaţiile internaţionale. În mod firesc, îndemnurile repetate ale lui M. Gorbaciov de „extindere a transparenţei" şi de lichidare a „petelor albe" şi „punctelor negre" din istoria Uniunii Sovietice, au produs repercusiuni inclusiv asupra modalităţii de prezentare a istoriei Primului Război Mondial şi participării Rusiei ţariste la acea conflagraţie, tema respectivă fiind tratată sub genericul Războiului uitat[5].

Chiar dacă în anii perestroikăi istoriografia occidentală începe a fi tratată cu o anumită condescendenţă, recunoscându-i-se şi anumite realizări în domeniul studierii istoriei Primului Război Mondial, lucrările „istoricilor burghezi" rămân în continuare departe de a fi obiective, dată fiind legătura directă a acestor autori cu „politica imperialismului contemporan", din care cauză „numeroase tertipuri şi manevre ale diplomaţiei burgheze rămân nedemascate, mai ales cele ale imperialismului american"[6]. Totodată, în textele unor autori consacrate tratării problematicii Primului Război Mondial şi participării Rusiei ţariste la acea conflagraţie, ideologia oficială a internaţionalismului sovietic, dominantă în istoriografia U.R.S.S. până la mijlocul anilor '80 ai secolului al XX-lea, începe a fi tot mai mult strâmtorată, pentru a face locul unui naţionalism rus în ascensiune.

Accentele naţionaliste în noua istoriografie rusă au devenit şi mai pronunţate începând cu 12 iunie 1990, zi în care Duma de Stat a Rusiei a adoptat Declaraţia privind Suveranitatea de Stat şi, mai ales, de la finele anului 1991, când spaţiul sovietic constituit în 70 de ani de existenţă a U.R.S.S.-ului, s-a destrămat în 15 state independente. În mod firesc, evenimentele petrecute în societatea rusă şi pe arena politică rusească, precum şi în arena relaţiilor internaţionale au condus la afirmarea unui nou statut al ştiinţei istorice în Federaţia Rusă. Şi, dacă transformările produse ca urmare a politicii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov nu au avut o influenţă semnificativă asupra structurii institutelor de istorie din Rusia, ele rămânând din punct de vedere organizatoric aceleaşi, în schimb, problematica preocupărilor istoricilor ruşi a trecut printr-un amplu proces de primenire, în cadrul căruia Primul Război Mondial s-a impus ca o temă de primă importanţă în noua istoriografie rusă, considerându-se că renunţarea la istoria moralizatoare de până la 1989 a condus la o nouă situaţie euristică, determinată de renaşterea istoriei politicii externe şi celei militare pe o nouă bază metodologică, de extinderea şi diversificarea bazei izvoristice şi diapazonului tematic al cercetărilor istorice, ca şi de apariţia unor studii inter- şi multidisciplinare.

Noua pagină în evoluţia contemporană a Federaţiei Ruse a contribuit la iniţierea unui nou capitol în evoluţia ştiinţei ei istorice, inclusiv a istoriografiei participării Rusiei la Primul Război Mondial. Deosebirea calitativă a noii etape în studierea istoriei Primului Război Mondial constă în lărgirea considerabilă a bazei documentare, în înnoirea şi completarea repertoriului investigaţiilor în domeniu, în renunţarea istoricilor la angajarea ideologică, în eliminarea interdicţiilor de cercetare a unor aspecte mai puţin comode, dictate de conjunctura politică a timpului, în afirmarea pluralismului de opinii şi în dezvoltarea cooperării şi integrării investigaţiilor cercetătorilor ruşi cu cele ale specialiştilor de peste hotare.

Totodată, discursul din 10 februarie 2007 al lui Vl. Putin la Conferinţa pentru Securitate de la München a fost nu numai un moment esenţial în relaţiile dintre Rusia cu S.U.A. şi cu Vestul în ansamblu, ci a avut repercusiuni şi în interiorul Rusiei, inclusiv asupra modalităţilor de abordare a evenimentelor din cadrul Primului Război Mondial[7]. Astfel, dacă o primă turnură în evoluţia istoriografiei ruse a Primului Război Mondial se conturase în anii '90 ai secolului al XX-lea, - marcată, în general, de lărgirea şi diversificarea bazei izvoristice a investigaţiilor, de îmbogăţirea şi completarea tematicii lucrărilor, de renunţarea istoricilor la tradiţionala angajare ideologică şi, mai ales, de deschiderea acestora spre marile procese intelectuale europene şi euroatlantice, - cea de a doua turnură a fost determinată de reluarea ostilităţilor conducerii de la Kremlin, şi nu doar la nivelul retoricii oficiale (vezi agresiunea Federaţiei Ruse contra Ucrainei, anexarea Crimeii), ceea ce a produs consecinţe negative evidente asupra istoriografiei participării Rusiei ţariste la Primul Război Mondial.

Astfel, dacă până la începutul anului 2007, în rândurile istoricilor ruşi a existat un relativ, chiar dacă fragil, consens vis-à-vis de interpretarea „crudului paradox" al înfrângerii Rusiei în Primul Război Mondial, considerându-se, şi pe bună dreptate, că anume Lenin şi partidul său bolşevic au fost cei care nu doar au chemat la înfrângerea Rusiei în războiul cu duşmanul extern, ci şi au contribuit efectiv la declanşarea războiului civil în interiorul propriei ţări, - aceste acţiuni fiind taxate, practic, unanim drept trădare de Patrie, indiferent de faptul dacă Lenin ar fi profitat sau nu de suportul financiar german, - toate aceste fapte vor trece, după discursul memorabil al preşedintelui rus Vl. Putin la Conferinţa pentru Securitate de la München, printr-un nou şi inevitabil proces de reinterpretare a istoriei Războiului uitat.

În „noua" versiune, de după 2007, a istoriei Primului Război Mondial, la baza declanşării conflagraţiei mondiale au stat contradicţiile imperialiste anglo-germane, aşa cum ele au fost definite de V.I. Lenin în lucrarea sa „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului", în timp ce Rusia a jucat doar un rol secund şi subordonat faţă de ambele grupări imperialiste. Mai mult ca atât, fiind atrasă în război contrar voinţei sale, comandamentul militar rus a trebuit să constatate „un egoism extrem al strategiei aliaţilor săi, care făceau tot posibilul pentru a-şi asigura propriile succese militare exclusiv pe seama Rusiei, făcând totalmente abstracţie de pagubele umane imense ale armatei ruse". Aşa cum pe bună dreptate afirmă autorul bestseller-ului „Putin şi noua Rusie", Michael Stürmer, în Rusia actuală, atât scena internă, cât şi prezenţa pe cea internaţională, sunt strâns corelate, ba chiar inseparabile. Din care motiv, aşa cum Rusia contemporană este definită drept o ţară cu sentimente amestecate, în care mai domneşte ambiguitatea cu privire la moştenirea ei istorică, fiind nevoită să celebreze un discurs al măreţiei, incluzând atât suferinţa, cât şi marele triumf[8], statul, în aceste condiţii, devine inevitabil arbitrul suprem, cu dreptul autoasumat de a determina adevărul în ultimă instanţă cu privire la trecutul istoric.

Unul din impedimentele esenţiale în calea investigării obiective, imparţiale şi multiaspectuale a participării Rusiei ţariste la Primul Război Mondial, rămâne în continuare - la fel ca în perioada sovietică - modalitatea de raportare a istoricilor ruşi la ceea ce unii au apreciat evenimentele din toamna anului 1917 drept „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie", în timp ce alţii o califică drept o lovitură de stat bolşevică. Dacă în 1991, bunăoară, majoritatea istoricilor ruşi, încă sovietici, mai continuau să creadă şi să afirme că, chiar dacă recuperarea adevărului istoric despre Octombrie 1917 întârziase cu cel puţin 60-65 de ani, „anume stalinismul, şi nu Marele Octombrie era cauza tuturor tragediilor poporului rus" în secolul al XX-lea (acad. P.V. Volobuev)[9], către mijlocul anilor '90 s-a ajuns inclusiv la organizarea de conferinţe ştiinţifice sub egida Preşedinţiei Federaţiei Ruse, recunoscându-se la nivel oficial, că societatea civilă şi cea politică din Rusia „nu reuşise, încă, să se izbăvească de evenimentele din octombrie 1917 nici sub aspect economic, nici politic, nici cultural şi nici psihologic", iar discuţiile despre evenimentele din octombrie 1917 erau necesare, în vederea urmăririi consecinţelor experimentului bolşevic asupra valorilor spirituale şi morale ale societăţii ruse[10]. Aşa cum afirma în cadrul acelei conferinţe S.N. Krasavcenko, reprezentantul oficial al Administraţiei Preşedintelui Federaţiei Ruse, „etapele măreţului drum" parcurs de Uniunea Sovietică de la lovitura de stat bolşevică din octombrie 1917, au fost: trădarea aliaţilor din cadrul Antantei; naţionalizările masive efectuate cu încălcarea tuturor normelor legale şi morale; atacul asupra Varşoviei; activitatea Kominternului de destabilizare a situaţiei politice din Europa şi America; atacurile asupra Finlandei şi României; pactul Ribbentrop-Molotov, împărţirea Poloniei şi ocuparea Ţărilor Baltice; impunerea regimurilor comuniste în Europa de Est şi represiunile care au urmat; înăbuşirea mişcărilor democratice din Germania de Est, Ungaria şi Cehoslovacia etc."[11].

Aşa cum recunoaşterea caracterului dezastruos al experimentului bolşevic din octombrie 1917 conduce, implacabil, la necesitatea recunoaşterii altei serii de dezastre sociale din Rusia şi din întreaga lume provocate de acelaşi experiment, istoricii ruşi contemporani se văd nevoiţi să întreţină, în continuare, o situaţie incertă şi ambiguă în interpretarea acţiunii bolşevicilor lui Lenin din toamna anului 1917, dat fiind că respectiva situaţie ambiguă este menţinută la cel mai înalt nivel oficial, afirmându-se, bunăoară, cum că, chiar dacă „bolşevicii au comis un act de înaltă trădare naţională [...], ei şi-au răscumpărat vina în anii celui de Al Doilea Război Mondial" (Vl. Putin).

În opinia lui Adam Mihnic, istoria oferă nenumărate exemple de tentative ale statului de a-şi legitima propriile iniţiative printr-o „nouă versiune a istoriei naţionale". Aceste „noi versiuni" urmăresc, în mod obişnuit, să deprindă populaţia de a-şi manifesta entuziasmul şi admiraţia faţă de putere, altfel spus, „perfecţiunea" puterii trebuie neapărat confirmată printr-o versiune perfecţionată a istoriei. Şi, dacă pe parcursul celor peste două decenii, practic, în toate ţările postcomuniste şi postsovietice s-au putut atesta chemări şi îndemnuri identice de necesitate a elaborării unei „noi politici istorice", în Rusia contemporană, aceleaşi îndemnuri îmbracă deseori forma apologiei trecutului dictatorial-reformator, respectiv, al trecutului slavofil-ortodox şi al celui bolşevic-stalinist.
„Patriotul rus", conchide Adam Mihnic, nu-l poate suporta pe democratul rus, care are impertinenţa de a se pronunţa critic la adresa istoriei Rusiei. Democraţii ruşi, în viziunea „patrioţilor ruşi", sunt oamenii cărora le sunt indiferente tradiţiile naţionale şi sentimentul unităţii ruseşti: ei consideră poporul drept un material, care poate fi ticsit în orice formă. În opinia „patrioţilor ruşi", baza identităţii ruse constă nu în ideile şi teoriile occidentale ale parlamentarismului, individualismului sau ale economiei libere de piaţă, ci în caracterul organic al evoluţiei poporului şi statului rus, în spiritualitatea rusească[12].

Așa cum consideră Michael Stürmer, pentru o lungă vreme de acum înainte, Rusia nu va fi o democraţie de stil european şi occidental. Cu toate acestea, ambele părţi vor converge asupra unui număr de obiective comune importante, trecând peste îngrijorări legate de securitate sau de probleme de o mai mică importanţă. În cele din urmă, odată cu trecerea unei anumite perioade de timp şi cu răbdare, se va ajunge cu siguranţă la stabilirea unui cod de comportament, care să ajute ambele părţi să administreze relaţiile dintre ele într-un mod rezonabil şi profitabil, chiar dacă vor rămâne, desigur, diferende şi diferenţe majore. Apreciată la modul general, istoriografia rusă a Primului Război Mondial a făcut progrese incontestabile de la 1991, reuşind să depăşească o serie de clişee ale propagandei oficiale comuniste, marxist-leniniste din perioada sovietică. Cât priveşte revirimentul aşteptat al studiilor istorice despre anii 1914-1918, de felul spectaculoaselor reconsiderări produse în Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia sau S.U.A., care să schimbe în profunzime aspectul istoriografiei ruse a Primului Război Mondial, acesta se lasă, încă, aşteptat.

Notă: Comunicare prezentată în cadrul Conferinței Internaționale „Sfârșitul unei lumi. Primul Război Mondial și geneza unei noi ordini. 1848-1918-2018. Afirmarea unei noi națiuni" (18-20 octombrie 208, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai, Institutul de Istorie „George Barițiu" al Academiei Române).

--------------------------------------------------
[1] Dmitri Volkogonov, Lenin. O nouă biografie. Traducere: Anca Irina Ionescu, Editura Orizonturi, Editura Lider, București, F.a., p. 467.
[2] История Всесоюзной Коммунистической партии (большевиков). Краткий курс. Под редакцией Комиссии ЦК ВКП (б). Одобрен ЦК ВКП (б), 1938 год. Москва: ОГИЗ, Госполитиздат, 1945. С. 154-173, 174-214.
[3] Первая Мировая война 1914-1918 / АН СССР, Институт истории. А.Л. Сидоров (отв. ред.). Москва: Издательство «Наука», 1968. С. 3.
[4] Ibidem, p. 21.
[5] История Первой Мировой войны. 1914-1918. В 2-х томах. Под ред. И.И. Ростунова / АН СССР; Институт военной истории Министерства Обороны СССР. Т. 1.- 446с.; Т. 2.- 608с. Москва: Издательство «Наука», 1975; И.И. Ростунов. Первая Мировая война // Большая Советская Энциклопедия. Третье издание. Гл. ред. А.М. Прохоров. Т. 19. Москва: Издательство «Советская Энциклопедия», 1975. С. 340-352.
[6] Первая Мировая война: политика, идеология, историография (К 75-летию начала войны). Межвузовский сборник. Куйбышев: Куйбышевский государственный университет, 1990. С. 3, 135.
[7] Michael Stürmer, Putin și noua Rusie, Editura Litera Internațional, București, 2009, p. 22.
[8] Ibidem, p. 172-173.
[9] Октябрь 1917: величайшее событие века или социальная катастрофа? / Под ред. П.В. Волобуева. Москва: Политиздат, 1991. С. 5, 11-12.
[10] Октябрь 1917 года и большевистский эксперимент в России. Научно-практическая конференция (5 ноября 1994 года). Москва: «Юридическая литература», 1995. С. 4-5.
[11] Ibidem, p. 13.
[12] Адам Михник. Историческая политика. Русский вариант // Перекрёстки. Журнал исследований восточноевропейского пограничья. Вильнюс: Европейский гуманитарный университет, Центр передовых научных исследований и образования (CASE), 2013. С. 14.

footer