Revista Art-emis
Vânătorul de care „Mareşal” (3) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 28 Octombrie 2018 12:49

Vânătorul de care Mareşal -3„Mareşal" - un proiect care a revoluţionat cel de-al Doilea Razboi Mondial[4]

Încă de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial trupele române s-au confruntat cu o lipsă cronică a mijloacelor de luptă antitanc. Dacă în etapele inițiale ale conflictului s-a putut conta pe ajutorul german în acest sens, pierderile suferite la Stalingrad a obligat comandamentul român să vină cu soluțîi și idei proprii în vederea dezvoltării unui vânător de tancuri performant, care să fie produs în masă de industria autohtonă. Sarcina a căzut pe umerii unei echipe de cercetare alcătuită din maiorul Nicolae Anghel, căpitanul Gheorghe Sambotin și inginerul Constantin Ghiulai. Ei au trebuit să se bazeze pe materialul de război capturat de la sovietici, luând șasiul unui T-60 și adăugându-i un tun de 122 mm Putilov-Obuhov și o mitralieră coaxială ZB-53 de 7.92 mm. Protecția blindatului era asigurată de plăci înclinate, de 20-30 mm grosime, ce îi oferea un profil neobișnuit de jos, de formă unei carapace, lucru neîntâlnit la alte proiecte ale vremii.

Modificări aduse proiectului inițial[5].

Prototipul cu indicativul M-00, ce devenise cunoscut și sub numele de "Mareșal", era pregătit în vara lui 1943 pentru primele sale teste la poligonul de la Suditi. Numai că motorul nu s-a dovedit suficient de puternic, iar suportul care stabiliza tunul a cedat. Prototipurile ulterioare au rezolvat cea mai mare parte a acestor dificultăți, schimbându-se motorul și îmbunătățindu-se suportul respectiv. Însă, cea mai importantă modificare a reprezentat-o înlocuirea tunului sovietic cu unul de producție românească, celebrul Reșița de 75 de mm. Proiectilele trase de un tun Reșița depășeau 1.000 de metri pe secundă și puteau lovi ținte de la o distanță de peste un kilometru. Nici măcar tancurile grele sovietice, precum Iosif Stalin sau Kliment Voroshilov, nu erau în siguranță, un proiectil tras de la 550 de metri putând penetra până la 100 de mm de armură, la un unghi de 30 de grade.

Propunerea colonelului Paul Draghiescu de a schimbă tunul s-a dovedit inspirată. În timpul testelor, prototipul a impresionat prin puterea de foc conferită de tunul Reșița, remarcându-se totodată mobilitatea și ușurință manevrării noului blindat. Înainte de toate, probabil cel mai important lucru era că uzinele românești puteau susține un program de producție în serie al Mareșalului. Ineditul vânător de tancuri a trezit interesul german, punându-se la dispoziție industriei românești expertiză tehnică și materialele necesare pentru a sprijini producția în masă. Germanii și-au început și ei propriul program pornind de la proiectul românesc, din care s-a născut mult mai celebrul vânător de tancuri Hetzer. În martie 1944 deja primele blindate sunt trimise în lupta. Însă, lucrurile nu au decurs la fel de bine în țară, inginerii români încă dezbătând dacă ar trebui să meargă înainte sau să integreze unui nou prototip o parte din modificările substanțiale efectuate de germani. În cele din urmă, proiectul este preluat de Grigore Axinte, iar întreg programul este revizuit. El s-a declarat nemulțumit de prototipul Mareșalului, pe care l-a găsit complet nesatisfăcător. Sub coordonarea lui este creat un alt prototip, care a îmbunătățit multe aspecte ale versiunilor anterioare. În timpul unor teste a concurat împotriva unui StuG III, blindatul de linie al germanilor și l-a surclasat.

Sfârșitul programului „Mareșal"

Pe 10 mai 1944, comandamentul român a cerut producerea a 1.000 de vânători de tancuri „Mareșal" care urmau să alcătuiască 32 de batalioane antitanc. Pe lângă regimentul 2 Care de Lupta s-a creat și un batalion de antrenament, batalionul M.Se credea că primele blindate vor rula de pe linia de producție în iunie și că până în septembrie 1944 se va putea ajunge la o producție de 100 de vânători pe luna. Numai că bombardamentele aliate au avariat uzinele românești în așa măsură încât termenele de livrare au fost amânate pentru câteva luni. Se credea că prima serie de 10 vânători putea fi terminată cel mai devreme în noiembrie, însă estimarea afost inexactă. Evenimentele de după 23 august 1944 au adus cu sine contramandarea programului de producție și confiscarea prototipurilor, a vehiculelor aflate în diverse etape ale construcției și a planurilor de către sovietici, care au invocat condițiile armistițiului.

Fără îndoială, vănătorul de tancuri „Mareșal" a fost unul dintre cele mai ambițioase proiecte inginerești românești din timpul războiului. O realizare tehnică de excepție pentru care stă testament urmașul sau spiritual german. În ultimii ani de război Hetzer-ul s-a dovedit un adversar redutabil și o contrapondere superbă în față superiorității numerice a tancurilor aliate. Profilul excepțional de jos, introdus de „Mareșal", a transfomat Hetzer-ul într-un temut vânător de tancuri, greu de depistat, ușor manevrabil și care putea distruge orice tanc aliat din câteva lovituri[5].

Grafica - I.M.

---------------------------------------------
[4] Laurenţiu Dologa http://www.ziare.com/cultura/documentar/maresalul-un-proiect-care-a-revolutionat-cel-de-al-doilea-razboi-mondial-1307525
[5] Ibidem.
[6] Ibidem.

footer