Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 24 Iulie 2011 22:22
Molotov - Ribbentrop
- Proba labirintului (1939-1989) -

Kremlin, 23/24 august 1939 Prin eforturi conjugate, nazismul ?i comunismul au dat foc Europei: Sub privirile p?rinte?ti ale lui V. I. Lenin ?i în prezen?a lui I. V. Stalin ?i Joachim von Ribbentrop, trimisul lui Adolf Hitler, V. M. Molotov semneaz? odiosul Pact.

Conflagra?ia mondial? din 1939-1945 a fost marcat?, în chip firesc, de numeroase date importante. ?i, totu?i, o singur? zi - 23 august 1939 - prezint? în context o semnifica?ie aparte, în sensul c?, f?r? a trimite la vreun eveniment notoriu din perioada ostilit??ilor, pe care dimpotriv? le-a precedat, totu?i intr? în discu?ie dat fiind c?, pur ?i simplu, a determinat de o manier? categoric? desf??ur?rile istorice la scar? planetar?. Atunci, în noaptea de 23/24 august 1939, la Kremlin s-a semnat faimosul Pact Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov, dup? numele mini?trilor de externe desemna?i de c?tre cei doi dictatori pentru a-l negocia ?i parafa, ?i care document, de atunci încoace, de?ine o întâietate indiscutabil? în privin?a tuturor superlativelor negative posibile: cel mai catastrofal, cel mai controversat, cel mai nenorocit, cel mai odios, cel mai sumbru ?i cel mai plin de consecin?e act g?zduit în cuprinsul veacului al XX-lea. În mod practic, el a închis o epoc?, aceea a p?cii armate dintre 1919 ?i 1939, a condus nemijlocit la izbucnirea celui de-al doilea r?zboi mondial ?i a inaugurat calvarul pentru milioane ?i milioane de oameni, state ?i civiliza?ii. Istorici de faim? mondial? ai conflictului din 1939-1945 (Arnold Toynbee, A. J. P. Taylor, Pierre Renouvin, Edward H. Carr, Maurice Baumont, Donald Cameron Watt, Jean-Baptiste Duroselle, Andreas Hillgruber, Henri Michel, Ernst Nolte, William L. Shirer, A. M. Nekrici, Stéphane Courtois) s-au exprimat de mult în privin?a rolului ?i locului Pactului din 23 august 1939 în determinarea evenimentelor, iar studiile recente, întemeiate pe dezv?luirile de ultim moment ale arhivelor secrete, confirm? pe deplin concluziile avansate. Fapt remarcabil, România nu a fost de fel implicat?, devenind, din contra, una dintre cele dintâi victime ale „sistemului" introdus de Pactul Hitler-Stalin. Ceea ce, pentru statul ?i na?iunea român? n-a constituit vreun temei de recunoa?tere, dimpotriv?, un impuls pentru a-l repudia cu violen??, fapt survenit la 22 iunie 1941.

Hitler - StalinDerularea evenimentelor în linie dreapt? în direc?ia izbucnirii celui de-al doilea r?zboi mondial a fost marcat? de Acordul de la München din 29 septembrie 1938 ?i de Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939. Michel Heller ?i A. M. Nekrici, de pild?, au descifrat c?, la 23 august 1939, „o cotitur? s-a produs realmente în istoria Europei ?i a lumii - Uniunea Sovietic? a deschis poarta r?zboiului [mondial] semnând Pactul cu Germania (subl. ns.)", în vreme ce cunoscutul ziarist ?i istoric american William L. Shirer a consemnat c? Stalin, „inamicul mortal" din ajun al lui Hitler, "a f?cut posibil?" decizia acestuia de a ataca Polonia la 1 septembrie 1939. Maurice Baumont, membru al Institutului Fran?ei, nu i-a contrazis pe cei men?iona?i, ci a ad?ugat c? Pactul de la 23 august 1939 "a încurajat puternic pe Hitler s? ri?te declan?area «marelui conflict» (subl. ns.)", ceea ce ?i marele istoric Pierre Renouvin re?inuse, anume c? „Pactul de la 23 august 1939 a fost acela care a decis soarta p?cii (subl. ns.)". Alan Bullock, cel dintâi biograf de celebritate mondial? al lui Hitler, observa c?, mul?umit? Pactului cu Stalin, Führerul a c?p?tat "mâinile libere" pentru a putea invada Polonia în 1939 f?r? nici un fel de riscuri. Un alt aspect, examinat în detaliu, este acela al pre?ului cu care Hitler i-a smuls, în 1939, lui Stalin semn?tura pe Pactul de neagresiune. ?i în aceast? privin??, în prezent, lucrurile sunt clare. Condi?ia finaliz?rii negocierilor, desf??urate în cea mai mare tain?, a fost încheierea unui protocol adi?ional secret, în conformitate cu care Berlinul recuno?tea în „sfera de interese" a Kremlinului - mergându-se pân? la acordarea „dreptului" de ocupa?ie - mai multe state sau por?iuni de state, incluzând ori vizând Finlanda, ??rile Baltice, Polonia ?i România. Lucrurile fiind de-acum prea bine cunoscute, vom face apel la recunoa?terile unor speciali?ti. Revenim, prin urmare, la Michel Heller ?i A. M. Nekrici, atât de categorici ?i sub acest aspect: „Dup? ce U.R.S.S. a semnat protocolul secret în privin?a sferelor de influen??, Germania ?i-a v?zut asigurat spatele în Est. Calea atacului împotriva Poloniei era deschis?". William L. Shirer insista în a demonstra cum, prin „târgul cinic" cu Hitler, Stalin „a dat semnalul unui r?zboi (contra Poloniei) care, dup? toate probabilit??ile, avea s? ia propor?iile unui conflict mondial". În ceea ce-l privea, istoricul rus N. V. Zagladin, confirmat de apari?ia la Moscova a pseudo-jurnalului lui V. M. Molotov, conchidea f?r? ?ov?ire: „În asemenea condi?ii istorice concrete (august 1939), Hitler a fost mai interesat în neutralizarea U.R.S.S.-ului decât Uniunea Sovietic? în neutralizarea Germaniei. Aceasta s-a ?i reflectat în semnarea protocolului secret, propus Germaniei ca anex? la Pactul de neagresiune ?i care delimita sferele de influen?? în Europa de Est. U.R.S.S., dup? cum i se p?rea lui Stalin, neriscând nimic, dobândea posibilitatea s?-?i extind? teritoriul, rec?p?tând ceea ce pierduse în cursul r?zboiului civil. Practic, Stalin, încheind târgul cu Hitler, a aprins «lumina verde» pentru agresiunea fascist? în Europa (subl. ns.). Aceast? alegere reflecta concep?ia sovietic? despre «interesele U.R.S.S.» ?i despre a c?ror prioritate s-a vorbit înc? la Congresul al XVII-lea al P.C. (b) (în ianuarie 1934)".

Semnifica?ia general? ?i consecin?ele dezastruoase pentru România ale Pactului ?i Protocolului secret din 23 august 1939 au fost eviden?iate ?i de istoricii români. Nu demult, investigând aceea?i tem?. am apreciat vigoarea ?i logica argumentelor lui Pamfil ?eicaru, unul dintre cei mai de seam? ziari?ti români ai veacului trecut. Având în seam? c?, oriunde ?i oricum, evenimentele trebuie examinate ?i expuse cu obiectivitate în înl?n?uirea lor cauzal?, trebuie s? admitem c?, dac? la început au fost Pactul Hitler-Stalin ?i Protocolul s?u secret (articolul 3), din acestea au rezultat în chip logic ?i necesar, la 26-27 iunie 1940, notele ultimative ale URSS succedate, din partea României, de evacu?rile Basarabiei, nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?a, apoi de subscrierea dictatelor de la Viena (30 august 1940) ?i Craiova (7 septembrie 1940). România Mare a e?uat, iar R?zboiul Refacerii Unit??ii Na?ionale din 1941-1944, care i-a urmat, a fost st?vilit, urmare a capitul?rii ?i tr?d?rii de la 23 august 1944, când – considera Pamfil ?eicaru (1950) – „Statul român s-a pr?bu?it". ?i, tot pe atunci, el observa c? România se dovedise în general dup? primul r?zboi mondial un factor neglijabil al oric?rei „politici de insurec?ie împotriva geografiei ?i a istoriei, politic? ini?iat? de cei care „jucau cartea ruseasc?". Ast?zi poporul român expiaz? concluzia politicii f?cute de la 1919 pân? la 23 august 1944". Iar, pentru a ne opri aici, acela?i a re?inut, în termenii adecva?i, aceast? realitate de for?? ?i blestem a evolu?iei noastre contemporane: „Tot ce s-a ab?tut, dup? 23 august [1944], asupra nenorocitei noastre patrii era virtual cuprins în actul loviturii de stat" (1952). Pentru cititorul nostru, trebuie s? fie cât se poate de clar c?, st?ruind asupra datei de 23 august 1939, nu ne propunem decât s? eviden?iem semnifica?ia major? a zilei respective în istoria veacului trecut. Departe de noi gândul de-a afirma c? la 23 august 1939 ar fi survenit începutul ?i sfâr?itul tuturor lucrurilor, cu hot?râre - nu, dar, în mod sigur, atunci, România, ?i nu numai, a intrat în Labirint!

***

În raport cu presiunile grozave ale prezentului ?i provoc?rile crescânde ale viitorului, consider?m ca fiind de maxim? relevan?? ?i actualitate apelul lansat în decembrie 2005 de reputa?i istorici francezi (Alain Decaux, Marc Ferro, Pierre Milza, Réné Rémond ?.a.) sub titlul Libertatea pentru istorie, care surprindea elementele definitorii, înse?i permanen?ele scrisului istoric modern, în sensul c?:
„Istoria nu-i o religie. Istoricul nu accept? nici o dogm?, nu respect? nici un lucru interzis, nu cunoa?te tabù-uri. El poate s? deranjeze. Istoria nu este tot una cu morala. Istoricul nu are rolul de-a exalta ori de-a condamna, el explic?. Istoria nu este sclava actualit??ii. Istoricul nu aplic? trecutului schemele ideologice contemporane ?i nu introduce în evenimentele de odinioar? sensibilitatea prezentului. Istoria nu-i tot una cu memoria. Istoricul, într-un demers ?tiin?ific, colec?ioneaz? amintirile oamenilor, le compar? între ele, le confrunt? cu documentele, cu obiectele, cu urmele existente, ?i stabile?te faptele. Istoria ?ine cont de memorie, dar nu se reduce la ea. Istoria nu este un domeniu juridic. Într-un stat liber, definirea adev?rului istoric nu apar?ine nici Parlamentului, nici autorit??ii judiciare. Politica statului, chiar animat de cele mai bune inten?ii, nu este politica istoriei". Este - trebuie s? recunoa?tem - tulbur?tor de frumos ?i de adev?rat. Dar s? rememor?m: „... Politica statului, chiar animat de cele mai bune inten?ii, nu este politica istoriei". Iar, dac? lucrurile stau astfel, cu certitudine, atunci la noi, în peisajul ?tiin?ific actual, ilustrat de o ?coal? istoric? prin ai c?rui corifei (A. D. Xenopol, Gh. I. Br?tianu, Andrei O?etea, P. P. Panaitescu, C. C. Giurescu, David Prodan ?i, cu supra de m?sur?, fenomenalul Nicolae Iorga) am p?truns de mult în elita istoriografiei universale, apari?ia a?a-ziselor Rapoarte finale Wiesel ori Tism?neanu a fost, mai mult decât inutil?, a fost pur ?i simplu penibil?. Se impune a fi subliniat? ?inuta lor cvasi-?tiin?ific?, semnifica?ia ?i scopurile propagandistice predominante în exces.

Cu referire îns? la prezentul nostru volum, vom preciza c? nu ne propunem o investiga?ie formidabil? ?i vast?, nici definitorie pentru vreo tendin?? istoriografic?. Nu ambi?ion?m s? realiz?m mai mult decât o lucrare interesant?, bazat? pe surse relevante ?i indiscutabile, referitoare la o problem? care ne-a preocupat adeseori, dar n-a ?i st?ruit în aten?ia noastr? special?. Mai precis, avem în vedere istoria unei perioade de 50 de ani (1939-1989) reprezentând un segment cardinal ?i spectaculos al unui veac, al XX-lea, ce s-a dovedit în integralitate nenorocit, fie numai dac? avem în vedere c? „a g?zduit" trei p?ci armate, dou? conflicte mondiale ?i un r?zboi rece ?i care, reunite, întrucât a decurs unul din altul, fac toate laolalt? 100 de ani! În context, prin urmare, limitele cronologice propuse reprezint? prin for?a lucrurilor un interludiu, dar care se recomand?, sub multiple aspecte (premise ?i propor?ii, desf??urare ?i consecin?e), drept devastator. Avem tot dreptul, a?adar, s? ne întreb?m: cum de-a fost posibil a?a ceva? De?i, în opinia noastr?, r?spunsul depinde de o singur? ?i trist? realitate, istoricii, de orient?ri diferite, vor da, natural, explica?ii deosebite: Secolul al XX-lea a fost, mai înainte de orice sau mai presus de toate, unul nenorocit, fiind - vai! - „rezervat" manifest?rilor extreme ?i conflictelor fatidice dintre-isme. Nu ne propunem, aici ?i acum, s? le enumer?m, m?rginindu-ne s? le men?ion?m pe cele mai frecvente în dic?ionare ?i sinteze ori mai ales frecventate ?i chiar exersate în societate, deci pe seama indivizilor: liberalism-conservatorism; capitalism-socialism; sionism-comunism; cre?tinism/islamism; iudaism/hinduism; extremism-rasism; na?ionalism-interna?ionalism; regionalism-globalism; bol?evism-fascism-na?ional-socialism; hitlerism-stalinism-franchism; horthysm-codrenism; castrism, maoism etc. etc.

Fideli opiniilor exprimate de mae?trii istoriografiei universale moderne, facem apel la N. Iorga, care, identificând în 1938 permanen?ele istoriei (p?mânt, idee, ras?), a deslu?it f?r? ezitare c?, „în st?rile acestea de spirit, st? for?a motrice a oric?ror evolu?ii istorice, rezultatul material care decurge de aici putând fi, bineîn?eles, ?i un motiv, prelungit, pentru ac?iuni viitoare", pentru a stabili finalmente: ideea - „iat? ceea ce pune în mi?care popoarele". La rândul s?u, Arnold J. Toynbee, în celebru A Study of History, releva, tot pe atunci, c? „este posibil ca pentru orice societate, indiferent de vârst?, un sfâr?it moral s? reprezinte întotdeauna provocarea decisiv? pentru viitorul ei. Oricum ar fi, f?r? îndoial? îns? c? propria noastr? societate de ast?zi se confrunt? cu o provocare mai degrab? de ordin moral decât material". Revenind cerbicia disputei–ismelor, re?inem c? în ansamblu, din perspectiva actual?, decisiv? s-au dovedit, prin amploare, intensitate ?i consecin?e, confrunt?rile - un eufemism mascând nu o dat? r?zboaiele generale ?i totale - dintre capitalism, comunism ?i fascism, mai cu seam? în anume perioade nu prea îndep?rtate, iar epilogul înc? se las? a?teptat, de vreme ce, dup? e?ecul istoric al Germaniei, Italiei ?i Japoniei în 1945, a urma în 1989-1991 pr?bu?irea sistemului comunist est-european ?i a URSS ?i, în prezent, SUA ?i China î?i disput? suprema?ia de lideri mondiali autoritari. În context, se admite o singur? certitudine, formulat? categoric de cel care a fost Jean-Baptiste Duroselle, celebrul istoric francez al rela?iilor interna?ionale, dar este dificil de apreciat ce se va petrece în viitor. Istoriografia consacrat? celui de-al doilea r?zboi mondial, marcat? de unele realiz?ri apar?inând chiar anilor ostilit??ilor, a înregistrat dup? 1945 succese remarcabile pe plan general, rezultatele înregistrate - sub raport cantitativ ?i calitativ - plasând-o indubitabil la cel mai înalt nivel ?tiin?ific, probat exemplar de faptul c?, judecat în ansamblu, conflictul din 1939-1945 a devenit cel mai studiat eveniment din întreaga istorie a umanit??ii, acoperit deja de o bibliografie imens? însumând cel pu?in 1,5 milioane titluri c?r?i ?i studii. În context, se în?elege, domeniul izvoarelor istorice s-a impus gra?ie marilor colec?ii de documente diplomatice ?i militare, editate de echipe de speciali?ti din Marea Britanie, S.U.A.,Germania, Fran?a ?i Italia, dup? ce, în 1946 U.R.S.S. s-a retras.

Akten zur deutschen auswrtigen politik - 1918 - 1945Având în vedere pozi?ia ?i politica României în 1919-1945, de cel mai mare interes pentru noi sunt documentele germane, din volumele publicate dup? 1950 re?inând îndeosebi „Akten zur deutschen auswärtigen Politik 1918-1945" (seriile C/1933-1937, D/1937-1941 ?i E/1941-1945) ?i „Kriegstagebuch des Oberkommandos der Wehrmacht (Wehrmachtführungestab) 1940-1945", îngrijite de Helmuth Greiner, Percy Ernest Schraum ?i colaboratorii (4 vols. Frankfurt, 1965, respectiv 8 vols., München, 1982). Unul dintre editori, Andreeas Hillgruber, reputat specialist în istoria celui de-al doilea r?zboi mondial ?i al rela?iilor româno-germane (1938-1944), a procedat la selec?ionarea stenogramelor întrevederilor lui Adolf Hitler cu ?efii de state ?i de guverne sau cu diploma?ii str?ini dintre 1939 ?i 1944, care au servit ca model ?i colegilor no?tri. S? re?inem de asemenea c?, simultan, au v?zut lumina tiparului numeroase documente din colec?iile diplomatice britanice, americane, franceze, italiene, iar, în ultima vreme, Federa?ia Rus?. Istoricii ?i, deopotriv?, cititorii români se pot considera de-a dreptul privilegia?i de vreme ce beneficiaz?, gra?ie eforturilor antemerg?torilor, de numeroase lucr?ri de referin?? declara?iile f?cute „în intimitate" de liderii Germaniei, URSS, României ?i colaboratorii lor în cursul conflagra?iei din 1939-1945. Din motive lesne de în?eles vom re?ine, ?i în aceast? situa?ie, doar unele exemple privindu-l pe Adolf Hitler, I. V. Stalin sau Ion Antonescu, în cazul celui din urm? dispunând de un Jurnal(septembrie 1940-iulie 1944), ca ?ef al Cabinetului Militar de la Bucure?ti. În urm? cu mai mul?i ani, având prilejul s? valorific?m un important set de documente descoperite în arhivele str?ine. Documentele înso?ite de un amplu studiu, au fost recent reeditate, punând în eviden?? aspecte cardinale interesând statutul interna?ional al României în perioada determinat? de cele dou? date nefericite ale istoriei contemporane în ansamblu: 23 august 1939 ?i 23 august 1944. Titlul volumului, „România ?i proba bumerangului", a?a dup? cum am subliniat, ne fusese sugerat de Mircea Eliade cu clasica sa Prob? a bumerangului, pe care de acea dat? ni-l asumam în subtitlu. Pe când Proba bumerangului urm?rea s? ateste, ?i sper?m c? a reu?it, c?, în ciuda drumului parcurs ?i a evenimentelor tragice survenite din 1939 pân? în 1944, România a revenit dup? numai cinci ani sub blestemul groaznicei realit??i geopolitice sanc?ionat? de odiosul Protocol secret al Pactului Hitler - Stalin din 23 august 1939. Iar aceasta s-a produs în urma „actului istoric" de la 23 august 1944. Un asemenea deznod?mânt ne determin? s? consider?m c? 23 august 1939 a marcat pentru destinul istoric al României, o dat? fatidic? ?i nu numai dup? cum s-a eviden?iat, de vreme ce teritoriul na?ional (în spe??, Basarabia), f?r? ?tirea ?i voin?a posesorului, a fost par?ial mutilat prin în?elegerea criminal? dintre guvernele totalitare ale URSS ?i Reichului nazist. footer