Revista Art-emis
Vânătorul de care „Mareşal” (2) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 24 Octombrie 2018 17:51

Vanatorul de care Maresal-2

Raport către Conducătorul Statului

Bucureşti, 11. 1. 1944
CABINETUL MILITAR al CONDUCĂTORULUI STATULUI Nr. 201.005
STRICT SECRET
MARELE STAT MAJOR
- Cabinet -

Am onoare a vă aduce la cunoştinţă că cei 2 specialişti germani, Lt.Colonel Ventz şi Haymann, veniţi pentru a examina vânătorul de care şi obuzierul de însoţire, realizate de Cabinetul Militar la Uzinele Malaxa, au făcut următoarele afirmaţiuni:

 

1. Aprecieri asupra vânatorului de care.

Lt. Colonel Ventz din Waffen-Amt, căruia i se datoreşte improvizaţia „Hornisse" (tun de 88 mm anticar montat pe carul Mark III deasupra carcasei, în locul turelei) şi un vânător de care modern, derivat din „Panter" în prezent în construcţie, a declarat că raporul său asupra vânătorului de care „Mareşal" va fi afirmativ. Ca primă urmare va propune la Berlin să se trimită în 8-10 zile un inginer constructor, spre a ne da concursul său tehnic pentru perfecţionarea detaliilor. Lt.Colonel Haymann, trimis din partea O.K.H. şi-a afirmat credinţa că armata română când va avea o mie de astfel de vânători de care, forţa sa combativă va fi în mod considerabil sporită. După părerea sa vânătorul de care „Mareşal", mobil cu mare rază de acţiune şi armat cu un tun a.c. puternic va fi „ein grosser Hetzer" (un adversar supărător) pentru Ruşi. Tot dânsul a adăogat: Generalul Guderian doreşte să aibă unităţi de vânători de care, pe care să le poată arunca repede acolo unde adversarul deslănţue un atac cu care; odată acest atac slăbit, aceste unităţi regrupate înapoi ar trebui să fie gata a interveni în altă zonă ameninţată. Vânătorul de care prezentat, uşor, rapid, cu un consum redus de combustibil şi cu mare rază de acţiune, are calităţile cerute de o astfel de întrebuinţare.

Părerea Lt.Colonel Haymann este să se păstreze calităţile manevriere ale vânătorului de care „Mareşal" rezistându-se tentaţiei de a i se mări protecţia. Ca valoare relativă ambii specialişti, după ce-au văzut şi cele 2 improvizaţiuni de vânători de care, cari folosesc fostul car rus de recunoaştere T.60 şi carul R.2, pe cari s-a montat tunul a.c. rus de 76,2 au clasificat astfel diferitele categorii de armament anticar motorizat:
l) Vânătorul de care special construit pentru această misiune,
2) Sturmgeschutz-ul armat cu tun anticar,
3) Carul de luptă armat cu tun anticar,
4) Vânătorul de care improvizat prin montarea unui tun anticar pe carcasa unui car în locul turelei,
5) Tunul anticar tractat.

Referindu-se la cei 2 vânători de care improvizaţi din carele T.60 şi R.2, Lt.Colonel Ventz a spus: „50% sunt mai bune decât nimic". Lt.Colonel Haymann: „deşi soluţia este o improvizaţie totuşi este mai valoroasă decât tunul anticar tractat". Lt.Colonel Haymann, întrebat asupra proporţiei de motoare ce trebuesc destinate vânătorului de care şi vehiculelor anexe (care de comandament, de reaprovizionare, de siguranţă, etc.) a spus categoric: faţă de desvoltarea pe care a luat-o la Ruşi carul de luptă, niciunul din motoarele Hotchkiss comandate nu trebue folosit la altceva decât a duce tunuri anticar. Pentru comandament pot fi folosite automobile Horchf Stoewer, etc. "orice teren" iar pentru reaprovizionări camioane de 3 tone, la care roţile dinapoi se înlocuesc cu o simplă şenilă, după un model ce ne poate fi pus la dispoziţie şi adaptabil la orice marcă de camion.

Ca ordine de urgenţă în fabricaţie, ambii au fost de părere ca fabricarea vâăde care să treacă înaintea oricărei alte lucrări similare, fiind ca soluţie superioară tuturor celorlalte sisteme de a folosi pentru luptă tunul anticar. In detaliu observaţiunile specialiştilor germani au fost următoarele:

a) Tonajul.

Faţă de putere a motorului (15-16 cai la tonă) mobilitatea este socotită ca foarte avantajoasă. Deşi Lt.Colonel Ventz a afirmat că blindajul unui vânator uşor de care trebuie să asigure echipajul numai contra armei anticar ruse şi că deasupra acestui blindaj orice creştere este inutilă, dacă nu se merge la plăci de 80-100 mm. deci la tonaje prohibitive, înclină pentru o uşoară îngroşare a blidajului nostru, aceasta fiind cu siguranţă propunerea echipajelor acestor vânători de care după primele lupte. Lt.Colonel Haymann nu a fost de acord cu ideea îngroşărei blindajului, deoarece aceasta ducând la o creştere a greutăţii, va micşora mobilitatea vânătorului de care, calitatea lui esenţială.

b) Protecţia.

Un vânător de care se poate găsi uneori în dispozitivul inamic, fie de infanterie întărită cu mijloace anticar, fie de blindate, armate şi cu tunuri anticar şi cu mitraliere. Ideal, vânătorul de care trebue să poată rezista la acest foc, ori de unde ar veni. Vânătorul greu german rezistă la tunul a.c. rus de 76,2 dela distanţa, chiar la 100 m.; dar atinge tonajul de 47 t. şi devine o adevărata uzină; un vânător uşor se poate mulţumi cu protecţia contra gloanţelor şi contra armei anticar ruse. Din aceasta se deduce ca vânătorul greu este de o folosire nelimitată; cel uşor nu trebue sa depăşească, in principiu, dispozitivul infanteriei sau blindatelor proprii.

In duelul ce se naşte vânătorul de care se prezintă cu faţa, aceasta trebue să fie mai puternic blindată. La vânătorul greu german placa din faţă are 80 mm. grosime sub o înclinare de 35°; vânătorul „Mareşal" are prevăzută în faţă o placă de 20 mm. grosime sub o înclinare mai favorabilă de 25° grade. Lt.Colonel Ventz a propus ca grosimea acestuia să fie ridicată la 30 mm. ceeace se va încerca, ţinându-se seamă si de rezultatul tragerilor ce se vor face la Sudiţi în curând, cu arma anticar şi tunul de 45 mm. a.c. ruse.
Lateral grosimea blindajului trebue să fie de circa 1/3 din aceea a plăcii din faţă. Germanii au un vânător de care cu 50 mm în faţă, faţă de 15 mm. Lateral. Am fost sfătuiţi a menţine grosimea de ...mm. laterală actuală. Forma carcasei a fost găsită foarte simplă şi foarte reuşită. Lt.Colonel Haymann a comparat-o cu forma broaştei ţestoase, joasă, greu de observat din departare şi uşor de fabricat.

c) Armamentul.

Tunul a.c. de 75 mm. D.T.U.D.R. este socotit ca suficient de puternic, chiar şi faţă de carul T.34.
Asupra aşezării lui s'a făcut următoarele observaţiuni:
- câmpul lateral de 15 grade este foarte bun; la vânatorul geman greu acest câmp este de 30 grade, insă ţinându-se seama de uşurinţa cu care schimbă de direcţie vânătorul "Mareşal" cele 15 grade sunt socotite ca larg suficiente; s'ar putea chiar reduce, dacă alte nevoi cer aceasta;
- câmpul vertical a fost considerat suficient: +10 şi -5°;
- vânătorul german, are -8° din cauza genulierei lui mult mai înalte;
- genuliera ar trebui ridicată pentru a se evita lovirea pământului cu ţeava la trecerea şanţurilor şi mişcarea în teren a traectoriei foarte întinse.
Acest deziderat se va satisface ridicându-se umerii
cu 18 cm. (suspensia mai înaltă cu 10 cm. şi traverse laterale mai joase în car cu 8 cm.);
- retragerea tunului cu 20-30 cm în car, sfătuită de Lt.Colonel Ventz, nu este posibilă din cauza poziţiei încărcătorului; numai montarea unui tun anticar special, cum au germanii, ar putea satisface acest deziderat;
- aşezarea tunului pe un afet special a fost găsită bună; ni s'a recomandat să examinăm şi soluţia unei suspensii cardanice, aşezată între blindaj şi podeaua saşiului (ni se vor trimite
planuri). Se va folosi această idee în mod avantajos la plasarea unei mitraliere uşoare in blindaj, lângă tun;
- scoaterea tunului pentru reparaţii numai după o prealabila ridicare a blindajului, a fost găsită ca nepractică. Cum însăMaresal M06 reparaţii de tunuri la noi nu se fac decât la atelierele mobile, ridicarea unei carcase de 1,5 tone nu este o problemă grea pentru aceste ateliere. Altfel a face posibilă scoaterea tunului prin carcasa ar insemna a slăbi carcasa sau a recurge la complicaţii de construcţie;
- evacuarea gazelor rezultate din tragere se face la vânătorul german cu ajutorul unui ventilator special. Dacă absorbţia ce-o face ventilatorul motorului Hotchkiss, nu se va dovedi suficientă la experienţe, se va recurge la montarea unui ventilator electric.

d) Muniţia.

Vânătorii de care germani, improvizaţi armaţi cu tun de 75 mm. duc până la 70 proectile. La vânătorul „Mareşal" se va putea realiza 45 proectile. Viteza şi mica siluetă a carului precum şi viteza mai mare a proectilului nostru, permite o tragere la mai mică distanţă şi mai precisă, deci consum mai mic de muniţiuni.
e) Motorul şi transmisia, au fost găsite ca foarte bune. Transmisia a rezistat în foarte bune condi-ţiuni la proba cerută de a face o pornire în pantă de circa 30°.
f) Conducerea vânătorului de care.

Pentru a se permite o ochire a vânătorului, de care mai uşoară, s'a adoptat la carul „Mareşal" o conducere inversată faţă de aceea a actualelor care: direcţia se schimbă prin frânarea cu piciorul (nu cu mâna) a celor 2 şenile. Sistemul acesta permite o mişcare a carului în direcţie chiar atunci când ochitorul (care este şi conductor/ are mâinile ocupate la cele două manivele de înălțime și direcție /la oprire conductorul angrenează viteza 1-a și debreiază-frânează cu ambele picioare; orice ridicare a unuia din picioare produce rotirea carului în partea opusă). Sistemul a fost găsit ingenios de cei 2 specialiști germani și a fost examinat cu o minuțioasă și îndelungată atențiune. Lt.Colonel Haymann a mers în car spre a-l vedea lucrând și a cerut un mers pe linie dreaptă dealungul unei alei asfaltate spre a vedea sensibilitatea carului la frânarea șenilelor cu piciorul. A douaa inovație, combinarea debreiajului cu accelerația, a format obiectul aceleiași atențiuni.

g) Personalul.

Vânătorul de care Mareşal are numai 2 oameni: un ochitor- conductor şi un încărcător radiofonist. Ideea de bază a fost: conductorul nu trage când conduce şi nu conduce când trage (cu excepţia schimbării de direcţie a carului, ce se face numai cu picioarele în cazul obiectivului mişcător). Lt.Colonel Ventz a declarat că un proect oarecum asemănător pentru combinarea funcţiilor a prezentat un constructor german, dar a fost respins. El prevedea însă combinarea funcţiilor de încărcător cu ochitor. Nu s-a adus nici o critică acestei inovaţiuni. Dimpotrivă, Lt.Colonel Ventz a întrebat: cum aţi ajuns la această soluţie, a combinării funcţiilor pentru reducerea personalului, pe care o urmărim şi noi?

Ambii specialiști au arătat însă că pentru funcția de conductor-ochitor va trebui să fie folosiți însăși comandanții de baterii, comandanții de secții și la restul carelor - subofițeri. Cei doi ocupanți ai carului trebue să aibă loc suficient pentru buna îndeplinire a funcțiilor lor combinate, mai mult decât locul extrem de redus din carele actuale unde funcțiile sunt complet separate. Carul „Mareșal" are acest loc bine asigurat.

h) Suspensia şi şenila.

Nimic deosebit pentru suspensie. Senila deşi un coeficient de presiune de 0,6 şi la carele germane merge până la 0,9 şi chiar 1, totuşi ni s-a dat sfatu a o mai lărgi. Se va încerca în acest scop șenila unui car 38 T. venit din Crimeea. Găsindu-se că înălţimea dela fundul carului este prea mică (30 cm.) ni s'a recomandat o ridicare până la 40 cm. Spre a ni se dovedi că acuala înălţime este mică, Lt.Colonel Ventz a cerut să se facă 3 învârtituri pe loc, care adunând pământ sub car trebuia să-l imobilizeze. Deşi terenul era desfundat, carul s'a învârtit pe loc de trei ori întrun sens şi de 3 ori în celălalt şi apoi a pornit, lăsând în urmă şanţuri adânci şi o masă de pământ frământat. Senila carului rus T.60 s'a dovedit astfel foarte bună: nu adună pământ şi nu produce deşeniere prin înfigere laterală în pământ la viraje. Ni s'a recomandat o reexaminare a depărtărei între șenilă şi apărătoarea ei, unde s'ar putea aduna pământ. După deplasările în teren desfudat, înmuiat şi amestecat cu zăpadă şi prin o arătură de toamnă, făcute cu uşurinţă, Lt.Colonel Haymann a declarat: un vehicul atât de mic şi atât de mobil („ein solches kleiness Ding so beweglich") nu am văzut încă până acum.

i) Organizarea în unităţi.

Cei 2 specialişti au preconizat următoarea organizare: Vânătorii de care organizați numai în grupuri (divizioane) independente la dispoziţia marilor comandamente. Comandantul merge înapoi pe un vehicul auto „"toate terenurile" prevăzut cu radio recepţie şi emisie pe 2-3 lungimi de undă: una cu comandamentul de M.U., alta cu bateriile şi a 3-a - eventual - cu carele. Pe lângă el un grup de comandă foarte redus în auto toate terenurile. Divizionul pe 3 baterii, bateria pe 3 secţii, secţia a 3 piese. Comandanţii de baterii şi secţii conduc și ei câte un vânător de care. Pe carul comandanţilor de baterii se pune încă un radiofonist /dacă este posibil/ pentru legătura cu divizionul, sacrificând o parte din muniţie.Trenurile de luptă pe camioane toate terenurile. Tren regimentar pe divizion, divizibil la nevoe pe baterii.

j) Concluziuni.

Exacta opinie a celor 2 specialiști asupra vânătorului de care „Mareşal" nu a putut fi cunoscută. Din unele aprecieri se deduce valoarea ce-au acordat-o realizărei noastre. Intre altele, Lt.Colonel. Ventz vorbind de inventivitatea spiritului românesc a regretat că mentalitatea germană, care vrea să păstreze secretele realizărilor sale, împiedică colaborări ce-ar putea fi folositoare chiar industriei germane. Interesul care l'au arătat cei 2 specialişti vânătorului de care, a fost tot timpul extrem de viu. In special inovaţiile le-au examinat cu atenţiune şi au cerut repetat explicațiuni asupra originei şi desvoltărei lor (conducerea inversă, ambreiaj combinat cu acceleraţia, funcţiunile combinate ale servanților, așezarea muniţiei, aşezarea tunului pe fundul carului).

Impresiunea specialiştilor a fost că cei 2 ofiţeri germani au avut mai mult de luat, de cât de dat, judecând după întrebările şi observaţiunile ce-au făcut. Aceasta se poate deduce şi din comparaţia cu cel mai nou vânător de care german, armat cu tun a.c. de 88 m/m deci superior cu o clasă tunului nostru de 75 a.c. D.T.U.D.R. şi care are ... tone, faţă de 7,5 tone ale vânătorului de care. Întrebaţi asupra unei colaborări industriale pentru satisfacerea nevoilor armatei germane şi române prin fabricarea în serie a vânătorului de care „Mareşal", specialiştii germani au răspuns că nu au mandat să ia anganjamente.

La cererea noastră au promis totuşi că ni se vor da răspunsuri oficiale, prin constructorul ce va veni, la unele întrebări cu caracter tehnic. Din amabilitate Lt.Colonel Ventz a mărturisit că Waffen-Amt nu va consimți să ni se răspundă la toate întrebările; din dorinţa sa de a ne ajuta şi faţă de atenţiunea cu care au fost primiţi ambii ofiţeri germani au promis că ne vor da și la restul de întrebări răspuns verbal şi cu caracter confidenţial prin ataşatul nostru militar. Față de Colonelul Assmann, dela misiunea militară germană și de Colonelul Busch, de la misiunea economică germană, ambii specialişti au cerut să ni se acorde tot sprijinul pentru realizarea vânătorului de care prin livrări de materii prime şi fabricate din Germania. Pentru piesele ce nu se pot fabrica decât în Germania cum sunt galeţii îmbrăcaţi cu cauciuc ai suspensiei nu ni s-a făcut nici-o promisiune formală. Vom primi răspunsul prin Colonelul Busch asupra posibilităţilor de livrare. Pentru formare a sudorilor de blindaj ni se asigură instruirea lor în curs de 8 zile cu procedeele cele mai noui ale industriei germane. Rămâne de aflat cele ce au raportat aceşti 2 specialişti. Generalului Hansen, căruia i s'au prezentat înainte de plecare într'o audienţă de 15 minute. Va fi întrebat cu ocazia vizitei sale din această săptămână la uzinele Malaxa.

2. Obuzierul de însoţire.

Planul obuzierului de însoţire /anexat/ prezentat celor 2 specialişti germani a fost găsit judicios întocmit. Armata germană dispune de astfel do obuziere de însoţire de calibru 150 mm. (model vechi), montate pe carcasa carului ceh C.K.D.-38 T. Sunt şi în prezent întrebuinţate în Italia, ca artilerie pe şenilă Sebafahrlafett organizate în grupuri (divizioane) independente,la dispoziţia comandamentelor. Soluţia răspunde tendinţei de motorizare a artileriei prin montarea pieselor pe vehiculul automotor, soluție superioară vechei formule de tractare mecanică a pieselor.

Maresal M-05Genuliera mai joasă a obuzierului nostru de însoţire a fost găsită avantajoasă; obuzierul rus de 122 mm. a fost considerat ca adecvat scopului: bătaia oarecum redusă a lui nu constitue un inconvenient artileriei de asalt cerându-i-se să tragă normal direct, deci la mici distanţe. Ansamblul este însă astfel organizat încât acest obuzier poate concura și la apărarea statică a unui front şi la pregătirea unui atac din poziţii defilate. Unghiul maxim de înclinare de 23 grade îi permite să tragă la circa 6.500 m., iar luneta panoramică asigură şi execuţia tragerilor indirecte. Incărcarea proectilelor grele şi cu cartuş separat justifică mărirea numărului de servanţi dela 2 la 3 sau chiar 4, loc fiind suficient. Separarea funcţiilor de ochitor şi conductor deasemeni a fost găsită justificată, dat fiind marea atenţie ce se cere ochitorului, care trebue să intervină contra obiectivelor greu de descoperit: cazemate camuflate, cuiburi de arme automate improvizate în teren, etc. (spre deosebire de obiectivele vânătorului de care, de profil înalt şi mai uşor de găsit).

Ni s'a recomandat dotarea obuzierului de însoţire cu un număr de proectile, deoarece tonajul nu joacă niciun rol: deplasarea obuzierului de însoțire nu cere rapiditate și nici trecerea prin terenuri foarte grele, pe care le poate ocoli. Așezarea muniției în partea deasupra motorului fiind inevitabilă, cere o bună izolare contra căldurei pentru a nu se influența temperatura pulberei de asvârlire și deci bătaia proiectilelor.

Intrebuințarea obuzierului de asalt, au declarat specialiștii, trebue să fie bine cunoscută trupelor, ce le primesc ca întărire. Obuzierul trebue să dispună de obuze explosive pentru misiunile lui normale. Ca orice gură de foc însă va dispune și de un procent redus de proectile Hohlladung spre a se putea apăra contra carelor de luptă (aceste proectile ce se trag la o distanță cel mult egală cu viteza inițială a proectilului, adică sub 400 m.). Deci contra carelor de luptă obuzierul de însoţire va lua o atitudine defensivă şi va căuta poziţii mascate sau camuflate, spre a nu fi descoperit înainte ca tancul advers să intre în bătaia eficace. Este deci greşit a se cere acestor piese, în cazul unui atac inamic cu care: „înaintate" (Panzer vor) astfel întrebuinţate, adică împinse ofensiv ia lupta de care, ele vor fi uşor distruse din cauza insuficiente protecţii (15 mm.) şi a siluetei vizibile şi caracteristice. Greşala aceasta este frecventă în armata germană şi se luptă cu greutate în contra ei.

Părerea specialiştilor germani, este ca obuzierul de 122 şi 150 mm. să nu se monteze pe şasiul echipat cu motorul Hotckiss decât după ce se vor satisface toate nevoile în vânători de care. Cum în acest an sunt probabilități de a avea cele 1.000 motoare comandate și numai circa 500 tunuri anticar, va urma să se decidă pe timpul fabricației ce destinație vor primi șasiurile disponibile. Primesc:
- un alt tun anticar german de exemplu
- tunul Vickers de 75 mm.antiaerian adaptat ca tun a.c.
- obuziere de 122 sau 150 mm.

3. Diverse informaţiuni.

a) Carele blidate ruseşti.

Cei 2 ofiţeri germani declară că atât calitativ-technic-cât şi cantitativ carele ruseşti deţin superioritatea. Carul T.34 rus nu poate fi egalat de industria germană din cauza motorului foarte ușor, de tip aviaţie, construit din metale ușoare. Germania nu dispune de astfel de metale şi deci nu poate fabrica motoare uşoare li totuşi puternice. Carele germane caută a contra-balansa această inferioritate prin folosirea unui tun mai puternic, instalaţii interioare mai perfecţionate şi un personal mai bine instruit, mai conştient şi mai disciplinat. Privitor la valoarea tunului de 76,2 rus care armează carul T.34 ofiţerii germani recunosc că având o ţeava mai scurtă şi fără frână de gură puterea lui este inferioară celui de 75 mm.german. Dar are marele avantaj de a trage acelaş proectil ca tunul de câmp sau antiaerian, facultate de importanţă uneori capitală în acest război. Unificarea realizată de Ruşi în armament, motorizare, aviaţie declară germanii, este de un folos neînchipuit, faţă de diversitatea modelelor cu care luptă armata germană. În cadrul acestei idei Lt.Colonel Ventz și-a exprimat mirarea că tunul nostru anticar nu va putea trage cu muniție germană.

Rușii nu mai fabrică decât carul T.34. Carele K.W.1 și K.W.2 au dispărut: prizonierii ruși vorbesc de care de 100 tone, dar nu au apărut și tonajul acesta pare a le limita întrebuințarea. Cât privește capacitatea de producție a carelor T.34 nu se poate da nici-o cifră. Se știe numai că specialiștii ruși, veniți în 1940 în Germania pentru a primi planurile carelor germane M.III și M.IV (conform înțelegerii din August 1939), au cerut să li se arate și fabricile nu numai atelierele de experiențe( cari de fapt erau fabricile germane minuscule față de cele rusești). Obuzierul de însoţire rus, obţinut prin aşezarea unui obuzier de 122 mm. pe carcasa carului T.34 este de slabă valoare: prea înalt, proectile puţine şi instalaţie rudimentară. In schimb un tun de asalt recent rus este foart reuşit şi periculos.

b) Carele germane.

Ultimele care M.IV., modificate Tiger şi Panter sunt superioare, spun ofiţerii germani, carelor ruseşti în ansamblul calităţilor lor. Se remarcă o preferinţă în unităţile blindate germane pentru tunul de asalt (Sturmgeschutz) faţă de carul de luptă. Tunul de asalt fiind fără turelă, poartă un tun de calibru superior carului de luptă de tonaj egal, oferă o siluetă mai mică şi are deci șanse mai puține de a fi lovit. Carul de luptă își găsește întrebuințarea lui tipică numai la marile unități blindate, chemate a face pătrunderi adânci și deci duce lupta în situațiuni neprevăzute. In toate celelalte cazuri tunul de asalt, cu care are oarecare asemănare vânătorul de care „Mareșal" deși are un blindaj mai redus, își găsește o mult mai largă întrebuințare.

c) Muniția anticar.

Rapoartele unităţilor de pe frontul german arată că proectilul Hohlladung îşi pierde din importanţă. Trupa preferă proectilul de ruptură, perforant, care dă efecte mai sigure. Artileria divizionară posedă totuşi şi trage proectilul Hoblladung pentru a se apăra când este atacată de care dela mică distanţă.

d) Desfășurarea războiului.

Germania face eforturi mari în domeniul armei blindate, a armelor noui /despre care nu s'a obţinut nici-o precizare şi al aviaţiei. Deşi bombardamentele au atins unele fabrici, a 2-a zi a reînceput reconstrucţia lor. Totuşi nici dela aceste arme, nici dela cele ce se montează pe coasta canalului nu se aşteaptă deciziunea. Se crede numai că Ruşii nu vor putea continua lupta istovitoare de azi la nesfârşit şi că Germania îi va putea învinge după ce lipsurile sau defecţiunile Ruşilor vor slăbi puterea actuală a armatei lor. Lt.Colonel Ventz, fără a manifesta o neîncredere în posibilităţile armatei germane, crede că dacă nu ar fi atâtea unități germane risipite în Europa, Rușii ar putea fi bătuți în 4-5 luni. Lt.Colonel Haymann deși îngândurat când i se vorbea de desfășurarea actuală a luptelor, afirmă că prin noile arme, cu noile bombardiere ușoare și grele germane și cu represaliile asupra Angliei, șansele de a câștiga războiul Germania se măresc.
SEFUL CABINETULUI MILITAR
Colonel/ss/R.Davidescu

- Va urma -

 

footer