Revista Art-emis
15 mai 1946 - Memoriul depus la Tribunalul Poporului (1) PDF Imprimare Email
Mare?al Ion Antonescu   
Duminică, 21 Octombrie 2018 22:29

Memoriul Maresalului Ion Antonescu 1Domnule Pre?edinte ?i onorat Tribunal,
Eu nu am s? fac o ap?rare. Un om care a pornit de la cea mai de jos baz? a piramidei sociale, f?r? nume ?i f?r? protec?ie ?i a urcat în Stat f?r? bani ?i f?r? partid, pe vârful culminant al edificiului politic, nu mai are dreptul s? se apere de faptele sale. El are numai datoria s? se justifice, iar poporul ?i istoria au dreptul s?-l judece. Am s? încerc ast?zi s? expun din memorie faptele ?i s? le justific înaintea Domniei voastre, ca reprezentan?i ai poporului român.

Ac?iunea mea politic?, economic?, social? ?i militar? din cei patru ani de guvernare. Pe baza acestei justific?ri, care nu poate fi complet?, fiindc? nu am avut timp ?i nici putin?a s? studiez documentele necesare, poporul, prin Domnia Voastr?, î?i va da verdictul, r?mânând ca istoria s? ?i-l dea mâine pe al ei. De aceea, onorate Dle Pre?edinte ?i onorat Tribunal, v? rog s?-mi îng?dui?i s? expun în fa?a Domniilor Voastre, toate actele ?i faptele mele, fiindc? numai astfel poporul, prin D-voastr? va putea s? ajung? la în?elegerea ?i ac?iunea just? a faptelor mele. Explica?ia aceasta complet? mai este imperios impus? de spiritul de dreptate de care sunte?i însufle?i?i cât ?i de datoria sacr? pe care orice om politic o are, de a da istoriei putin?a de a înregistra întegral numai adev?rul, iar nu ceea ce interesul egoist îl dicteaz? pentru a corespunde sau a face fa?? unei situa?ii de moment. Voi spune, Dle Pre?edinte ?i onorat Tribunal, numai adev?rul, a?a cum onoarea de soldat mi-a impus-o toat? via?a ?i a?a cum acest moment solemn mi-o impune s? o fac.

Vor fi, Dle Pre?edinte, ?i multe lucruri care-mi vor sc?pa, acestea vor ie?i la iveal?, cândva, din arhive. Sunt ?i altele pe care le-am uitat. V? rog dinainte s? considera?i c? aceste sc?p?ri nu sunt datorit? încerc?rii de a e?i, prin orice mijloc, dintr-o situa?ie grea în care am fost pus. Nu am fost niciodat? ?i nu voi fi, mai ales în acest moment, omul unor astfel de calcule. Dar nu am avut nici timpul s? v?d toate piesele din dosarul meu, cu atât mai pu?in pe acela de a cerceta o arhiv? de 4 ani, de sute de dosare, în care, la fiecare pas se g?se?te imprimat? gândirea mea real?. sufletul meu adev?rat ?i ac?iunea mea de fapt. Voi trece acum, cu îng?duin?a Domniilor Voastre, la analiza, punct cu punct, a învinuirilor care mi se aduc prin actul de acuzare, cât ?i acelora care mi-au fost aduse de onora?ii domni acuzatori publici.

Ne având putin?a, în timpul desbaterilor, s? prezint Tribunalului elementele strict indispensabile pentru aprecierea, la justa valoare a învinuirilor care m? privesc ?i care sunt cuprinse în actul de acuzare ?i în afirm?rile f?cute de Dnii acuzatori publici, am onoarea a depune acest memoriu. În el se arat? punct cu punct, îns? foarte pe scurt, elementele esen?iale, pe care aveam inten?iunea s? le dezvolt, în ap?rarea mea, în ?edin?? public?.

- Sunt acuzat c? am pus la cale venirea legionarilor în România Ia putere.
Codreanu: a murit în 1938. Cu niciun alt ?ef sau element marcant legionar nu am pus la cale nimic fiindc? nu am cunoscut ?i nu am v?zut pe nimeni din stat majorul legionar.
Pe Horia Sima l-am v?zut o singur? dat? în Iulie 1940 când era ministru. Frontiera de Est a ??rii era pr?bu?it?. Sim?eam c? se vor pr?bu?i în curând ?i celelalte, dac? în ?ar? nu ar fi ordine. Scrisesem în acela?i sens o scrisoare Regelui Carol ?i într-o audien?? i-am desvoltat aceast? temere. Tot aceast? temere m-a determinat s? accept întrevederea cu Horia Sima. Dou? zile mai târziu am fost închis la Bistri?a, unde nu am mai avut nici o întrevedere politic?.

Cu Germanii nu am avut niciodat?, nici direct nici indirect, nici o leg?tur?. Fiindc? economic, politic ?i militar devenisem dependen?i total de Germania prin pr?bu?irea Europei, prin repudierea garan?iilor engleze, prin conven?iile economice ?i de petrol - prin primirea garan?iilor germane ?i prin chemarea misiunii militare de instruc?ie, am socotit, pe baza informa?iilor ce primisem, c? mi se va încredin?a în curând conducerea, c? era în interesul ??rii s? clarific unele principii de baz? cu Germania. Prin dou? note succesive am ar?tat Lega?ii Germane care sunt principiile economice ?i politice pe care în?eleg s? stau.

În rezumat ar?tam c?:
- în politica intern? nu voi admite nicio imixtiune;
- în politica extern? în?eleg ca România s? aibe toat? libertatea;
- în politica economic? în?eleg ca România s? fie singur? st?pân? a avu?iilor sale ar?tând c? nu admit penetra?ia capitalului str?in decât pân? la o limit? plafon, care s? nu ne îngr?deasc? libertatea nostr? de deciziune;
- în politica petrolului ar?tam dorin?a mea de a readuce în patrimoniul na?ional fondul acestei bog??ii ?i inten?ia ce aveam de a face totul ca s? împiedic epuizarea acestei materii prime indisponsabil? desvol?rii statului ?i ap?r?rii lui. Deci nici o premeditare cu Col. V-a ?i sus?in?torii ei pentru a lua puterea. Nici nu aveam nevoe. Puterea mi se oferise în 1937 ?i 1938, de acela de care singur avea c?derea s? o fac?: de Rege.

- Sunt acuzat c? am f?cut primul guvern cu baz? legionar?.

Am explicat ?i la instruc?ie ?i în ?edin?a public? c? nu era în ?ar? la acea epoc? alt? baz? politic?. Era de ales între anarhie - cu consecin?ele ei - Protectorat ?i pr?bu?irea total? a grani?elor ?i încercarea de a lini?ti, de a canaliza, de a domina sau de a stinge o mi?care al c?rui caracter terorist putea pr?bu?i total neamul românesc. Am ales „încercarea" ?i în cele cinci luni de guvernare legionar? a tratat ?ara în bolnav, l?sând poporului posibilitatea ca prin convingere s? exterpeze singur virusul care-l contagiase ?i-i amenin?a existen?a.

- Sunt acuzat c? am sprijinit România pe Germania, desp?r?ind-o de alia?ii ei fire?ti.

„Alia?ii ei fire?ti" de la acea epoc? se pr?bu?iser?. Se pr?bu?ise Fran?a, se pr?bu?ise Mica În?elegere, se pr?bu?ise Polonia, ??rile Baltice ?i Finlanda, se pr?bu?ise Liga Na?iunilor ?i Securitatea Colectiv?. Se pr?bu?iser? toate grani?ele noastre. ?i procesul nu era terminat. Ungurii pretindeau tot Ardealul, Rusia dup? cum ne-au declarat-o de mai multe ori Dnii Ribentrop ?i Hitler, pretindeau Moldova pân? la Carpa?i, Delta Dun?rii ?i baze strategice în Dobrogea, ceeace însemna ?i pierderea acestei provincii. În fa?a acestei perspective ?i în lips? de altceva, Regele Carol pentru a salva ?ara ?i pe el a dat, pe plan economic, Germaniei, tot ce i s-a pretins : a admis cursul m?rcii la 60 ?i chiar 80; a repudiat public garan?iile britanice, a propus Germaniei un pact de alian?? perpetu? militar? ?i politic?, a cerut trimiterea unei misiuni militare germane atât pentru instruirea cadrelor noastre, cât mai ales ca un simbol al garan?iilor date, a acceptat la aderarea la Pactul Tripartit, a dat Germaniei monopolul exportului petrolului în schimbul armamentului necesar armatei intrând astfel total ?i f?r? putin?a de e?ire din orbita german?.

Aceasta este situa?ia economic? ?i politic? interna?ional? pe care am g?sit-o în Sept. 1940. Orice alt? politic? nu era posibil?. Orice gest de e?ire f?cut ar fi dus la Protectorat, sigur la pierderea Ardealului de Sud ?i poate la ocuparea Moldovei, a Deltei ?i a Dobrogei de c?tre Ru?i. Propunerile f?cute Rusiei, de în?elegere, în noiembrie 1940 au r?mas f?r? r?spuns. Raporturile între noi ?i Ru?i au fost între Iulie 1940 ?i Iunie 1941 foarte încordate. În arhiva Marelui Stat Major ?i a Cabinetului Militar se g?se?te o documentare complet?. Stâlpii grani?ei provizorii stabilite dup? acceptarea ultimatului erau zilnic deplasa?i, se schimbau zilnic focuri, de pe urma lor c?deau mor?i ?i r?ni?i, avioanele ruse f?ceau zilnic incursiuni pân? la Carpa?i. Dl Lavrentiev mi-a cerut condominium pe Dun?rea Maritim? ?i dreptul pentru vasele de r?zboiu ruse de a p?trunde pân? la Br?ila. Tot d-sa mi-a cerut s? dau din vasele ?i materialul rulant ?i locomotive corespunz?toare suprafe?ei teritoriului ocupat ceeace nu era prev?zut în condi?iile ultimatumului; s-a ocupat cu for?a insulele din bra?ul Chilia - Decembrie 1940 - ?i s-a încercat s? se p?trund? cu for?? în canalul Sulina la 2 Ianuarie. Toate aceste acte de agresiune erau cunoscute de mini?trii Marii Britanii ?i Americii.

În concluzie, am mers cu Germania fiindc? am g?sit ?ara angajat? în aceast? politic? ?i nu putea nimeni atunci, oricine ar fi fost el s?-i dea alt? orientare f?r? riscul de a pr?bu?i total ?ara. Trebue deci f?cut? o politic? de moment pentru a evita protectoratul cu toate consecin?ele lui cunoscute.

- Sunt acuzat c? am adus misiunea militar? german?.

Am ar?tat realitatea. S-a ar?tat c? scopul era de ocupa?ie „a punctelor strategice, economice ?i militare" ?i c? efectivele ei dep?p?eau necesarul pentru instruc?ie. Aveam 1.200.000 solda?i mobilizabili ?i misiunea german? avea 19.000. Cu aceste efective nu se putea ocupa „pozi?iile cheie strategice ?i militare ?i economice". Documentarea existernt? la Marele Stat Major ?i Cabinetul Militar fac dovada c? instructorii germani au fost repartiza?i numai la centrele de instruc?ie. Aveau o atitudine foarte corect? ?i nu a f?cut niciun act de imixtiune în problemele economice. Conven?ia semnat? în Ianuarie 1941 între Ministrul Economiei Na?ionale ?i Neubacher prevedea s? se dea lunar acestei misiuni pentru nevoile de hran?: 14 vagoane maz?re, 7 vagoane linte, 3 vagoane s?pun, 100 vagoane orz ?i ov?z, 50 vagoane paie. Acuzarea a vorbit de 7 corpuri de armat?. A f?cut confuzie între aceast? misiune ?i armata german?, care a trecut pe la noi în Balcani în Februarie ?i Martie 1941, pe care nu am avut nici o obliga?ie de hr?nire. Tot ce a luat aceast? armat? cât ?i misiunea a fost prin intenden?a român? ?i numai în cadrul contingentelor ce trebuia s? d?m germanilor pe baza conven?iilor economice anuale. Ceva mai mult, am pretins ca pre?ul alimentelor livrate s? fie sporite cu costul transporturilor pe care l-ar fi încasat c?ile ferate dac? contingentele mergeau în Germania.

Misiunea militar? german? trebuia s? stea în ?ar? numai 3-4 luni, dup? care l?sa material la dispozi?ia noastr? : tancuri, avioane, tunuri anteaeriene, etc. Era pl?tit? cu 100.000.000 lei lunar. Îns? suma era recuperat? fiindc? benzina necesar? tancurilor ?i avioanelor cost? mai mult. Instruiam ofi?erii ?i pilo?ii no?tri pe socoteala germanilor. În ce prive?te trecerea armatei germane prin România în Balcani nu aveam de ales. Când ni s-a pus aceast? problem? în Ianuarie 1941, legionarii organizau rebeliunea la noi în ?ar? ?i la Bucure?ti se înarmau ?i ocupau milit?re?te toate autorit??ile dela Prim?rie pân? la Prefecturi. Sta?iile de radio ?i depozitele „Distribu?ii" erau în mâna lor, trupele germane se g?seau cu capul de coloan? pe linia Cluj-Oradea-Arad-Timi?oara; Ungaria ?i Bulgaria acceptase. Dac? refuzam ar fi trecut cu for?a cum au trecut ?i for?ele ruse Prutul în 1877-78, for?ând pe Domnitor, guvernul ?i armata s? se retrag? în Oltenia ?i s? lase restul ??rii la discre?ia ocupantului. De data aceasta perspectiva era mai grav? fiindc? dac? respingeam propunerea Horia Sima ar fi învins, cu concurs german, la 21 Ianuarie 1941. Consecin?ele se pot deduce. Regim Horia Sima sau ocupa?ie cu for?a a teritoriului nostru, ar fi însemnat: omorârea tuturor evreilor, a tuturor comuni?tilor, a tuturor cadrelor politice ?i intelectuale, ar fi însemnat jefuirea pân? la secure ?i f?r? nicio contra valoare a avu?iilor ?i muncii române?ti. Am fi avut din 1941 soarta Serbiei.

- S-a spus la acuzare c?, cu aceast? ocazie, toat? ?ara a fost ocupat?.

Nu este exact. Trupele germane s-au concentrat în lungul Dun?rii între Giurgiu ?i Bechet (exact cum au f?cut trupele ruse în 1877-78) ?i la sfâr?itul lunei Martie nu mai era nici-un soldat din aceast? armat? în România. Cum îns? am refuzat s? mobilizez pentru a nu provoca Rusia - cu care mi s-a spus, c? erau în?ele?i - Germanii au trimis prin Gali?ia 2 Divizii în Moldova nu 7 cât s-a afirmat. Prezen?a acolo avea numai un caracter simbolic.

- Am fost acuzat c? am premeditat r?zboiul în contra U.R.S.S.

S-a sprijinit aceast? afirma?ie cu planurile g?site la M. St. Major ?i cu crâmpeie de discu?ii extrase din conversa?iile pe care Generalul Ioani?iu le avea cu Generalul Hansen, ?eful misiunii militare. Am explicat în ?edin?? public? c? planurile se încadrau în lucr?rile cu caracter tehnic al ipotezelor de r?zboi defensiv sau ofensiv, pe care orice armat? din lume le întocme?te anual pentru ap?rarea grani?elor ??rii în eventualitatea r?zboiului. Ar fi o crim? de tr?dare dac? nu s-ar face. Fran?a a fost zdrobit? în 1870 pentruc? nu a avut preg?tite aceste planuri. Discu?iile cu Hansen erau o consecin?? a cadrului politic interna?ional în care eram situa?i. Primisem garan?iile germane. Germania trebuia s? lupte, conform acestor garan?ii, al?turi de noi în caz de violarea grani?elor. Aveam astfel de planuri militare ?i în cadrul micei în?elegeri balcanice ?i cu Polonia. Pentru ca s? ajungi la planuri trebuie s? ai discu?ii. Dar Germanii afirmau întotdeauna c? au în?elegere amical? cu Rusia ?i la graba ?i dorin?a ofi?erilor no?tri de a sp?la onoarea armatei ?i a înl?tura nedreptatea din 1940 ei r?spundeau c?: „Nu vor ataca Rusia ?i planurile s? fie numai de ap?rare. Eu însumi dup? întoarcerea de la Berlin ?i în alte ocazii, pân? în Aprilie 1941 am declarat textual în Consiliile de Mini?tri, când se analiza politica extern?: „Problema grani?elor de Est este mai complicat?, nu o putem solu?iona noi. Se va rezolva la Pacea general? pe plan European ?i în cadrul politicei mondiale.

Pentru problema Ardealului am repetat în Consiliul de Mini?tri ceiace îi spusesem lui Hitler: „O vom solu?iona singuri când va veni momentul potrivit", f?când afirma?iunea c? „dac? 16 milioane de români nu vor fi în stare s? scoat? din sclavia ugureasc? 1.300.000 de români s? piar? cei 16 milioane". Iat? pozi?ia luat? de mine fa?? de solu?ionarea problemelor pe care le puneau Românii, [în] „arbitrajul" dela Viena ?i „ultimatumul" rus.
Deci nici o premeditare.

- Am fost acuzat c? am f?cut un r?zboi de agresiune în 1941 ?i deci România trebuia s? sufere consecin?ele agresorului ?i eu am fost pus în categoria criminalilor.

Am ar?tat mai sus cari erau raporturile cu Rusia în 1940 ?i 1941. Adaog c? pe când Rusia a ?inut în lungul noui linii circa 35 divizii, eu demobilizasem toat? armata ?i nu l?sasem în Moldova decât 4 divizii de infanterie cu efective sporite, 3 divizii cavalerie ?i 2 vân?tori munte nemobilizate. (valoare 1 1/2 divizie). Am fost pus la curent de hot?rârea luat? de a se ataca Rusia numai în Mai 1941 ?i de data atacului la 10 Iunie 1941. Dovad? c? nu am avut inten?ia s? particip la opera?iuni decât pân? la limita revendic?rilor ?i drepturilor noastre o face faptul c? nu am mobilizat decât o treime din for?e ?i nu am exercitat comanda decât pân? la Nistru. Nu pot fi socotit agresor fiindc? România era în stare de r?zboi cu U.R.S.S. din 1940 Iunie când Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decât o retragere strategic? ?i politic? la care recurge orice ?ar?, orice om când este surprins f?r? sprijin ?i nu este în m?sur? de a se ap?ra. Din Iulie 1940 pân? în Aprilie 1941 actele izolate de agresiune par?iale ruse au continuat. Am ar?tat aceasta mai sus. Deci în 1941 Iunie a fost o ac?iune care se încadra ?i era o urmare a agresiunilor pe care le suferise poporul român. În Iunie 1941 am atacat în cadrul unui r?zboi început în 1940 ?i cum orice atac este un act de agresiune nu pot fi considerat agresor decât numai în acest sens ?i deci nu pot fi încadrat în categoria agresiune.

- Am trecut Nistrul la început numai cu Cavaleria ?i 3 Divizii de Vân?tori de Munte fiindc? mi s-a cerut scris de Hitler, dup? dispozi?ia ce luasem ca trupele române s? nu treac? Nistrul. Ulterior situa?iile militare succesive au impus modificarea hot?rârii ini?iale ce luasem de a nu m? angaja în nici un fel. Dovada o face faptul c? nu am mobilizat întreaga armat? decât când for?ele ruse de la Odessa, r?mase în coasta armatei germane, care ajunsese la Bug ?i în poarta Basarabiei mi-au impus-o. Dup? Odessa am adus întreaga armat? care participase la aceste opera?iuni în ?ar? ?i le-am demobilizat. Nu am remobilizat decât în Iunie 1942, tot la cererea scris? a lui Hitler. Dup? dezastrul suferit de noi pe Don le-am demobilizat în Decembrie 1942 pentru a-i remobiliza în Martie 1944 când Ru?ii p?trunsese[r?] în Basarabia ?i Moldova de Nord. Sunt fapte care dovedesc lupta continu? pe care o duceam ca s? menajez for?ele noastre militare. Dar oricum ar fi interpretate aceste ac?iuni pân? în Crimeea, Caucaz ?i Stalingrad ele nu pot fi încadrate în crime de r?zboi, fiindc? sunt impuse de legile r?zboiului care cer imperios când începi o ac?iune s-o duci pân? la sfâr?it urm?rind for?ele inamicului pân? la distrugerea lui total?. Aceste legi au dus pe Scipione dela Roma pân? la Cartagina, pe Napoleon I pân? la Moscova, pe Alexandru I pân? la Paris, pe Americani pân? la Tokio ?i Berlin.

Ocuparea ?i administrarea Transnistriei.

Nu a fost premeditat?. Dovada o face Legea de baz? a instituirii guvern?mântului a fost f?cut? pe front, în tren, în Tighina unde era cartierul meu. Acolo am v?zut pentru prima dat? pe dl. Alexianu I. Personalul necesar pentru administra?ie a fost c?utat cu începere de la aceast? dat?. Dece am acceptat, la propunerea ce mi s-a f?cut s? ocup ?i s? administrez teritoriul rus pân? la Nipru ?i nu numai Transnistria? Am f?cut-o în primul rând în interes economic. În toate timpurile armatele s-au alimentat din teritoriile ocupate. Alt? posibilitate nu este. Principiul este ca r?zboiul s? se între?in? singur. Nu puteam ca ?ar? mic? ?i s?rac? s? derog de la acest principiu. De altfel lungimea c?ilor de comunica?ie ?i criza care era înc? în ?ar? în vara 1941 nu ar fi îng?duit alimentarea trupelor în bune condi?ii.

Din punct de vedere politic, Transnistria era un gaj ?i o prevedere politic? pentru cazul unei victorii germane.

Se ?tiu încerc?rile germane de a ajunge la Bagdad. Dou? c?i duc c?tre ?elurile asiatice germane. Una pe dâra de popula?ii germane care din Bosnia pân? în Banat duce la Salonic ?i Constantinopol, alta pe dâra popula?iei germanice care se întinde din Silezia prin Lemberg la Odessa. România ar fi intrat într-un cle?te germanic care ar fi strangulat-o economice?te ?i politice?te. Pentru a înl?tura aceast? eventualitate m-am decis s? ocup Transnistria ?i în special Odessa. Nu am f?cut nici un gest public sau oficial în aceast? privin??. Din contra am declarat la Berlin când, la cererile noastre de a se reveni la arbitrajul de la Viena ?i se r?spundea, lua?i la Est cât vre?i, la care eu am r?spuns „România nu se maghiarizeaz? la Vest ?i nu se slavizeaz? la Est". Iar la o not? diplomatic? scris? prin care dl. Ribentrop ne întreba în 1942 care sunt preten?iile noastre la Est, Dl. Mihai Antonescu ca r?spuns dup? instruc?iunile mele „Atâta timp cât nu cunoa?tem statutul politic european de mâine nu putem r?spunde". Nici o declara?ie public? nu cuprinde inten?iile noastre în privin?a anex?rii Transnistriei. Cita?iile f?cute de acuzare constituie simple discu?ii teoretice care totdeauna au loc pentru g?sirea unei solu?ii definitive dup? cum au loc în cadrul oric?rei ac?iuni omene?ti individuale sau colective. Nu conteaz? îns? decât manifest?rile oficiale.

- Sunt acuzat de jafurile ?i ororile din Transnistria.

Jafuri propriu zis organizate n-au fost. Transnistria a fost model de administra?ie. Au constatat-o mini?trii str?ini, ziari?tii no?tri ?i str?ini, Nun?iul Papal, ?eful Crucii Ro?ii Interna?ionale. În Transnistria era o stare economic? mai înfloritoare ca la noi. Acolo se putea cump?ra orice f?r? cartele. Mare?alul Petain a spus D-lui Cantacuzino în fa?a ministrului nostru la Vichy: „Cea mai mare glorie a Dvoastr? e aceea c? totdeauna va fi modul civilizat în care administra?i Transnistria". Documentul se g?se?te în arhiva Statului. Lucrurile ridicate din Tr. în 1943-44 s-a f?cut în scopul de a se pune la ad?post de r?spunderi. Era ?i rezultatul muncii ?i investi?iilor noastre. Balan?a noastr? de schimburi cu Transnistria era în dezavantajul nostru. Dac? l?sam bog??iile rezultate, erau s? fie ridicate de nem?i sau distruse din cauza luptelor ?i tot noi r?spundeam. Au fost ridicate din ordinul meu. Obiectele de art? deasemenea. Îns? a fost ordin scris: „s? fie înregistrate ?i p?strate în bune condi?ii pentru a putea fi restituite Ru?ilor la Pace". Acesta este adev?rul.

Ororile.

Nu-mi însu?esc crimele. Nici aceia îngrozitoare de la Odessa. Am dat ordin de represalii. Era în cadrul drepturilor interna?ionale s? autoriz?m represaliile când adversaul întrebuin?eaz? mijloace nepermise: înarmarea ?i lupta popula?iei; partizani; ma?ini infernale, etc. Era cazul din plin. Am ordonat represaliile ?i am indicat câ?i s? fie omorâ?i. Nu ?tiam cine c?zuse victim? ma?inii infernale. ?tiam c? comandamentul unei divizii are 7-8 ofi?eri ?i 15-20 secretari. Dar când opera?ia s-a transformat în masacru, Comandantul Armatei ?i ?eful lui de Stat Major care erau prezen?i trebuiau s? intervin? ?i s? avertizeze. Nu au f?cut nici una nici alta. Ceva mai mult nu au raportat ce s-a întâmplat. Totul mi s-a ?inut ascuns.

Onor Tribunal, a constatat în ?edin?e, c? nu a fost nici un caz în care mi s-a cerut clemen??, iertare sau renun?are la o dispozi?ie cu caracter penal f?r? s? dau curs imediat ?i f?r? ezitare cererii. Eu am crezut atunci c? c?zuse victime: 5-6 ofi?eri ?i 10-15 solda?i. Eram ?i într-o stare sufleteasc? grea. Diminea?a v?zusem la un spital un ofi?er ?i 4 solda?i orbi ?i cu toate membrele amputate de la baz?. Erau to?i victima unei ma?ini infernale, ata?at? de clan?a unei u?i, care când s-a ap?sat pe clan?? de ofi?er a exploadat. Primisem în acea zi un raport, prin care guvernatorul Basarabiei raporta s? se deporteze în 1940, 50.000 de ??rani din cei mai vrednici ?i boga?i ?i nimeni nu ?tia de ei. Îmi trimitea în acela? timp fotografiile cadavrelor g?site în pivni?ele localurilor în care func?iona poli?ia rus?. Mai men?ionez c? dac? am pus atâta timp ?i am sacrificat atâ?ia oameni ca s? iau Odessa - opera?iune cu caracter strategic, imperios impus? de siguran?a militar? a României - a fost mai ales din cauz? c? lucr?torii ?i lucr?toarele din Odessa în num?r de 300.000 au luptat din ordinul comandantului suprem rus în rândurile solda?ilor. Dintre ace?ti lucr?tori s-au recrutat continuu partizanii din catacombe. Ace?ti partizani au omorât în 2 ani câteva mii de solda?i români în Odessa. (Declara?ie f?cut? de însu?i ?eful partizanilor din Odessa într-o bro?ur? care a ap?rut la Moscova)[1].
- Va urma -

---------------------------------------------
[1] A.N.R. Fond personal Ion Antonescu. Textul a fost corectat de mare?alul Ion Antonescu, fiecare pagin? a fost semnat? de el, în partea de jos ; a fost scris în data de 15 mai1946 ?i corectat ?i semnat în data de 16 mai 1946.
Vezi ?i :
- Procesul Mare?alului Ion Antonerscu. Documente, Edi?ir prefa?at? ?i îngrijit? de Marcel-Dumitru Ciuc? ; Cuvânt înainte Iosif Constantin Dr?gan, Bucure?ti, Ed. Saeculum I.O., Ed. Europa Nova, vol.II, p.162-187.
- Ioan Dan, „Procesul" Mare?alului Ion Antonescu, Bucure?ti, Ed. Lucman, 2005, p. 401-434.

footer