Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chi?in?u   
Duminică, 24 Iulie 2011 22:03
Petrencu AnatolPolitica de dezna?ionalizare a românilor din Basarabia
- ?arism ?i bol?evism -


Istoricii români au studiat politica promovat? de ?arism în Basarabia în perioada 1812-1917. Ei au constatat c? a fost o politic? de dezna?ionalizare a românilor basarabeni, având drept scop declarat „identificarea provinciilor cucerite cu statul cuceritor". („Am ferma convingere c? pentru a cârmui în lini?te provinciile cucerite, trebuie s? le identific?m cu statul cuceritor, c?ci altfel ele vor sl?bi puterea [adic? puterea Imperiului Rus – A.P.]. Aici nu mai avem nevoie de argumente. Marii cuceritori – Friedrich, Ecaterina, Napoleon – procedau la fel". F. Vighel, viceguvernator al Basarabiei, 1824-1826, apud Ion Varta, Demir Dragnev. Istoria Românilor. Epoca modern?, Chi?in?u, Editura Civitas, 2005, p. 117). În anul 1912, cu prilejul împlinirii unui secol de asuprire str?in?, în lucrarea O sut? de ani de robie, Petre Cazacu se întreba: „Ce s-a f?cut în aceast? sut? de ani în Basarabia de c?tre bunul nostru vecin, care de sute de ani strig? c? a fost, este ?i va fi «eliberatorul popoarelor balcanice»"? R?spunsul l-a formulat chiar cel care-?i pusese întrebarea, într-un singur cuvânt: „Rusificare". C?ile de dezna?ionlizare a popoarelor alogene alese de ?arism au fost: 1) Impunerea limbii ruse ca limb? de lucru a administra?iei ?i de comunicare între locuitori; din 1813 începe rusificarea administra?iei; documentele se întocmeau deja în dou? limbi – român? ?i rus? (Anton Moraru. Istoria Românilor. Basarabia ?i Transnistria (1812-1993), Chi?in?u, 1995, p. 15); în 1828 ?arul a emis un decret prin care creeaz? acelea?i organe administrative ca ?i în guberniile ruse?ti, documentele administra?iei fiind completate doar în limba rus?. 2) Impunerea limbii ruse în institu?iile de înv???mânt: sub st?pânirea Rusiei în Basarabia nu a existat nici o institu?ie de înv???mânt cu predarea în limba român?. 3) Un alt instrument eficace de dezna?ionalizare a românilor basarabeni a fost serviciul militar în cadrul armatei ruse. 4) Limba rus? se impune ?i în biserici, reac?ie clar? contra acestei politici devenind mi?carea inochentist?. 5) Administra?ia ?arist? a fost preocupat? de crearea unei p?turi sociale pe care s? se sprijine în promovarea politicii nu numai în Basarabia, ci ?i în Balcani, inten?ionând s? creeze un model economic în provincia româneasc? cucerit?, atractiv pentru alte popoare din zona respectiv?. ?arismul a promovat politica de colonizare a Basarabiei cu reprezentan?i ai altor popoare. În 1824 Consiliul de Mini?tri al Imperiului Rus a adoptat decizia Despre trimiterea în regiunea Basarabiei a 20.000 de ??rani ai statului din guberniile interne.

În conformitate cu aceast? hot?râre, au fost str?muta?i ??rani din guberniile Oriol, Kursk, Reazan, Tula, Tambov în jude?ul Cetatea Alb?, unde ace?tia au întemeiat satele Borisovka, Vasilevka, Vedenskoie etc. Dac? la sfâr?itul secolului al XVIII-lea în teritoriul ce se va numi Basarabia locuiau circa 2.000 de etnici ru?i, ceea ce constituia mai pu?in de 1% din num?rul total al popula?iei, în 1856 erau deja 20.000 de etnici ru?i (2,1% din popula?ia Basarabiei, f?r? cei din jude?ele de sud ale provinciei), iar conform datelor statistice rezultate în urma recens?mântului popula?iei din 1897, ru?ii din Basarabia alc?tuiau deja 123.000 sau 6,4% din num?rul total al popula?iei (Aici ?i în continuare ne-am referit la datele publicate de istoricul ?i etnograful Valentin Zelenciuk, precum ?i la alte publica?ii statistice din Republica Moldova ). Pe teritoriul Basarabiei au locuit ucraineni înainte de alipirea ?inutului la Rusia. În 1812, armata de cazaci zaporojeni de la gurile Dun?rii a fost dizolvat? ?i o parte dintre cazaci s-a a?ezat cu traiul în jude?ul Cetatea Alb?, întemeind satele Volontirovka, Starokazacie ?i altele. Ucrainenii s-au stabilit nu numai la sudul, ci ?i la nordul ?i în centrul Basarabiei. Astfel, în 1860 au fost înregistrate sate cu popula?ie prioritar? ucrainean?: Maramonovka, Mo?ana, Konstantinovka din actualul raion Dondu?eni; satul Stolniceni, raionul Briceni etc. În 1897, în Basarabia locuiau 330.600 ucraineni (17% din totalul popula?iei).

Basarabia a cunoscut câteva „valuri" de str?mut?ri din regiunile aflate la sud de Dun?re, din Imperiul Otoman. Este vorba de bulgari ?i g?g?uzi. Emigrarea lor masiv? în Basarabia a început în anii 1810-1812, iar în 1829 bulgarii ?i g?g?uzii au primit de la autorit??ile ?ariste statutul de coloni?ti. O familie de coloni?ti primea 60 deseatine de p?mânt, era scutit? de impozite timp de trei sau ?apte ani, avea ?i alte înlesniri. Popula?ia bulgar?, împreun? cu cea g?g?uz?, a sporit permanent: în 1821 erau 20.000 de bulgari ?i g?g?uzi; în 1829 – 30.000; în 1837 – 57.000; în 1841 – 64.500, iar în 1861 – 87.829. Printr-un decret din 1813 al ?arului Alexandru I, etnicii germani au ob?inut dreptul de a se stabili în sudul Basarabiei cu drepturi de coloni?ti. Datorit? m?rinimoaselor înlesniri acordate de ?arism acestor coloni?ti, num?rul lor a sporit necontenit: de la 35.501, în 1861, la 59.988, în 1897, ?i la 79.000, în 1919. În afar? de reprezentan?ii popoarelor men?ionate, în Basarabia au mai locuit pân? la 1812 ori s-au stabilit mai târziu cu drepturi de coloni?ti sau f?r? aceste drepturi – armeni, greci, evrei, rromi, albanezi, francezi din Elve?ia etc. Astfel, datorit? eforturilor ?arismului, Basarabia devine „plurietnic?". O preocupare permanent? a oficialit??ilor imperiale ruse a fost t?inuirea metodic? a cifrei reale referitoare la num?rul popula?iei b??tina?e. Statistica oficial? ruseasc? a ascuns întotdeauna adev?rul: conform datelor pe care le furniza aceasta, moldovenii (românii) ar fi alc?tuit 48% din num?rul popula?iei.

Acest subiect a fost studiat am?nun?it de Petre Cazacu, care a demonstrat c? moldovenii din Basarabia formau de fapt 70% din num?rul total al popula?iei. (Petre Cazacu a eviden?iat factorii care – în opinia lui – s-au opus rusific?rii: familia ?i, în special, femeia; încerc?rile de rusificare prin coloniz?ri n-au reu?it: coloni?tii ori ?i-au p?strat na?ionalitatea, ca nem?ii, ori s-au românizat, ca bulgarii; leg?tura s?teanului cu p?mântul: dac? reprezentan?ii altor p?turi sociale – boierimea, negustorimea, bog?ta?ii, o parte din cler s-au rusificat complet, ??ranul, legat de p?mânt, a r?mas moldovean; firea blând? ?i supus? a moldovenilor, care evitau conflictele cu st?pânitorii: pl?teau birurile ?i î?i c?utau de treburi). A?adar, ?arismul a promovat limba rus? în administra?ie, în institu?ii de înv???mânt ?i de cult, în armat? ?i societate în ansamblu; a colonizat sudul Basarabiei cu popula?ie alogen?. În acela?i timp, a stimulat plecarea basarabenilor din centrul ?i nordul provinciei în regiunile de sud ?i de est ale Imperiului ?arist (Caucazul de Nord, Extremul Orient etc.), a ascuns starea real? a lucrurilor, c?utând s? demonstreze c? la sfâr?itul secolului al XIX-lea Imperiul ?arist era omogen din punctul de vedere al limbii vorbite.

În privin?a dezna?ionaliz?rii românilor basarabeni, promovate de regimul comunist de ocupa?ie, stabilit în Basarabia în iunie 1940, putem afirma c? în linii mari metodele de dezna?ionalizare au r?mas acelea?i ca în timpul ?arismului.
1. Comandan?ii militari ai Armatei Ro?ii, veni?i pe tancuri în Basarabia, administra?ia civil? de stat ?i de partid comunist etc. vorbeau limba rus?, impunând-o societ??ii.
2. În ?coli s-a impus grafia rus? ?i limba rus? ca obiect obligatoriu de predare.
3. Ca ?i administra?ia ?arist?, cea sovietic? a practicat colonizarea cu alogeni, având drept scop schimbarea componen?ei etnice a popula?iei basarabene. Astfel, dup? acapararea voievodatelor de est ale Poloniei în septembrie 1939, sovieticii au adus din regiunea Lemberg (Lvov) familii de polonezi ?i ucraineni ?i i-au a?ezat cu traiul în localit??ile din Basarabia, p?r?site de etnicii germani în anul 1940. Polonezii au fost adu?i complet s?raci, lipsi?i de vite, c?ru?e, inventar agricol etc. Mutându-i în Basarabia, bol?evicii i-au for?at pe polonezi s? se organizeze în colhozuri. Ultimii au refuzat categoric, fapt pentru care erau mereu amenin?a?i cu deportarea în Siberia (Mai detaliat: Anatol Petrencu, Basarabia în Al Doilea R?zboi Mondial. 1940-1944, Chi?in?u, Editura Liceum, 1997, p.170-172; la pagina 344 este inclus? harta ar?tând localit??ile unde au fost stabili?i polonezii ?i ucrainenii în Basarabia, în anul 1940). Dar politica de dezna?ionalizare promovat? de sovietici a cunoscut deosebiri importante fa?? de politica ?arismului în Basarabia anilor 1812-1917.

În cercurile conduc?toare ale U.R.S.S. au existat dou? proiecte privind statutul Basarabiei. În articolul de fond al ziarului Pravda, organul de pres? central al Partidului Comunist (bol?evic) din U.R.S.S., s-a men?ionat: „Teritoriul Republicii Unionale Sovietice Socialiste Moldovene?ti va fi de peste 50.000 km p?tra?i, iar popula?ia – de peste 3.700.000 locuitori. Astfel, viitoarea R.S.S.M. se va prezenta ca un stat cu un teritoriu mai întins decât cel al Belgiei, Olandei, Elve?iei" (Pravda, 1940, 11 iulie). Ideile exprimate de Pravda se încadrau în formula „reunirea R.A.S.S.M. cu Basarabia". A existat îns? ?i un proiect ucrainean de formare a viitoarei republici unionale. Conduc?torii de la Kiev insistau în fa?a Moscovei s? li se cedeze jude?ul Ismail ?i „ofereau" viitoarei R.S.S.M. doar ?ase dintre cele 14 raioane ale R.A.S.S.M. Conform variantei ucrainene, popula?ia noii republici moldovene?ti urma s? alc?tuiasc? circa 2.272.000 de locuitori, moldovenii constituind 66,0%, ucrainenii - 6,9%, ru?ii - 9,2%, restul minoritarilor, în total - 17,7%. Proiectul ucrainean exprima formula „reunirea popula?iei moldovene?ti din raioanele R.A.S.S. Moldovene?ti cu popula?ia majoritar compact? a Basarabiei", ceea ce submina unitatea teritorial? a românilor trecu?i cu for?a sub autoritatea Kremlinului. Deci, în perioada sovietic? apare ?i se impune factorul ucrainean, care sub regim ?arist n-a existat, ucrainenii fiind ?i ei în „temni?a popoarelor", al?turi de alte etnii neruse (avem în vedere aspectul na?ional al problemei). Dep??ind disensiunile cu Kremlinul, Kievul a reu?it s?-?i impun? punctul de vedere: în R.S.S.M. n-au fost incluse jude?ele române?ti Hotin, Cetatea Alb? ?i Ismail, cu o popula?ie de 959.115 locuitori, inclusiv 272.314 (28,4%) români, ucrainenii num?rând 244.017 locuitori ?i alc?tuind doar 25,4% din num?rul total al popula?iei. Pentru a-?i atinge scopurile de acaparare, conducerea bol?evic? a Ucrainei a comis falsuri grosolane. De exemplu, vorbind despre jude?ul Ismail, pre?edintele Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei, M. Greciuha, afirma c? cele 33,3% din popula?ie sunt alc?tuite din bulgari ?i g?g?uzi, care, „fiind triburi slave", au mai mult în comun cu ucrainenii decât cu moldovenii în drepturi ?i în modul de via??. Sunt oare g?g?uzii de origine slav?? În realitate, bulgarii ?i g?g?uzii din jude?ul Ismail alc?tuiau 18% din totalul popula?iei. Ca ?i la sud, la nord hotarul a fost trasat în mod arbitrar, f?r? a se ?ine cont de componen?a na?ional? a popula?iei de pe acele teritorii, iar opt raioane din fosta R.A.S.S.M., populate majoritar cu români, erau trecute f?r? nici o justificare în componen?a Ucrainei, urmând a fi ucrainizate sau rusificate.

Al doilea aspect al problemei se refer? la „calitatea" popula?iei române?ti din anul 1940. Este vorba de cei 22 de ani de via?? na?ional-statal? româneasc?, timp în care basarabenii ?i-au cultivat con?tiin?a na?ional? datorit? înv???mântului, presei, vie?ii spirituale în ansamblu. La raptul Basarabiei în iunie 1940: a) o parte important? a administra?iei militare ?i civile române?ti, intelectuali, reprezentan?i ai altor p?turi sociale (peste 100.000) au fost nevoi?i s? se refugieze din Basarabia la vest de Prut; b) bol?evicii au impus o interpretare proprie a etniei b??tina?ilor, declarându-i „moldoveni", adic? o entitate deosebit? de români, limba vorbit? de ace?tia fiind „moldoveneasc?", ?i ea diferit? de limba român?; c) elementul con?tient românesc ?i activ politic (preo?i, profesori, medici, juri?ti, oameni de ?tiin??, administratori, studen?i, liceeni, lideri, dar ?i membri de rând ai partidelor politice etc.), care r?m?seser? sub ocupa?ia sovietic? în iunie 1940 au fost parte extermina?i fizic, parte trimi?i for?at în Siberia (la 31 mai 1941, într-o „rug?minte" trimis? lui I. Stalin, S.A. Goglidze, împuternicitul Comitetului Central al Partidului Comunist (bol?evic) din U.R.S.S. ?i al Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S., cerea str?mutarea din Basarabia în regiunile îndep?rtate ale U.R.S.S. a 5.000 de familii de basarabeni, dup? cum urmeaz?: „activi?ti ai partidelor politice burgheze române?ti – 980 de persoane; mo?ieri – 137 persoane, poli?i?ti ?i jandarmi – 440 persoane, ofi?eri ai armatelor albe – 285 persoane; ofi?eri ai armatei ?ariste, cu activitate antisovietic? – 83 persoane; ofi?eri ai armatei române, care s-au ocupat de activitatea antisovietic? – 64 persoane; mari comercian?i – 1 948 persoane; posesori ai unor mari imobile – 411 persoane; primari – 652 persoane." Anatol Petrencu. op. cit, p. 75); d) sovieticii au supus represiunilor chiar ?i pe membrii partidului comunist român (organiza?ia regional?), afla?i în ilegalitate, cei care simpatizau U.R.S.S.

Spre deosebire de ?arism, bol?evicii recuno?teau dreptul na?iilor la constituirea statelor, la autodeterminare, pân? la desp?r?irea de U.R.S.S. Acest drept îns?, era demagogic: practic, nimeni n-a beneficiat de el. Propagandi?tii bol?evici aduceau un exemplu: dup? c?s?torie, so?ii au dreptul la divor?, asta nu înseamn? îns? c? ei sunt obliga?i s? divor?eze. De?i bol?evicii recuno?teau dreptul popoarelor neruse la o via?? na?ional?, aceasta trebuia s? se desf??oare în limitele ideologiei ?i practicii comuniste; dreptul nominalizat servea pentru atragerea simpatiilor popoarelor asuprite din Asia, Africa ?i alte regiuni. Politica bol?evic? de dezna?ionalizare a avut drept scop sl?birea statului na?ional român: ?arul recuno?tea România modern? ca stat na?ional, independent ?i suveran. Bol?evicii, din contra, considerau statul român ca fiind unul „multina?ional", „burghez", „imperialist", care asupre?te alte popoare. Politica statului sovietic ?i a Interna?ionalei comuniste era lovirea direct? a na?iunii române.

Spre deosebire de ?arism, bol?evicii au folosit din plin noile mijloace de informare în mas?, mult mai perfec?ionate decât în secolul al XIX-lea (radioul, cinematograful etc.). Câteva concluzii:
- De?i mecanismele de dezna?ionalizare a popula?iei b??tina?e în perioada ?arist? ?i cea bol?evic? au fost diferite, scopul urm?rit a fost acela?i: ?tergerea identit??ii na?ionale a românilor basarabeni;
- Unele practici de dezna?ionalizare întrebuin?ate de bol?evicii sovietici sunt utilizate de liderii partidului comuni?tilor din Republica Moldova (limb? „moldoveneasc?", popor „moldovenesc" etc.)
- Pentru a se salva de actualele politici de dezna?ionalizare ?i a supravie?ui dezna?ionaliz?rii, popula?ia b??tina?? a Republicii Moldova nu are alt? cale decât aceea de a se integra în spiritualitatea româneasc?.
- Interesul na?ional românesc este de a sus?ine ?i de a consolida caracterul românesc al popula?iei autohtone a Basarabiei (inclusiv a celei din Republica Moldova).

footer