Mihai Antonescu: „Guvernul ungar cu toate că dobândise fără luptă teritorii în care majoritatea este românescă, a dezlănţuit, în primele săptămâni ale ocupaţiei, cele mai violente atrocităţi, vexaţiuni şi dispreţuiri de drepturi".
- Mareşalul Ion Antonescu se deplasează la Nikolaev pentru a asista la funeraliile generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, care a decedat într-un accident de avion. În faţa mormântului, în prezenţa feldmareşalului Walther von Brauchitsch, depune o coroană de flori şi îl decorează, „Post Mortem", cu Ordinul „Mihai Viteazul", clasa II-a, şi „Virtutea Aeronautică", clasa I-a.
- Un serviciu religios în memoria generalului Eugen von Schobert are loc şi la Biserica protestantă din Bucureşti, regele Mihai I fiind reprezentat de aghitantul său, colonelul Octav Ulea. Din partea guvernului participă Mihai Antonescu, precum şi personalul diplomatic al legaţiilor germană, italiană şi japoneză.
- Armata 3 română începe trecerea Niprului, la Berislav, cu Brigada 1 munte, urmând înaintarea trupelor germane. Până la 18 septembrie a trecut fluviul şi Brigada 2 munte, iar până la 21 septembrie şi Corpul de cavalerie.
- Referindu-se la învățămintele rezultate din acțiunile militare desfăşurate în bătălia de pe Nipru, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, menționa: „Chiar pe front larg, artileria trebuie să acționeze centralizat şi masiv, cel puțin în zona de efort. Este absolut necesar reînființarea comandamentului brigăzii de artilerie la divizii (brigăzi mixte). Odată ce inamicul a pătruns în poziție, artileria trebuie să intervină cu tot focul de care dispune pentru a încercui complet punga făcută de inamic, al împiedica să aducă noi forțe şi să se consolideze la teren. Atunci când se definesc în mod clar intențiunile inamicului, comandamentul trebuie să aibă tăria şi să intervină hotărât şi la timp cu toate mijloacele necesare pentru a-i face față. Întrebuințarea rezervelor în apărarea unui curs de apă important, greu de trecut, care îngreuiază şi încetinează atacul inamicului, se poate face în timp util, chiar pe fronturi mai largi şi chiar la extremitățile acestuia".
- La nord-est de Odessa, după patru zile de lupte extrem de voilente, diviziile aflate la centrul dispozitivului de atac al Armatei 4 obțin un succes important, care permite marilor unități de la flancul drept să ocupe aproape în întregime zona dintre limanul Nistrului, lacul Suhoz şi Marea Neagră.
- Preşedintele Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România, Wilhelm Filderman, se adresează astfel preşedinţilor Uniunilor de Comunităţi Evreişti locale în legătură cu „Împrumutul Reîntregirii 1941": „Ţara este în război. Războiul necesită bani. Statul are alegerea între a majora impozitele, a pune impozite pe capital, a tipări hârtie-monedă sau a emite împrumuturi. Majorarea impozitelor, în special impozitul pe capital, ne face pe fiecare să sărăcim, căci ceea ce dăm, nu mai recăpătăm, pe când împrumutul, departe de a ne sărăci, ne menţine atât capitalul, cât şi venitul, căci împrumutul reprezintă un plasament, iar pentru cei mai puţin avuţi, reprezintă o economie forţată, deci o îmbogăţire, iar nu o sărăcie. Tipărirea de hârtie-monedă scumpeşte viaţa şi distruge capitalul acumulat, făcându-l fără valoare. Circulaţia monetară care era de cca. 40.000.000.000 lei anul trecut este de cca. 75 miliarde anul acesta. Unde sunt banii! Ascunşi! La ce bun să-i ascundem? Nu este mai cuminte să-i dăm Statului sub forma de împrumut, pentru ca să economisim moneda, să evităm scumpirea vieţii, să ne păstrăm economiile adunate, decât să-i ţinem mai departe ascunşi, ca să ne pomenim că sunt fără valoare? Pentru orice cetăţean, şi astăzi pentru noi, evreii, în special, împrumutul mai are şi o altă însemnătate. Guvernul asigură ordine şi liniştea ţării. Dăm banul nostru Statului, ajutăm deci la mulţumirea generală la menţinerea ordinei şi menţinerea capitalului nostru este o primă de asigurare pe care nu o plătim, ci o dăm cu împrumut, pentru asigurarea noastră... Datoria noastră este să dăm Ţării tot ce putem, chiar mai mult decât putem, fără târguială, pentru binele ei, pentru binele nostru, pentru binele tuturor. Împrumutul trebuie deci să aibă caracterul celei mai înalte manifestaţiuni patriotice".
- Prefectura judeţului Soroca face cunoscut ordinul guvernatorului Constantin Voiculescu: „Cu începere de la 15 septembrie 1941, interzic cu desăvârşire ieşirea din lagăre şi din gheto-uri a evreilor. Sunt permise numai ieşirile pentru munci şi numai sub comandă militară. Orice abatere va fi aspru sancţionată, răspunzând în primul rând comandanţii de lagăre şi ghetouri".
- Mihai Antonescu, ministrul Afacerilor Străine, trimite reprezentanţilor români de la Berlin şi Roma, Raoul Bossy, respectiv Vasile Grigorcea, un Memoriu (ce fusese prezentat şi lui Manfred von Killinger şi Renato Bova Scoppa, la Bucureşti) care conţinea poziţia guvernului român faţă de modul în care autorităţile ungare din Transilvania ocupată încălcau obligaţiile asumate la Viena la 30 august 1940: „Guvernul regal ungar cu toate că dobândise fără luptă teritorii în care majoritatea este românescă, a dezlănţuit, în primele săptămâni ale ocupaţiei, cele mai violente atrocităţi, vexaţiuni şi dispreţuiri de drepturi. De atunci a continuat nu numai să provoace fără motiv guvernul regal român, prin companii de presă care au mers până la ofensarea armatei române şi a Conducătorului Statului, dar continuă şi azi să considere situaţia teritorială, dobândită prin târg internaţional, drept un provizorat suficient şi manifestă în toate ocaziile direct şi indirect voinţa sa de aşa-zisă recontituire a Coroanei Sfântului Ştefan şi de încorporare a pământului românesc al Transilvaniei de Sud. Faţă de românii din teritoriile ocupate, atitudinea guvernului ungar nu a fost mai puţin ofensatoare. Bisericile româneşti au fost dărâmate ca în veacurile de întuneric primitiv ale civilizaţiei. Şcolile româneşti sunt sistematic închise prin măsuri administrative, care, sub aparenţa respectării legale a drepturilor, conduc la interzicerea conservării spirituale a populaţiei româneşti. Printr-o ordonaţă ce prin pretexte juridice largi se anulează dreptul de proprietate al românilor şi se restituie proprietăţile în favoarea marilor proprietari de altădată... De asemenea funcţionarii români sunt înlăturaţi din toate funcţiunile publice şi private. În timp ce liberii profesionişti nu-şi pot exercita profesia fiindcă legi şi măsuri guvernamentale interzic aproape cu desăvârşire exerciţiul profesiunii de avocat, medic, etc. pentru români... Prin toate aceste acte, guvevrnul regal ungar a dovedit din primele zile ale intrării în vigoare a Actului de la Viena şi până azi, în mod reiterat şi evident, că repudiază în mod unilateral deciziunea de la Viena şi că a izbit de caducitate acest act prin voinţa sa unilaterală. Guvernul regal român îşi rezervă consecinţele care decurg din această constatatre. Faţă de permanentele vexaţiuni şi violaţiuni de drepturi, guvernul regal român este silit ca să răspundă la toate actele guvernului maghiar prin măsuri de retorsiune care au ajuns în situaţia de azi singurele mijloace prin care poate să mai încerce să apere drepturile unei populaţi româneşti prea mult apăsată de condiţiile grele oferite de suveranitatea maghiară".
- Radio „B.BC. continuă să incite şi să dezinformaze: „Se pare că generalul Ciupercă a fost ucis pentru că a refuzat să înainteze... Ne-a sosit din România ştirea că au izbucnit epidemii de tifos şi holeră... Cât va mai trece până când România găseşte un şef care să ceară să înceteze lupta alături de Hitler?"[1].
-------------------------------------------------
[1] Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999.