Revista Art-emis
Polovragi, Apollo T?m?duitorul ?i Zamolxe Vraciul PDF Imprimare Email
Dr. Constantin Ioni?escu & Prof. Daniela Ioni?escu   
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:11

Zamolxis-Apolo-PolovraciCele mai vechi m?rturii de convie?uire a omului pe meleagurile României le g?sim în jude?ul Hunedoara ?i dateaz? din paleoliticul superior (35.000 î.Hr.), descoperite în pe?tera de la Cioclovina ?i la Gorj în Pe?tera Muierilor din zona noastr?, unde s-a descoperit în 1954 un craniu de femeie vechi de 26000 de ani (Bombi??, 1954). A?ez?rile dacice din Mun?ii Or??tiei din timpul lui Burebista ?i Decebal (Gr?di?tea Muncelului, Coste?ti, Blidari), au avut ca avanpost cetatea de la Polovragi, având rol de antene avansate ?i controlau drumurile dinspre sud. Cetatea de la Polovragi a fost plasat? pe terenul ce f?cea leg?tura între Buridava dacic? (Cosota - Ocni?a) de lâng? Olt, puternic centru de exploatare a s?rii, ?i cet??ile de la gura Jiului (Tg. Jiu de azi) ?i Bumbe?ti Jiu-Vârtop, Bârle?ti, ce controlau Valea Jiului spre Pasul Vâlcan-Sarmizegetusa ?i pe de alt? parte, drumul spre Baia de Aram?, Drobeta, la Dun?re, de a?a numitul drum al s?rii al Mehedin?ilor folosit din plin de romani dup? anul 102.

Argumentez acest lucru deoarece, romanii au dezvoltat dup? anul 102 cet??ile de la Drobeta ?i de la Bumbe?ti-Jiu, Buridava roman? de la Stolniceni, construind ?i drumuri de înalt? calitate, drumuri pietruite ?i late de 4 m., partea central? a drumurilor fiind mai ridicat? pentru scurgerea apelor. Romanii, când au venit în Dacia, ?tiau precis locul z?c?mintelor de aur, aram?, sare ?i c?ile de acces. Printre primii oameni de ?tiin?? care au f?cut studii asupra Cet??ii de la Polovragi ?i a Pe?terii din localitate, a fost ?i geologul Dr. Mircea Trifulescu în anii 1960. Într-un articol publicat în revista Studii ?i Cercet?ri de Dacoromânistic?, la p. 90, arat?: „În timpul c?ut?rii geologice a versantului estic al Cheilor Olte?ului, la 371 m de Oborul Jidovilor, spre Crucea lui Ursache, cota 1000 m., am observat c? pe culmea calcarelor jurastice cutate apar dou? nivel?ri a c?ror conforma?ie geometric? denot? o activitate entropic? (uman?), adic? o netezire artificial?". Acest argument geometric m-a determinat s? formulez ipoteza c?, pe cele dou? platouri lungi de 83 m cel nordic, ?i 133 m (platoul sudic), cu diferen?e de altitudine dintre ele de 7 m, o fi existat o fortifica?ie antic?. Cetatea fiind pe platoul muntelui Pade?, la cota de 1000 m, ?i cu o mare vizibilitate înspre sud, circa 10-15 km, având ?i rol strategic.

În 1965, arheologul ?i istoricul Al. Vulpe a adus un deta?ament de armat? ?i a efectuat excav?rile necesare. Din ?an?urile de lâng? ziduri s-au g?sit monede romane cu inscrip?ia Flamino, Roma din sec. I î.e.n. ?i dou? grece?ti, una de tip Dyrrhachium, ?i alta Apollonia din sec. II î.e.n., ?i 3 tetradrahme de argint de la Filip al II-lea ?i alte obiecte: piroane de fier, cu?ita?e, vârfuri de s?ge?i ?i de lance, pinteni de cal, catarame, fibule, ceramic? lucrat? cu mâna ?i cu roata, vase sub form? de borcan ornamentate cu bâuri alveolate sub form? de ?nur, ce?ti, castroane.

S-au mai descoperit o pl?cu?? de bronz dreptunghiular? (101x 66 mm) lucrat? în bazorelief. Pe avers, este un c?l?re? b?rbos cu pantaloni strâm?i, cu o c?ma?? ?i pe umeri-i flutura o manta, iar pe cap avea o bonet? r?sfrânt? în fa??, sem?nând cu o c?ciul? dacic?. În fa?a ?i spatele c?l?re?ului sunt dou? personaje identice cu îmbr?c?mintea corespunz?toare lumii greco-romane. Piesa este asem?n?toare cavalerului trac. Aceste relicve g?site arat? c? exist? o leg?tur? între c?peteniile locale din cetate ?i lumea sudic?, stabilite de pe vremea regelui Burebista care cucerise cet??ile Pontului Euxin, Histria, Tomis, Calatis, leg?turi economico ?i religioase.
S-a mai g?sit un ciob dintr-un vas ceramic cu înscrisuri de litere latine, DEEEBA.

Polovragiul se înscrie ca a treia localitate dup? Gr?di?tea Muncelului ?i Buridava dacic? de la Ocni?a unde s-a g?sit pe un vas inscrip?ia în limba greac? a numelui regelui dac, Thiamarcos: „Basileos Thiamarkos Epoiei" care s-ar traduce „Thiamarkos l-a f?cut (pentru) regele...". Sub cetate, la cota de 600 m., g?sim Pe?tera de la Polovragi. Mai g?sim în zon? Grota Ur?ilor ?i Oborul Jidovilor în versantul estic, pe chei. Formele geometrice plate de relief sunt de vârste halogene sub 100 000 de ani, pe care au locuit str?mo?ii no?tri geto-dacii, având ?i o clim? cu influen?e mediteraniene, favorabil? vie?ii. Pe?tera Polovragi a c?rei ie?ire se afl? pe drumul forestier din Cheile Olte?ului la cota de 600 m ?i 580 m în amonte, are mai multe galerii cunoscute de pe vremea ge?ilor ?i loc de ad?post al popula?iei înc? de pe acele vremuri. Ea este cunoscut? ca loc de ad?post al zeului dacilor Zamolxis, zeu monoteist cunoscut ca zeu al Soarelui, al s?n?t??ii ?i care, prin preo?ii s?i, propaganda nemurirea.

Legendele mai povestesc c? zeul intra în pe?ter? ?i dup? dou? s?pt?mâni ap?rea în bazinul Ha?egului la Sarmizegetusa. De fapt, despre Zamolxis au scris ?i scriitorii antici greci, Herodot ?i Strabon, c? ar fi fost sclavul ?i elevul lui Pitagora în sec. VI, în Insula Samos, ?i c? el, dup? ce s-a întors în Dacia, având o mare înv???tur?, a început s? prop?v?duiasc? regilor ?i popula?iei nemurirea ?i cultul Soarelui. Tot legendele mai spun c? în timpul când erau furtuni ?i mul?i nori care acopereau soarele, ge?ii tr?geau cu suli?a c?tre soare pentru a îndep?rta norii. Ge?ii ?i dacii aveau credin?a c? la diferite serb?ri, la 5 ani, unul dintre tineri era aruncat în sus, iar sub el erau al?i tineri cu suli?ele îndreptate în sus, iar tân?rul, în c?derea lui, dac? murea str?puns de suli??, era fericit, pentru c? ei credeau în nemurire ?i în faptul c? vor merge la Zeul Zamolxis.

Tot izvoarele literare grece?ti spun c? Zamolxis, în timpul unei întruniri cu regele ?i suita lui, a disp?rut dup? ce f?cuse o cas? subp?mântean? (o pe?ter?) unde a locuit trei ani, iar dup? aceea a reap?rut viu, ar?tând oamenilor c? este nemuritor ?i c? locuie?te pe muntele Kogaion. La sfâr?itul secolului XIX, mul?i istorici români (Xenopol, Ha?deu, Pârvan) au c?utat acea pe?ter? în mun?ii Cozia, Ceahl?u, Bucegi, Godeanu, îns?, c?ut?rile au r?mas în faza de supozi?ie. Scriitorii antici au scris c? prin fa?a pe?terii era o ap? curg?toare. Având aceste repere, adic? pe?tera, râul Olte? ?i cetatea Polovragi, localizate deasupra pe?terii, ne gândim c? aceast? loca?ie ar putea s? fie aici; legendele vorbind ori de un tunel care f?cea leg?tura între pe?ter? ?i cetate, loc pe unde dacii se refugiau în caz de atac ?i-i luau prin surprindere pe la spate pe atacatori.

Toate aceste elemente descrise de scriitorii antici referitoare la Zamolxis se g?sesc întrunite aici, râul Olte? în fa?a pe?terii ?i chiar sub pe?ter? ca izvor, aici g?sindu-se apa râului Cerna care se vars? în Olte?, pe?tera deasupra râului ?i peste ele cetatea dacilor pe platoul muntelui Pade?. În 1937, înv???torul Popescu a g?sit în Oborul Jidovilor dou? s?bii (una cu lungimea de 40 cm ?i lat? de 78 cm, iar cea de-a doua, lung? de 50 cm, încovoiat? la vârf), de tip dacic, cu un cosor. Cetatea a fost construit? pe muntele Pade?, la 1000 m altitudine ?i cu o suprafa?? de de circa 6.000 m.p., ?i era accesibil? din partea de nord, pe un culoar de 300 m lungime ?i 60 m l??ime.

Tot pe munte, în 1897 s-a g?sit un obelisc care avea patru fe?e de 1,9 m, f?r? nicio inscrip?ie. Nicolae Densu?ianu aprecia c? este vorba despre „o column? monolitic? de granit, t?iat? în patru fe?e ?i terminat? la vârf printr-o mic? piramid?, un obelisc în form? pu?in phalic?, ce a fost înfipt într-o baz? de lespezi t?iate ?i îngropate în p?mânt". Toare fe?ele sunt frumos poleite îns? f?r? inscrip?ie, a?ezat pe un umuli vechi, destinat s? eternizeze memoria unui însemnat eveniment. În?l?imea p?r?ii superioare ce o reproducem aici, este de 1.09 m, l??imea de jos a fe?elor principale de 0,45 m., segmentul al doilea sau partea superioar? a acestui monolit este pierdut. Vechimea acestui monument ce formeaz? un specimen unic între monumentele de piatr? t?iat? ?i poleit? ale Europei se reduce la timpuri foarte îndep?rtate. Aceast? descriere a fost f?cut? dup? lucrarea „Dacia preistoric?" a lui N. Densu?ianu din 1913.

În Pe?tera Muierilor de la Baia de Fier s-au g?sit, în afar? de schelete de animale (ur?i, mamut, leu, vulpi, capr?), ?i schelete de om datate de 26000 de ani. Au mai fost descoperite dou? podoabe din bronz; o suli?? de aram?, o verig? din epoca bronzului (1700-1000 î. Hr.), o z?bal? de cal, urme de cuptoare primitive de topit fierul, fier care a fost folosut ?i de dacii din cetatea Polovragi. Legat de Pe?tera Muierilor, care este lâng? râul Galben, lipsit? de curen?i, cu intrarea însorit? ?i care putea ad?posti peste 200 de suflete, este ?i povestea cu Dealul Muierilor situat în dreapta Olte?ului la 5 km de pe?ter?, lang? satul meu, Ponoare. Pe acest deal, înc? din acea perioad?, se adunau femeile ?i copiii de pe v?i atunci când se d?dea alarm? c?, înspre Cetatea Polovragi, se îndreptau popula?ii vr?jma?e pe firul Olte?ului.

Cetatea Polovragi, a?ezat? pe un vârf de munte ca un cuib de p?s?ri, avea o mare vizibilitate înspre sud de circa 10-15 km atunci când era senin ?i în caz c? veneau vr?jma?ii, popula?ii dace de pe traseu, aprindeau focuri pe în?l?imile dealurilor ?i fumul era vizibil ca un semnal de alarm?. În aceast? situa?ie, femeile ?i copiii se adunau pe coama Dealului Muierilor ?i de aici alergau spre Pe?tera Muierilor pentru ad?post. Fiind copil, de multe ori mi-am pus întrebarea: de ce se nume?te Dealul Muierilor, f?r? s? g?sesc un r?spuns ?i, totodat?, m? minunam c? toponimele lacurilor copil?riei mele poart? numele de Denghiu, Pl?vi?oiu, Alexandru, Coasta Bisericii, Dealul Viilor, podi?c?, Groe?ti, explica?ii aflate când am mers la ?coal? ?i am mai aflat c? în urm? cu 500 de ani, pe aceste locuri tr?iau familii de oameni izola?i. iar print-o hot?râre a lui Matei Basarab, aceste familii au fost aduse la drumul care pleac? de la mine din Poienari, trece pe coama dealului la M?gura, Minciune?ti, Bumbe?ti-Deal, Cârligei ?i coboar? în drumul ce merge spre Târgu Jiu.

Despre Poeni - Poienari

Primele documente care aduc date despre satele comunei Bumbe?ti-Pi?ic, sunt din anul 1521, din vremea domnitorului Neagoe Basarab - 30 iulie 1521,,iar am dat Mircii cu fra?ilor s?i ?i feciorilor lor în Poeni (Poienari) din partea Donciului ?i fr?tâni-s?u sau Vâlcului, dintr-o funie jumate ce iaste c?tre Cârli?ei"[1].

Se mai vorbe?te ?i despre localizarea loturilor, despre r?s?rit pe la capul hotarului Câlnicului, despre hotarul Sârbe?ti din matca râului Terota spre hotarul Zorle?ti la miaz?-zi pân? la matca V?ii Ursului unde se hot?r??te cu hotarul Zorle?ti. În 1793 este descris în acte vin?riciu din Poienari. Alexandru C. Morunzi Vod? ce se leag? de existen?a viilor în Poienari – Dealul Viilor, lâng? coasta bisericii. Domnitorii închiriau bisericilor fie sate, fie încasare de biruri. În acte se vorbe?te de un boier Bumbu care a cump?rat multe loturi de la cet??enii din Poienari ?i Cârligei.

Despre Ponoare - document al lui Radu Mihnea Voievod (1620-1630), înt?re?te lui Oprea o ocin? în „Ponor". Date legate de vechime

Novaci 1502, Cern?die 1521, Bia de Fier 1502, Sârbe?ti 1521, Alimpe?ti 1568, Zorle?ti 1535. Despre Cetatea de la Polovragi s-au emis ipoteza c? este fosta cetate de la Aecinna, enun?at? de Ptolemeu ?i c? era una dintre cele mai str?lucitore a?ez?ri din Dacia. Istoricul antic Lucius Florus Anneus ne spunea despre daci c? tr?iesc anina?i în mun?i, ca ni?te cuiburi de vulturi. Geograful Ptolomeu a plasat localitatea Arcinna în sec. I-II d.Hr. pe locul unde se afla Tg. Jiu. Vasile Pârvan în Getica, localizeaz? aceast? Arcinna tot în partea superioar? a Jiului, la întret?ierea marilor drumuri ce treceau din sudul Olteniei spre trasee de dincolo de mun?i ?i dinspre ?ara Severinului spre trec?toarea dinspre Valea Jiului unde g?sim castrul de p?mânt de la Bârle?ti (Bumbe?ti-Jiu, Vârtop, Pinosa, precum ?i sediul de la Curti?oara). S-a emis ideea c? cetatea ?i-ar fi încetat existen?a în sec. II.

În Dic?ionarul Topografic ?i Statistic al României din 1872, Dimitrie Frunzescu, face referire la Racovi?a, comun? rural? în jude?ul Vâlcea, plaiul Horezu, compus? din satul cu acela?i nume ?i mahalaua Ote?ti. Dateaz? de mai bine de 200 de ani ?i s-a întemeiat pe ruinele cet??ii romane Sargida, unde s-a g?sit o piatr? cu inscrip?ia latin? „Populi Sargida-Vensis". Urmele acestei cet??i se v?d în form? dreptunghiular? cu patru intr?ri. Este situat? la poalele Muntelui Milescu. Are o popula?ie de 587 de locuitori, 2 biserici, una în Racovi?a ?i cealalt? în Ote?ti. Cea din Racovi?a s-a zidit în anul 1711. Biserica din Ote?ti s-a fondat în anul 1707. ?coala e frecventat? de 32 de copii. Locuitorii se ocup? cu cre?terea vitelor, fabricarea varului, transportul s?rii de la Ocnele Mari, facerea de ?i?? de brad, plug?ria.

Amintirile din mintea unui copil nu se ?terg niciodat?. Îmi amintesc c? la vârsta de 7-8 ani, alergam pe v?ile ?i dealurile satului Ponoare, pe la Podi?c?, Groe?ti, Dealul Viilor, Dealul Muierii sau Coasta Bisericii. Pe timp de var?, în timpul cositului fânului, descul? fiind ?i cu oile pe vale, jucam cu cei de seama mea diverse jocuri: jalea, oina, purceaua, masa. De asemenea, îmi amintesc ?i de strig?tul negustorilor ambulan?i care vindeau sarea de la Ocnele Mari ?i de p?cur? necesar? ungerii osiilor c?ru?elor ?i carelor („Sare vindem!", „P?cur? Vindem!"), strig?te perpetuate de 2000 de ani, sarea fiind cea necesar? vie?ii, fiind adus? de Ocnele Mari (Ocni?a Cosota). A?a mi s-au luminat ochii ?i mintea în leg?tur? cu cet??ile dacilor: Buridava dacic?, Cosota ?i Cetatea de la Polovragi.

Comuna Polovragi, Jude?ul Gorj, plaiul Novaci se compune din dou? c?tune: Polovragi ?i Obrejeni. Are 322 de familii, 1063 suflete, din care 273 contribuabili. Are o ?coal? frecventat? de 59 de copii ?i o biseric? zidit? în 1806 de jupân Petre Diaconescu. În comun? se afl? 14 mori, 33 piue, 41 fântâni ?i 7 cârciumi. Se fac 2 bâlciuri la 23 aprilie ?i 20 iulie. Are o m?n?stire locuit? de 7 c?lug?ri ?i 1 egumen, zidit? în 1640 de jupân Donciu Pârâianu. De la mân?stire, la 12 km spre N., se afl? o pe?ter? cu stalactite ?i stalagmite la care vizitatorii merg printr-o potec? îngust? de 200 m, deasupra albiei Olte?ului, pe o potec? foarte s?lbatic?, pe muntele înspre Ardeal, ?ara Ha?egului. Polovragi, Polul Vraciului. Pomenit? de Mircea cel B?trân ca Polovraci în colec?ia Biblioteca Enciclopedic? de Istoria a României[2]. Atestat documentar începând cu 1480 Polovragi. Denumirea au pus-o în leg?tur? cu o plant? numit? Polovraga cu care se t?m?duiau bolnavii adu?i la bolni?? de la m?n?stirea Polovragi.

Unii spuneau c? denumirea s? fie geto-dacic?, cuprinzând în sine o criptogram? nedescifrat? referitoare la credin?ele religioase ?i practicile medicale r?spândite în via?a str?mo?ilor, legat de locurile lui Zamolxis în pe?ter?, iar preo?ii, vracii, cunosc?tori ai cultului ?i ai vindec?rii bolilor trupe?ti, au oferit oamenilor leacuri preparate din plantele din flora local?. Consider?m c? acest punct de ap?rare ?i control construit de romani la Racovi?a, Sargida Vensis la poalele Muntelui Milescu ?i având rol de castru, neconsemnat pân? acum, a fost f?cut de romani în sec. II, odat? ?i cu construirea castrelor la Buridava Stolniceni 103., Arutela (138) el fiind pe traseul ce leag? Drobeta cu castrul de la Tg. Jiu Pinosa, Bumbe?ti Jiu, Porceni,Plesea-Vârtop cu cel de la Curti?oara, S?celu, traseu ce folosea romanilor pentru transportul s?rii de la Ocnele Mari, ulterior, denumit drumul Mehedin?ului ?i a accesului de la Bumbe?ti pe Valea Jiului spre Sarmizegetusa.

Romanii au cucerit cetatea de la Polovragi pentru c? nu le convenea s? aib? lâng? ei lupt?tori daci ?i au construit castru de la Racovi?a- Sargida Vensis. A?a se explic? ?i distrugerea cet??ii Polovragi a dacilor din acea perioad?. Mai trebuie consemnat un lucru ?i anume c?, în zona Polovragiului a ap?rut o plant? nou? precum este castanul dulce adus fin zona mediteranean?, profitând de clima mai cald? de aici, castani care se g?sesc ?i azi lâng? M?n?stirea Polovragi. Tot în acea perioad? romanii au construit ?i castru de la Apulum pe fosta cetate dacic?. Apulum constituind unul din cele mai importante centre ale st?pânirii romane de pe teritoriul Daciei cu rolul de a p?zi ?inutul aurifer ?i transportul lui spre Roma. Castrul roman de la Apulum a fost re?edin?a guvernatorului Daciei Superioare ?i apoi Daciei Apulumsis.

Polovragiul de azi, binecunoscut lumii prin pe?tera de aici, ?i care are o lungime de peste 10 km, renumit? ?i recunoscut? de întreaga popula?ie prin legenda zeului Zamolxis, zeul monoteist ?i nemuritor al dacilor, ?i care, prin preo?ii vraci pe care i-a avut, exercita o influen?? deosebit? asupra tuturor tracilor de la sudul Dun?rii ?i geto-dacilor din nord. Herodot ?i Strabon descriu în c?r?ile lor c? Zamolxis ar fi fost elevul ?i sclavul lui Pitagora în Somos. Platon ne vorbe?te despre leacurile preo?ilor vindec?tori daci, ucenici ai lui Zamolxis, despre care spune c? au darul de a-i face nemuritori pe oameni. (Platon. Charmides, 156 d.). Relatarea filosofului Platon (437-347 î. Hr.) care poveste?te despre Socrate (470-399 î.Hr.) urm?toarele: „Eu, Socrate, am înv??at aceast? incanta?ie (descântec - n.n.), acolo, în oaste, de la un medic trac, unul dintre ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice c? îi face pe oameni nemuritori. Spune tracul acela c? Zamolxis, care este ?i zeu, ne înv??a c? dup? cum nu trebuie s? încerc?m a trata ochii, f?r? s? ?inem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, ne?inându-se seama de corp, tot astfel trebuie s?-i d?m îngrijire trupului dimpreun? cu sufletul, ?i iat? pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: (anume) pentru c? ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit". A?a i-a înv??at Zamolxe pe vracii-preo?i ai lui, ca un fel de jur?mânt.

Aceast? lucrare este apoi preluat? de Hipocrate (461-379) ca jur?mânt: „Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea ?i Panacea ?i pe to?i zeii ?i zei?ele, pe care îi iau ca martori, c? voi îndeplini acest jur?mânt ?i poruncile lui, pe cât m? ajut? for?ele ?i ra?iunea:
- S? respect pe cel care m-a înv??at aceast? art? la fel ca pe propriii mei p?rin?i, s? împart cu el cele ce-mi apar?in ?i s? am grij? de el la nevoie; s?-i consider pe descenden?ii lui ca fra?i ?i s?-i înv?? aceast? art?, dac? ei o doresc, f?r? obliga?ii ?i f?r? a fi pl?tit.
- S? transmit mai departe înv???turile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu ?i numai acelor discipoli care au jurat dup? obiceiul medicilor, ?i nim?nui altuia.
- Atât cât m? ajut? for?ele ?i ra?iunea, prescrip?iunile mele s? fie f?cute numai spre folosul ?i buna stare a bolnavilor, s?-i feresc de orice daun? sau violen??.
- Nu voi prescrie niciodat? o substan?? cu efecte mortale, chiar dac? mi se cere, ?i nici nu voi da vreun sfat în aceast? privin??. Tot a?a nu voi da unei femei un remediu abortiv.
- Sacr? ?i curat? îmi voi p?stra arta ?i îmi voi conduce via?a.
- Nu voi opera piatra din b??ic?, ci voi l?sa aceast? opera?ie celor care fac aceast? meserie.
- În orice cas? voi intra, o voi face numai spre folosul ?i bun?starea bolnavilor, m? voi ?ine departe de orice ac?iune d?un?toare ?i de contacte intime cu femei sau b?rba?i, cu oameni liberi sau sclavi.
- Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi p?stra în secret, pentru c? aici t?cerea este o datorie.
- Dac? voi respecta acest jur?mânt ?i nu îl voi c?lca, via?a ?i arta mea s? se bucure de renume ?i respect din partea tuturor oamenilor; dac? îl voi tr?da devenind sperjur, atunci contrariul"[3].

Jur?mântul depus de Socrate c?tre medicul trac (unul din ucenicii lui Zamolxis), era un jur?mânt geto-dac. Nici Platon, niciPolovraci Socrate nu pomenesc de Hipocrate. Cultul lui Zamolxis, ca legislator ?i rege, era pe întreg teritoriu tracic. Jur?mântul lui Hipocrate din Cos care nu este altceva decât jur?mântul medicilor teaci, la care s-au ad?ugat numele zeului Apollo, Asclepios, Higea ?i Panaceea. Platon, despre Zamolxis, referindu-se la preo?ii-medici daci, regele nostru, care este zeu, spune c? „precum nu trebuie s? încerc?m a vindeca ochii f?r? s? fi vindecat întâi capul, ori corpul f?r? trup, a?a nu se poate s? încerc?m a vindeca trupul f?r? s? îngrijim ?i de suflet ?i tocmai de aceea sunt boli la care nu se pricep medicii, avem întregul la care ar trebui s? se ocupe, c?ci, dac? acesta merge r?u, este cu neputin?? ca partea s? mearg? bine".

Este un principiu integralist de medicin? sacerdotal?, ?coal? asem?n?toare ?colii medicale din Cos, care a culminat cu Hipocrate (460-337 î.Hr.), supranumit p?rintele medicini „de va îmboln?vi vreun om, atunci s? chema?i preo?ii bisericilor care are îndr?znire de la Dumnezeu s? se roage pentru acela?i Dumnezeu, pentru rug?ciunile preo?ilor lui va da s?n?tate bolnavului ?i-l va scula din boal?". În aceea?i perioad?, la Gr?di?tea de Munte s-a g?sit o trus? medical? care con?inea 5 borcane de lut pentru p?strarea alifiilor, un bisturiu de fier, o penset? de bronz.

Pe lâng? relat?rile lui Iordanes, ne mai stau m?rturie cele 21 de denumiri dacice înscrise cu sinonime în textele lui Pedanius Dioscoride ?i Pseudo-Apuleius. Herodot, despre legenda c? Zamolxis ar fi fost sclav al înv???torului Pitagora din Somos. I. I. Russu spunea: „Zamolxe, zeitate autohton? la ge?i, nu poate fi decât « zeu al p?mântului », ca personificare a generosului fundament ?i izvor al vie?ii". Zeii buni, d?t?tori de via?? ?i bel?ug, alung? duhurile rele, ei având ?i rol de vindec?tor, despre cum vorbe?te ?i Platon. Despre boli din trimpul dacilor avem date pu?ine, îns?, dup? cum consemneaz? poetul Ovidiu în scrierile sale, se plânge de terenul ml??tinos ?i de febr? interminabil? (referitoare la paladism) ?i datorit? acestei aceste boli în aora?ul grec Istria de pe malul lacului Sinoe ?i s? fi fost pus la ad?post sub protec?ia lui Apollo, vindec?torul. Truse medicale cu bisturiu ?i pens? s-au g?sit la Gr?di?tea Muncelului în 1954.

Medicul ?i Dioscoride Pedamios (n. cca 40 - d. Cca 90), medic, farmacolog, botanist grec, a tr?it la Roma în timpul împ?ratului Nero. A scris „De Materia Medica" ?i unul din cele mai însemnate atlase botanice din istorie. Aici sunt men?ionate ?i unele plante medicinale în limba dac?. Codex Anciae Julianae, editura din 512, este copia cea mai veche ?i valoroas? a farmacologiei „De Materia Medica" a dr. Dioscoride Pedamios. Este cel mai vechi ierbar conservat din sec. VI în p?strare la Biblioteca Na?ional? a Austriei din Viena. Denumiri dacice de plante medicinale în dou? documente al lui Pedanius Dioscoride ?i Pseudo-Apuleius. Unele plante consemnate în greac?, latin? ?i limba dac? de c?tre un copist dac. Printre ele (m?rul lupului, omag, pedicu?a, brânca ursului, ?tir, ?tir alb, talpa gâ?tei, brându?a de toamn?, limba boului, strigoaie, m?rar, brusture, rodul p?mântului, pelin, curpeni (strugurel de p?mânt), ?intaur?, rostopasc?, cucut?, dovleac, pir gros, meri?or, scai, ieder?, spânz, m?selari??, sun?toare, stânjenel, mu?e?el, ment?, p?p?die (iarba bubei), laur, p?tlagin? (p?trunjel de câmp), limba broa?tei, rozmarin, mur (mure), zmeur, salvie, Boz (Boj), cimbri?or de munte, de gr?din?, urzic?, lumân?ric?, coada boului, vacii.

Despre Zamolxis ?i medicina lui

Când a ap?rut Hipocrate, cel care a înv??at primele principii ?i no?iuni de medicin? de la Herodicus ?i Selimbria (medici traci). În temelia medicinei hipocratiene, s-au reflectat concep?iile avansate ale ucenicilor lui Zamolxis. Un copist de prin sec. III, rescriind lucrarea lui Dioscoride a ad?ugat conform nomenclaturii latine ?i grece?ti ?i pe cea din limba dac?. Este vorba de 42 denumiri ar?tate mai sus. Legat de medicina dacilor, scheletul descoperit la Poiana (Tecuci) al c?rui craniu prezint? urmele unei trepana?ii cicatrizate reu?ite, bolnavul supravie?uind, arat? c? era înaintat? medicina. Descrierea lui Iordanes despre daci ?i igiena lor, legile belagine (despre Deceneu ?i distrugerea viilor), transmisese oral prin descântece.

Zamolxis ?i nemurirea oglindite în timp

Apartenen?a omului la eternitate ?i infinitul devenirii universale. Aici putem avea o concep?ie de viziune senin? asupra fenomenului mor?ii prin în?elegerea ei, exemplu fiind ciobanul din Miori?a sau eroina Ana din Me?terul Manole care considera jertfa ca o condi?ie a crea?iei ?i a nemuririi. Se pare c? primul zeu cu virtu?i t?m?duitoare este Apollo, numit salvatorul sau chiar medical[4]. A?a cum îl întâlnim ?i în cet??ile de pe malul Pontului Euxin, Histria ?i Tomis, iar Homer în Iliada ?i Odiseea, descrie o epidemie în rândul armatelor tratat? de c?tre str?lucitul zeu Apollo.

Tot despre Asclepios, fiul lui Apollo, c? ar fi sigur din Tracia ?i are ca simbol ?arpele încol?cit în jurul bastonului cunoscut ca simbol al vindec?torilor din Mesopotamia, iar toiagul indic? condi?ia de peregrin a zeului, sau chiar a profesiunii t?m?duitoare, iar în viitor formând cârja arhiereasc? ?i i s-au ridicat nenum?rate statui în cet??ile grece?ti ?i dacice, teritoriul Pontului Euxin. Oare, dacii, în cetatea de la Polovragi, nu au avut ?i ei, oare, un templu dedicat medicinei? Eu zic c? da, obeliscul descoperit în 1897 sub form? de coloan? înalt? de 1,9 m. cu o piramid? ?i un phalus în cap ?i a?ezat pe un tumul, reprezenta stilistic izvorul vie?ii. În Egipt, în timpul celei de-a 18-a dinasti a lui MerkaBa, câmpul electromagnetic al tuturora era activat ?i protejat. „Mer" înseamn? „câmp de lumin? în rota?ie", „Ka" înseamn? „spirit" , iar „Ba" înseamn? „suflet". Aceasta este una diontre credin?ele legate de Treime, neinterpretat? de cre?tinism ca ?i „Trup, spirit ?i suflet". Templele ridicate pentru cultul acestui zeu deservit de preo?ii slujitori ai zeului s-au impus ca institu?ie medic-religioas?. Cel mai cunoscut fiind cel din Epidaur, din Grecia Antic?.

În Grecia Antic?, un cuvânt greu asupra medicinei, matematicii, geormetriei, cosmogoniei a avut Pitagora, cel care a fundamentat pentru univers num?rul ?i armonia ?i a fost investit ca fiu al lui Apollo, n?scut în Insula Samos (590-570 î. Hr.). Se spune c? l-a avut ca elev ?i sclav pe Zamolxis, întemeietor de religie, înaintea lui Buddha, Iisus ?i Mahomed. Se spune c? la începutul medicinei hieratice a dacilor, se situeaz? Zamolxis, zeu ?i profet. Legendele îl plaseaz? la începutul unei noi credin?e, al unei uimitoare reforme care p?trunde în via?a poporului dac ?i care, ulterior, l-a zeificat.

Azi, Polovragiul este cunoscut în întreaga Românie prin mai multe elemente:
- Pe?tera de la Polovragi;
- M?n?stirea de la Polovragi;
- Cheile Olte?ului care despart Mun?ii Parângului de Mun?ii C?p??ânii, distan?a dintre ei fiind de 1m;
- Bolovanul de la Polovragi, vreme de secole - obeliscul descris în 1897 ?i a c?rui vechime nu se cunoa?te.

Am prezentat pe scurt existen?a Cet??ii de la Polovragi, veche din sec. II-I î.e.n., poate ?i mai demult, ?inând cont c?, în zona din apropiere, s-a g?sit în Pe?tera Muierilor un craniu de femeie datat de 26000 de ani, precum ?i a cuptoarelor de fier de la Baia de Fier de pe râul Galbenu. Pe acest fond, se pune întrebarea: de unde provine numele de Polovragi? Consider c?, în urma celor prezentate, legat de religia dacilor ?i a lui Zamolxis, preot-medic, ?i ca re au avut ?i temple dedicate lor, precum ?i g?sirea monezilor grece?ti cu efigia lui Apollo, zeul t?m?duitor, dup? cum s-a g?sit un templu la Histria - „Apollo videc?torul" dup? cum a scris ?i poetul Ovidiu legat de o epidemie de friguri (paludism) a cet??ii Histria. Odat? cu venirea romanilor care, ?i ei îl aveau ca zeu pe Apollo, localitatea s? fi c?p?tat o denumire dedicat? acestui zeu, asumat? ?i de popula?ie dacic?, ulterior c?p?tând denumirea de Polovragi de la Apollo - Polo, care, unindu-se prin sec. VI-IX cu cuvântul vraci din limba slavon?, slavii tr?ind în comuniune cu popula?ia dacic? ?i roman? - daco-romanii.

Din sec. XV, localitatea este recunoscut? ca Polovraci, dup? cum denot? documentele istorice expuse mai sus, îns?, în limbajul popular persist? înc? Polovraci ?i Polovragi.
În concluzie, Polovraciul deriv? din cuvântul Apollo, unit cu cuvântul slav vraci, rezultând denumirea de Polovraci. Biserica de la Polovragi este men?ionat? în 1482 de Basarab cel Tân?r.

Fortifica?iile dacice de la Polovragi dateaz? din sec I-II. Î.Hr. dup? relicva cavalerului trac c?lare pe cal, iar în fa?? ?i spate sunt dou? personaje cu îmbr?minte greco-roman? cu mâna ridicat?, ca de salut, în spatele calului este un copac ?i probabil în jurul lui un ?arpe încol?cit (cum sunt mai multe alte piese cu cavalerul trac). Pe verso, un vas grecesc cu 2 p?s?ri (coco?i). Coco?ul întrupeaz? curajul b?rb??ilor în lupt?. Este un simbol solar, vestitor al luminii, du?man al for?elor întunericului. Toate duhurile rele dispar la cântatul coco?ului, transformând spa?iul respectiv, îl sacralizeaz?. În cre?tinism el este a?ezat pe turnurile bisericilor, simbolizând veghea sufletului în a?teptarea sosirii duhului, are darul cunoa?terii secretelor vie?ii ?i mor?ii, precum ?i a fertilit??ii p?mântului, dar ?i al fecundit??ii oamenilor. La cetatea de la Polovragi s-a g?sit acel neegalat obelisc de 1,09 m., cu 4 fe?e lustruite, iar în cap avea ca un fel de piramid?, dând un aspect de phalus a?ezat pe o în?l?ime. Consider c? acesta reprezenta un simbol al fecundit??ii, în jurul lui desf??urându-se diverse dansuri cu caracter magic.

Într-o excursie efectuat? în Norvegia, am v?zut c? pe turlele bisericilor lor este reprezentat simbolul coco?ului ?i al lupului. Aceste simboluri, precum ?i legendele lor cu Zeul Zamolxis au fost preluate de go?i în sec. III-IV, când au fost pe teritoriul Daciei prin episcopul Wulfila. Tradi?ia men?ioneaz? Târgul de la Polovraci din sec. XVII la izvoarele Olte?ului pe Vârful Nedeia, s?rb?toare tradi?ional?, când se cinstea muntele, animalele în via??. Pe 20 iulie se adunau ciobanii din S?li?te, M?rginimea Sibiului, Sugag, Novaci, Vaideeni. Se f?cea nego? cu cele specifice agriculturii ?i locuitorilor ?i se petrecea din plin cu tarafuri vestite. Se organizeaz? de Sf. Ilie, cel care aduce ploaia ?i fulgerul asem?n?tor zeului dacilor Gebeleides.

Referitor la datele culese din istorie, Dic?ionarul statistic ?i Topografic al României, anul 1872, se mai men?ioneaz? ?i un târg de Sf. Gheorghe pe 23 aprilie. Legat de aceast? dat? trebuie s? men?ionez c? pl?cu?a de bronz cu cavalerul trac, aici dac, legendele spun c? el era un protector al agricultorilor, al vie?ii. Pe multe pl?cu?e cu c?l?re?ul trac, apare ?i un copac care este încol?cit de un ?arpe. Copacul reprezint? pomul vie?ii, iar ?arpele simbolul în?elepciunii ?i al reînvierii, el n?pârlind prim?vara ?i reânviind odat? cu apari?ia cre?tinismului rolul cavalerului trac ?i simbolul lui g?sindu-l de Sf. Gheorghe, cel care omoar? balaurul ?i de acum încolo reînviaz? ?i natura legat? de solsti?iul de prim?var?.

Având aceste elemente, pl?cu?a de bronz cu cavalerul trac, fiind cea mai veche reprezentare descoperit? pe teritoriul României ce se g?se?te la Muzeul Na?ional Militar din Bucure?ti, pavilionul A, cavalerul trac simbolizând .ap?rarea vie?ii, ulterior devenind Sf. Gheorghe cu data de s?rb?toare de 23 Aprilie, consemnat? în istorie ca zi de s?rb?toare religioas? la Polovragi ?i al?turi de Sf. Ilie pe 20 iulie, ca Sfânt aduc?tor de ploaie, fulgere ?i tunete precum Zeul Gebelidos, Zamolxis - zeul nemuritor ?i vindec?tor al dacilor.

Aceste elemente ne fac s? ne gândim c? exist? o strâns? leg?tur? de convie?uire uman? pe aceste plaiuri, înc? înainte de apari?ia cre?tinismului prin existen?a cet??ii de la Polovragi (sec. II-I î.Hr.) ?i continuitatea vie?ii prin popula?ia get?, roman? ?i ulterior slav? din sec.VI-IX, localitatea c?p?tând denumirea de Polovraci, plecând de la zeul Apollo t?m?duitorul, numele grefându-se ?i pe activit??ile de t?m?duitor ale lui Zamolxis ?i unindu-se cu denumirea de t?m?duitor a slavilor care ?i ei ?i-au însu?it-o formând denumirea actual? de Polovragi, localitatea fiind consemnatu? de pe timpul lui Mircea cel B?trân ?i pân? în ziua de azi. Chiar înainte de venirea romanilor, dacii no?tri au venit în contact cu popula?ia greac? instalat? de sute de ani pe litoralul Pontului Euxin în cetate g?sindu-se ?i o moned? cu efigia lui Apollo.

În timpul lui Burebista ?i cu romanii de la sud de Dun?re, ei având în cultul lor pe zeul Apollo, fiul lui Zeus, zeul luminii, artelor, protector al poeziei ?i muzicii. Personificare a soarelui, Apollo este cel care a ucis ?arpele Python, despre care a înfiin?at oracolul lui din Delfi. Zeul Apollo era înf??i?at ca un tân?r frumos ?i înalt, cu o statur? zvelt? ?i impun?toare, fiind socotit zeu vindec?tor, priceput în arta lecuirii ?i tat?l lui Asclepios vindec?torul. Apollo a fost împrumutat ?i de alte popoare, printre care ?i de romani. De numele lui legându-se la noi cetatea Apulum de la Alba Iulia dând chiar numele de Dacia Apulensis.

M? întreb: oare, romanii, când au sosit în Polovragi ?i când au înl?turat pe daci ?i pe preo?ii lor vraci închina?i lui Zamolxis, predicând acela?i cult pe care-l aveau ?i ei fa?? de Apollo, oameni bine dezvolta?i, gigan?i, numi?i jidavi, asem?n?tori cu Apollo ?i care locuiau într-o cetate pe vârf de munte la 1000 m altitudine, bine organizat? ?i greu de cucerit, cetatea c?reia, probabil i-au dat numele de Arcinna, iar ulterior r?mânând în con?tiin?a poporului cu numele de Polovragi, de la Apolo t?m?duitorul ?i vraci ad?ugat de slavii care s-au a?ezat aici ?i au transmis ?i ei pe mai departe cultura popula?iei b??tina?e în cultul vindec?rii bolilor trupe?ti ?i suflete?ti preluate ulterior de cre?tinism. Acest lucru îl deducem ?i din faptul c? Mircea cel B?trân pomene?te localitatea Polovraci ?i poate ?i el a g?sit aici o biseric? ?i care ulterior a fost pentru prima dat? men?ionat? de Basarab cel Tân?r în 1480 - Tepelu?. Se ?tie c? Mircea cel B?trân a iubit credin?a str?bun?, investind în multe l?ca?uri de cult Tismana-Comanca-Cozia pe care a ctitorit-o ?i care se g?se?te la 1 km distan?? fa?? de o alt? biseric?, Cozia Veche, tot din zid de piatr?, biserica la care a fost ad?postit, fiind copil ?i în timpul când se construia Cozia Veche. Biserica a supravie?uit chiar în ruini, fiind pân? în 1980 când a fost str?mutat? pe Cheile Olte?ului de ing. Nelu Mih?il?, atunci când s-a construit barajul de la Turnu ?i cu care mai p?str?m în altar un capitel, piciorul mesei din altar preluat din castrul roman de la Arutela ?i tot în zon?, muncitorii au g?sit un ciocan de piatr? din epoca neolitic? ce arat? c? ?i aceast? parte de ?ar? a fost locuit? din vremuri str?vechi. Aici mai men?ion?m c? str?mo?ii no?trii au construit biserici la gura v?ilor care str?bat mun?ii, precum ?i cea din Polovragi.

Concluzii

În zona Subcarpa?ilor Meridionali, de o parte ?i de alta, au fost a?ez?ri umane datând de peste 26000 de ani (ex. craniu de gemeie de la Pe?tera Muierilor), precum ?i urme de zid la Cetatea de la Polovragi (sec. II-I î. Hr.), ca un avanpost al cet??ii fa?? de cet??ile dacice de la Sarmisegetuza ?i în strâns? leg?tur? cu cetatea Buridava dacic?, Cosota Ocni?a ?i Drobeta de la Dun?re. Înainte de a construi cetatea, popula?ia tr?ia în pe?teri, urme de vie?uire g?sindu-se la Pe?tera Muierilor, Pe?tera Polovragi, Pe?tera Cioclovina, a?a se explic? ?i existen?a pe teritoriul geto-dacic a zeului Zamolxis, zeul care a convins pe traci c? este al nemuririi ?i al vie?ii iar preo?ii zalmoxieni fiind vraci, doctori ale acelor timpuri. Odat? cu cucerirea Daciei, Traian a distrus ?i cetatea de la Polovragi (distrus? în sec. II), ?i au înfiin?at aceast? a?ezare - Sargidava lâng? Muntele Milescu - ?i au perpetuat ?i activitatea medical? îns? dedicat? zeului lor, Apollo T?m?duitorul, r?mânând pân? în zilele noastre sub denumirea de Polovragi de la Apollo ?i vraci, cuvânt însu?it de slavi care au d?inuit aici între sec. VI-IX. În Dic?ionarul Geografic al României g?sim denumirea de Polovraci.

Zona a fost bine dezvoltat? economic, dovad? fiind resturile de ceramic? ?i de fier, g?sindu-se cele do s?bii, una fiind caracteristic? dacilor, precum ?i basorelieful din bronz cu cavalerul trac. Leg?turi economice cu popula?ia de la sudul Dun?rii, monedele grece?ti ?i romane din sec. II-I î. Hr. ?i cu dacii din Buridva dacic?de unde se f?cea comer? cu sare ?i le u?urau ?i acestora trans?portul s?rii spre Balcani. Odat? cu cucerirea roman?, s-au itensificat drumurile de transport c?tre Dun?re, Olt, cetatea Or??tiei. Relicvele de pe buc??ile de ceramic? cu cuvântul Dee Da Thiamarcos de la Ocni?a, arat? un grad de cultur? ridicat.

Polovragi (Polovraci) este localitatea ge?ilor din renumita cetate Arcinna, descris? de geograful Ptolomeu în lumea antic? înainte de Hristos ?i este purt?toarea de cuvânt a zeilor Zamolxis ?i Apollo, fiind considera?i zeii Soarelui, artei ?i medicinei. Este singura localitate din ?ara Româneasc? cu o vechime de peste 2.200 de ani, luând în considerare vechimea zidurilor ?i a monedelor romane „Flamino Roma" ?i grece?ti cu efigia lui Filip al II-lea ?i Apollo, a?ezat? pe un vârf de munte la 1.000 m altitudine, extrem de greu de cucerit ?i de zidit. În zon? se putea extrage fierul (Baia de Fier), cupru (Baia de Aram?) ?i sarea, esen?iale vie?ii - Buridava dacic? - Cosota (Ocni?a). Pe?terile de la Baia de Fier ?i Polovragi au constituit locuri de ad?post înc? din perioada neolutic?.

Bibliografie

Donat, Ion. Domeniul Domnesc în ?ara Româneasc?: (sec. XIV-XVI). Enciclopedica, 1996.
Frunzescu, Dimitrie. Dic?ionar topografic ?i statistic al României.Bucure?ti: Tipografia Statului, 1872.

--------------------------------------------------
[1] monografia comuni Bumbe?ti-Pi?ic. Al. Popescu ?i Viorica Popescu.
[2] Ion Donat, Domeniul Domnesc în ?ara Româneasc? (sec. XIV-XVI), p. 135.
[3] Platon (427-347 î. Hr.), discipol a lui Socrate (469-399?. Hr.).
[4] Radu Ozun, E. Poenaru, Medicin? ?i Adev?r, p. 66.

footer