Revista Art-emis
28 august 1944. Colonelul Traian Borcescu vizitează pe arestatul Ion Antonescu în casa din Vatra Luminoasă PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 26 August 2018 15:55

Casa conspirativa din Vatra luminoasaMareșalul Ion Antonescu: „Te rog să comunici generalilor, ofițerilor și trupei să fie toți strâns uniți în jurul regelui și guvernului său. Să lupte pentru reîntregirea Transilvaniei și a țării noastre. Să nu se producă nicio defecțiune și, așa cum au mers în Est, să meargă și în Vest. Numai uniți veți învinge și veți fi respectați”.

La 28 august 1944, din ordinul regelui Mihai I (care se afla la Dobrița, județul Gorj), generalul Constantin Sănătescu, prim-ministru al guvernului, a cerut colonelului Traian Borcescu din Serviciul Special de Informații să ia legătura cu Emil Bodnăraș și să-l roage să-l ducă în casa conspirativă a partidului comunist unde se fuseseră transportați mareșalul Ion Antonescu și Mihai Antonescu după arestarea lor în după-amiaza zilei de 23 august 1944, spre a constata „cum sunt tratați, ce mâncare li se dă, starea lor morală și fizică”. După îndeplinirea misiunii, colonelul Traian Borcescu a consemnat:

„Dintr-un vestibul am intrat în holul de la parterul vilei. Aici, în jurul unei mese, se mai aflau Mihai Antonescu, generalii Picki Vasiliu și Pantazi, colonelul Elefterescu. Surprinși de această vizită, toți m-au întrebat:

- Și pe tine te-au arestat? Ce știi de familiile noastre?

- Nu domnilor, sunt trimis din ordinul M.S. Regelui, al generalului C. Sănătescu și al domnului Gr. Niculescu-Buzești pentru a vedea cum sunteți cazați, tratați și dacă aveți vreo nemulțumire.

Toți mi-au pus aceleași întrebări: ce știu de familii, dacă le mai pot vedea, cum este comentată arestarea lor și ce se va întâmpla cu ei. Mihai Antonescu era cel mai agitat. Am căutat să îi liniștesc, spunându-le că probabil își vor putea vedea familiile. Le-am spus că nimeni nu comentează arestarea lor, opinia publică fiind preocupată de luptele din Capitală contra nemţilor și de viitorul țării.

- Cine a venit de este atâta larmă la voi? - s-a auzit vocea mareșalului Antonescu.
- A venit colonelul Borcescu, trimis special pentru noi - i-a răspuns generalul Vasiliu.
- Să vină la mine.
L-am găsit singur, stând la o masă. După un salut milităresc, Ion Antonescu m-a întrebat:
- Cum merge frontul de Vest? S-au putut lichida rezistențele germane de pe teritoriul nostru, doar am lăsat 21 de divizii complet echipate, în rezerva strategică (majoritatea diviziilor erau de recruți - n.n.).
Din întâmplare, aveam la mine buletinele informative și contrainformative ale S.S.I. și două ziare din aceeași zi, așa că i-am putut prezenta, într-o oarecare măsură situația și de pe front. Răspunzând întrebării pentru care venisem, mareșalul mi-a spus:
- Sunt mulțumit de mâncare. D-ta știi că mă mulțumesc cu puțin, fiind la regim medical. Ceilalți colaboratori ai mei doresc o mâncare mai bună. Sănătatea mea este bună. Ne lipsește un aparat de radio. Și ziare.
Mareșalul s-a arătat mulțumit de mersul operațiilor militare. Fără a cere relații despre familia sa, mi-a spus:
- D-ta ești cunoscut în toată armata. Te rog să comunici generalilor, ofițerilor și trupei să fie toți strâns uniți în jurul regelui și guvernului său. Să lupte pentru reîntregirea Transilvaniei și a țării noastre. Să nu se producă nicio defecțiune și, așa cum a mers în Est, să meargă și în Vest. Numai uniți veți învinge și veți fi respectați.
L-am întrebat încă o dată dacă are vreo dorință.
- Tratamentul este relativ bun, masa acceptabilă. Ceea ce mă interesează este să știu cum merge frontul, dacă este liniște în țară. Ți-am spus ce-mi trebuie: un aparat de radio și ziare. Da. Mai doresc ceva: succes armatei și patriei noastre.
Între timp ceilalți ni se alăturaseră și ascultau tăcuți cuvintele rostite de mareșal.
Reîntors la mașină, i-am comunicat lui Emil Bodnăraș dorințele celor arestați. El m-a invitat să-i vizitez a doua zi, ca să constat că le-au fost îndeplinite dorințele.
Generalul Sănătescu și Niculescu-Buzești au ascultat raportul meu despre vizita făcută celor arestați și mi-au spus că vor raporta M.S. Regelui, dar nu pot publica nimic fiindcă s-ar crea dificultăți cu comuniștii”.
-----------------------------------------.
Apud „Magazin istoric”, septembrie 1993, p. 14-15
footer