Revista Art-emis
Praga 1968 v?zut? de la Bucure?ti PDF Imprimare Email
Acad. Mircea Mali?a   
Duminică, 26 August 2018 15:24

Cehoslovacia august 1968 art-emisPrin cele Zece zile din august 1968 pe care le parcurg încerc s? ordonez ?i s? dau sens informa?iilor de care dispuneam atunci în leg?tur? cu ocuparea Cehoslovaciei de c?tre trupele a cinci ??ri din Pactul de la Var?ovia (U.R.S.S., Polonia, R.D. German?, Ungaria ?i Bulgaria) din pozi?ia pe care o ocupam în sistemul diplomatic românesc ?i cu datele pe care le-am dobândit ulterior.

20 August 1968 - Normalitate

Preocup?rile mele din aceast? zi erau consacrate preg?tirii delega?iei române la Adunarea General? a O.N.U., care în fiecare an începe în prima jum?tate a lui septembrie. Mai era programat? o Conferin?? a ??rilor neposesoare de arm? nuclear? la Geneva. Tratatul de neproliferare era subiectul zilei, c?ci modul de redactare al acestui proiect S.U.A.-U.R.S.S. scosese la iveal? diferen?e de vederi între România ?i superputerile care îl concepuser?. Europa era ?i ea un subiect actual pentru c? ini?iasem o dezbatere interna?ional? sub egida Asocia?iei de Drept ?i Rela?ii Interna?ionale referitoare la posibila Conferin?? european? ce era la orizont, dar ea a fost amânat? de evenimente în 1969. Nimic din acestea nu l?sa loc unor îngrijor?ri deosebite privind rela?iile ceho-sovietice. Aveam în minte Conferin?a Tratatului de la Var?ovia, o întâlnire la vârf ce s-a ?inut la Sofia în martie 1968, unde tot neproliferarea ocupa spiritele. Rela?iile între Brejnev ?i Dubcek p?reau normale, de?i „prim?vara de la Praga" prindea contur. Fusesem contrariat de faptul c? Jivkov îmi d?duse personal un sfat în leg?tur? cu amendamentele române?ti la tratatul de neproliferare „fiecare broasc? trebuie s? or?c?ie în balta ei".

În calitate de ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe m? ocupam de problemele O.N.U. ?i nu de problemele bilaterale, în care se încadra vizita recent? a lui Ceau?escu la Praga, dar eram la curent cu aten?ia ce se d?dea evolu?iei politice din Cehoslovacia. Cum aveam Direc?ia de Tratate în subordine, reuniunile Tratatului de la Var?ovia m? obligau s? particip la preg?tiri ?i s? asist la ?edin?ele Consiliului, pentru aria juridic? ?i politic?, nu ?i cea militar?.

Pentru orizontul meu, evenimentele din noaptea acestei zile au fost astfel, ca ?i pentru al?ii, un fulger coborât nu chiar din senin, dar dintr-un cer întunecat, iar întreb?rile care m? fr?mântau priveau în primul rând explica?ia acestui act grav pentru întreaga situa?ie interna?ional?, care contrazicea ra?ional interesele pe care U.R.S.S. le avea fa?? de problemele în curs: Tratatul neprolifer?rii. Europa, unde prindea fiin?? ini?iativa estic? a Conferin?ei europene, rela?iile cu S.U.A., ?i în plus, zdruncinarea din temelii a rela?iilor din cadrul blocului sovietic ?i a Tratatului de la Var?ovia, folosit de ei acum în mod abuziv.
Dar mai urgent? decât r?spunsul la aceast? întrebare pe care îl voi dobândi în oarecare m?sur? mai târziu era semnifica?ia actului sovietic pentru România.

21 August - ?oc ?i Ripost?

În cursul nop?ii, conducerea de Partid ?i de Stat se întrune?te ?i analizeaz? situa?ia. Ceea ce f?cuser? sovieticii era o lovitur? dat? politicii de independen?? ?i suveranitate prin care România c?uta de la începutul deceniului s? reduc?, par?ial ?i în limita posibilului, constrângerile pe care le practica U.R.S.S. în rela?iile în ??rile care, ca rezultat al celui de-al Doilea R?zboi Mondial ?i a acordului cu S.U.A., c?deau în zona sa de influen?? ?i domina?ie. Se adaug? îns? un factor nou: afirmarea dreptului hegemonului regional de a interveni brutal ?i prin for?? militar? în treburile interne ale statelor din aceast? zon?. De?i existau mai multe precedente, cu evenimentele de la Budapesta cu 11 ani în urm?, de data aceasta nu o r?scoal? sau revolu?ie aduseser? trupele sovietice, ci doar semnele unei reforme „cu fa?? uman?". Pentru îns??i existen?a sa, România nu putea r?mâne pasiv? la comiterea unui act ce putea mâine s? se repete la adresa ei. În lista „diferen?elor de pozi?ii" interna?ionale se adunaser? destule instan?e, care cu aceea?i logic?, puteau fi invocate de U.R.S.S. ca primejdioase pentru comunitatea socialist?. De?i semnalele posibilit??ii unui atac împotriva României au ap?rut prima dat? în cursul zilei, un simplu ra?ionament logic includea posibilitatea ca planul sovietic s? nu se fi limitat la Cehoslovacia, ci s? aib? în continuare Actul 2: România. Riposta drastic? a României e cunoscut?. Un mare meeting la Bucure?ti î?i exprim? la 21 August indignarea ?i dezaprobarea fa?? de invazia Cehoslovaciei, sunt organizate g?rzi patriotice de voluntari în toate institu?iile ?i locurile de munc?, se afirm? cu t?rie ap?rarea integrit??ii teritoriale fa?? de orice atac exterior.

Opinia interna?ional? salut? acest gest. Societatea româneasc? ader? cu un entuziasm sincer. Ce se degaja din aceast? form? reac?iei române?ti, echivalent? cu o mobilizare general?? În primul rând este tratarea cazului cehoslovac ca un caz ce o privea ?i ca o reac?ie la ceva ce ni s-ar fi putut întâmpla nou?. Era o expresie de solidaritate maxim? cu încercatul popor cehoslovac. Dar în al doilea rând, era ?i un mesaj c?tre sovietici: S? nu v? imagina?i c? ve?i veni la noi ca în plimbare, nu ve?i fi primi?i cu flori (aluzie la o declara?ie a unui personaj de la Praga), ci cu foc. Sovieticii trebuiau s? în?eleag? c? costul pe plan interna?ional a unui atac la România va fi mai mare, c?ci ar prelungi, cu un ecou crescut, chiar pentru un timp scurt de r?zboi real, o criz? pe care ei vroiau s-o mu?amalizeze repede ?i cu costuri mici.

În aceea?i zi este convocat de urgen?? Consiliul de Securitate. Malik, ambasadorul U.R.S.S. la New York, atac? în cuvânt?ri prelungite relevan?a motivelor invocate ?i competen?a C.S. (Consiliu de Securitate). Se bazeaz? pe faptul c? S.U.A. nu vor reac?iona într-un mod prea viguros. În aceast? privin?? sunt instructive memoriile ambasadorului S.U.A., George Ball. El relateaz? chemarea lui la Casa Alb?, unde a g?sit pe pre?edinte, în?tiin?at de sovietici de interven?ia în Cehoslovacia în timpul nop?ii „dezam?git, dar într-o form? de deta?are sardonic?". Au discutat, Rusk fiind de fa??, implica?iile actului pentru rela?iile americano-sovietice. În final Pre?edintele i-a spus lui Ball „George, chestiunea e acum în mâinile tale, f? ce ai de f?cut". Iar Rusk a explicitat mandatul dat ambasadorului astfel: „asta înseamn? s?-?i pui ciocul de vultur, s? te duci la Consiliul de Securitate ?i s? faci iad pentru ru?i". Era f?r? îndoial? vorba de o ripost? limitat?, care s? nu deranjeze negocierile în curs. Pre?edintele era sarcastic ?i deranjat. Pl?nuise s? anun?e chiar în acea zi c? va r?spunde invita?iei sovietice ?i c? va merge la Moscova la începutul lunii octombrie, vizit? ce m?sura intensitatea atins? de negocierile lor bilaterale. Nu încape nici o îndoial? c? S.U.A. nu ar fi intervenit mai mult decât verbal la actul sovietic. Ca ?i în cazurile precedente, se aplica în?elegerea S.U.A.-U.R.S.S. de a nu interveni în treburile zonei celeilalte, de a elimina confrunt?rile între alian?e, ca un corolar al pactului tacit de a nu recurge nici una la armele atomice. Nu întreprinseser? americanii recent o interven?ie militar? în Republica Dominican? pentru a impune un regim de dreapta? Nu va include U Thant dezaprobarea sa în Raportul s?u din 1968 c?tre Adunarea General? fa?? de ambele interven?ii, sovietic? ?i american?, în acela?i paragraf? Cu toate aceste limit?ri era util s? manifeste o condamnare ferm? în ochii opiniei americane ?i care s? nu dea ap? la moar? la apropierea alegerilor oponentului republican Nixon. S? arate partenerilor s?i cât de important este scutul ce americanii li-l ofer? în alian?a vestic?. Dar ?i s? vad? pe sovietici pl?tind un cost ridicat pe plan politic în sistemul interna?ional. În CS dezbaterea e aspr?. Sovieticii spun c? se opun oric?rei încerc?ri a imperiali?tilor „de a se amesteca în treburile domestice ?i în rela?iile dintre ??rile socialiste". Iar americanii c? „sovieticii caut? s? impun? cu for?a un sistem represiv odios pentru poporul ?i conducerea Cehoslovaciei". În r?spuns Ball citeaz? faptul c? printre imperiali?tii care se opun ?i deplâng actul sovietic se afl? Papa de la Roma, pre?edintele Iugoslaviei ?i României ?i partidele comuniste din Italia ?i Fran?a.

22 August

Examinam ce se întâmpl? la O.N.U., terenul meu preferat de observa?ie. Hajek ceruse în scrisoare c?tre CS, în ziua precedent?, încetarea f?r? întârziere a ocupa?iei ilegale a Cehoslovaciei, Adunarea Na?ional? de la Praga declarase c? este violare a dreptului interna?ional, a Tratatului de la Var?ovia ?i a egalit??ii între na?iunii, iar la O.N.U. Canada prin ambasadorul s?u G. Ignatieff ?i Anglia prin Lordul Caradon, danezii prin ambasadorul Borch, ambasadorul francez Bérard anun?au un sprijin activ pentru rezolu?ia ce se preg?tea. Îi vedeam în fa?a ochilor pentru c? îmi erau to?i cuno?tin?e apropiate. Malik imobilizase consiliul timp de 3 ore prin dezbaterea cererii de a se permite reprezentantului R.D.G. s? ia cuvântul, ceea ce nu se admite. În ?edin?a de noapte rezolu?ia întrune?te 10 voturi din 12, dar cade prin opozi?ia U.R.S.S. care are drept de veto. La ora 4 diminea?a (23 august) se încheie astfel faza C.S. a crizei cehoslovace, dar dezbaterea continu?, problema r?mânând pe ordinea de zi. Este ziua în care ?ocul ini?ial este absorbit ?i odat? faptul împlinit, to?i protagoni?tii fac primul bilan?, cu privirea spre viitor. Cel mai categoric r?spuns fusese dat de România, iar altul venise dintr-o reac?ie la O.N.U. mai aspr? decât se a?teptase Moscova, combinat? cu opinia general? exprimat? într-o rezolu?ie sus?inut? ferm de occidentali ?i de latino-americani ?i în mai mic? m?sur? de lumea a treia ?i de arabii concentra?i pe conflictul israelo-arab. Sovieticii în?eleg desigur c? opera?ia are un cost ?i daune mai mari pentru ei decât cele contate ini?ial.

23 August

Ziua na?ional? a României a fost s?rb?torit? la noi în ?ar? sub semnul inaccept?rii actului sovietic împotriva Cehoslovaciei, a mobiliz?rii întregii na?iuni pentru ap?rarea patriei ?i sprijinirea conducerii sale, iar în str?in?tate Chou En-Lai particip? la recep?ia României ?i anun?? odat? cu condamnarea agresiunii sovietice, solidaritatea cu România ?i sprijinul Chinei. În aceea?i zi, în ziarele americane se face public? ?tirea - circulat? în cercuri restrânse pân? atunci - a mas?rii de trupe sovietice la frontierele României. Diploma?iilor români li se cereau clarific?ri sau confirm?ri. E adev?rat? Vi s-a dat ultimatum pentru schimbarea conducerii? În acela?i timp se înmul?eau sfaturile de a fi pruden?i ?i de a încerca s? potolim ?i calma tensiunea.

Primeam ?i circulam ?tirile de la New York, d?deam instruc?iuni diploma?iilor din sistemul O.N.U. Tuturor reprezentan?ilor români, conform dispozi?iei lui I. Gh. Maurer, li se interzicea referirea în discu?iile oficiale publice la criza cehoslovac? sau comentarea pozi?iei noastre.

La C.S. se discut? o nou? rezolu?ie privind îns?rcinarea unui reprezentant al Secretarului General care s? analizeze criza cehoslovac? ?i s? raporteze concluziile lui. Lumea se întreab? dac? va cere cuvântul ?i reprezentantul României. Reprezentantul iugoslav situat pe o pozi?ie asem?n?toare fa?? de Cehoslovacia, ambasadorul Vratu?a, luase cuvântul ?i utilizase termeni tari: agresiune ?i violarea dreptului interna?ional. Consemnul superior la noi era neparticiparea la lucr?rile C.S.

Acord ast?zi o deosebit? importan?? acestei zile în evolu?ia strategiei române?ti. A fost elaborat? într-un cerc foarte restrâns de persoane, dar pa?ii erau elabora?i cu grij? de Maurer ?i în parte de Bodn?ra?. Ei au fost sfetnicii aproape exclusivi ai lui Ceau?escu. Acesta, mai emotiv ?i mai tân?r decât cei doi b?rba?i politici, avea un ra?ionament mai pu?in nuan?at ?i prudent decât ei. Cunoscând mai bine pe Maurer, care este autorul strategiei române?ti de diploma?ie în perioada final? a lui Dej ?i cea incipient? a lui Ceau?escu (1960-1970), îi reg?seam gândirea ?i stilul în tratarea crizei cehoslovace.
A constituit ac?iunea sovietic? o amenin?are la adresa noastr?? Desigur. Putea fi conceput? ca o demonstra?ie de for?? sau un act de intimidare, putea fi îns? o amenin?are direct?, dus? pân? la pragul execut?rii ei posibile. ?i într-un caz ?i în altul o replic? ferm? era necesar?. Ziua de 21 ar?tase c? România nu este înfrico?at? de actul sovietic (în prim? ipotez?), convingea pe sovietici c? este o prad? greu de subjugat (a doua ipotez?). Era normal ca în a treia zi U.R.S.S. s? fi constatat c? aceast? reac?ie a complicat schema ac?iunii sale, c? a scos la iveal? urm?rile ei negative. Nota de plat? dep??ea deja nivelul admis. Dar dac? se ad?uga ?i o s?pt?mân? de lupte violente pe teritoriul României, calendarul revenirii la normalitatea cerut? de proiectele externe majore ale U.R.S.S. s-ar fi împotmolit.

Odat? ce riposta României anun?a virulen?a amenin??rii sovietice, s-ar fi putut spune c? prima confruntare s-a consumat, fiecare parte utilizând poten?ialul de care dispunea. Evident exista o diferen??, obiectivele Rusiei Sovietice se exprimau în ??ri ocupate, iar noi nu puteam decât m?ri costurile acestei întreprinderi pân? la nivele incomode sau chiar prohibitive.

În ce putea s? constea pasul 2? Întrucât nu numai noi, ci întreaga comunitate interna?ional? nu putea furniza un ajutor Cehoslovaciei ?i pentru c? aceasta îns??i nu d?dea semne c? îl caut? sau c? îl poate folosi, r?mânea sarcina de a încerca prin mijloace diplomatice (contacte, convorbiri, negocieri) de a convinge Uniunea Sovietic? s? renun?e la luarea în calcul a unei ac?iuni mai violente fa?? de noi ?i s? enun?e clar acest fapt.
La 23 sose?te la New York ministrul de externe al Cehoslovaciei. Nu merge la sesiunea C.S., dar se întâlne?te cu ambasadorul român Diaconescu, care-i pred? o comunicare venit? de la O. Sick, vicepremierul cehoslovac, care se afla la Bucure?ti. Îi spune ambasadorului c? nu în?elege bine sensul acestui mesaj prin care Svoboda îi cere s? desiteze C.S. de problema cehoslovac?. S? cear? deci scoaterea problemei din agend?? L-a scris sub presiune? E trimis? de altcineva pentru a-l deruta? Astfel începe o „dram? HajeK" care va continua s? se desf??oare în zilele urm?toare.

24 August

Confirmarea relu?rii liniei diplomatice prudente ?i moderate se produce în aria de care m? ocupam în diminea?a zilei, când ambasadorul român face o vizit? la U Thant. Urma s?-i înmâneze o Declara?ie româneasc? oficial? asupra crizei. U Thant a întrebat: „s? fie f?cut? document al C.S. sau e pentru informarea mea"? E pentru informare dvs. a spus ambasadorul, anun?ând astfel pe Secretarul General c? România nu dore?te s? între?in? focul dezbaterii publice.

Diploma?ii români î?i puseser? antenele la lucru ?i culegeau reac?ii ?i înregistrau atitudini relativ la criz? ?i la situa?ia României. De la Washington ambasadorul Cornel Bogdan informase deja asupra convorbirilor cu secretarul de stat Charles Bohlen ?i cu liderul majorit??ii din Senat, din care desprinsese prioritatea ce se acord? în S.U.A. rela?iilor cu U.R.S.S. ?i plasarea solu?iei crizei în cadrul celuilalt bloc. Ideea unui sprijin direct, chiar ?i declarativ, pentru România era înc? departe.

Partea român? nu avea iluzii privind sprijinul extern dac? evenimentele vor reclama acest lucru. Iar Ceau?escu s-a l?murit deplin asupra acestui lucru la întâlnirea din 24 august cu Tito. În?elegea ?i mai bine realismul liniei de conduit? pe care i-o schi?aser? înc? din 22/23 Maurer ?i Bodn?ra?. În rela?iile cu Cehoslovacia, Tito juca un rol paralel cu al lui Ceau?escu. Ambii f?cuser? vizite în Cehoslovacia în luna august, ambii sprijineau pe Dub?ek, ambii simpatizau (fie ?i par?ial) cu încerc?rile de reform?. La insisten?ele lui Bodn?ra?, care era de fa?? ?i descria schi?a unei strategii române?ti în caz de atac deschis, Tito, dup? ce enumer? problemele sale, declar? clar c? în aceast? situa?ie Iugoslavia nu ar putea primi solda?i români refugia?i pe teritoriul s?u decât dezarma?i complet. În rest Iugoslavia evit? în prezent orice exagerare ?i atitudine provocatoare la adresa Uniunii Sovietice. Sfatul s?u era: „Nici un pretext, nici un fel de pretext pentru ca Uniunea Sovietic? s? ia m?suri militare. Noi vrem s? avem rela?ii bune cu Uniunea Sovietic?" a spus Tito. Ceau?escu afirm? c? ac?iona deja în acest spirit.
Hajek ?ine cuvântarea sa la Consiliul de Securitate în termeni aspri rezolvând astfel dilema sa, care va reizbucni înainte de sfâr?itul zilei. Se anun?? c? Duberk ?i Cernik sunt la Moscova, în delega?ia ceh? condus? de Svoboda ?i c? aceasta într-o declara?ie la Moscova a cerut ca Consiliul de Securitate s? înceteze dezbaterea asupra Cehoslovaciei.

25 August

Ceau?escu prime?te pe Basov ambasadorul U.R.S.S. în leg?tur? cu r?spunsul Biroului Politic al partidului Comunist din U.R.S.S. la scrisoarea p?r?ii române. Convoac? Comitetul Executiv, îl informeaz? asupra convorbirii cu Basov ?i a întâlnirii cu Tito. Ceau?escu se situeaz? pe o pozi?ie de recunoa?tere a autorit??ilor legale din Cehoslovacia ?i afirm? c? România nu sus?ine o convocare a Adun?rii Generale a O.N.U. decât dac? Guvernul legal ?i pre?edintele cer acest lucru". Comitetul Executiv trebuia s? în?eleag? cuvintele de ordine a strategiei care intrase într-o faz? nou?. „Suntem hot?râ?i s? facem totul ca s? ac?ion?m s? se evite orice încordare, de?i într-un ?ir de probleme avem p?reri deosebite, inclusiv în problema cehoslovac?, am c?utat s? punem un accent deosebit tocmai pe rela?ia de prietenie cu Uniunea Sovietic?". Nu am vrut s? l?s?m impresia c? „trebuie pus? în discu?ie, problema dintre partide ?i popoarele român ?i sovietic".

Corneliu M?nescu este trimis la New York, unde sose?te în aceast? zi. El este pre?edinte în exerci?iu al Adun?rii Generale, pozi?ie ob?inut? în precedenta sesiune, dar cu mandat valabil ?i pentru Adun?rile generale de urgen??, care ar fi putut fi convocate. De aceea prezen?a sa era privit? cu mare interes. M?nescu era un om caracterizat de tenacitate ?i disciplin?. Oricât l-ar fi atras reintrarea în scen? într-o problem? arz?toare, nu s-a ab?tut de la instruc?iunile sale sau de la politica extern? pe care o fixa e?alonul superior. Corneliu M?nescu reu?ise în cei ?apte ani de când era ministru s? creeze un corp diplomatic, disciplinat, s?-l doteze cu o bun? preg?tire (prin cursurile postuniversitare de la Universitatea din Bucure?ti), cu contacte ?tiin?ifice ce-i îmbun?t??eau profesionalitatea (prin Asocia?ia de drept ?i Rela?ii Interna?ionale), ?i s? ob?in? o anumit? autonomie fa?? de alte institu?ii (inclusiv sec?iile Comitetului Central). Pentru el „conducerea" era singura autoritate, iar altor pretenden?i li se refuza imixtiunea în treburile Ministerului.
Vizita la New York era comentat? în mod diferit: venise pentru Adunarea de urgen?? care ar fi denun?at interven?ia sovietic? sau pentru conducerea crizei? Venise pentru a cere sprijin pentru România, care avea asupra capului sabia lui Damocles sau pentru a cere sfaturi? Din ceea ce se vede din programul s?u un singur obiectiv era valabil: calmarea ?i normalizarea situa?iei, care favorizau obiectivele României în aceast? faz?. La plecarea lui M?nescu mi se încredin?eaz? sarcina de a-i ?ine loc ca ministru interimar.

26 August

Sursele documentare române?ti ?i str?ine plaseaz? unele evenimente citate de noi la date ce difer? între ele cu 1-2 zile, probabil din confuzia datorat? fusului orar ?i dat?rii succesive a momentului producerii evenimentului, a redact?rii raportului ?i a înregistr?rii la destina?ie.

Noile r?spunderi m? aduceau în inima crizei care nu se încheiase. Politica extern? ?i deci diploma?ia era condus? de I. Gh. Maurer. El, care introducea m?sura ?i calmul în elaborarea politicii ?i tempera ie?irile pe care Ceau?escu le avea (nu uitam scena de la Sofia, când îi pusese mâna pe bra? ca s? coboare tonul ?i s? opreasc? cuvintele nemiloase la adresa sovieticilor), era acum îngrijorat ?i sever. Veghea cu grij? ca schema lui s? se termine cu bine, dar atitudinea sovietic? r?m?sese incert? ?i tot a?a normalizarea situa?iei în Cehoslovacia ocupat?. Raporturile cu el erau clare: nu numai c? elabora ?i explica politica extern?, dar o ?i superviza în materie de ac?iuni în detaliu. În aten?ie aveam acum evolu?ia intern? a Cehoslovaciei, iar punctele de observa?ie cele mai semnificative pentru dep??irea crizei erau S.U.A. ?i O.N.U.

Corneliu M?nescu s-a instalat la New York ?i desf??ura un program de întâlniri, majoritatea din ele la sediul Misiunii. Prima întâlnire a avut-o cu Hajek. Acesta i-a înf??i?at lui M?nescu problemele ?i dilemele sale. Fusese instruit ini?ial de „rezisten?ii" cehoslovaci din conducere, primise apoi dispozi?ii contradictorii. A stat în cump?n? cu obiectul ini?ial acela de a ap?ra pozi?ia Cehoslovaciei în Consiliul de Securitate, a ezitat ?i nu s-a dus direct acolo, a amânat interven?ia ?i pân? la urm? a ?inut-o. M?nescu i-a descris concis ?i clar pozi?ia român?, care ?ine seama de organele legale ale Cehoslovaciei. Au loc „tratative" la Praga, n-are rost s? dezbatem în Consiliul de Securitate o situa?ie ce se mi?c? de la o zi la alta. Tot a?a nu are rost s? vorbim de Adunare de urgen?? pân? nu este cerut? de autorit??ile legale. Hajek vedea acum c? lucrurile intraser? într-o faz? nou? pe care nu o sesizase la timp. Dar atitudinea lui M?nescu ca ?i exprimarea sa continua s? aib? acelea?i sentimente de prietenie pentru Hayek ?i solidaritate cu cauza sa.
A doua persoan? a fost ambasadorul Malik, la cererea acestuia. Malik i-a înf??i?at pe un ton militant ?i ofensiv conflictul s?u cu imperiali?tii din Consiliul de Securitate. C. M?nescu a evitat s? intre în polemic? cu Malik asupra pozi?iei celor dou? ??ri ?i a trecut direct la pozi?ia român? în rela?iile cu U.R.S.S. (men?inerea prieteniei care nu exclude diferen?a de p?reri) ?i la rolul O.N.U. în situa?ia creat?. În calitatea sa de pre?edinte a Adun?rii Generale nu crede c? în prezent Adunarea General? de Urgen?? ar trebui convocat? a?a cum unii o cer. Din acel moment Malik a devenit atent ?i deosebit de interesat. Pu?ine lucruri erau mai nedorite de U.R.S.S ca o nou? sesiune ?i mai ampl? decât a C.S., care s? dezbat? criza ?i s? cheme la bar? pe cei ce au cauzat-o. Dar ?i pentru M?nescu discu?ia era important?, confirmase punctului slab al sovieticilor în aceast? faz?. Întrevederea s-a terminat mai cordial decât începuse.

În dup? amiaza zilei, M?nescu îl viziteaz? pe U Thant. Lucraser? cot la cot trei luni de zile în 1967 ?i se stabilise o rela?ie cordial? între ei (cu un bemol introduc dorin?a lui M?nescu, ce se credea îndrept??it de reu?ita mandatului s?u de pre?edinte s? candideze la postul de Secretar general al O.N.U. la urm?toarele alegeri).

U Thant examina cu interes posibilitatea unei Adun?ri de Urgen??, împotriva c?reia se pronun?ase M?nescu în prezentarea pozi?iei române. Dar îi d?dea dreptate c? totul depinde de oficialit??ile post-criz? de la Praga. U Thant care din primul moment îi semnalase lui Malik c? el considera c? interven?ia viola Carta Na?iunilor ?i amenin?a destinderea ce se anun?ase (îi mai spusese c? „l-a?i f?cut pe Nixon pre?edinte". Ce se va alege de neproliferare), aprecia pozi?ia critic? ?i ferm? a României. În cursul acelei zile Hajek are parte de noi dezvolt?ri ale situa?iei. Primise de la Svoboda din Moscova, aflat în convorbiri, c? negocierile cu sovieticii continu? ?i c? ar fi important ca Hajek s? fac? o declara?ie c? dezbaterile din Consiliul de Securitate nu contribuie la reglementarea pa?nic? a problemei. Hajek a cerut imediat sfatul lui U Thant asupra modalit??ilor de a anun?a oficial acest lucru. Împreun? au c?zut de acord c? o declara?ie în acest sens ar putea fi f?cut? din partea Misiunii Permanente a Cehoslovaciei. Ceea ce s-a întâmplat. „S-a anun?at c? Guvernul cehoslovac consider? c? dezbaterea din Consiliu nu contribuie la solu?ia acestei importante probleme ?i c? cere delega?iei sale s? nu continue participarea la discu?ii".

Tot în finalul zilei, se anun?? c? tratativele între reprezentan?ii cehoslovaci (Svobota, Du?cek ?i al?ii 15) ?i sovieticii (Brejnev, Kosâghin, Podgornîc ?i al?ii 8), care începuser? pe 23 august, s-au încheiat prin semnarea Protocolului de la Moscova. Acesta prevedea în spe?? oprirea reformelor, înt?rirea cenzurii ?i confirmarea sta?ion?rii trupelor sovietice.

27 August

În acest lan? de întrevederi la New York, important? este ?i întâlnirea lui M?nescu cu Ball. M?nescu îl informeaz? asupra pozi?iei române?ti. În privin?a pozi?iei americane, Ball comenteaz? faptul c? în cursul evenimentelor normalizarea a însemnat revenirea lui Dubcev ?i retragerea sovietic?. Dac? schimb?rile impuse Cehoslovaciei vor însemna în?sprirea regimului, procesul de destindere cu S.U.A va avea de suferit. Dac? sunt l?sa?i s? vad? c? pl?tesc un pre? mic pentru interven?ie, sovieticii ar putea trece la România. De aceea ei au f?cut cunoscut acestora c? o asemenea ac?iune ar fi privit? ca foarte serioas? de SUA, ea creând pentru Pre?edinte o situa?ie foarte grea. Altfel ce ar putea face S.U.A? Un ultimatum militar ?i un nou r?zboi mondial atomic? La întrebarea lui M?nescu: când le-a?i comunicat sovieticilor pozi?ia în privin?a României, Ball a spus acum câteva zile, poate trei.

Întâlnirea lui M?nescu cu Vratu?a, ambasadorul Iugoslaviei la O.N.U., un diplomat respectat, i-a permis primului s? aib? un tablou al opiniei grupului celui mai numeros la O.N.U., acela al ??rilor nealiniate. Necesitatea unei Adun?ri de Urgen?? în problema cehoslovac? nu era egal împ?rt??it?. Un ambasador arab, relata Vratu?a, spunea c? „nu e de acord cu U.R.S.S., dar ne d? arme". Latino-americanii erau îns? doritori s? fie convocat? ?i opinia occidental? îi era favorabil?. România ?i Iugoslavia, suspectate de Brejnev ca preg?tind împreun? cu Cehoslovacia „cârd??ia dun?rean?", aveau o baz? larg? de idei comune, în ciuda apartenen?ei la grup?ri diferite, fapt reflectat în rela?iile lor la O.N.U. Acum ambele împ?rt??eau prevalen?a modera?iei.

Bérard a fost un alt interlocutor al zilei. Fran?a devenise prin vizita lui De Gaulle din 1968, un partener solid al României, iar în politica ei extern? aceasta se bucura de o aten?ie special?. În memoriile sale Bérard descrie întâlnirea cu M?nescu ?i remarc? tonul moderat al acestuia ?i privirea spre viitor, f?r? ca inadmisibilitatea interven?iei s? lipseasc?. El consider? c? strategia României iese din faza demonstra?iilor de for?? ?i intr? în aceea a acomod?rii la realit??i, punând diploma?ia în fa??.

În fine, ultimul pe agenda zilei era cel cu care începuse M?nescu programul s?u new-yorkez. Dup? comunicatul de la Moscova Hajek d?dea ?i mai mult? dreptate lui M?nescu. Acesta îi sugereaz? din nou s? scoat? acum din calculele sale Consiliul de Securitate ?i s? sf?tuiasc? pe al?ii s? nu cear? Adunare General? de Urgen??. Îl îmb?rb?teaz? pentru perioada ce îi va crea probleme ?i îl asigur? de sentimente ale prietenilor s?i români.
În cartea sa de memorii din 1978 U Thant scrie despre întâlnirea sa cu Hajek în 26 august ?i sfâr?itul misiunii acestuia. „Un tragic episod în istoria modern? ia sfâr?it. Pre?edintele Svoboda este înc? pre?edinte al Cehoslovaciei, despre Alexandru Dub?ek se spune c? face de unul singur gr?din?rit, iar Jiri Hajek are un post didactic la Universitatea Carol". În 1981 l-am întâlnit pe Hajek în casa prietenului nostru comun Jacques Freymond la Geneva, de fa?? fiind ?i filosoful de Rougement. Împreun? cu al?i profesori ?i istorici, masa de sear? s-a transformat în simpozion privind starea lumii. Nici unul nu era îns? de?in?torul unei experien?e personale mai dramatice ca Jiri Hajek.

28 August

M? aflam cufundat în problemele curente ?i gestiunea ministerului. N-aveam cum s? ?tiu c? în aceast? zi Rusk invit? cu urgen?? pe ambasadorul Uniunii Sovietice, Dobrîninm la el. În cartea sa de memorii, Dobrînin men?ioneaz? c? a fost întâmpinat de Rusk, cu care era obi?nuit s? trateze amical problemele comune. Dar Rusk omi?ând introducerile amiabile trece subit ?i preocupat la subiectul ce se referea la „mi?c?rile de trupe sovietice de-a lungul frontierelor României, în ultimele 24 de ore". Rusk mai ceruse cu câteva zile în urm?, la 23 august, explica?ii lui Dobrînin privind zvonurile alarmante în ultimele ore – care nu izvor?sc din surse române?ti, privind o interven?ie în România. Rusk l-a f?cut s? în?eleag? ce ar însemna o incursiune în România dup? interven?ia în Cehoslovacia. Dar Dobrinin r?spunsese c? sunt ?tiri f?r? baz?, iar c? el nu ?tie nimic despre o presupus? interven?ie sovietic?. Este de presupus c? Ball f?cea referire la aceast? discu?ie în întâlnirea cu Corneliu M?nescu. Dar Rusk revine la subiect în 28 august cu un zel sporit. „În numele umanit??ii, v? cerem s? nu invada?i România, întrucât consecin?ele pot fi impredictibile". De data aceasta mesajul era direct. Nu r?mânea nici un dubiu c? ceea ce ar putea figura printre consecin?e erau negocierile ce se purtau între S.U.A. ?i U.R.S.S. Cita nelini?tea pre?edintelui, pus într-o situa?ie dificil?. A cerut r?spuns ?i explica?ii f?r? întârziere.

Dobrinin a informat Moscova ?i a propus calmarea situa?iei printr-o negare oficial? a interven?iei de a ataca România. Ceea ce s-a întâmplat. El a primit delegarea ?i a dat un r?spuns lui Rusk, c? U.R.S.S. nu între?ine o asemenea inten?ie. Este, se pare, prima dat? când S.U.A. prime?te asemenea asigurare oficial?, cerut? dup? insisten?e repetate. La Ranchul s?u din Texas, unde se afl? în vacan??, pre?edintele Johnson era deranjat, în plin? campanie electoral?, în care fantoma lui Nixon cre?tea în fa?a votan?ilor, îi strica planurile. Urgen?a lui Rusk venea din irita?ia lui de a vedea un subiect nedorit ce revine mereu în pres?.

29 August

Ambasadorul C. Bogdan e invitat la Rusk. Întâlnirea se înscrie în cursul evenimentelor pe care nu îl cuno?team în detaliu. Nu consemneaz? nimic scris la cererea lui Rusk. Vine s? raporteze ministrului a doua zi, înainte de înapoierea acestuia la Bucure?ti. Dubcek se reîntoarce la Praga, p?strându-?i calitatea ca ?i Svoboda. Se spune la O.N.U. „ Dub?ek vine ?i ru?ii r?mân". Sunt îndeplinite cerin?ele minimale men?ionate de Ball? Jum?tate da, iar pentru cealalt? jum?tate se anun?a doar începerea demersului cehoslovac pentru retragerea unit??ilor sovietice din centrul Prag?i ?i din sediile de pres?, radio ?i televiziune. Democra?ii numesc pe Hubert Humphrey candidatul lor la postul de pre?edinte, care va fi înfrânt apoi de Richard Nixon. (În fine un pre?edinte pe care l-am cunoscut personal înaintea alegerii).

30 August

În fine am senza?ia încheierii crizei. Zece zile din care cinci am stat în scaunul ministerial, o ?ans? de a m? afla mai aproape de un centru al furtunii. De ce Cehoslovacia ?i nu România? Dac? parcurgem lista „abaterilor" române?ti care au nelini?tit ?i iritat pe sovietici, vedeam c? e incomparabil mai mare decât cea a cehoslovacilor. Noi votam la O.N.U. uneori diferit de bloc, ei nu. Pozi?iile noastre în marile probleme sem?nau uneori mai mult cu cele ale nealinia?ilor, ale lor nu. În C.A.E.R. nu acceptam formula deciziilor „suprana?ionale", ei da. Men?ineam rela?iile cu Israelul, ei nu, ca întregul bloc. Stabilisem rela?ii diplomatice cu Germania Federal?, ei nu, ca întregul bloc. Atunci prin ce au atras ei mânia hegemonic?? Am luat pe rând firele posibile ale dosarului de acuzare, a?a cum ar fi stat în fa?a deciden?ilor. Presa era considerat? în Occident ca un element provocator major. Pân? ?i U Thant spunea c? presa cehoslovac? a declan?at criza. A publicat injurii ?i ofense adresate sovieticilor ?i ru?ilor ca na?iune asiatic? ?i înapoiat?. Cine cunoa?te psihologia rus? va ?ti c? jignirea este intolerabil?. În contrast, nici o insult? nu ap?rea în presa român? la adresa oric?rei ??ri cu care între?ineam rela?ii ?i în mod special cele ce vizau Uniunea Sovietic? sau ??rile socialiste. În acest ultim caz criticile se ocupau exclusiv de idei, opinii sau activit??i. Dar ?inând de domeniul psihologiei ?i al percep?iei, acest argument al presei nu era suficient de greu.

Mai mult a cânt?rit ie?irea la iveal? a unor atitudini politice. În acordul tacit al superputerilor, fiecare se asigur? c? în sfera sa de domina?ie exist? state-prietene. Se presupunea c? în acestea domne?te o stare de ordine ?i stabilitate. Haosul ?i sl?biciunea conducerii în a-l combate este un argument cu greutate. Imposibil de a formula o asemenea acuza?ie României, care la capitolul autoritate ?i ordine p?c?tuia poate prin exces. În plus era legat? de aceste tr?s?turi cerin?a unit??ii, greu de realizat într-un stat federal ?i sfâ?iat de grup?ri aflate în competi?ie.

Dar exista vreun alt domeniu care s? trezeasc? interesul Uniunii Sovietice? Da, geografia. Cehoslovacia era la grani?a cu Germania ?i Austria, un avanpost ?i chiar un miez al ?irului de ??ri socialiste, care coborau una dup? alta de la grani?a sovietic? la cea iugoslav?. România înconjurat? de ??ri socialiste nu are o loca?ie de interes strategic asem?n?tor. Este ?tiut c?, pentru marile puteri, geopolitica este un ghid de ac?iune interna?ional?. Intervine deci factorul militar. Or, militarii sovietici aveau ca obiectiv instalarea în Cehoslovacia a unui important centru de rachete. Existau acorduri comune în acest domeniu de la începutul deceniului 60, dar mai aproape, în 1965, un tratat bilateral prevedea ca URSS s? depoziteze focoase nucleare în 3 localit??i cehoslovace. Lucr?rile au început, au suferit ?i întreruperi, dar darea în folosin?? era anul 1969. Militarii sovietici, nerenun?ând la avantajele loca?iei, au început s? se preocupe de securitatea acestor arme. Subliniau cu orice prilej, în cursul manevrelor comune, c? frontierele vestice ale Cehoslovaciei sunt fragile ?i permeabile. Asigurarea acestor frontiere combinat? cu preten?ia de a avea partener? o ?ar? ce sus?ine ordinea constituiau argumentele militarilor. ?i dac? este adev?rat c? în U.R.S.S. decizia de a ocupa Cehoslovacia se afl? în cump?n?, între dou? grup?ri, una moderat? ?i alta partizan? a for?ei, militarii au f?cut ca cea de-a doua s? prevaleze, aruncând sabia lui Brennus pe talgerul balan?ei.

Ambasadorul Bogdan informeaz? pe ministru român la NY asupra întrevederii sale cu Rusk, care era acum în posesia unei dezmin?iri clare venite din partea lui Dobrin a interven?iei atribuite sovieticilor de a interveni în România. Astfel, ministrul care revenea la Bucure?ti se afla în posesia unui rezultat important pentru conducerea de la Bucure?ti. Dac? nu îl ob?inuse direct, ci prin intermediul ambasadorului s?u M?nescu, ?tia c? atitudinea lui Rusk se datoreaz? ?i rela?iei personale stabilite cu el la începutul anilor 60 ?i la numeroasele discu?ii amicale ?i sincere pe care le-au avut neîntrerupt dup? ce M?nescu a fost invitatul lui Rusk la o c?l?torie (în care l-am înso?it) de cunoa?tere a S.U.A. în 1964, iar temele lor nu se reduceau la rela?iile româno-americane, ci ?i la marile probleme actuale ce includeau r?zboiul din Vietnam.

Continui încercarea de bilan? a crizei cehoslovace în momentul în care se termin? sarcina mea interimar? la venirea ministrului (în ziua urm?toare era la biroul s?u) ?i când revin la problemele mele, în special cele legate de începerea sesiunii a XXIV-a a Adun?rii Generale. Reflec?ia mea se oprea la o alt? întrebare: existau sau nu semne premonitorii ale interven?iei din 20 August în Cehoslovacia ?i dac? da, de ce nu le-am decelat? Retrospectiv ?i cu o informa?ie împrosp?tat?, constat c? ele au existat.

S? începem cu luna august. La 9 august, merge Tito în vizit? în Cehoslovacia, iar la 15 august încep consult?rile Ceau?escu-Dubcek. Aflând de aceast? succesiune îngrijor?toare, Ulbricht se intercaleaz? între ele cu scopul de a tulbura „cârd??ia dun?rean?" ?i de a marca preg?tirile interven?ie. De ce au fost invita?i Tito ?i Ceau?escu de c?tre Dubcek? Rela?ii bilaterale desigur, dar mai ales ocazie pentru Dub?ek pentru a le explica celor ce vor s? în?eleag? c? socialismul nu e tr?dat în Cehoslovacia ?i c? el îl ap?r?. Dar desigur era teama c? cre?terea tonului critic la adresa Cehoslovaciei se îndreapt? spre un deznod?mânt tragic: interven?ia militar?. Cre?terea tensiunii putuse fi m?surat? de la întrunirile febrile ale celor 5 sau 6 ??ri, cei 5 f?r? sau cu Cehoslovacia, dar toate ocupându-se exclusiv de ea, plus întâlniri bilaterale. Kadar ?i Dub?ek (Komarno 13 iulie), reuniunea celor 5 (Var?ovia, 14 iulie), scrisoare comun? a celor 5 c?tre Dub?ek (15 iulie), cele 6 (Cierna Tissou, 29 iulie), (Bratislava, 2-3 august), din nou Dub?ek-Kadar (Komarno, 21 august). Se ?tie acum c? cei 5 (Moscova, 18 august în continuarea ?edin?ei Biroului Politic sovietic) decid interven?ia comun? în Cehoslovacia.

Pe linie militar?; manevrele Pactului de la Var?ovia: ?umova (Cehoslovacia 20 iunie), din care trupele sovietice nu se retrag la timp, protestul cehoslovac la 15 iulie, manevre prelungite de altele, vara posomorât? ?i apoi de Dun?rea, ini?iat? la Moscova la 23 iulie, tot pe sol cehoslovac (alerta era programat? la 9 iulie, iar desf??urarea în august). Manevrele Dun?rea ale Tratatului de la Var?ovia începuser? atunci când la interven?ia din 20/21 au intrat 29 de divizii, 7.500 tancuri ?i 1.000 avioane, dup? estim?rile vremii. La aceste manevre participau toate ??rile tratatului. Dar România, de?i fusese preg?tit? cu o divizie înscris? în proiectul ini?ial, a anulat participarea ei ?i a trimis obi?nuita grup? redus? de ofi?eri observatori. Ace?tia au aflat - prea târziu - c? militarii celorlalte ??ri fuseser? informa?i anterior asupra scopului vizat de manevre, convertite peste noapte în interven?ie armat?.

Deci semne fuseser? suficiente ?i ar fi putut fi citite de cunosc?torii detaliilor mici ?i gr?itoare. Cum urm?rirea problemei nu c?dea în sarcinile mele directe g?seam o justificare a surprizei mele. Dar nu-mi puteam ierta alt? vin?, aceea de a nu fi detectat un proces semnificativ început sub ochii no?tri la Sofia. Obosit s? tot r?spund? românilor în chestiunea neprolifer?rii ?i v?zând c? Cehoslovacia nu este înc? atras? spre punctul de vedere românesc, sovieticii au convocat, la sfâr?itul întâlnirii de vârf de la Sofia, o întâlnire confiden?ial? a celor 6 ??ri care nu ridicau obiec?ii la Tratat. Din acest moment Tratatul a cunoscut o fractur?: 6+1 (România). În cursul verii, formula a fost aplicat? numeroaselor reuniuni, în care acum cei 5 chemau la ordine pe a ?asea (Cehoslovacia). La un moment dat, când s-a dovedit a fi incorigibil?, reuniunile s-au redus la 5 (f?r? Cehoslovacia). La mijlocul lunii iulie, cei 6 devin 5, iar reuniunile alterneaz? cu 5 ?i 6, terminând cu interven?ia celor 5 în august. Ce elaborat? schem? de preg?tire, cât de bine gândit? schem? de izolare ?i pedepsire a Cehoslovaciei se desf??oar? din martie (Sofia), pe tot parcursul verii, pân? la atingerea unui punct culminat, men?inut permanent ca obiectiv în fa??! Cât? st?ruin?? în elaborarea treptat? a unei proceduri neconsensuale (de la 7 la 5), pân? la a strecura o ac?iune frac?ionar? sub titlul unitar al tratatului de la Var?ovia sau a comunit??ii socialiste. Cei cinci formau în limbajul lui Raymond Aron „o Sfânt? alian??", a c?rei doctrin? era bazat? pe dreptul „ajutorului dezinteresat" acordat oric?rui guvern comunist amenin?at de contrarevolu?ie". În fond, doctrina Brejnev de mai târziu.

Toate aceste considerente m? f?ceau s? în?eleg mai bine meritul diploma?iei române?ti în acest deceniu, care ob?inuse o u?urare a constrângerilor ce se exercitau într-un bloc (?i apoi într-o alian??) creat ?i consacrat de hegemonii sistemului binar rezultat din cel de-Al Doilea R?zboi Mondial. Chestiunea câ?tig?rii unei libert??i mai mari de mi?care, aspira?ie legitim? din punct de vedere al afirm?rii demne a identit??ii proprii în sistemul interna?ional ce privea limba, cultura ?i valorile, a intereselor economice ?i a asigur?rii unui program propriu de dezvoltare, ?ineau îns? seama de existen?a limitelor ?i a liniilor ce nu puteau transgresate. Erau excluse orice implica?ie nerealist? a ie?irii din bloc, a p?r?sirii alian?ei, a?a cum nu putea fi eludat? geografia care ne situa într-un spa?iu geografic si politic dat. Ca urmare, limbajul nostru oficial ?i public nu admitea nici o aluzie la „intangibile", dar nici expresii de du?m?nie, denigrare sau injurii la adresa veciniilor no?tri. Mai mult decât atât, cuno?team ?i aplicam felul în care ne ap?ra pozi?iile proprii diferite de acelea ale blocului nostru. Într-o asemenea situa?ie, ne prezentam ideea noastr? ca o propunere pentru o ac?iune comun?, care serve?te mai bine interesele tuturor ?i o încadram în principiile de baz? pe care le sus?ineam to?i. A?a procedasem ?i în cazul votului exprimat la O.N.U. (spre deosebire de ceilal?i) în problema denucleariz?rii Americii latine sau a voturilor date în favoarea ??rilor în curs de dezvoltate (O.N.U. 1963, Conferin?ele pentru comer? ?i dezvoltare Geneva 1964, New Delhi 1968). Sus?inerea sistematic? a suveranit??ii, independen?ei, neamestecului în treburile interne nu erau o inven?ie româneasc? afirmam noi, ci principii ferme ale ??rilor socialiste, ce se impuneau mai mult ca oricând în lupta împotriva imperialismului (occidental fire?te) care le înc?lca. Iar rela?iile ce le dezvoltam cu ??rile occidentale pe plan economic la puneam sub semnul coexisten?ei pa?nice, sus?inut? de sovietici.

Interven?ia în Cehoslovacia punea la încercare aceast? strategie. Dar ea nu a fost p?r?sit? nici în evenimentele din octombrie 1968.

Critica României se f?cea din interiorul unei alian?e pe care nu o denun?au. Obiectam împotriva unei erori a sistemului din care nu inten?ionam s? ie?im. (Mai grav? decât o crim? e o eroare spunea Talleyrand). Reac?ia din 21 octombrie ?i afirmarea dreptului de ap?rare pentru orice înc?lcare a teritoriului aveau tr?s?turi care puteau crea impresia adopt?rii unei politici noi, militante, dar, din 22 înc? ?i sigur din 23, se apeleaz? din nou ?i se manifest? strategia României care a func?ionat în tot cursul R?zboiului Rece. Eliminarea oric?rei provoc?ri, afirmarea apartenen?ei la o comunitate (din care nu puteam ie?i), a unei conduite prescrise de principiile ei fundamentale care ne d?deau dreptul, exersat cu pruden??, ?i la o opinie separat?. Acesta m? f?cea s? consider c? strategia diplomatic? român? a func?ionat ?i în octombrie 1969. ?i dac? s-a f?cut gestul de fermitate la 21 august, imediat dup? aceea, cu o promtitudine remarcabil?, s-a trecut la aplicarea strategiei ce fusese elaborat? opt ani în ?ir. Cu rezultatele ce se vedeau acum, la 30 august când ?i pe plan interna?ional procesul de normalizare era dorit de to?i. Chiar dac? criza produsese r?ni ce se vor vindeca încet, ea con?inea înv???minte, experien?e ?i costuri care vor fi pl?tite pe intervale mai mari de timp ?i f?cea din 20 august un punct de r?scruce în sistemul interna?ional. Vor trece dou? decenii pentru ca semnalul prim?verii de la Praga s? fie preluat în întreaga sfer? a unui bloc sau mai degrab? lag?r[1].

-------------------------------------------------
[1] Sursa https://www.geopolitic.ro/6386/praga-1968-vazuta-de-la-bucuresti/

footer