Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Lector univ. dr. Tiberiu T?nase   
Joi, 23 August 2018 13:14

Armata Nationala 1944-1945Într-o serie de lucr?ri ?i studii cu caracter istoric, ce au analizat contextul politic intern ?i extern în care s-a desf??urat rebeliunea legionar? s-au demonstrat în baza unor documente incontestabile amestecul serviciilor secrete germane Gestapo, S.S., S.D.[1], dar s-a trecut sub t?cere amestecul sovieticilor fie direct prin ac?iunile serviciilor secrete[2] fie prin agen?ii acestor servicii din Partidul Comunist[3]. Serviciile secrete ale Kremlinului ac?ionaser? în România înc? din perioada interbelic?, fiind preocupa?i de o multitudine de probleme, inclusiv de situa?ia Mi?c?rii Legionare (M.L.). Dup? crearea „statului na?ional-legionar", pe lâng? reprezentan?ii diplomatici obi?nui?i, î?i mai aveau reprezentan?i speciali: Partidul Na?ional-Socialist German (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei - N.S.D.A.P.), Hitler Jugend, „Studentenverein Arbeitsamst", S.D. (Sicherheitsdienst des Reichsführers-S.S., sau S.D. - agen?ie de informa?ii a S.S. ?i a N.S.D.A.P.), Gestapo (Geheime Stats Polizei), Waffen S.S., Abwehr (serviciu de informa?ii ?i contrainforma?ii al armatei, ce func?iona pe lâng? Marele Stat Major german) ?i, dup? octombrie 1940, Misiunea Militar? German?. Toate aceste institu?ii erau reprezentate la secretariatul Mi?c?rii Legionare, oferind consulta?ii în specialitatea respectiv?.

Dintre documentele care atest? amestecul serviciilor secrete germane men?ion?m „Darea de seam? a lega?iei germane din România c?tre Ministerul de Extrene al Reichului, în care ambasadorul german în România, Manferd von Killinger[4] sus?inea c? « o buna parte din germani sunt coautorii morali, prin aceea ca le-au dat impulsul legionarilor sa atace pe Antonescu. Judecând dup? încerc?rile de mijlocire, care au început imediat, mi-am dat seama ca aceste cercuri sunt reprezentan?ii de aici ai serviciului de siguran??, o parte dintre ei cet??eni germani, care apar?in organiza?iei din str?in?tate, ?i probabil unii care apar?in Lega?iei, fiind apropia?i de Siguran??, reprezentan?ii S.D.-ului, conducatorii S.S.-isti von Bolschwing, Kriminalrat S.S. Geissler, liderii S.S.-i?ti Koenen ?i Waschinowiski » [...]"[5].

În ceea ce prive?te aspectete legate de amestecul sovieticilor prin filiera P.C.d.R., la ac?iunile din timpul rebeliunii au fost publicate un num?r redus de documente. Din documentele studiate de noi în Arhive (Arhivele Na?ionale - D.A.N.I.C.), A.S.R.I. ?i ale M.Ap.N.) a rezultat implicarea în rebeliunea legionar? atât a unor comunisti români cât ?i ai agen?ilor serviciilor secrete sovietice. În acest sens în unele documenete sunt men?ionate nume ale unor comuni?ti infiltra?i ?i identifica?i ca participan?i la rebeliune.Astfel se men?ioneaz? c?: „Cu ocazia manifesta?iilor din ziua de 21 ianuarie, la care au luat parte ?i un grup de muncitori ceferi?ti, s-a auzit strigând « Tr?iasc? Rusia Sovietic?! »". Adev?ra?ii legionari au p?r?sit pe manifestan?i, v?zând singuri gre?eala ce au f?cut-o când au primit pe ace?ti muncitori în sânul Mi?c?rii Legionare. Persoanele care au strigat ?i manifestat pentru U.R.S.S. nu s-au putut identifica, majoritatea dintre ei fiind înarma?i cu revolvere[6].

Privitor la participarea comuni?tilor la ac?iunile din timpul rebeliunii în Darea de seam? pe luna martie 1941 a DGP se preciza c?: „In timpul rebeliunii, între muncitorii încadra?i în C.M.L. au fost identifica?i numero?i comuni?ti care au participat la demonstra?ii, furturi, jafuri, crime. Sentin?ele pronun?ate de c?tre tribunalele militare confirm? aceast? afirma?ie"[7].

Unii muncitorii identifica?i ca participan?i la rebeliunea legionar?, aceia?i institu?ie sunt men?ion?i, într-o not? din aprilie 1941 ?i anume : Vasiliu Iulius - strungar la Rafin?ria Teleajen a Societ??ii Româno-Americane, comunist notoriu, înscris în cadrele Mi?c?rii Legionare în care a activat pân? în ziua rebeliunii, la care a luat parte activ?; Ionescu Nicolae (zis Dumitrache Nicolae), l?c?tu? la Rafin?ria Teleajen a Societ??ii Româno-Americane, cunoscut ca vechi comunist, se înscrisese în ultimul timp în cadrele Mi?c?rii Legionare în care a activat pân? în ziua rebeliunii, când a fost v?zut luând parte la ac?iunile la care se dedau rebelii.Cojan Constantin, lucr?tor la rafin?ria Teleajen a Societ??ii Româno-American?, comuist notoriu, continu? a face propagand? în rândul lucr?torilor a f?cut parte în ultimul timp din mi?carea legionar? ?i a luat parte la rebeliune[8].

De asemenea, mai este men?ionat ?i Lucre?iu Vâlceanu, notoriu comunist ?i fost lupt?tor în Brig?zile Interna?inale Ro?ii din Spania, înscris ulterior în Mi?carea Legionar?, în calitate de redactor al ziarului Biruin?a a difuzat zvonul fantezist c? generalul Dragalina este de partea rebelilor[9]. Demn de semnalat este ?i faptul c? într-un raport al Direc?iei Generale a Poli?iei, din 28 august 1941 rezulta c? „dup? rebeliune s-a observat c? un num?r însemnat dintre fo?tii muncitori care aderaser? la Mi?carea Legionar? s-au retras ?i au început s? activeze în mi?carea comunist? din care f?cuser? parte anterior. La Atelierele C.F.R. Grivi?a, unde majoritatea elementelor comuniste trecuser? în tab?ra legionarilor, ast?zi se încadreaz? din nou în rândurile mi?c?rii comuniste dînd mîna cu fo?ti tovar??i"[10]. Documentul demostreaz? rolul de „agen?i provocatori" pe care l-au îndeplinit „anumite elemete comuniste" inflitrate în M.L. Activitatea „agen?ilor provocatori comuni?ti" este confirmat? ?i de S.S.I., care urm?rid permanent atât activitatea M.L. cât ?i pe cea comunist? preciza în Nota privind rolul agitatorilor comuni?ti introdu?i în Mi?carea Legionar? faptul c? „Cercurile legionare conduc?toare cred c? ace?ti pseudo legionari (comuni?ti - n.n.) au fost introdu?i în mi?care numai pemtru a agita ?i anarhiza ?ara, r?mânând pe mai departe comuni?ti. A?a fiind - sus?in cercurile men?ionate - nu poate fi cazul despre o încadrare a unor legionari în Partidul Comunist, ci despre o revenire a comuni?tior în cadrele partidului dup? ce ?i-au f?cut datoria în cuiburile legionare[11].

Dar, amestecul unor comuni?ti în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941, este reluat ?i analizat pe o baz? informa?ional? mai larg? de c?tre SSI în Darea de seam? asupra rebeliunii, întocmit? la sfâr?itul lunii februarie din acela?i an. Se argumenteaz? prin aprobarea dat? de Horia Sima ca reorganizarea Corpului Muncitoresc Legionar (C.M.L.) s? fie f?cut? sub conducerea lui Dumitru Grozea, „militant comunist de notorietate", a?a dup? cum atestau documentele din Arhiva S.S.I. Comuni?tii se înscriseser? masiv în C.M.L. De?i, comandantul Mi?c?rii legionare observase acest fenomen ?i hot?râse o epurare, primirea de noi membri muncitori cu simpatii comuniste a continuat.

Concluzia documentului S.S.I. privind implicarea comuni?tilor, în urma directivelor ?i intereselor Sovietice în rebeliune se impunea de la sine: „Sovietele - c?rora orice complica?ii de ordin politic intern din România le foloseau - au c?utat ?i reu?it prin elementele ce se infiltraser? în rândurile Mi?c?rii legionare, pe de o parte, s? fie informate asupra activit??ii interioare a Mi?c?rii legionare, iar pe de alt? parte de a provoca tot prin acelea?i elemente mi?c?ri ?i ac?iuni anarhice conform cu interesele sovietice[12]. De altfel, ?i Lega?ia Sovietic? din Bucure?ti, „era de acord cu faptul c? în Mi?carea Legionar? se aflau foarte multe elemente comuniste, foarte bine apreciate, iar mul?i dintre ace?tia, cu ocazia rebeliunii, au a?â?at spiritele provocând dezordini ?i chiar participând la jafuri[13]. Mai mult,„Sovietele ar fi trimis în România mari sume de bani pentru a fi întrebuin?ate în propaganda legionar?. Cu împ?rtirea lor s-ar fi ocupat conducatorii muncitorilor legionari"[14]. În volumele despre M.L., „Pe marginea pr?pastiei"[15], documentele publicate în anexele acestei lucr?ri dezv?luie fapte ?i evenimente ce cu greu pot fi contestate[16]. Concluziile autorit??ilor statului prezentate Pre?edne?iei Consiliului de Mini?tri subliniau c? jafurile, asasinatele ?i devast?rile au dat rebeliunii un caracter revolu?ionar comunist, explicabil, de altfel, prin primirea în Legiune a elementelor de stânga ?i a celor de la periferia Capitalei[17].

Guvern ?i for?e armate cu legionari la 23 august 1944 în Germania

Actul de la 23 august 1944 a condus nu numai pr?bu?irea frontului din Moldova ?i sudul Basarabiei, ci ?i pierderea controlul Reich-ului asupra României ?i a statelor de la sud de Dun?re. Astfel, liniile de ap?rare pe care mizase Wehrmacht-ul
1. Carpa?ii Orientali/sistemul de fortifica?ii Foc?ani/N?moloasa/Gala?i;
2. Carpa?ii Orientali/Carpa?ii Meridionali - treceau în mâinile inamicului în cea mai mare parte, f?când posibil? o înaintare foarte rapid? ?i f?r? mari probleme pentru Armata Ro?ie pân? în centrul Transilvaniei ?i aproape de Tisa. Dar, poate ?i mai important? era pierderea zonei petroliere Ploie?ti-Prahova, cea mai important? din Europa în perioada respectiv?, iar situa?ia aprovizion?rii cu combustibil a Germaniei devenise aproape disperat?[18].

Pentru a face fa?? acestei situa?ii grave petrecute în România, Reich-ul a încercat s? constituie un nou guvern român apelând la cei pe care în ultimii ani îi ?inuser? ca mijloc de ?antaj la adresa mare?alului Ion Antonescu: legionarii afla?i în lag?rele sale ca „oaspe?i" sperau c? astfel vor recâ?tiga m?car o parte din armata român?. Horia Sima, comandantul Mi?c?rii Legionare, a fost eliberat la 24 august 1944 din lag?rul de la Sachsenhausen-Oranienburg, transferat la Berlin, unde în urma îtrevederii cu Heinrich Muller, ?eful Direc?iei a-IV-a din Serviciul de Siguran?? al Reich-ului accept? s? formeze un guvern progerman. Transportat la Rastenburg, în Prusia Oriental?, la Cartierul General al Führer-ului, Sima nu este primit de Führer, dar se întâlne?te cu Andreas Schmidt, conduc?torul (Volksgruppenführer-ul)[19] Grupului Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien)[20], în vederea unor ac?iuni comune cordonate de Reich.

Sima ?i Schmidt au purtat la Rastenburg discu?ii cu Heinrich Himmler, ?eful S.S., ?i cu Joachim von Ribberntrop, titularul Ministerului german de Externe[21]. În urma acestor înlâniri, la 24-25 august 1944, de la radio „Donau", Sima îi chema pe români s? lupte contra sovieticilor ?i s? nu se supun? autorit??ilor de la Bucure?ti anun?ând formarea la Viena a unui „guvern na?ional-român"[22]. Ulterior, la 25 august 1994 a fost difuzat? la acela?i post de radio Proclama?ia G?rzii de Fier c?tre poporul românesc, urmat? de un apel adresat la 28 august „c?tre ?ar? ?i armat?", prin care cerea respingerea armisti?iului ?i „organizarea rezisten?ei al?turi de trupele germane"[23]. Guvernul men?ionat în comunicat se constituie abia la 10 decembrie 1944, dat? confirmat? ?i de Mihail Sturdza fost ministru de externe în primul guvern condus de generalul Ion Antonescu[24]. În vederea coordon?rii ac?iunilor legionarilor din ?ar? ?i str?in?tate, la 24 august 1944 se constituise la Viena un comandament special, afiliat serviciului german de informa?ii pentru sud-estul Europei, compus din: delega?i ai S.S.-ului german, sub conducerea c?pitanului Piff ?i reprezentan?ii lui Horia Sima[25]. Ulterior, dup? c?derea sa în prizonieratul german, a fost inclus în acest comandament ?i generalul Platon Chirnoag?[26] în vedera constituirii unei mi?c?ri na?ionale de rezisten?? structurat? pe centre de rezisten?? în anumite regiuni strategice ale ??rii. Cu ocazia unei întruniri organizat? la Viena la 2 septembrie 1944, Horia Sima i-a îndrumat pe legionarii prezen?i s? se întoarc? în România "cu misiuni, care vor trebui s? fie executate chiar cu pre?ul vie?ii lor". Apoi, a anun?at înfiin?area Armatei Na?ionale Române de Eliberare, ac?iune popularizat? intens prin emisiunile posturile de de radio Donau ?i Ilse[27].

Prima manifestare a „guvernului", de?i neconstituit,a fost proclama?ia c?tre ?ara adresat? de Horia Sima, de la Radio Donau, în data de 26 august 1944, un mesaj c?tre „for?ele vii ale neamului, legionari ?i nelegionari, de a ac?iona într-o nou? cruciad? anticomunist?"[28]. Unii reprezentan?i ai Mi?c?rii Legionare au considerat Guvernul Na?ional Român de la Viena o forma institu?ionalizat? a reac?iilor antisovietice ?i anticomuniste ?i s-a dorit, înc? din faza premerg?toare constituirii sale s? fie „expresia global? româneasc? a reac?iei antibol?evice, ?i nu doar o replic? singular? a Mi?c?rii Legionare". De?i, de facto exista din 26 august, constituirea de jure a guvernului s-a produs la 10 decembrie 1944, când mini?trii au depus jur?mântul în fa?a capelanului Bisericii Ortodoxe Române din Viena. O explica?ia pentru întârzierea form?rii guvernului o d? Mircea Dimitriu[29]: „... Pentru c? Ribbentrop personal s-a opus la constituirea acestui guvern. Ribbentrop avea leg?turile sale cu generalul Ion Gheorghe. Pe urm?, formarea guvernului a fost întârziat? ?i de nesfâr?itele intrigi f?cute de Papanace, Gârnea??, St?nicel, Lefter ?i, în final, de Palaghi??"[30].

În prima sa form? Guvernul Horia Sima avea urm?toarea componen??: Pre?edintele Consiliului de Mini?tri - Horia Sima[31], ministrul de R?zboi - generalul Platon Chirnoag?[32], ministrul Afacerilor Externe-Mihal Sturdza[33], (fost ministru de externe în primul guvern Antonescu), minstrul Propagandei - Grigore Manoilescu[34] (fratele fostului ministru de externe român), ministrul S?n?t??ii - Vasile Ia?inschi[35] vice-comandat al mi?c?rii legionare, ministrul Economiei Na?ionale - Corneliu Georgescu[36] fost membru al cabinetului legionar.

La 14 Decembrie 1944 Postul de Radio Dun?rea anun?a definitivarea guvernul na?ional român în urm?toarea formul?: Vasile Ia?inschi, devine ?i ministru de interne, Mihail Sturdza - ministrul afacerilor externe ?i al instruc?iunii, Corneliu Georgescu - ministrul finan?elor ?i al economiei na?ionale, iar Sergiu Vladimir Cristi - ministrul culturi[37], Mitropolitul Bucovinei, Visaroin Puiu[38] era la dispozi?ia guvernului na?ional român pentru problemele biserice?ti. ?ef de cabinet al lui Horia Sima a fost numit Traian Borobaru, iar secretar al mitropolitului, Viorel Trifa[39].

Guvernul legionar î?i propusese[40]:
- culegerea de informa?ii cu caracter politic, economic ?i social din România;
- identificarea autorilor loviturii de stat de la 23 August 1944 aflal?i în România ?i înregistarea lor pe liste negre;
- identificarea tuturor persoanelor care au aderat la noua orietarea politic? în România, precum ?i acelor care de?ineau func?ii în stat;
- eviden?a ?i jurisdic?ia asupra tuturor cet??enilor români afla?i în Germania;
în plan militar: constituirea Armatei de Eliberare Na?ional? (A.N.E), iar legat de aceasta controlul ?i supravegherea elementelor ce intaru în armat?;
- cercetarea activit??ii anterioare a prizionerilor de r?zboi, a studen?ilor ?i tuturor cet??enilor afla?i în Germania la 23 August 1944 ?i care nu erau membrii ai Mi?c?rii Legionare; întocmirea actelor ?i predarea celor suspec?i Gestapoului; culegerea de informa?ii cu caracter militar din România[41].

Ideea constituirii „Armatei Na?ionale" apar?inuse Comandamentului German, dar punere ei în practic? a revenit guvernului legionar, dar sub „asisten?a de specialitate a Reichwehrului". Un ajutor pre?ios a venit prin adeziunea generalului Platon Chirnoag? ?i a ?efului s?u de stat major lt. col. Ciobanu C.[42] la demersurile lui Horia Sima. Generalul Platon Chirnoag? fusese comandat al Diviziei a IV-a ?i luat prizionier împreun? cu trupele sale la 20 octombrie 1944. la Solnok din Ungaria. De aceea elementele „Armatei Na?ionale" (Armatei de Eliberare) au fost recrutate în mare parte din osta?i Diviziei a IV-a Infanterie. Cadrele inferioare ?i ofi?eri subalterni au fost recruta?i dintre elevii ?i ofi?erii afla?i la ?coli în Germania, care au fost mai u?or coopta?i pentru armata na?ional?. Complet?rile s-au f?cut cu ofi?eri prizonieri ?i în mare m?sur? cu elemente legionare, care se ocupau cu: preg?tirea politic?, propaganda, justi?ia miliatr?, leg?tura cu comandamentul german, culegerea de informa?ii despre starea de spirit a ofi?erilor ?i trupei, nemultumirile sau atitudinile antigermane.

Ini?ial s-a dorit organizarea unei divizii de tip românesc, dar s-au constituit dou? regimente de infanterie[43]. Comanda suprem? fusese încredin?at? lui Horia Sima, ?ef al armatei era generalul Chirnoag?, iar ?eful Statului Major era locotenet colonelul Ciobanu ajuta?i de câte un ofi?er superior german. Ace?tia au fost în ordinea numiri lor, colonelul Ernst (Alfred) Ludwing[44], maiorul S.S. Gustav Wegner[45] ?i apoi colonelul S.S. Wilhelm Fortenbacher[46]. Divizia astfel costituit? purta numele de „Divizia român? eliberatoare". Rezolvarea problemelor de adminstra?ie ?i recrut?rile intrau în atribu?iile colonelui Ludwing, iar leg?tura între comandamentul german ?i conducerea legionar? era asigurat? de ostf. S.S. Mittelhauve. Pe lâng? „Divizie" func?iona ?i o Curte Mar?ial? al c?rei ?ef era Mihail Orleanu[47] (membru al mi?c?ri legionare). Bazele acestei diviziei au fost pus în localitea Zwttel (Austria), iar centrul de instruc?ie a fost Dollersheim (circa 12 km de Zwettl ?i 90 km nord-vest de Viena). Tab?ra era un complex întins care cuprindea numeroase bar?ci de lemn care datau din timpul armatei austro-ungare. Dotarea a fost asigurat? cu echipament, materiale ?i armament german îns? insuficint. Instruc?ia era asigurat? de c?tre instructori români supraveghea?i de germani ?i legionari.

Între legionari ?i elementele provenite din armat? au exitat permanente fric?iuni ?i o total? lips? de coeziune. Legionarii reprezentau elementul „politic", care în concep?ia lor, ca ?i în cea na?ional-socialist? trebuia s? domine armata. Acest? concep?ie nu era privit? cu ochi buni de c?tre elementele provenite din armat? ?i a constituit o cauz? principal? în toate conflictele ?i neân?elegerile ce au avut loc între legionari ?i armat?. De asemenea, în timp ce legionari ?tiau ce urm?resc, elementele din armat? nu erau animate de un ideal similar celui legioanar ?i existau chiar elemente potrivnice lor. Neîn?elegeri existau ?i între sa?i ?i legionari provenite din lupta pentru conducere ?i din tendin?a de a se afirmare a fiec?rei grup?ri. Sa?ii doreau s? fac? din unit??iile respective o divizie cu caracter s?sesc, nu românesc. Colonelul Ludwing (sas din România ) nu dorea s? se subordoneze guvernului român condus de Horia Sima, considerând c? ?efii s?i sunt numai cei de la Berlin.

Conflictul a luat o form? acut? prin cerea lui Sima la Berlin de a se numi la comanda Diviziei un ofi?er german, cerere aprobat? prin numirea colonelui german Fortenbach.
Neîn?elegeri au existat chiar între legionari ?i conducerea politic? german?, în acest context este de remarcat faptul c? din ianuarie 1941 ?i pân? la sfâr?itul r?zboiului, Horia Sima nu a fost convocat niciodat? la Hitler, deci Berlinul nu acorda o încredere prea mare „guvernului Sima". A?a zisa „Armat? Na?ional? de Eliberare" (A.N.E) constituit? din cele dou? regimente de infanterie lipste de artilerie au fost angajate succesiv în luptele de pe Frontul de Est. Incomplet înarmate ?i echipate, lipsite de logistica necesar? cele dou? regimente au fost distruse în cea mai mare parte pân? la sfâr?itul r?zboiului.

În ianurie 1945, armata sovietic? a lansat marea ofensiv? de iarn? în partea de nord a frontului de r?s?rit.Cu aceast? ocazie, for?ele germane au fost alungate din Polonia. For?ele germane au ales Oderul ca ultim? linie de rezisten??. Toate forma?iunile militare opera?ionale, inclusiv regimentul 1 românesc s-au deplasate spre sectorul Oder[48]. Primul regiment a fost angajat în lupt? la Kustrin în marele cot al Oderului, la data de 20 ianuarie 1945, unde a suferit pierderi considerabile. Dup? 16 aprilie 1945 a debutat ofensiva final? sovietic? vizând ocuparea Berlinului. Au fost f?cute numeroase bre?e de-a lungul frontului de pe Oder, unit??ile Regimentului român fiind împr??tiate[49]. Al doilea regiment a primit pe 20 aprilie 1945 ordin s? se transforme într-u regiment distrug?tor de tancuri, dar multe din efectivele sale au fost incluse în batalioane de construc?ii militare din subordinea armatei a 6-a germane, efectivele r?mase au fost internete în lag?rele de prizionieri de r?zboi[50].

Infrângerea ?i capitularea necondi?ionat? a Germaniei la 9 mai 1945 au lipsit de orice suport material ?i moral activitatea guvernului Sima ?i elementele r?mase la dispozi?ia sa, astfel c? ?i „Guvernul Na?ional de la Viena„ ?i-a încetat existen?a dup? capitularea Germaniei.

Bibliografie

Documente
A.S.R.I. fond D.7494, f.174..Raport asupra Mi?c?rii Legionare,
A.S.R.I., D.909/1944-1951, f.300, datat 5 aprilie 1949. Opera?iunile din 14-15 mai 1948
A.S.R.I., fond D, 909, f.235- 239. 3 noiembrie 1948,
A.S.R.I., fond D, dosar 144.

Lucr?ri generale si special
- Cartea Alb? a Securit??ii, 23 August 1944 - 30 august 1948, vol.I (edi?ia a II-a - 1996), Editat? de S.C. ROMCARTEXIM
- Dinu C. Giurescu (coordonator) Istoria României în date , Editura Enciclopedic? , Bucure?ti, 2003
- Marin Nedelea, Istoria României în date 1940-1995, Editura Niculescu, 1997
- Cristian Troncot?, Istoria Servicilor Secrete Române?ti, De la Cuza la Ceau?escu, Editura Ion Cristoiu, Bucure?ti,1999,
- Cristian Troncot?, Tor?ionarii. Istoria instiu?iei Securit??ii regimului comunist din România (1948-1964), Editura Elion, 2006
- Deletant Dennis, Teroarea comunist? în România, Gheorghe Gheorghiu Dej ?i staT5utul poli?ienesc, 1948-1965, Editura Polirom, 2001

Periodice
- Dosarele Istoriei nr. 3/1996, p.45 ?i 5/2001, p.25-32.
- Gh. Oni?oru, Considera?ii asupra raportului dintre comuni?ti ?i legionari 1944-1948, în Sovietizarea Nord-Vestului României 1944-1950, Ed. Muzeului S?tm?rean Satu Mare
- T?nase Tiberiu, Principalele grupuri ale Mi?c?rii Legionare ?i ac?iunile acestora In perioada 9 mai 1945-14/15 mai 1948, în Analele Academiei Na?ionale de Informa?ii nr. 11/ 2006.p. 195 .

-------------------------------------
[1] cf. INMER, Mi?carea Legionar? în ?ar? ?i exil, editura Pro Historia , Bucure?ti , 2005, pp. 109- 110, ..Pentru detali vezi , Buzatu Gheorghe, „Din istoria secret? a celui de-al doilea r?zboi mondial", ed. a II-a, Bucure?ti, Editura Enciclopedic? 1995 ,pp.73-89 ?i Gheorghe Buzatu, Serviciile secerte ale celui de-al treilea Reich, în evenimetele din 21-23 ianuarie 1941din România, în Dosarele Istoriei nr.7/2000, p.15-21.
[2] Serviciile secrete ale Kremlinului ac?ionaser? în România înc? din perioada interbelic?, fiind preocupa?i de o multitudine de probleme, inclusiv de situa?ia Mi?c?rii Legionare.(n.n.)
[3] A.S.R.I., Dosar 7910, f.66-67.
[4] Manferd von Killinger-1886-1944, om politic ?i diplomat german la 24.01.1941, vine în România, unde preia preogativele diplomatice de la Wilhem Fabricius, vezi - Rolf Push, Gerhard Stelzer, „Diploma?i germani la Bucure?ti, 1937-1944", din memorile dr. Rolf Push ata?at de lega?ie ?i dr. Gerhard Stelzer, consilier de lega?ie, Editura All, 2001, p. 90.
[5] Vezi, Evenimentele din ianuarie 1941 în Arhivele Germane ?i Române, vol.2 doc.55, p.157
[6] Vezi, Auric? Simion, Regimul politici din România în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941 ?i documentele din Sintezele P.C.R.
[7] Darea de seam? pe luna martie 1941 a DGP -ANB, fond DGP d12/1941, f24).
[8] Not? privind comuni?tii identifica?i ca participan?i la rebeliunea legionar?, A. N. B., Raport, fond DGP, Dos.30/1941, f.346..
[9] Cristian Troncot?, Eugen Cristescu, Asul Serviciilor Secrete Române?ti, p.69
[10] Raport privind cercurile comuniste, A. N. B, fond DGP, Dosar 12/1941, f.29, ?i 151.
[11] Nota privind rolul agitatorilor comuni?ti introdu?i în Mi?carea Legionar?, ASRI, fond D D1012/1941, f27.
[12] Cristian Troncot?, România ?i frontul secret , Editura Elion, Bucure?ti 2008, .p. 286.
[13] Not? a DGS, din martie 1941, A. N. B, fond DGP, Dosar 1/1941, f.2.
[14] Ordinul nr.87/1941 A. N. B., fond DGP, D.2/1941, f.11.?i f.97.
[15] Autori sunt colonelul Marin Alexandru ?i un colectiv de anali?ti (de la Sec?ia a II-a a Marelui Stat Major ?i SSI) pe care l-a coordonat. To?i ace?tia au realizat forma final? acceptat? de Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri ; Referinndu-se la lucrarea „Pe marginea pr?pastiei", profesorul universitar doctor Ioan Scurtu, subiniaz? c? lucrarea prezint? prin documente autentice, preg?tirea ?i desf??urarea rebeliunii legionare din ianaurie 1941, vezi „Pe marginea pr?pastiei", Ed. Scripta, Bucure?ti, 1992, vol 1, p.16.
[16] Cristian Troncot?, SSI versus Mi?carea Legionar?, în Dosarele Istoriei, nr.4/1997, p. 22.
[17] „Pe marginea pr?pastiei".vol. I ,p.34
[18] Dorin Dobrincu , Un „23 august invers" ?Tentativa de readucere a României în Ax? ( toamna 1944 - prim?vara 1945) în volumul Politica extern? anticomunist?(Anuarul IRIR, vol II, 2003) , Editura Polirom, 2004, p. 223.
[19] Vezi pe larg Cristian Scarlat, Minoritatea german? din România în anii celui de-al doilea r?zboi mondial 1939-1945, teza de doctorat , coordonator ?tin?ific, prof. univ. Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, 2003, pp. 177-228.
[20] Grupului Etnic German din România a fost constituit în baza Decretul-lege nr.3884 din 21 noiembrie 1940.
[21] Dorin Dobrincu art.cit. 24-225.
[22] Vezi, Faust Br?descu, Guvernul de la Viena. Continuarea Statului Român Na?ional Legionar. 1944-1945, edi?ia a II-a, definitiv?, revizuit? de autor, cu o prefa?? de Gheorghe Buzatu, „Cuvând c?tre cititor" de Constnatin D?ncinescu, edi?ie îngrijit? de Radu-Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucure?ti, 1997, p.158.
[23] DANIC- fond „Ministerul de Interne-Diverse", dosar 10/1944, ff.55(f.v.) 65(f.v.);
[24] Vezi, Mihail Sturdza, România ?i sfâr?itul Europei, Amintiri din ?ara pierdut?, Paris, 1994, Editura Fronde-Alba Iulia p.260.
[25] Cartea Alb? a Securit??ii 23 August 1944 - 30 august 1948, volumul 1, 1997, volum coordonat de Mihai Pelin, p.24
[26] Platon Chirnoag? (M.1974) General .S-a n?scut la Roman. Este frate cu profesorul Eugen Chirnoag?, fost rector al ?colii Politehnice Bucure?ti. În al doilea r?zboi mondial ca general, este la comanda Armatei a III-a. Dup? 23 August 1944, cade prizonier, cu o întreag? divizie, în Campania din Ungaria, la Solnok ?i se ata?eaz? ac?iunii guvernului de la Viena . Conduce apoi deta?amentul de osta?i români care lupt? pe Oder împotriva armatei ro?ii.Internat la terminarea r?zboiului, în lag?rul de la Glassenbach de c?tre americani, trimite un memoriu care, ajungând la generalul Mark Klark are darul, s? l?mureasc? situa?ia grupului românesc din lag?rul de la Glassenbach. Românii sunt sco?i de sub orice acuza?ie si elibera?i, putându-?i relua activit??ile politice. Numele lui va r?mâne legat de descrierea r?zboiului din r?s?rit (Istoria politic? ?i militar? a r?zboiului României contra Rusiei sovietice - 22 iunie 1941 - 23 august 1944, Madrid 1965 ) precedat? de lucrarea Un chapitre d' histoire roumaine - Rio de Janeiro –1962. A scris istoria Daciei ?i continuitatea Daco-Roman? - 1972. Funda?ia Buna Vestire, Funda?ia Prof. George Manu, Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000, p. 73. Platon Chirnoag?, Istoria Politic? ?i Militar? a R?zboiului contra Rusiei Sovietice, 22 iunie 1941-23 August 1944, p. 330.
[27] Vezi, Cartea Alb? a Securit??ii 23 August 1944 - 30 august 1948, volumul 1, p.426.
[28] Cf. Cartea Alb? a Securit??ii 23 August 1944 - 30 august 1948, volumul 1, p.45.
[29] Mircea Dimitriu. N?scut la 13 Martie 1913, la Panciu, în fostul jude? Putna. Termin? liceul la Tg.Mure?. Urmeaz? Politehnica din Timi?oara între anii 1932-1938, când, în urma prigoanei deslan?uit? de Carol al II-lea contra Legiunii, se refugiaz? în Germania. Internat în lag?rele naziste, se elibereaz? la 23 august 1944 ?i face parte din guvernul de la Viena prezidat de Horia Sima. Comandant ajutor în 1935, Comandant general-ajutor 1954. Autor, sub form? de interviu, a unei istorii a Mi?c?rii Legionare, care merge pân? în anul 1998. Funda?ia Buna Vestire, Funda?ia Prof. George Manu, Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000, p 337.
[30] Vezi L. V?lena?, Convorbiri cu Mircea Dimitriu, p. 80.
[31] Privitor la activitatea lui Horia Sima se mai poate consulta Dosar Horia Sima 1940-1946, edi?ie critic?, repere cronologice ?i note: Dana Beldiman,studiu introductiv, Gheorghe Buzatu, Edi?ia a II-a Editura Kullusys, Bucure?ti, 2007; Horia Sima ?i raporturile lui cu Mi?carea Legionar?. Documente, Bucure?ti, 1993 (text xerografiat, cu preciz?ri de Nicolae Iliescu). Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000, p . 254-257.
[32] Gh. Buzatu ?i colab., op.cit.p.152.
[33] Mihail Sturza (1886-1980) a fost ministru de externe a României în perioada septembrie - decembrie 1940. Dup? 1945 în exil , a desf??urat o puternic? activitate anticomunist?. Adversar al politicii nefaste pro sovietice duse de Titulescu în exil, dup? 1948 public? România ?i sfâr?itul Europei - Amintiri din ?ara pierdut? 1966, una din cele mai temeinice lucr?ri de memorii consacrate evolu?iei diploma?iei române interbelice ?i a perioadei 1940-1941 prezentat? într-o edi?ie de larg? circula?ie în limba englez? The suicide of Europe. Memoires of Price Sturza, Former foreign Minister of Roumania ( Boston 1968), in Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000.
[34] Gh. Buzatu ?i colab., op.cit. p. 111.
[35] Vasile Iasinschi (1892-1978) este Ministru al Muncii , S?n?t??ii ?i Ocrotirii Sociale în perioada septembrie 1940 - ianuarie 1941 . În exil, în primii ani este adjunct al Comandantului Horia Sima. Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000.
[36] Dup? pr?bu?irea ?i capitularea Germaniei naziste , încerc?nd s? se salveze trecând în Italia este ucis pentru jaf la Mittersill (Austria), la 6 mai 1945 în Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000, p. 134.
[37] Cartea Alb? a Securit??ii 23 August 1944 - 30 august 1948, volumul 1 p. 145.
[38] Visarion Puiu (1879-1964) . S-a n?scut la Pa?cani . Studiaz? la seminariile din Roman ?i Ia?i, apoi la Facultatea de Teologie din Bucure?ti (1904) ?i Academia Teolgic? din Kiev (1907-1908).Devine monah la Roma, apoi vicar al eparhiei Dun?rea de Jos. Î?i ia doctoratul în teologie la Kiev în 1909. În 1919 i se d? inspec?ia mân?stirilor din întreaga Basarabie ?i conducerea seminarului din Chi?in?u.Datorit? temeinicei preg?tiri teologice cât ?i a calit??ilor sale spirituale ?i organizatorice , a fost ales episcop al Arge?ului (1921-1923). Episcop al Hotinului (1923-1935), Mitropolit al Bucovinei (1935-1940), Mitropolit al Transilvanei (1943). Dup? 23 august 1944 s-a refugiat în occident – Austria , Elve?ia , Italia ?i din 1949 a devenit ?ef spiritual al Episcopiei Române din Vest ( cu Victor Trifa secretar) cu simpatii pentru fenomenul legionar.În 1946, este condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din Bucure?ti, vezi Funda?ia Buna Vestire, Funda?ia Prof. George Manu, Intelectualii ?i Mi?carea Legionar?, Editura Funda?ia Buna Vestire, 2000, p . 242.
[39] Dup? terminarea r?zboiului, s-a stabilit în S.U.A., unde a condus Episcopia ortodox? a românilor americani. Vezi în Evenimentele din ianuarie 1941 în Arhivele Germane ?i Române, Editura Majadahonda Bucure?ti, vol.1,1998, p. 98.
[40] Gh. Buzatu ?i colab. op. cit. p. 68; Despre fric?iunile manifestate în rândurile Mi?c?rii Legionare din exil dup? formarea Guvernului de la Viena vezi ?i Nota informativ? a SSI din 6 noiembrie 1946 publicat? în Dosar Horia Sima (1940- 1946), edi?ie critic?, repere cronologice ?i note: Dana Beldiman, studiu introductiv, Gheorghe Buzatu, Editura Evenimentul Românesc Bucure?ti, 2000, pp.306-313.
[41] Dosar Horia Sima (1940- 1946), edi?ie critic?, repere cronologice ?i note: Dana Beldiman, studiu introductiv, Gheorghe Buzatu, Editura Evenimentul Românesc Bucure?ti, 2000, p.276.
[42] ?eful de Stat Major al Diviziei 4 Infanterie, înscris în Mi?carea Legionar?.-orneliu Beldiman, Dana Honciuc, Osta? Credincios ??rii ?i Regelui, Editura ProUniversitaria, Bucure?ti, 2007, p. 116.
[43] Dup? alte surse s-ar fi constituit ?i un al treilea „Regimentul 331 Grenadieri" format din 2 batalioane, precum ?i unui regiment de artilerie, dar informa?iile referitoare la costituirea regimentului de infanterie nu s-au confirmat - penrtu confirmare vezi ?i Richard Landwer, Voluntari în Wafen-ss, 1944-45, Casa de Editur? Sedan Cluj Napoca, România, 1997.p.32-57..
[44] Ernst Ludwing (sas de origine fost în armata român?, apoi trecut în trupele S.S.) pentru detalii vezi Richard Landwer, op.cit. p.36.
[45] Gustav Wegner ( n?scut la 16 ianuarie 1905/SS nr.314183) era ofi?er în trupele SS, Este posibil ca Horia Sima s?-l fi cunoscut în lag?rul de la Sachshausen ?i s? fi recomandat numirea lui la comanda diviziei române,vezi Richard Landwer, op.cit. p.37.
[46] Willy Fortenbacher fusese mult timp ofi?er în cadrul regimentului S.S. Panzergrenadier „Deutschland" al celei de-a II -a Divizii S.S. Panzerbidem , Richard Landwer, op.cit. p.38.
[47] Mihail Orleanu, Avocat. Studii de drept în ?ar? ?i în Fran?a. A intrat în Mi?carea Legionar? în anii '30. Este predat ru?ilor în anul 1945 de c?tre americani. Dup? întoarcerea din prizonierat, este condamnat de comuni?ti.
[48] Cartea Alb? a Securit??ii 23 August 1944 - 30 august 1948, volumul 1, p.429 .
[49] Richard Landwer, op.cit. p.46.
[50] Ibidem, p.47. ?i p.53.

footer