Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 17 Iulie 2011 21:09
Buzatu GheorgheDup? moartea lui Stalin, la 5 martie 1953, admiratorii ?i detractorii s?i ?i-au īmp?r?it cu dificultate rolurile. ?i aceasta pentru c? – ?i unii, ?i al?ii – au descoperit c?, īn cazul īn spe??, cu excep?ia faptului c? Stalin organizase ?i condusese ampla b?t?lie a URSS īmpotriva Germaniei hitleriste ?i a alia?ilor ei, cu greu au mai putut descoperi vreun episod luminos īn via?a ?arului ro?u. Cu toate acestea, atacul īmpotriva cultului personalit??ii nu s-a declan?at imediat, ci dup? mai mul?i ani ?i gra?ie unor minu?ioase preparative. Era vorba, īn fond, de o redescoperire a lui Stalin, care, cu mult īnaintea raportului lui N. S. Hru?ciov din februarie 1956, fusese īnf??i?at opiniei publice a?a cum era... pretutindeni īn lume, cu excep?ia URSS. Īn Romānia, de exemplu, cu ani īnaintea comuniz?rii for?ate a ??rii, opinia public? ajunsese s?-l cunoasc? pe adev?ratul Stalin. Ne referim atāt la presa anilor 1917-1944, pe care am cercetat-o integral, cāt ?i la unele lucr?ri de mare tiraj ?i succes. Astfel, cunoscutul scriitor german Emil Ludwig s-a bucurat, la Bucure?ti, precum ?i īn multe alte capitale europene, de o bun? primire cu volumul Conduc?torii Europei. Stalin fusese plasat īntr-o bun? companie, al?turi de Nansen, Briand, Lloyd George, Venizelos ?i Mussolini, dar „autocratul rus" nu beneficia nicicum de simpatia autorului. Acesta īl īntālnise la Kremlin īn 1931, dar nu se l?sase impresionat de gazd?. Dimpotriv?: „Totul e greoi la acest b?rbat: mersul s?u, privirea sa, voin?a sa ?i chiar cānd rāde (ceea ce-i face pl?cere), rāsul s?u e īnchis, īnn?bu?it, īncet, pentru el īnsu?i, izvorānd din acel dispre? general pe care īl au to?i dictatorii fa?? de bestia omeneasc?" . Tot pe atunci, istoricul francez Jacques Bainville l-a plasat pe Stalin dup? Lenin, dar īnainte de Mussolini ?i Hitler. El īntruchipa pe dictatorul oriental ?i f?r? de care, deja īn 1935, revolu?ia din 1917 „nu ar fi fost decāt o amintire" . Liderul de la Kremlin a populat numeroase alte c?r?i ale timpului , dar, īn mod special, Eroii revolu?iei ruse. Lenin. Tro?ki. Stalin, datorat? cunoscutului profesor Sterie Diamandi, care publicase ?i impresionantele Galerii ale oamenilor politici romāni ?i str?ini ai epocii interbelice. Pentru Sterie Diamandi, ca ?i pentru Jacques Bainville, rolul major al lui Stalin se concretizase īn faptul c? „asigurase" d?inuirea regimului sovietic, c?ci, īn rest, el īl confirmase īntru totul pe Tro?ki: „cea mai eminent? mediocritate a partidului". Iat?-l īns? pe Stalin surprins de Sterie Diamandi īn dimensiunea-i real?: „... Nu cunoa?te decāt o singur? pasiune: politica; nu are decāt o singur? sl?biciune: puterea. Īn vāltoarea luptelor politice, g?se?te singura ra?iune a existen?ei sale. E trup ?i suflet devotat politicii. Iube?te ?i dore?te puterea din toate fibrele fiin?ei sale; e un īndr?gostit fanatic al puterii [...] E o dragoste de o virilitate s?lbatic? care vrea s? posede puterea īn chip exclusiv ?i absolut. Gelos de dānsa cu acea gelozie ce caracterizeaz? pe aman?ii de ras?, el nu īn?elege s?-mpart? cu altcineva puterea. De aceea, a c?utat pe toate c?ile s?-nl?ture pe to?i cei care īndr?zneau s? rāvneasc? la dānsa (Tro?ki, Kamenev, Zinoviev, Buharin, Frunze)".

Basarabia antisovietica - Alexandru MoraruFostul secretar de stat al SUA, Herny Kissinger, nu avea cum s? evite rosturile lui Stalin īn domeniul politicii externe a URSS. Precizānd din start c? liderul de la Kremlin, asemenea lui Hitler, a fost un monstru īntr-ale politicii, ?arul Ro?u, spre deosebire de Führer, „dispunea de o r?bdare incredibil?" . Compara?ia merge īns? mai departe, fiind lua?i īn aten?ie ?i liderii interbelici ai Puterilor Occidentale, spre deosebire de care - constat? Kissinger, insistānd asupra erorilor care au condus irefutabil la cel de-al doilea r?zboi mondial īn 1939 - Stalin „era preg?tit īn orice moment s? īntreprind? un studiu meticulos al rela?iilor dintre tipurile de putere", iar, „din perspectiva organiz?rii rela?iilor interna?ionale el s-a dovedit cel mai realist dintre to?i, r?bd?tor, viclean ?i implacabil, un adev?rat Richelieu al acelei perioade". Este īn afara oric?rui dubiu c?, īn istorie, nu Stalin a descoperit crima; el a perfec?ionat-o, iar īn chip precis sistemul de-a recurge la crim? pentru a se men?ine la putere. Regimul social pe care l-a ap?rat, l-a men?inut ?i l-a ilustrat nu a fost nici pe departe, astfel cum au pretins cu īnc?p??ānare adulatorii ?arului Ro?u ?i acesta īn persoan?, cel mai drept ?i f?r? de egal īn istoria umanit??ii . A fost, īnainte de toate, un socialism cu fa?? inuman?. M?cinat de puternice ?i insolubile contradic?ii, īn continu? competi?ie cu factorul timp, pe care nu a reu?it īn vreun fel s?-l controleze iar nicidecum s?-l domine. Dimpotriv?, la una dintre confrunt?rile decisive, el a clacat. Īn context, se poate aprecia c? Stalin a fost un mare īnvins īn fa?a istoriei. Iar, īn raport nemijlocit cu metodele sale brutale, cel mai mare īnvins. Milovan Djilas, la care revenim, a surprins corect situa?ia: „Cu toate c? Stalin se num?r? printre cei mai mari īnving?tori pe care i-a cunoscut istoria (īn 1945), īn realitate el este una dintre personalit??ile cele mai īnvinse. Dup? el nu a r?mas nici o valoare durabil?, nepre?uit?. Victoria s-a transformat īn īnfrāngere, atāt a personalit??ii, cāt ?i a ideilor [sale]..." .

Dup? cum este cunoscut, īn februarie 1956, unul dintre discipoli, N. S. Hru?ciov, a fost acela care, īn calitatea sa de prim-secretar al CC al PCUS, a contribuit cel dintāi decisiv la demitizarea lui Stalin. Īntr-un document fundamental, care a fost editat ?i la Bucure?ti. Este vorba de faimosul Raport secret al lui Nikita Sergheevici Hru?ciov, prezentat de acesta īntr-o „?edin?? īnchis?" a Congresului al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din februarie 1956 ?i care, prin grija conducerii comuniste de la Bucure?ti, a fost tradus de īndat? īn limba romān? ?i a beneficiat chiar de o edi?ie adecvat?, adic? de „uz intern", ceea ce nu i-a asigurat decāt o circula?ie extrem de limitat?, cititorul obi?nuit mul?umindu-se, īn schimb, cu extrase din Raport incluse īn unele lucr?ri str?ine de istorie ori, mai degrab?, apelānd la edi?iile occidentale ale Memoriilor lui N. S. Hru?ciov . Volumele au fost prefa?ate de Edward Crankshaw, cunoscutul biograf al lui Hru?ciov. Este simptomatic c?, īn Rusia, memoriile lui Hru?ciov nu au fost editate integral decāt īntre anii 1990 ?i 1995, prin eforturile cunoscutei publica?ii de specialitate „Voprosī istorii", iar īn volum, cu o prefa?? a fiului fostului lider comunist, profesorul Serghei Nikitici Hru?ciov. A?a dup? cum a observat jurnalistul britanic David Crankshaw, cel mai avizat biograf al lui N. S. Hru?ciov, acesta, promovat pe linie de partid ?i de stat prin voin?a īns??i a lui I. V. Stalin ?i selectat tot de el īntre posibilii s?i succesori la Kremlin, ?i-a preg?tit īn chip spectaculos ceasul īn istoria URSS ?i a lumii. El a fost marcat de īntrunirea Congresului al XX-lea al PCUS la 14-25 februarie 1956 ?i de Raportul secret, acesta constituind punctul crucial īn dezv?luirea ?i combaterea cultului personalit??ii lui I. V. Stalin ?i īn abandonarea „canoanelor leniniste" ale Kremlinului . Potrivit kremlinologilor, īn ?edin?a din diminea?a de 25 februarie 1956 a Congresului al XX-lea la Moscova a explodat realmente o bomb? prin interven?ia lui N. S. Hru?ciov, care, īn „sesiune īnchis?", deci f?r? participarea invita?ilor de onoare de peste hotare ai partidelor comuniste ?i muncitore?ti „fr??e?ti", a citit documentul intitulat Despre cultul personalit??ii ?i consecin?ele sale.

Consecin?ele interven?iei lui N. S. Hru?ciov au fost extraordinare. Michel Heller ?i Aleksandr Nekrici, deja men?iona?i, au re?inut īn Istoria lor: „Raportul lui Hru?ciov... fu cunoscut rapid īn toat? ?ara (īn URSS). Īmbog??it cu interven?iile delega?ilor (la Congres), el fu īn īntregime ?i pasionant dezb?tut la reuniunile locale ale partidului. Obiectul dezbaterilor devenir? nu numai Stalin ?i crimele sale, ci, de asemenea, ?i sistemul sovietic luat ca atare..." . Revenim, precizānd c? efectele interven?iei lui Hru?ciov, „m?surat?" de observatori īn... 20 000 de cuvinte , le putem aprecia a fi fost de-a dreptul incalculabile, pentru evolu?ia URSS ?i - de ce nu? - chiar pentru pr?bu?irea imperiului comunist moscovit īn 1991. Ceea ce pān? īn februarie 1956 era atāt de bine cunoscut, din m?rturiile tragice ale milioanelor de supravie?uitori ai Gulagului de pe cuprinsul URSS ori din Europa Est-Central? ?i Asia de Est ?i de Sud-Est, subjugate de Armata Ro?ie ?i NKVD/KGB dup? cel de-al doilea r?zboi mondial, ori din informa?iile capturate pe cele mai diverse c?i de Washington ?i Londra, Paris, Roma ?i Bonn, a fost dup? aceea dezv?luit oficial de c?tre - surpriz?! – cel mai īnalt personaj din ierarhia Kremlinului dup? moartea lui Stalin. Pentru a-?i sus?ine pledoaria, Hru?ciov a apelat mai īntāi la m?rturiile lui Lenin: a?a-numitul testament dictat īn decembrie 1922 - ianuarie 1923 ?i scrisoarea personal? adresat? lui Stalin īn martie 1923. Din testament, Hru?ciov a re?inut aceast? contra-recomandare a lui Lenin ca Stalin s?-i fie succesor: „Stalin este prea brutal ?i aceast? lips?, care poate fi īntru totul tolerat? īn mediul ?i īn rela?iile dintre noi, comuni?tii, devine intolerabil? īn postul de secretar general. De aceea, eu propun tovar??ilor s? examineze modalitatea mut?rii lui Stalin din acest post ?i s? numeasc? īn acest post pe un alt om, care īn toate celelalte privin?e se deosebe?te de tovar??ul Stalin numai printr-o tr?s?tur? care prevaleaz?, ?i anume este mai tolerant, mai loial, mai politicos ?i mai atent fa?? de tovar??i, mai pu?in capricios...".

Mai apoi, īn scrisoarea din martie 1923, expediat? īn copie ?i lui Kamenev ?i Zinoviev, Lenin īl acuza pe Stalin de grosol?nie fa?? de Nadejda Krupskaia, iar finalmente solicita scuze, dac? nu prefera ruperea „rela?iilor dintre noi". Īn expozeul s?u, Hru?ciov a afirmat ?i a dovedit c? Stalin a f?cut „tot mai mult abuz de putere", „a īnceput s? reprime frunta?i de vaz? ai partidului ?i statului", dar, finalmente, a ezitat s?-l desemneze „despot", argumentānd īn folosul s?u c?, desigur, a?a socotise el c? trebuia procedat, „īn folosul partidului, al oamenilor muncii, īn interesul ap?r?rii cuceririlor revolu?iei". Fundamental a fost īns? faptul c? īnceputul se consumase: s-a pr?bu?it mitul stalinist despre raiul comunist, care s-a transformat īntr-o clip? īn mai mult decāt iadul... Iar, peste decenii, prin eforturile istoricilor de pretutindeni, īn cel mai cumplit carnagiu al secolului ?i, mai mult, al tuturor veacurilor laolalt?! De la un cap?t ?i pān? la altul a existen?ei URSS ?i al ??rilor satelite, din 1917 ?i pān? la 1991: Holocaustul ro?u, soldat cu sute de milioane de mor?i . Nu numai de pe cuprinsul fostei URSS, ci de pe īntreg mapamondul, inclusiv Romānia. Care, din nenorocire, dup? 23 august 1944 a devenit stat ocupat de c?tre URSS, situa?ie agravat? peste m?sur? datorit? faptului c? Kremlinul, reeditānd actele criminale din 1940-1941, īntreprinse īn litera ?i īn spiritul odiosului Protocol secret al Pactului de neagresiune Hitler-Stalin din 23 august 1939, a dezmembrat iar??i trupul ??rii, r?pindu-i o serie de teritorii istorice (Basarabia, Bucovina de Nord, ?inutul Her?a, mai multe ostroave de pe Dun?re, iar īn 1948, Insula ?erpilor), integrāndu-le Imperiului Ro?u. footer