Revista Art-emis
August 1916. Un martor al dezastrului de la Turtucaia PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Miercuri, 15 August 2018 18:50

Memoriile unui ofi?er de informa?ii„Tot ce s-a scris dup? r?zboi... nu a scos în eviden?? adev?rul adev?rat". (Ion Grosu)

O imagine veridic? a înfrângerii de la Turtucaia (august 1916), dar ?i unele dintre cauzele dezastrului sunt prezentate în Memoriile colonelului Ion Grosu. „Tot ce s-a scris dup? r?zboi de c?tre atât de mul?i civili nu a scos în eviden?? adev?rul adev?rat... Tablourile pe care le voi putea reda în umila ?i atât de mica mea raz? în care am operat vor fi concludente".

?i fostul elev plutonier din Regimentul 3 artilerie grea consemneaz?: „Cadre a c?ror competitivitate a fost sub orice critic? (îmb?trânite ?i într-un num?r insuficient, f?r? vlag?), iar efectivele, în cea mai mare parte de linia doua, de o valoare combativ? foarte sc?zut?, cu mijloace reduse ?i ele ca valoare; foarte multe unit??i din linia întâi în cap cu ofi?erii de rezerv?, deloc preg?ti?i, necorespunz?tori îndatoririlor ce le reveneau; multe plutoane aveau în cap doar sergen?i...

Bateria a dus ac?iuni de sprijin, cred eu, f?r? s? fi fost preconizate într-un plan de lupt? oarecare, pe linii succesive cu infanteria... care se retr?gea, de asemenea, mult prea repede f?r? niciun ?el spre ora?, chiar înainte ca inamicul s? apar? în fa?? ?i s? fi fost cât de cât întârziat. Astfel, din câte am observat, g?sindu-m?, dup? cum am ar?tat, cot la cot cu infanteri?tii no?tri, dup? ce se opreau un foarte scurt timp pe o linie oarecare ?i executau o tragere «ca la nunt?« - risipind muni?ia f?r? niciun rost -, p?r?seau în grab? iar??i cu credin?a c? vor fi lua?i în ap?rare de al?ii care se tot zvonea c? au sosit de peste Dun?re în ajutor... Am aflat c? au trecut câteva unit??i Dun?rea, dar c? au fost folosite într-o neorânduial? de nedescris, dirijate sau amplasate f?r? o idee de ansamblu.
În ultimele dou? zile, la propunerea viteazului nostru comandant, am fost dirija?i în zona reduitului central.... Ne p?stram pozi?ia în aceste condi?ii pân? se retr?gea infanteria, aceasta fiind de altfel toat? ac?iunea sa (eu pot afirma c? aceast? principal? arm? nu ducea nicio ac?iune)...

În timp ce ne uitam jalnic la aceast? continu? retragere a infanteriei, comandantul nostru st?tea în picioare în mijlocul bateriei ?i foarte des se ocupa ?i de ace?ti fugari, re?inându-i cu pistolul s? se lupte ?i înlocuind pe comandan?ii lor care, ca ?i trupa, erau preocupa?i doar s? se «salveze». Alte unit??i de câmp se retr?geau de asemenea în galopul cel mai tare pe ni?te pozi?ii mai bune dinapoi. În tot acest timp, noi r?mâneam pe loc, c?ci nu aveam ?ansa celor de mai sus, de?i eram tot artilerie de câmp.

De la Seremet comandantul a dispus s? se aduc? tot ce a putut fi g?sit la proiectile ?i nu s-a hot?rât s? înceteze lupta decât dup? ce ultimul proiectil a fost tras ?i când infanteri?tii bulgari erau foarte aproape; sub focul intens am executat ultima deplasare (foarte scurt de altfel 800-1.000 m) pân? la creasta în?l?imii de unde terenul cobora pe malul Dun?rii.
Acolo, dup? ce materialul a fost f?cut inutilizabil - închiz?toarele fiind aruncate -, piesele au fost pr?v?lite în abis... iar el s-a str?duit s? ajung? la ??rm ?i s? treac? dincolo. Oamenilor le-a spus s? ac?ioneze cum îi va duce mintea: s? încerce s? treac? apa sau s? se resemneze a r?mâne prizonieri. Eu m-am îndreptat spre malul apei, în port".

Not?: Fragment din Ion Grosu. Memoriile unui ofi?er de informa?ii, Editura Militar?, Bucure?ti, 2009, p. 42-45.

footer