Revista Art-emis
Jurnal de pe Frontul de Est (5) PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 29 Iulie 2018 19:25

24 iulie 1941- Generalul Ion Antonescu la Cernăuţi24 iulie 1941. Generalul Ion Antonescu la Cernăuţi: „Aici totul e românesc, aici este leagănul nostru, unde se găsesc înmormântați domnitorii nostri glorioși și voievozii care au zidit din temelii, prin luptele și sacrificiile noastre, întregul nostru tezaur national. Tot ce vedeți aici este opera țăranului român".
- Regele Mihai I și regina-mamă Elena, împreună cu generalul Ion Antonescu, vizitează orașul Cernăuți, fiind întâmpinați de populație cu „urale și entuziastă bucurie". După ce sunt primiţi de locotenent-colonelul Alexandru Rioşanu, guvernatorul Bucovinei, regele şi Conducătorul Statului vizitează Palatul Mitropolitan, apoi gara, podul de peste Prut şi mai multe mănăstiri din împrejurimi (la Putna asistă la o slujbă religioasă). De la Suceviţa, regele se îndreaptă spre Piatra Neamţ, iar Ion Antonescu se deplasează la Botoşani unde se întâlneşte cu generalul Messe, comandantul Corpului de armată italian, trimis pe Frontul de Est, precum şi cu prefectul, primarul şi comandantul militar al oraşului, cerând relaţii despre starea răniţilor din localitate.
- La Cernăuţi, Ion Antonescu se adresează şi ziariștilor români și străini: „Sunt fericit că am ocaziunea să vă întâlnesc în acest oraș așezat într-o regiune românească și care s-a ridicat prin munca de secole a țăranului român. Aici totul e românesc, aici este leagănul nostru, unde se găsesc înmormântați domnitorii nostri glorioși și voievozii care au zidit din temelii, prin luptele și sacrificiile noastre, întregul nostru tezaur national. Tot ce vedeți aici este opera țăranului român".
- Pe frontul Armatei 3, Corpul de cavalerie înaintează încet şi cu pierderi numeroase. Ca urmare, Corpul de munte primeşte misiunea să-l depăşească şi să atace poziile inamicului, vânătorii de munte români dând lupte grele la Kapuştiani, Savinţi, Vierhovka.
- Sublocotenent Dumitru Teodorescu, comandant de pluton: „Nu-mi amintesc ora începerii atacului, dar am trăit clipe îngrozitoare. Doi mari dușmani a trebuit să înfruntăm: artileria inamică și o zi de iulie cu un soare arzător... În plus, companiile din prima linie înfruntă și focul inamic al armelor automate, mitraliere, puști-mitraliere etc. Artileria inamică, prin bombardamente neîntrerupte, a îmbrăcat tot câmpul în care înainta întregul nostru batalion, desfășurat. Doamne! De unde atâta artilerie și atâta muniție! Companiile din linia întâi atacând, au scos inamicul de pe linia primei creste. Noi, cei din a doua linie continuăm să ne mișcăm sub același îngrozitor bombardament de artilerie. Credincioasa mea ordonanță, Petrică Zlotu din satul Borzești, județul Bacău, când auzea proiectilul de artilerie gata să cadă în apropierea noastră se culca la pământ și se culca la picioarele mele, probabil cu gândul să mă protezeze. În acel moment, de fiecare dată își făcea cruce, oftând și spunând: « Doamne, Doamne! ». « Măi Petrică..., îi strigam printre bubuiturile proiectilelor de artilerie, stai mai departe la 10 m, să poată povesti cel ce va scăpa, despre cel ce ar fi mai fără noroc ». Prin acest iad înaintând, am ajuns cu plutonul la piciorul pantei, pe care companiile din prima linie o depășiseră, înfrângând rezistența dușmanului".
- Sublocotenentul Dumitru Teodorescu are și amintiri plăcute: „Aveam un litru de votcă, dar n-aveam păhărel. Ce-i o sticlă la un pluton și mai ales pe însetat! Nu-i nimic! O împărțim fără mult calcul. La cine ajunge, ajunge, la care nu, înseamnă că s-a terminat. O servesc crdicioșilor « enoriași » cu o lingură. Mai târziu în noapte ne va sosi și mâncarea. Doamne, scumpi sunt căluții noștri de munte, mai ales când poartă pe samar marmitele cu încărcătură caldă pe care o așteptăm și o dorim atât de mult!".
- Elogiind modul în care a acționat Divizia 15 infanterie în subordinele Corpului 54 armată german, generalul Erik Hansen transmite comandantului marii unități române mulțumiri pentru „sprijinul operațiilor de la Chișinău și Tighina".
- Divizia 1 grăniceri atacă trupele sovietice, la nord de orașul Cetatea Albă.
- „Populația primește bine trupele române și își manifestă bucuria că a scăpat de regimul comunist. Singurii nedumeriți sunt evreii. În multe sate, populația a redeschis bisericile pentru militari, botezând mulți copii. În comuna Cucava doi țărani au montat clopotul bisericii, care a stat ascuns 24 de ani. În comuna Mal. Rusova, biserica transformată în teatru, iat la Cernevți în cooperativă. La Cernevți, femeile au început să curețe de murdărie biserica și o pregătesc pentru slujbă" (Colonel Polihron Dumitrescu într-un raport contrainformativ.
- Generalul Ion Antonescu ordonă ca răniţii care ies din spitale „să fie bine îmbrăcaţi cu efecte curate, călcate, iar nu în zdrenţe. Invalizilor li se va da la toţi un rând de haine şi anume: câte o uniformă a Frontului Renaşterii Naţioanle".
- Generalul Constantin Voiculescu, guvernatorul Basarabiei ordonă prefecturilor de județ să constituie lagăre în care să strângă pe toți evreii.

28 iulie 1941.

Radio „România" (emisiunea „Ora ostaşului"): „Astăzi, viaţa românescă îşi reia cursul ei liber şi măreţ pe meleagurile sfinte dintre Prutul nostru şi Nistru, care este şi el tot al nostru, de când lumea".
- Pe cursul inferior al Nistrului, Armata 9 sovietică îşi retrage forţele principale spre est, lăsând în cazemate elemnete de sacrificiu şi rezerve mobile cu misiunea de o opune rezistenţă nelimitată.
- În acest context, Marele Cartier General român emite ordinul de operaţii nr. 617, care prevedea forţarea Nistrului cu un corp de armată în zona Dubăsari (urma să atace pe doirecţia Ploskaia-Razdelnaia şi în spatele forţelor inamice care se aflau la est de Tighina) şi cu un alt corp de armată în zona Tighina. Pe restul frontului, la sud de Tiguna, alt corp de armată trebuia să asigure principalele puncte de trecere peste fluviu. Forţarea Nistrului urma să se facă „prin surprindere, fără prgătire de artilerie", trupele urmând să pătrundă „hotărât spre est, lăsând anumite unităţi pentru a imobiliza trupele ruse de fortificţii şi curăţa cazematele".
- În Ucraina, trupele sovietice se retrag din zona păduroasă situaţă la est de Obodovka, permiţând Corpului de munte român să ajungă în sera zilei pe înălimile situate la nord de valea Berdianka.
- Maiorul Vasile Sccrneci, comandantul Batalionului 3 munte, notează în jurnal: „Întreaga coloană a unui corp de armată, care poposise într-o livadă din marginea satului (Ţibulevka - n.n.), a fost făcută zob de cele şase avioane Stuka. Ceva înforător: mormane de automobile, amestecate cu căruţe, cai sfârtecaţi, material de transisiuni, sute de cadavre omeneşti, de toate gradele. Din suflul bombelor, un auto tip Ford, aruncat pe vârful unei case, trona mândru".
- Gruparea aeriană de luptă atacă trenurile din zona Odessa şi dezorganizează retragerea inamicului spre Bug.
- Amiralul Karl-Georg Schuster, comandantul Grupului de armate „Sud" al marinei germane prezintă generalului Ion Antonescu un Memoriu în care preciza că misiunea principală a forțelor navale maritime din Marea Neagră consta în asigurarea transporturilor maritime destinate aprovizionării trupelor terestre care luptau la flancul sudic al frontului, la dus, iar la întors a evacuării răniților și transportului ,,materiilor prime rusești necesare economiei de război", celelalte misiuni (minarea și atacul comunicațiilor sau forțelor navale sovietice etc.) devenind secundare. Cu aceași prilej, solicită acordul pentru realizarea unei conduceri unitare germane, care „va dirija în primul rând misiunile de ansamblu, va asigura cooperarea între toate națiunile și comandamentele de armată interesate, lăsând forțelor maritime care acționează cea mai mare independență". Pentru celelalte misiuni care se limitau numai la teritoriul românesc conducerea urma să revină autorităților române.
- Începând cu orele 14.20, radio România difuzează „Ora Ostaşului". „Astăzi, viaţa românescă îşi reia cursul ei liber şi măreţ pe meleagurile sfinte dintre Prutul nostru şi Nistru, care este şi el tot al nostru, de când lumea. Astăzi, din nou pentru totdeauna, pe zidurile vechi ale cetăţilor voievodale din Răsărit fâlfâie mândrul nostru Tricolor. Azi, urmaşii lui Ştefan cel Mare se bucură laolaltă cu întregul neam românesc de izbânda cea mare a noastră. Bucovina, Basarabia au fost readuse la sânul Patriei-Mume, întregită astăzi pentru totdeauna în Răsărit. S-a făcut dreptate".
- Generalul Constantin Voiculescu informează pe Ion Antonescu despre situaţia din Basarabia: „Sunt la Chişinău din 19 iulie, ora 10. Nici până acum nu s-a prezentat prefectul, primarul şi aparatul administrativ. Din această cauză situaţia este destul de grea. Am întrebuinţat provizoriu persoane locale, care neavând pregătirea nu sunt de mare folos. Oraşul este ditrus şi devastat îngrozitor. Toate clădirile, instalaţiile de stat sunt distruse. Viaţa în oraş este inexistentă".

29 iulie 1941.

- Onisifor Ghibu: „Dar în clipele acestea mari şi grele, nu trebuie să uităm câtuşi de puţin nici hotarul vestic, năruit vremelnic".
- Ion Gigurtu: „Adevărul este că România poate deveni una din ţările cele mai bogate dacă va şti să-şi pună în valoare raţională posibilităţile ei de producţiune în toate domeniile. Bogăţia noastră, progresul şi puterea statului român depind de hotărârea noastră de a munci".
- Generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11, ordonă intensificarea ofensivei spre Bug pentru a nu permite forţelor principale sovietice să se retragă pe malul estic al fluviului.
- Datorită distrugerii de către inamic a podurilor de la Obodovka, Brigada 2 mixtă munte se deplasează cu dificultate, fiind obligată să facă mari ocoluri prin păduri, coloanele dublându-se adesea. Înaintarea este îngreuiată şi de avioanele inamice care bombardează şi mitraliează la joasă înălţime.
* Aflat în repaus, cu Brigada 1 mixtă munte, maiorul Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 munte, consemnează în jurnalul personal: „Slujbă bisericească pentru odihna morţilor noştri dragi. Femeile îl privesc pe părintele-căpitan Manu cu un fel de etaz. Păcat că sunt bătrâne! Îi spun Batuşca. Apoi şedinţele de educaţie morală, căci se simte nevoia faţă de unele acte de detrăbălare. Inspecţia sanitară amănunţită, căci au năvălit păduchii. În brigadă s-au ivit patru cazuri de tifos exantematic. Asta ne mai lisea acum! Deşi satul este mare, cu clădiri arătoase pentru autorităţi, norodul este trist, abrutizat, murdar, plin de păduchi şi de râie, dar este blând şi bun la suflet. Ne culcăm, de astă dată în pijamale, după o lună încheiată. Ce bine şi ce plăcut este mirosul de rufărie curată, bărbieriţi, îmbăiaţi. Hăt, departe, bate tunul, bate cu furie, este un fel de huruit. Avioanele, du-te-vino... ouă întruna peste ruşi, nu le dau răgaz".
- Corpul de cavalerie depăşeşte Corpul de munte şi continuă urmărirea pe direcţia Lesnice-Konţeba, pe drumuri desfundate de ploile abundente.
- Aviaţia română de bombardanent acţionează în sprijinul Corpului 54 armată german ăn acţiunea de forţare a Nistrului. La rându-i, hidroaviaţia supraveghează gurile Dunării şi litoralul basarabean.
- Generalul Erik Hansen, comandantul Corpului 54 armată german, remarcă sprijinul primit din partea artileriei române la forţarea Nistrului: „Randamentul excelent al tragerilor, viteaza purtare a tututor, precum şi realizarea efectului dorit asupra obiectivelor ordonate, au deschis în mare măsură drumul infanteriei atacatoare, dându-i putinţa să alunge pe vrăjmaş din poziţiile lui puternic întărite".
- Prin Ordinul general nr. 99, generalul Iosif Iacobici face cunoscut că 23 de ofiţeri activi şi de rezervă „au făcut intervenţii pe lângă comandanţii detaşamentelor de lucru pentru munca de folos obştesc, cerând favoruri pentru unii evrei din detaşamente". „Această ruşinoasă intervenţie – apreciază ministrul de Război - arată mentalitatea unora dintre ofiţeri care nesocotesc imperativele naţionale şi scoboară prestigiul armatei. Interzic orice manifestare pe această cale şi de de orice natură".
- Secţia 2 a Marelui Stat Major face cunoscut că ,,aproape toţi spionii şi teroriştii sovietici prinşi până în prezent au fost îmbrăcaţi în uniformă de ofiţeri sau soldaţi români".
- Direcţia Generală a Poliţiei informează Preşedinţia Consiliului de Miniştri: „Organizaţia comunistă Ilfov a lansat o circulară către conducătorii de organizaţiuni din întreprinderile industriale prin care critică intrarea României în război alături de puterile Axei şi îndeamnă masele muncitoreşti la aciuni de sabotare a producţiei şi împiedicare a transporturilor trupelor germane în România".
- În cadrul „Universităţii Radio", Ion Gigurtu prezintă conferinţa „Aurul" în care afirmă: „România trece drept una din ţările cele mai bogate. Această reputaţiune nu ne-a folosit întotdeauna. Adevărul este că România poate deveni una din ţările cele mai bogate dacă va şti să-şi pună în valoare raţională posibilităţile ei de producţiune în toate domeniile. Bogăţia nostră, progresul şi puterea statului român depind de hotărârea noastră de a munci".
- Este adusă la îndeplinire sentinţa Curţii marţiale a Comandamentului Militar al Capitalei în ceea ce priveşte condamnarea la moarte a unora dintre organizatorii rebeliunii legionare din ianuarie 1941 şi a asasinilor lui Niclolae Iorga şi Virgil Madgearu.
- Apare primul număr al săptămânalului „Trasnistria", cu subtitlul „Gazeta redeşteptării naţionale a românilor dintre Nistru şi Bug". „Dar în clipele acestea mari şi grele – scrie Onisifor Ghibu -, nu trebuie să uităm câtuşi de puţin nici hotarul vestic, năruit vremelnic. Şi nu trebuie să uităm nici pe fraţii de peste Dunăre pentru care ceasul de mâine să aducă întreaga izbăvire atât de mult aşteptată şi atât de mult meritată"[1].

-----------------------------
[1] Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999.

footer